828 matches
-
ipoteza că, de la un număr suficient de mare în sus, reperele individuale se pierd în conduita majorității. Altfel spus, când e compusă din îndeajuns de multe elemente pentru ca să nu mai conteze unul, majoritatea se manifestă predictibil. În urma apariției teoriei statistice, singularitatea își pierde numele și devine număr, topindu-se într-o colectivitate cuantificabilă matematic. Statistica generează viziuni globale asupra oamenilor scoțând în evidență numai culori dominante și paste groase. În literatură, primul care exprimă această trecere de la psihologia individuală la cea
Cât de real este omul virtual by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6662_a_7987]
-
purtând acel sobru halat, nefind ispitit câtuși de puțin de falbalalele sirenelor în-cântătoare ale Poeziei. Acesta era Cornel Regman, cel mai autentic critic al Cercului Literar din Sibiu și, aș putea adăuga, singurul critic adevărat. Dar gândindu-mă la această singularitate a criticului, a cărui personalitate și operă o evoc acum când se împlinesc nouăzeci de ani de la nașterea sa și zece ani de la trecerea lui în veșnicie, îl văd și mai ales îl aud în amintitul cerc al prietenilor dispăruți
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
Pofta de înavuțire cere taxă de protecție și vânzarea sufletului. • Moromeții, ca roman social subversiv, desfășoară trăirea unui paradox: că fericirea unui țăran poate consta nu în lucrul pământului, care dă servitute, ci în înțelegerea lumii, care dă iluzia libertății. Singularitatea lui Ilie Moromete o definește situația lui de țăran contemplativ, mai preocupat să gândească decât să muncească. • În 1863, cu apariția romanului Ciocoii vechi și noi, Nicolae Filimon vedea românismul reductibil la efectele nefaste ale fanariotismului, fără putință de ieșire
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
să arate ce este o inimă inteligentă, la ce folosește ea și ce anume califică literatura să răspundă la străvechea întrebare. Lui Alain Finkielkraut îi repugnă deopotrivă „inteligența pur funcțională" întruchipată de birocrație și „sentimentalitatea binară și suveran indiferentă față de singularitatea destinelor individuale" a ideologiei. Acționând laolaltă și potențându-se reciproc într-un mod malefic, ele au nenorocit secolul al XX-lea. In condițiile date, „perspicacitatea afectivă" la care aspira Solomon este mai necesară decât oricând. Cărțile care au binemeritat o
Un răspuns pentru Regele Solomon by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6488_a_7813]
-
a avut exprimări cel puțin concesive chiar și la adresa teoriei lui Darwin. - Bineînțeles. Dar nu-i vorba de vreo concesie. Ce concesie? O teorie științifică este o teorie științifică, religia este altceva! Metodologia științei, prin definiție, exclude evenimentele singulare. Domeniul singularității Divinității este cu totul exclus din știință, care nu poate să spună nici că Dumnezeu există, nici că nu există. Teoria lui Darwin este una științifică, bazată pe multe probe. Sigur, se pot discuta detalii. De-asta știința e știință
Basarab Nicolescu - „Esențial este să-ți găsești locul pe acest Pământ” by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/6403_a_7728]
-
de tehnica aleasă de fiecare autor, ceea ce contează este țesătura narativă și vocea care se face auzită din spatele cuvintelor. În această narațiune care se țese între Lisabona, București, München și Melbourne, personajele își configurează propriul parcurs, prin intermediul scrisorilor, afirmându-și singularitatea, schițându-ș i neliniștile și trăirile. După cum nu arareori se întâmplă cu romanele epistolare, dragostea este o prezență puternică în Lisboa para sempre. Însă această prezență nu înseamnă neapărat că scrisorile sunt scrisori de dragoste, cel puțin în sensul clasic al
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
maximum și pe de altă parte de a denigra, disprețui, batjocori fără scrupule”. Dualitatea și scindarea, caracteristice atât operei cât și caracterului lui Góngora, sunt, în fond, trăsături ale barocului spaniol. Dacă secolul al XVII-lea a luat în considerare singularitatea omului și a operei sale, fie și pentru a o transforma în obiect de controverse, veacul următor, al luminilor și al rațiunii, a așternut peste ambele tăcerea și indiferența. Dar și secolul al XIX-lea îl abandonează pe Góngora în
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
să ne convingă cu fermitate că modelele aparțin emoțional contemporaneității. Mici fragmente, lăsate înadins în formă inițială, fac recurs la memoria plastică. Ni se sugerează că personajele traversează, istoric vorbind, epoci și mode, se esențializează fără a-și pierde, însă, singularitatea, altfel decât ar recunoaș te-o Rubens însuși. Îndrăznesc să spun că artistul despre care scriem aici își trăiește în jurnal propria-i criză (criza artistului, a bărbatului pe cale de a-și pierde iubirea, a insului modern, obligat să treacă
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
