144 matches
-
tare, de strașnic, când Gligor se suie pe tine și te ia la stricat, te tot Îndeasă, mereu te tot bate, de gemi, de țipi de durere - am văzut totului-tot: stăteam tot aici, la soare, mama tot așa, coborâse, eu: singur-singurel și numai ce uite-o pe Duda! Vine-ncoace - eu cred că la mine, să mă-ntrebe cum o mai duc fără ea și să-mi zică: « Hai să ne-avem bine iară...» - ți-ai găsit! Nici nu mă vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
s-or deschide ochii... - Uite ce deschiși sunt!, mi-i arăt, holbați. - Până să și vezi cu ei, uite cum facem: mănânci singur... - Nu mănânc! - Atunci uite cum facem: mănânc eu mâncarea ta, tu-i spui doamnei că ai mâncat singur-singurel - facem așa? - Nu, că ne bate Dumnezeu dacă spunem minciuni. La noi legea-i asta: numai eu nu-mănânc mâncarea mea, dar dacă tu-mi dai ceva-cumva mie, eu Îți dau mâncarea mea ție. - Dacă așa-i legea pe la voi..., zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
inventată, exista. Uite, de pildă: dacă aș coborî din calidor și aș lua de pe undeva un felinar și-un coș de papură - chiar și-un sac de pus În cap, ca să nu mă plouă-n gât - și m-aș duce singur-singurel pe imașul Înecat de revărsătură și aș frământa, singur-singurel apa și nămolul și crengile și buruienile de la ruptura iazului; de-aș prinde un ciortac nu mai răsărit decât degetul meu cel mic (care sunt mic!) - tot n-aș ajunge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
calidor și aș lua de pe undeva un felinar și-un coș de papură - chiar și-un sac de pus În cap, ca să nu mă plouă-n gât - și m-aș duce singur-singurel pe imașul Înecat de revărsătură și aș frământa, singur-singurel apa și nămolul și crengile și buruienile de la ruptura iazului; de-aș prinde un ciortac nu mai răsărit decât degetul meu cel mic (care sunt mic!) - tot n-aș ajunge cu el acasă, de să-l frigă mama, să mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
joace de-a caii? ; vreun znac (insignă)? vreun porthart (fără hărți); material de parașută, din care mamele au să croiască și coase cămeși de culoarea untului cam scorțoase, dar se cheamă că din mătase-de-pădure? Stau În calidor, Înfofolit În pături. Singur-singurel și fără nădejde: Eu n-am În familie bărbat; nici măcar o soră mai flăcăoasă, ca să-mi aducă și mie, copil făr-de tată, ceva-ceva din pădure. Așa că, spre jalea mea, n-o să port cămașă untìe. Ca de obicei, are să umble mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai bine... Tata ridică din umeri. - Ziceați că ați vânat și... căprioare? De tot, de tot? Ofițerul Încuviințează din cap, rar. - Cine: marele-român Bohdan Tarasovici Grabenko? Ofițerul dă din cap că da, el. - Ca de obicei: după ce... căprioarele au venit, singure-singurele, să-i mănânce din palme grăunțe de plumb? - Numai una, șoptește-gâjâie ofițerul. Cealaltă avea un glonte În coloana vertebrală, a zis că tot e netransportabilă... - A zis ea că-i netransportabilă? Ea, Rusoaica? Cum se zice, În rusește, la netransportabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Am aflat că am un unchi dinspre mamă, văr cu ea abia prin al doilea, al treilea an de domiciliu obligatoriu, În Bărăgan. De-al doilea, unchiul - dacă era văr cu mama. Tata mi-a șoșotit marea-veste-mare (nu mai eram singuri-singurei, În toată România!), Însă mi-a atras atenția să nu-i vorbesc mamei despre ruda noastră. Fiindcă prima lor Întâlnire - după treizeci de ani - imediat după bună-ziua se prefăcuse În ceartă aprigă, la care asistaseră, de-o parte, a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
au călcat pe-un șărpe - și fuga, să se ardă la arsură cu fierul Înroșit!; de astădată, de vindecare, cică - eu nu-mi aduceam aminte deloc, dar deloc ce și cum făcusem, ca să am arsură-n talpă, asta se face singură-singurică și după aceea se desface de față cu toată lumea, Însă prima oară, când cu „arsura”, chiar dacă mai erau copii prin preajma focului, se Îndepărtau, ori se Întorceau cu spatele, ca să nu vadă când scoteai tu fierul din jăratic și, strângând dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
