830 matches
-
lasă să se întrevadă un fel de singularitate, dincolo de care viața și lumea așa cum le știm noi nu mai pot exista. În 1965, I. J. Good introduce ideea de explozie inteligentă (a unei mașini) care este inclusă acum în conceptul singularității tehnologice. Conceptul a fost în mod formal lansat în 1993 de către matematicianul Vernor Vinge și dezvoltat apoi de către experți precum Ray Kurzweil („Legea întoarcerilor accelerate”) și Eliezer Yudkowsky. Este și un important obiectiv tehnologic urmărit de mișcarea transumanistă. Termenul a
Singularitate tehnologică () [Corola-website/Science/298912_a_300241]
-
mod formal lansat în 1993 de către matematicianul Vernor Vinge și dezvoltat apoi de către experți precum Ray Kurzweil („Legea întoarcerilor accelerate”) și Eliezer Yudkowsky. Este și un important obiectiv tehnologic urmărit de mișcarea transumanistă. Termenul a fost împrumutat din fizică (unde singularitate este de exemplu o gaură neagră, oamenii neputând să afle ce este în interiorul ei, neputând pătrunde dincolo de raza Schwarzschild, legile fizicii nemaiavând valabilitate aici. Se pare că Universul s-a născut dintr-o asemenea singularitate, unde spațiul și timpul erau
Singularitate tehnologică () [Corola-website/Science/298912_a_300241]
-
fost împrumutat din fizică (unde singularitate este de exemplu o gaură neagră, oamenii neputând să afle ce este în interiorul ei, neputând pătrunde dincolo de raza Schwarzschild, legile fizicii nemaiavând valabilitate aici. Se pare că Universul s-a născut dintr-o asemenea singularitate, unde spațiul și timpul erau comprimate la infinit) și din matematică / analiza complexă (unde singularitatea este punctul în care o ecuație sau o suprafață degenerează sau dispare). Conform legii lui Moore, se estimează că în aproximativ 20-30 de ani computerele
Singularitate tehnologică () [Corola-website/Science/298912_a_300241]
-
afle ce este în interiorul ei, neputând pătrunde dincolo de raza Schwarzschild, legile fizicii nemaiavând valabilitate aici. Se pare că Universul s-a născut dintr-o asemenea singularitate, unde spațiul și timpul erau comprimate la infinit) și din matematică / analiza complexă (unde singularitatea este punctul în care o ecuație sau o suprafață degenerează sau dispare). Conform legii lui Moore, se estimează că în aproximativ 20-30 de ani computerele vor depăși puterea de calcul a creierului uman, care este de ordinul a 10 operații
Singularitate tehnologică () [Corola-website/Science/298912_a_300241]
-
la evenimente aproape imposibil de imaginat pentru specia homo sapiens: contopirea dintre inteligența biologică și cea nebiologică ("mind uploading"), oameni aproape nemuritori și nivele înalte de superinteligență care se răspândesc rapid în întreg Universul. De aceea este folosit termenul de singularitate: specia umană nu are cum să înțeleagă ce va urma (gaură neagră), la fel cum o bacterie nu poate înțelege ce este un om, atât de mare va fi progresul tehnico-științific. Trilogia de filme Terminator arată o lume într-un
Singularitate tehnologică () [Corola-website/Science/298912_a_300241]
-
o bacterie nu poate înțelege ce este un om, atât de mare va fi progresul tehnico-științific. Trilogia de filme Terminator arată o lume într-un viitor nu foarte îndepărtat (2029), unde inteligența artificială Skynet, conștientă de sine și trecută prin Singularitate, a devenit atât de puternică încât ajunge să extermine umanitatea. Trilogia de filme arată o lume trecută dincolo de singularitate, unde inteligența artificială este conștientă de sine, mult superioară oamenilor ca intelect, în timp ce aceștia trăiesc în realitatea virtuală. Proiectul online vast
Singularitate tehnologică () [Corola-website/Science/298912_a_300241]
-
Terminator arată o lume într-un viitor nu foarte îndepărtat (2029), unde inteligența artificială Skynet, conștientă de sine și trecută prin Singularitate, a devenit atât de puternică încât ajunge să extermine umanitatea. Trilogia de filme arată o lume trecută dincolo de singularitate, unde inteligența artificială este conștientă de sine, mult superioară oamenilor ca intelect, în timp ce aceștia trăiesc în realitatea virtuală. Proiectul online vast Orion's Arm este o colecție de gânduri despre o lume care a trecut prin Singularitate cu mii de
Singularitate tehnologică () [Corola-website/Science/298912_a_300241]
-
lume trecută dincolo de singularitate, unde inteligența artificială este conștientă de sine, mult superioară oamenilor ca intelect, în timp ce aceștia trăiesc în realitatea virtuală. Proiectul online vast Orion's Arm este o colecție de gânduri despre o lume care a trecut prin Singularitate cu mii de ani în urmă. Printre altele, este vorba de "Arhailecți", minți artificiale aproape-atotputernice, rezultate din experimentele umane cu inteligența artificială în secolul XXI, care se răspândesc pe mii de sisteme solare, conectate prin găuri de vierme care au
Singularitate tehnologică () [Corola-website/Science/298912_a_300241]
-
traseele de pe circuitele integrate: transportul de informații. Acești arhailecți pot crea noi universuri proprii, "îndoind" timpul și spațiul prin găuri negre. În filmul "Transcendence: Viață după moarte" din 2014, Dr. Will Caster (Johnny Depp), un cercetător al inteligenței-artificiale, dezvoltă o singularitatea tehnologică după decesul său și „încărcarea” sa în memoria unui super-computer.
