7,756 matches
-
nu concep ca cineva să facă ceva pentru țara și semenii lui din dragoste de țară. Pur si simplu ei nu concep să facă ceva pentru țara lor din patriotism. Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu că mă luminează! El e singurul care mă mână în luptă și mă plătește în fiecare zi. Am lucrat mai bine de cinci ani în societatea civilă din Covasna și Harghita fără să mă întrebe nimeni nimic. Am cărat, am împins, am dactilografiat ce mi s-
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
migrenelor a arătat că acesta a provocat efecte secundare similare cu cele produse de medicamentele anti-migrenă! Atât beneficiul de pe urma pilulei-placebo cât și efectele secundare sunt exclusiv efectul gândirii noastre, iar efectul negativ poartă numele de nocebo. Doctorii germani nu sunt singurii care apelează la pilule placebo. Un studiu efectuat în 2008 în SUA arăta că aproximativ 50% din doctorii americani prescriu pacienților lor tratamente placebo, deși Asociația Medicală Americană recomandă acestora să prescrie doar medicamente asupra cărora pacientul este pe deplin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
care citește, cu o dicție și o impostație impecabile, în ritm antrenant, cu putere de nuanțare și cu aplomb, acolo unde e cazul, cvasitotalitatea partiturii dramatice. Cu vocea să percutanta, bogată în inflexiuni de violoncel astral, acest mare actor european, singurul din România care a jucat o stagiune întreaga la Londra, în Furtună de Shakespeare, citește (că într-un dicteu automat, ca și cum le-ar scrie chiar atunci, în fața spectatorilor) 99 la suta din toate replicile piesei Rinocerii. Lui Ilie Gheorghe îi
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
ieșirea ajuns aproape pe marginea pietrelor cu un ultim efort s-a aruncat am privit mult timp apa chiar și după ce vîrtejurile l-au înghițit. înainte de finală acum două zile a murit bucur în împrejurări bizare după mai multe cercetări singurul suspect bănuit de crimă rămîne vecinul de la etaj un italian grețos 10 zile a stat internat la clinica love dogs se presupune că i s-a administrat zilnic în secret ciocolată a fost concluzia medicului două zile a stat întins
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
doar timiditatea excesivă îl reținea încă s-o ceară în căsătorie. Marianei i-ar fi surîs, și-ncă cum, dar uite că n-a fost să fie. Ea trebuia să plece, să fugă iarăși peste graniță - domnul Carsky a fost singurul din fabrică căruia i-a împărtășit planul ei, cu două zile înainte de a-l pune în aplicare. Dacă ăla s-ar fi putut numi plan - să dispari, să-ți iei lumea-n cap, să dai cu sare-n urmă, să
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
fericire crize copilăria se desface din chingi cu exerciții de reproducere a formelor care te fac să-nțelegi ceea ce-n grabă refuzi : maladia nevindecabilă te familiarizează cu dragostea, crizele lasă pe adversari o lumină când toate în jur sunt neclare. singurul alfabet Braille la îndemână sunt corpurile șterse de praf și mișcările stângace din momentul dispariției unui prieten. oamenii sunt cruzi pentru că se visează personaje, dar niciun basm nu se suprapune cu viața pentru că atunci când ți-e cu adevărat rău ea
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
jur drept reală, nu e oare pentru că visăm fără a ști măcar? a murmurat el, doamne, să te plasezi în mîine înseamnă mereu să fii bîntuit de teamă orice s-ar zice, eu unul mă închin doar în templul inimii singurul ce nu poate fi măcinat de timp în această lume terorizată de adevăruri mă rog doar să înțeleg, cum se schimbă deodată unul la ochi, cînd altul doar deplînge și așteptă * treceam în zori printre arbori, deși simpla mea prezență
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
tren din memorie într-o seară ploioasă împrejmuia poate o grădină dar nu avea nici o intrare era ca o frunte de meloman adâncit în tristețe de neconsolat sau niagară prinsă cu magnetofon și adusă dar unui copil orfan nu eram singurul deși multă vreme așa am crezut câțiva cari în anumite nopți nu reușeam să adormim cu povești irezistibil eram atrași de zid ne venea să ne sprijinim fruntea de acea frumoasă liniște de eram singur cu el mai și plângeam
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
asta așa cum o biserică poartă în ea crucea! Tanti mary Tanti marioara și tanti mary. Erau surori? Nu, nu e logic: practic, purtau același nume - marioara, mary! Atunci, ce erau? Verișoare sau mătușă - nepoată? Dacă l-aș iscodi pe cristi, singurul dintre cei în viață care știe, m-aș lămuri. Dar n-am cum să-i cer ajutorul: regula acestor însemnări tocmai aceasta este - să mă descurc de unul singur, fără vreun plan prestabilit, sprijinindu-mă doar pe ce-mi amintesc