năzărit mai Întâi: „Jacqueline, și dacă p-ormă am merge la lac?“ „P-ormă?“, a zis și m-a lăsat bușbeu. „Să mergem mai bine repede decât ușor.“ Acu nu ne-a mai urmatără nime. Ierau ca Budha cu haleala. Singuri-singurei, am dat În bășcălie și flirt, da așa cum cerea, ba bine că nu, Înaltu nivel al pretinei mele. Raza soarelui și-a piruetat fugitiva mâzgăleală pe apele dă anilină și toată natura s-a nălțat să răspundă momental. Oaia behăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sângele pe acele meleaguri și sunt gata să abandoneze martirii care se mai află încă acolo. Oh, Doamne, Te rog, răspunde-mi! Și eu trebuie să mă supun poruncilor unei asemenea Biserici? Oh, Doamne, poruncește-mi să mă lupt! Sunt singur-singurel. Te rog, spune-mi să mă lupt cu cei care-mi pun piedici și cu cei care mă pizmuiesc! Eu nu mă pot despărți de Japonia. Această țărișoară orientală este tărâmul pe care trebuie să-l cuceresc prin puterea Evangheliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în buzunar pentru San Diego. Biletele de avion. Biletele de tren. Biletele de trotinetă. O îngrozitoare indispoziție reumatică (combinată cu un guturai) m-a împiedicat să plec, ratând primirea triumfală a primei femei care a traversat Pacificul, într-un ketch, singură-singurică, singurică-cuc, mă rog, cât poate fi de singură o femeie, fie și pe ocean. Femeile nu pot fi singure. În cel mai rău caz, au gândurile lor cu care pot popula soarele și luna; oricum - singurătatea dnei Sharon Sites Adam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
câtuși de puțin să fie unde era. Voia să uite de locul ăsta, de clipa asta, pentru totdeauna. Lumea asta, i-a trecut prin minte, lumea asta nu e un loc plăcut, pentru că În lumea asta poți să te trezești singur-singurel Într-o clipită. Doar ce te Întorci și totul e pierdut, luat de mare. Ar fi vrut să fie Într-altă lume, În orice alt loc decât În locul ăsta. — Nu mai plânge, prostule, i-a spus Johan. Venise lângă Adam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a fost lung și obositor, nici măcar Inocent, negrul, nu rezistat și ne-a abandonat după câteva ore. Camera de să ți-o descriu altă dată, acum cred că te interesează mai mult cum a fost prima mea noapte cu Vero, singuri-singurei, fără J.P.ul care ne spiona pe barcă, dar și cu încărcătura despărțirii brutale de dimineață. Am făcut duș pe rând, eu primul, pentru că ea făcea un fel de inventar al obiectelor uitate în graba plecării, după care m-am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Mașa, adăugând În loc de scuză: Dacă s-a auzit un sforăit, atunci pesemne o fi fost motanul sau Evlampia o fi scos un oftat prin somn... - Cine-i Evlampia? o iscodi vizitatorul. Mai locuiești cu cineva? - Cu cine să locuiesc? Stau singură-singurică, uneori Însă când mi se face urât o aduc În casă pe Evlampia și o culc lângă patul meu. E o ființă cât se poate de Înțelegătoare. S-a atașat de mine ca un cățel, se confesă gazda. Pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
croitoreasa era gard în gard cu noi, așa că totul era spre bine. Mai rău stăteam cu pantofii. Neapărat, pantofi albi, a hotărât doamna Ma tios. Dar n-am. Sigur că n-ai. Poate or merge și negri. Și a plecat singură-singurică prin tot Galațiul pâ nă s-a întors victorioasă. Găsise pantofi albi! De aceea, după terminarea cercului, l-a luat în primire pe director: Cine a fost cea mai frumoasă acolo? Iar directorul deși puțin amărât că prea îi imputa
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Au chiar și copii din flori Bossii și boașele lor, Măi, Lino, Lino... În seara copleșită de caniculă, pe Mircea îl trecură fiori la gândul că, nu demult, se trezise discutând, într-o cârciumă oarecare, la o masă, unde ședea singur-singurel, cu acel individ, despre care unii spuneau că e spițer la farmacia din centrul orașului (era, în adevăr, scund, rotofei, politicos și amabil, ca un farmacist), alții pretindeau că ar fi, fără îndoială, ofițer, în civil, invocând, în sensul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Logofătul a rămas lângă mine să pună pecetea domnească, dându-mi sfaturi cum se face ca un izvod domnesc să fie gata...Între timp, vodă, împreună cu suita, a ieșit din sala tronului. Cu ei a ieșit și logofătul... Am rămas singur-singurel la măsuța mea de scris. Mă simțeam ca o muscă așezată într un colțișor din necuprinsa sală a tronului. Tocmai am început să cercetez cum sunt întocmite și alte izvoade, ca să deprind meșteșugul, când am simțit o mișcare a aerului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