Sorin Lavric E o pricină de flatare a mîndriei să n-ai precursori și să simți cum, prin felul în care atingi o temă, te rupi de tiparele trecutului. La mijloc nu e doar conștiința singularității, acea formă teribilă de voluptate care îți șoptește că propria gîndire începe cu tine, ci mai e orgoliul primogeniturii: o generație spontanee redusă la un singur individ, cel în al cărui creier s-a ivit noutatea și care tremură de
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
interior, acolo unde drama închiderii într-o realitate contingentă irespirabilă, dilema simultană a dorinței și a refuzului oricărei depășiri imaginare a condiționării materialiste exterioare, transformă de fapt în evreu al transcendenței orice individualitate închisă în „conștiința nefericită” a propriei sale singularități. O singularitate/ singurătate expusă unei realități opace, periculoase, alienante, căci închise cu forța între paranteze mentale strict raționale, pragmatice. Desfășurată pe orizontala exilului terestru, poezia lui Fondane, cu toate armonicele sale dureroase, dezastruoase, ne face finalmente să resimțim verticala tragică
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
unde drama închiderii într-o realitate contingentă irespirabilă, dilema simultană a dorinței și a refuzului oricărei depășiri imaginare a condiționării materialiste exterioare, transformă de fapt în evreu al transcendenței orice individualitate închisă în „conștiința nefericită” a propriei sale singularități. O singularitate/ singurătate expusă unei realități opace, periculoase, alienante, căci închise cu forța între paranteze mentale strict raționale, pragmatice. Desfășurată pe orizontala exilului terestru, poezia lui Fondane, cu toate armonicele sale dureroase, dezastruoase, ne face finalmente să resimțim verticala tragică a exilului
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
vizitei pe care de Campos o face în creierul argentinianului), cealaltă, partiționată asemenea unui hard disk (fiind convocați, pe rând sau simultan, destui dintre heteronimi). De moștenirea acestor inteligențe, Alex. Leo Șerban se folosește inspirat. De o originalitate vecină cu singularitatea, cele două sunt, stilistic, aproape inutilizabile. (A-l pastișa pe Borges ar fi un act de la bun început sortit falimentului. Pe de altă parte, a-l imita pe Pessoa ar conduce la comoție intelectuală.) Acestea toate, separat. Darămite împreună ! Doar
Pagini bizare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5055_a_6380]
-
face greață și îți vine să vomezi/ mereu și trebuie să-ți bagi degetele în gât”. Boala înseamnă, cu alte cuvinte, nu numai infirmitate și slăbiciune, dar și o intensificare a trăirilor, izolare, umilință, dar și o revendicare orgolioasă a singularității, complexe, alergii și frustrări, dar și o exacerbare a instinctelor („boala este aceea care îți exacerbează instinctul sexual”), solitudine („singură, ca o larvă de fluture”), dar și acuitate a simțurilor („laser/ te-am inventat/ te-am frecventat/ tocmai când eram
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
Gheorghe Grigurcu Comicul e o facultate „democratică”. Asemă nător bunului-simț, egal distribuit pe cap de cetățean, întrucît ar fi greu ca vreunul din noi să admită că n-are „simțul umorului”, nu-i așa? Opus tragicului care e „aristocratic” prin singularitate. Dar există și o diferențiere în sînul comicului, o știm încă de la Aristotel, care face deosebire între măscărici și ironist. Măscăriciul sau bufonul e lipsit de discernămînt, gata a recurge la orice mijloace, inclusiv triviale, pentru a obține rîsul semenilor
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
fidelă principiului entropic al creșterii dezordinii totale, viziunea fiind opusă celei a lui Hesiod. La Hesiod haosul e începutul a toate, în interiorul lui apărînd muguri de cosmos. La Neculai Andrei e invers: ordinea perfectă a fost la început, în acea singularitate de dinaintea creației, expansiunea punctului ducînd la o degradare echivalentă cu apariția axelor de simetrie: susjos, stînga- dreapta, pozitiv-negativ etc. Dar, oricît de stabile sînt aceste simetrii, ele sînt atinse de uzura dezordinii. „Viața poate să apară numai într-un univers
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
să faci o mie de ipoteze oțioase decît să te complaci într-o stare incertă. Numai că ecoul comodității contemporane ar fi altul: decît supliciul de a alege între o mie de variante, mai bine tihna de a sta în singularitatea unui adevăr incert. Și chiar aceasta e starea de spirit a societății actuale. Un volum al cărui farmec desuet va fi gustat de cei cu atracție pentru lumile trecute, a căror frumusețe, chiar dacă e irepetabilă, te ridică la un ton
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
în perioada 25-26 aprilie, evenimentul, finanțat prin proiectul Excelență Culturală Academică Brașoveană de Primăria Municipiului Brașov, a ajuns anul acesta la cea de-a X-a ediție. Se înnoadă, iată, o tradiție destul de substanțială - e de prisos să mai menționăm singularitatea ei, adesea sesizată - a interogării mizelor literaturii contemporane pe viu. Și, implicit, a efortului de a antrena în spațiul universitar studiul autorilor recenți, mai mult sau mai puțin canonici. Valoarea invitaților ale căror opere fac miezul discuțiilor și aroma intelectuală