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
refeream mai ales la primele romane. Bine, știu, după aceea, mai ales în piesele de teatru, în câteva filme... Camionul, da, sigur că da... Habar nu ai ce înseamnă literatura franceză! ziceai tu. Cred că aveai dreptate... Și ai adăugat: singurul scriitor din Est care a înțeles câte ceva e Milan Kundera. Mai bine ai cugeta la definiția profundă a romancierului ceh: "Romanul este arta complexității". Ce pot să zic? E profund, sigur că e profund... Ce-am scris până acum mi
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
față - cu o loialitate de neîmblânzit; și fără precauții, fără teama că unele mărturisiri l-ar pune într-o situație - ca să zic așa - stingheritoare. Episodul relațiilor incestuoase cu tânăra și prea senzuala sa mamă este, am văzut, edificator. Nu e singurul. " De copil am descoperit ce înseamnă femeia, frumusețea, sănătatea și igiena sa. Asta a contat mult în viața mea, pentru că copilul ce eram, cu o mamă ca a mea, a învățat ce înseamnă o adevărată femeie." Interlocutorul insistă, nu vrea
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
fuga atunci cînd s-ar năpusti asupra voastră și, cu ajutorul acestor sfaturi, fie ca Dumnezeu și sfîntul Hubert să vă aibă în sfînta lor pază!" Avertismentele se vor dovedi inutile: spre dezamăgirea înfocatului vînător, în Algeria nu mai există lei. Singurul care nimerește în bătaia puștii sale este un leu domesticit și orb, pentru uciderea căruia va plăti o amendă substanțială. Ce-are a face? Pielea bietului leu, trimisă prin poștă la Tarascon, îi asigură expeditorului o întoarcere triumfală. Aclamat de
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
așadar de o manipulare perversă a diverselor atitudini în relația interumană, de o varietate de procedee și metode de destabilizare a celorlalți, aparținând mediului de proximitate. Dar cine ar cuteza să utilizeze în caracterizarea acestor fenomene curente termenul de "perversitate"? Singurul, totuși, adecvat... Torturi morale administrate în dreapta și-n stânga, răutate gratuită, continuă culpabilizare, continuă "martirizare", având ca țintă mai mult sau mai puțin explicită prefacerea într-un infern, aparent pașnic, a vieții aproapelui... Se tot vorbește de "stres" - lucrurile sunt
Răutatea și prostia by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8418_a_9743]
-
Mircea Mihăieș În mod normal, upper-cut-ul recepționat de pesedei din partea Uniunii Europene ar trebui să mă umple de bucurie. Îmi văd confirmate, de la cel mai înalt nivel, toate diagnosticele puse actualei, iresponsabile, puteri. Am scris — și n-am fost singurul — sute de articole pe tema aroganței și orbirii arătate de pesedei. Mare prost trebuie să fii să ignori avertismentele Occidentului, bazându-te doar pe șmecheria tradițională și pe experiența limitată a coruperii sau a “împrietenirii” cu unii funcționari de la Bruxelles
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
face de fapt propria profesiune de credință. În eseurile sale dedicate clanului Caragiale, misterul din care apare și în care dispare mateinul dandy Aubrey de Vere rezonează cu misterul destinelor parcă la fel de impenetrabile ale unor Anghelache, Lefter Popescu și Cănuță. Singurul care se poate situa în perspectiva misterului ficțional este, în opinia lui Ion Vartic, hermeneutul comparatist: “...cred - scrie eseistul - că nenea Iancu face parte dintre creatorii privilegiați în care, uneori, coboară harul și care, atunci, cufundă în inconștientul textelor lor
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
poate fi ștearsă. Probabil, la acest nivel, informațiile din cartea lui Eugen Negrici ar trebui completate cu cele din jurnalul ținut de Nina Cassian între 1948 și 1953, care aduce un neprețuit testimoniu din interior al fenomenului. Eugen Negrici este singurul critic literar al momentului care și-a asumat, de bunăvoie, obligația dezagreabilă de a parcurge cîteva mii de pagini de dejecții literare pentru a umple cele cîteva pagini albe ale literaturii române din secolul XX. Efortul său se cuvine salutat
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
de tip academic și către aventura limbajelor și a mijloacelor, ea a știut permanent să-și dozeze observațiile în așa fel încît fiecare artist și fiecare tendință să-și dobîndească locul legitim în peisajul larg al expresiilor artistice. Ultimul deceniu, singurul în care am trăit cu adevărat liberi după multe alte decenii de frustrări și prizonerat, activitatea sa a fost una de-a dreptul prodigioasă. Publicînd mai bine de cinci cărți în această perioadă, implicîndu-se în viața universitară, în elaborarea și