era greu să-și închipuie cum ar fi dacă n-ar avea nici o rudă. Știa că există oameni care nu au pe nimeni pe lumea asta, nu tu unchi, nu tu mătuși sau veri de orice grad; oameni care sunt singuri-singurei. Din motive greu de imaginat, mulți albi sunt singurateci, nu par să-și dorească să aibă rude și-s fericiți în solitudinea lor. Cât de singuri trebuie să fie - ca astronauții în spațiu, plutind în întuneric, dar fără acea coardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Cuvintele - Elisabeta Un băiat trist stătea pe băncuța din fața casei, într-un mic oraș. Trăia cu unchiul și mătușa lui. Părinții i-au murit când era mai mic. Vizavi de casa lor locuia un bătrânel slab care își ducea veacul singur-singurel. Într-o zi băiatul se întâlni cu bătrânul: -Bună ziua! - spuse băiatul.. -Bună să-ți fie inima! -Pot să vă întreb ceva? -Spune-mi. -Cum de întotdeauna sunteți singur, nu aveți familie? -Am avut odată, dar n-am știut să apreciez
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Vorbești despre petrecerea surorii mele ! Îți dai seama... Eddie ambalează motorul, acoperindu-i vocea și Porsche-ul dispare în zare, ridicând pietrișul în urma lui și lăsându-mă singură în soarele tăcut și arzător. Așa. Deci... am rămas doar eu și Nathaniel. Singuri-singurei. Până la ora opt diseară. Cam ăsta e în mare scenariul. Ceva începe să zvâcnească înăuntrul meu. Ca un dirijor care stabilește ritmul ; ca o introducere. Mă răsucesc pe călcâie cât de nonșalantă pot și pornesc înapoi spre casă. Când trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întrebă Marta, S-o părăsesc, niciodată, nici nu se pune problema, Vrei să spui c-o să faci totul singur, sapi lutul, îl frămânți, îl modelezi și-l pui pe roată, aprinzi cuptorul, îl umpli, îl cureți, scoți vasele din forme singur-singurel, îți amintesc că toate astea sunt destul de anevoioase chiar și cu ajutorul pe care ni-l dă Marçal în puținul timp pe care-l petrece aici, O să găsesc pe cineva să mă ajute, sunt destui tineri în sat, Știi foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Și în brațele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate Or să-ți cadă flori de teiu. Fruntea albă-n părul galben Pe-al meu braț încet s-o culci, Lăsând pradă gurii mele Ale tale buze dulci... Vom visa un vis ferice, Îngîna-ne-vor c-un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o zi pe Alexa, sora Mihaelei. Rița, care era pe coridor, îi spuse cu voce tare: ― Domnișoara Deleanu e plecată în provincie și se întoarce mâine seară. Am prins cu urechea noutatea din zbor. Va să zică, draga mea se afla alături singură-singurică și eu habar n-aveam. Uite, o ocazie cât se poate de nimerită pentru o explicație între patru ochi. Nu era acasă. Nu-i nimic. Așteptăm să se întoarcă. Ce-i drept, nu m-a făcut să pierd mult timp
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
m-a întrebat. Nu-și putea reține strâmbăturile mai mult de două secunde. — Cum te cheamă? — Felix. — Nu, Felix, i-am răspuns. Am chefuit de unul singur. — ... Și acum vă duceți la o petrecere? — Mda. Dar și de data asta singur-singurel. La dracu’. Am pe cap niște chestii de nu-ți vine să crezi. Trăim pe fusuri orare diferite, Felix. Ceasul meu e pe orele după-amiezii. Își ridică bărbia rotundă, dând scurt din cap. — Nu e nevoie decât să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
câțiva glumeți ai străzii aceleia. La începutul săptămânii se înregistrase al șaselea caz de sinucidere,în rândurile locatarilor străzii. Toți cei în cauză, trecuseră pe altă lume, prin spânzurare. Și nu-i spânzurase nimeni, din cine știe care anume cauză. Se spânzuraseră singuri-singurei, din cauze de trai greu și nenorocit, din lipsuri insuportabil de mari, din cauză de alcoolism, și de certuri și altercații din lăuntrul și din afara multor familii, totul spărgându-se,în opinia mulțimii,în capul orânduirii,în al guvernanților și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]