Singularitate tehnologică () [Corola-website/Science/298912_a_300241]
-
s.a. Cea mai importantă lucrare a sa este teza de doctorat (Paris, 1905), rămasă celebră, "Sur la continuité des fonctions de variables complexes" („Asupra continuității funcțiilor de o variabilă complexă”), în care a demonstrat existența funcțiilor analitice continue pe mulțimea singularităților lor ("funcțiile Pompeiu"). Pompeiu este inițiatorul teoriei funcțiilor poligene, care constituie o extindere naturală a funcțiilor analitice. În acest domeniu a introdus noțiunea de derivată areolară și a extins celebra formulă a lui Cauchy, prin formula cunoscută ca formula lui
Dimitrie D. Pompeiu () [Corola-website/Science/305706_a_307035]
-
în nuvela "Synthetic Serendipity" (2004). Vinge are în plan să scrie o continuare, pornind de la firele narative rămase nerezolvate la sfârșitul romanului. Numeroasele descoperiri tehnologice descrise în roman sugerează că lumea va trece printr-o schimbare majoră, poate preludiul unei singularități tehnologice, un subiect recurent în opera lui Vinge (fie ea ficțiune sau nu). Robert Gu, un poet celebru, își revine din boala Alzheimer mulțumită descoperirilor tehnologice. Pe măsură ce își revine, Robert (care a fost mereu un pic tehnofob) se vede nevoit
La Capătul curcubeului () [Corola-website/Science/328332_a_329661]
-
Icke. Susținătorii teoriei conspirației speculează că elita globală aflată la putere este adeptă modernă a lui Lucifer și urmărește o agendă transumanistă menită să dezvolte și să utilizeze tehnologii umane pentru a crea o castă conducătoare postumană; accelerarea spre o singularitate tehnologică va fi așa de rapidă, încât oamenii normali vor fi în imposibilitatea de a anticipa sau înțelege ce se întâmplă în jurul lor. Teoreticienii conspirației se tem că rezultatul acestei agende va fi apariția unei Lumi Noi - un fel de
Noua Ordine Mondială () [Corola-website/Science/316962_a_318291]
-
unor legi cunoscute, legi care pot fi transcrise în limbajul matematicii, dar aici avem miezul universului însuși, o piesă care însă lipsește și care transcende legile fizice.” (cf. Michio Kaku). Momentul Big Bangului mai este cunoscut și sub numele de singularitate cosmică („cosmic singularity”), adică locul unde ecuațiile își pierd sensul. Nici teoria coardelor nu a avut o soartă mai bună: din ce în ce mai mulți cercetători lucrau la ea, dar se întâmpla un lucru curios. Fizicienii au găsit o a doua versiune la
Teoria coardelor () [Corola-website/Science/297818_a_299147]
-
de „orizontul evenimentului”. Nici măcar radiația electromagnetică (de ex. lumina) nu poate scăpa dintr-o gaură neagră, astfel încât interiorul unei găuri negre nu este vizibil, de aici provenind și numele. Gaura neagră are în centrul ei o regiune cunoscută și drept „singularitate". La suprafața limită gravitația este atât de mare, încât nicio rază (particulă) de lumină din interiorul găurii nu are energie suficientă pentru a scăpa în afară. La această suprafață limită deplasarea gravitațională spre roșu este infinit de mare. Viteza de
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
luni mai târziu, Johannes Droste, un student al lui Hendrik Lorentz, a obținut separat aceeasi soluție pentru o masă punctiformă descriind amănunți proprietațile acesteia. Această soluție are un comportament straniu pentru o anumită zonă (numită acum Raza Schwarzschild) generând o singularitate, adică o parte din termenii ecuațiilor lui Einstein deveneau infinit. Natura acestei suprafețe nu a fost pe deplin înțeleasă la momentul respectiv. În 1924, Arthur Eddington a arătat că singularitatea dispărea după o schimbare a coordonatelor, abia in 1933 Georges
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
pentru o anumită zonă (numită acum Raza Schwarzschild) generând o singularitate, adică o parte din termenii ecuațiilor lui Einstein deveneau infinit. Natura acestei suprafețe nu a fost pe deplin înțeleasă la momentul respectiv. În 1924, Arthur Eddington a arătat că singularitatea dispărea după o schimbare a coordonatelor, abia in 1933 Georges Lemaître a realizat că de fapt aceasta înseamnă că sistemul de coordonate nu este unul fizic. În 1931 Subrahmanyan Chandrasekhar susține în conformitate cu teorie relativității, un corp care nu mai emite
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
solare (limita Tolman-Oppenheimer-Volkoff) devin în urma colapsului găuri negre din motivele indicate de Chandrasekhar, și au concluzionat că este improbabil ca vreo lege a fizicii să prevină (cel puțin pentru unele stele) transformarea în găuri negre. Oppenheimer și colaboratorii săi interpretează singularitatea de la limita razei Schwarzschild ca fiind granița unei zone în care timpul se oprește. Acest punct de vedere este valabil pentru un observator extern, nu și pentru un observator care se prăbușește spre singularitate. Datorită acestei proprietăți respectivele stele au