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
și destule dintre ele o și împlinesc). Ce-l intrigă pe Fondane e preconcepția „cu metodă”, preconcepția rafinată, rezultat al unui efort de interpretare și, subreptice, de manipulare. Nu întâmplător, începutul cărțiii stă sub semnul polemicii cu Valéry, care motivează singularitatea lui Baudelaire recurgând la un binom format din „inteligență critică” și „virtute poetică”. Nu numai că acestea două, arată Fondane, atacă problema majoratului cu instrumente, în definitiv, minore, dar, continuă el pe câteva zeci de pagini, e improbabilă (dacă nu
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
nu are ambiția subtilității. Iar, în măsura în care poemele de atmosferă îi reușesc, aceasta se datorează mai degrabă efectului de realitate pe care-l întreține. Multe piese de aici pomenesc o enormă „singurătate” (cuvântul apare adeseori majusculat). De fapt e vorba de singularitate, a cărei intuiție Monoran o are. La p. 156, definindu-și poemele (sau definindu-se pe sine ca „locuitor” al propriilor poeme), el încheie cu o constatare care valorează cât o revelație: „altfel le-ar putea scrie/ oricine”. Or, Ion
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
de reflecție în prozele scurte ale lui Borges, eseistice sau ficționale. Din prima categorie face parte cunoscutul text Kafka y sus precursores, datat 1951 și inclus în volumul Otras inquisiciones din 1952. Borges mărturisește că după ce prima lectură îi revelase singularitatea lui Kafka, ulterior a recunoscut „vocea sa, obișnuințele sale, în texte din diverse literaturi și din diverse epoci”. De pildă în paradoxul „contra mișcării” ilustrat de sofistul Zenon prin competiția dintre Ahile și broasca țestoasă, descoperă „primele personaje kafkiene” și
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
dintre patriarhii picturii noastre de astăzi care, în ciuda faimei și a respectului de care se bucură, nu a făcut școală. Izolat în peisajul actual, adică fără elevi și fără urmași artistici direcți, el a știut să-și transforme singurătatea în singularitate. De altfel, accentele atît de personale din pictura sa nici nu puteau fi preluate, iar elementele exterioare, cele care alimentează, de cele mai multe ori, uceniciile, nici nu există. Rafinamentul cromatic și extrema delicatețe a compozițiilor, lirismul difuz și vibrațiile imponderabile însoțesc
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
la dispoziție o modalitate de plată neimpozabila, totul gratuit. Banii sunt ai tăi! Mai departe, dacă vei dori, vei putea beneficia de orice serviciu din gamă vastă pusă la dispoziție de specialiștii Școlii de Videochat. Deși ne dam seama de singularitatea abordării noastre și de faptul că oferta noastră poate părea neobișnuită, ea este rezultatul unei experiențe îndelungi și a unei observații atente a direcției în care merge domeniul videochat Iași. Dezvoltând de mai bine de un an un pachet de
Videochat de Acasa - Scoalavideochat.ro [Corola-blog/BlogPost/96448_a_97740]
-
operetă. Mai mult, Marcu va muri pe front. Astfel, Ivo este protagonistul unei melodrame, iar Marcu, aparent identic, va fi protagonistul unei tragedii. Identitățile de nume și asemănările fizionomice pun, prin contrast, în relief adevăratele teme ale cărții: singurătatea și singularitatea oricărui individ. Valeriu Cristea merge mai departe și vorbește, pe bună dreptate, despre motivul înstrăinării spirituale și geografice, aflat în strânsă legătură cu motivul omului fără noroc. Autorul însuși deconspiră înspre finalul romanului faptul că ,în această carte, tema singurătății
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
directețea brutală a cuvintelor spuse fără perdea, așa cum îi veneau pe limbă fostului procuror. Simplitatea aceasta necăutată mărește și mai mult verosimilitatea cazului, cititorul parcurgînd paginile cu sentimentul că asistă la o epifanie a groazei. Pe măsură ce citești, uimirea dată de singularitatea personajului e însoțită de stupoarea atrocităților la care asiști. În final, renunți să mai înțelegi cazul, cu atît mai puțin să tragi o concluzie. Deținuți torturați pînă la moarte au fost mulți în închisorile comuniste, dar parcă nici unul n-a
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
inimă, în corp și în creier. Nu numai ca profesor ci, în același timp, ca parteneră și... model! Persoane ca Miriam Răducanu nu numai că nu am mai întâlnit, dar nu se întâlnesc decât extrem de rar. Este vorba de o „singularitate” în hăul astronomic și globalizat nu numai al lumii dansului, ci și cel al culturii în general. Aș pune-o alături de o Pina Bausch, de un Grotowski, Kantor, Stockhausen sau Meyerhold. Nu este numai un pedagog extraordinar, ci și o
Libertatea domnului Căciuleanu. „Am început să plâng, m-a luat în brațe și atunci am întrebat-o dacă vrea să fie soția mea. Aveam 4 ani” () [Corola-blog/BlogPost/338191_a_339520]