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
divizarea opoziției democratice. Era momentul în care președintele Iliescu considera regimul multipartitinic drept depășit, manifestându-și preferința pentru un despotism luminat. La vremea primei mineriade memorialista nota în Jurnal: „Ar fi culmea nenorocului istoric să fim, chiar fără Armata Roșie, singurii din Est care să nu avem acces la democrație, mulțumindu-ne cu un comunism moale, cu simple și necostisitoare aparențe de democrație.” Cu codicilul: „Astă seară mă înec în pesimismul integral.” Iar pe 4 martie 1990: „Ieri la București s-
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
Des rimes, en vers et en bleu”, tot felul de poezioare; iată o strofa tradusă din malaeziană: „Și ce n’était pour leș étoiles / La lune monterait-elle ainsi / Et și ce n’était pas pour țoi / Serais-je venus jusqu’ici”; * singurii care mai cânta prin Paris câte un frehel sau vreo canțoneta la acordeon sunt țiganii români; din cauza faptului că au ajuns să-i agaseze pe francezi se dau spanioli și vorbesc numai cu Òla și cu Muchas gracias; i-am
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
tăcută”, la care se referă atîta politicienii, observăm că adevărata „majoritate tăcută” constă dintr-o multitudine de subculturi, care se interferează adesea, conform unor modele ușor de imaginat. - Cred că e un punct de vedere viabil. - Firește, dar nu e singurul. În anii ’60, Rolf Schwendter, un arhitect austriac pe care l-am cunoscut bine, a publicat un fel de preliminarii sociologice la teoria sa despre design. El consideră, cam simplist, că întreaga populație dintr-o societate ar putea fi reprezentată
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
substanță suprarealistă se produce într-un moment când poetul își dă seama că ceea ce făcea devenise “formulă” și că, prin urmare, era cazul să se lepede chiar și de sine, cum promisese în Aviograma de la “75 H.P”. Nu era singurul, căci și Gheorghe Dinu-Stephan Roll vorbea la timpul trecut, cam în aceeași epocă, despre “vocabularul nostru de americanisme”, acum dezavuat... Este ca și firească, așadar, înmulțirea în confesiunile sale liric-programatice a sintagmelor de inspirație bretoniană, ce aduc aminte de dicteul
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
măsură să garanteze autenticitatea textului? Și-ar fi dat cineva seama dacă editorul ar fi retușat discret conținutul pentru a-și proteja propria imagine sau pentru a pune la adăpost interesele prietenilor ori credibilitatea morală a unor repere ale timpului? Singurul în măsură să certifice autenticitatea unui asemenea document este autorul și, de aceea, consideram că publicarea unui jurnal nu s-ar putea face decît sub directa supraveghere a acestuia. Am înțeles la ce se referă cei care solicită o perioadă
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
Lirism pentru cine? pentru borfașul/ transformat în filosof? Pentru șeful călăilor/ care își primește acasă pensia în plic parfumat?/ În nici un caz lirism pentru burțile care așteaptă la coadă/ cu o hazlie răbdare mioritică// Scriu numai pentru morți - ei sînt singurii/ care mai deslușesc ceva” (Numai pentru morți). Cu o indenegabilă justețe e indicată și cauza oneroaselor inerții, ale monstruoaselor cinisme ale realului care e blestemata moștenire a dictatorului. Din păcate respirăm încă o atmosferă insalubră, restauraționistă: „De atîta vreme deasupra
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
sunt interesați de imagine. Și nu cred că greșesc spunând că asemenea emisiuni ar crește fără discuție numărul de telespectatori, audiența de fapt... În concluzie, mulțumesc pentru emisiune, domnule H.-R. Patapievici! Vă mai aștept și nu cred că sunt singurul...
Învârtita maramureșeană by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13331_a_14656]
-
pentru seria Opere.” Volumul 13, Vremuri și oameni, apare în 1988, însoțit de o prefață semnată de Dumitru Micu, sub îngrijirea lui Victor Iova. Enumerarea publicării lor înregistrează următoarele date. Volumul 14, Vremuri și oameni, Lumea Nouă (1989). Acesta este singurul lipsit de „nota asupra ediției”, fiind parte din trilogia Vremuri și oameni. Dacă volumul 13 este însoțit de „nota editorului”, Victor Iova, celelalte, în continuare, 15, Prăbușirea (1997) și 16, Pustnicul Pafnuție și ucenicul său Ilarion (Povestire) și romanul Sfântul
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]