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
negre. Oppenheimer și colaboratorii săi interpretează singularitatea de la limita razei Schwarzschild ca fiind granița unei zone în care timpul se oprește. Acest punct de vedere este valabil pentru un observator extern, nu și pentru un observator care se prăbușește spre singularitate. Datorită acestei proprietăți respectivele stele au fost numite stele înghețate (observatorul extern ar vedea suprafața stelei înghețată în timp la momentul în care colapsul duce steaua sub limita razei Schwarzschild). În 1958, David Finkelstein identifică suprafața Schwarzschild pe care o
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
fiind o membrană perfect unidirecțională : cauzalitatea o poate traversa într-un singur sens. Aceste concluzii nu contrazic în mod direct rezultatele lui Oppenheimer, ci mai degrabă le completează prin includerea punctului de vedere al unui observator care se prăbușește spre singularitate. În 1967 Stephen Hawking și Roger Penrose demonstrează că ideea de gaură neagră a plecat de la teoria relativității a lui Einstein iar în unele cazuri formarea lor este inevitabilă. Interesul general crește odată cu descoperirea pulsarilor (stele care emit un semnal
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
presupune că este extrem de luminos, deoarece lumina este și ea prinsă în gaura neagră. Materia absorbită de gaura neagră este supusă diverselor efecte fizice precum și comprimării. În centrul unei găuri negre se află unul dintre cele mai misterioase fenomene fizice: singularitatea. Singularitatea este un punct de volum ce tinde spre zero dar care conține o masă ce tinde spre infinit. În cazul unei găuri negre, singularitatea este masa unei întregi stele de minim 20 de ori mai mare ca Soarele nostru
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
că este extrem de luminos, deoarece lumina este și ea prinsă în gaura neagră. Materia absorbită de gaura neagră este supusă diverselor efecte fizice precum și comprimării. În centrul unei găuri negre se află unul dintre cele mai misterioase fenomene fizice: singularitatea. Singularitatea este un punct de volum ce tinde spre zero dar care conține o masă ce tinde spre infinit. În cazul unei găuri negre, singularitatea este masa unei întregi stele de minim 20 de ori mai mare ca Soarele nostru, concentrată
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
comprimării. În centrul unei găuri negre se află unul dintre cele mai misterioase fenomene fizice: singularitatea. Singularitatea este un punct de volum ce tinde spre zero dar care conține o masă ce tinde spre infinit. În cazul unei găuri negre, singularitatea este masa unei întregi stele de minim 20 de ori mai mare ca Soarele nostru, concentrată într-un punct al spațiului. Singularitatea are o forță gravitațională colosală, ea dând forța de atracție a unei găuri negre. O gaură neagră poate
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
ce tinde spre zero dar care conține o masă ce tinde spre infinit. În cazul unei găuri negre, singularitatea este masa unei întregi stele de minim 20 de ori mai mare ca Soarele nostru, concentrată într-un punct al spațiului. Singularitatea are o forță gravitațională colosală, ea dând forța de atracție a unei găuri negre. O gaură neagră poate îngloba extrem de multă materie, în ciuda dimensiunilor ei nu tocmai mari, deoarece ea comprimă materia. Materia atrasă de o gaură neagră nu intra
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
divergenți dacă |"z"| > 1, iar seria nu va converge dacă nu avem |"z"| = 1. Când |"z"| = 1, seria converge dacă: Seria hipergeometrică bilaterală poate fi prelungită analitic la o funcție meromorfă cu valori multiple de mai multe variabile, ale cărei singularități sunt punctele de ramificație "z" = 0 și "z"=1 și polii simpli din "a" = −1, −2... și "b" = 0, 1, 2, ... Acest lucru poate fi făcut în felul următor: Să presupunem că nici o variabilă "a" sau "b" nu are valoare
Serie hipergeometrică bilaterală () [Corola-website/Science/317638_a_318967]
-
1, 2, ... Acest lucru poate fi făcut în felul următor: Să presupunem că nici o variabilă "a" sau "b" nu are valoare întreagă. Termenii cu "n" pozitiv converg pentru |"z"| < 1 către o funcție care satisface o ecuație liniară neomogenă cu singularități în "z" = 0 și "z" = 1, astfel că ea poate fi prelungită la o funcție cu valori multiple, având aceste puncte ca puncte de ramificație. Similar, termenii cu "n" negativ converg pentru |"z"| > 1 către o funcție care satisface o
Serie hipergeometrică bilaterală () [Corola-website/Science/317638_a_318967]