452 matches
-
raporturile sintagmatice în situațiile de exemplificare a uzajului unui sau altui cuvînt. Există însă, după părerea lui F. de Saussure, două forme ale activității mentale, indispensabile vieții limbii, care se reflectă în două tipuri de relații: sintagmatice și asociative. Relațiile sintagmatice țin de activitatea de discurs, în care "cuvintele contractează între ele, în virtutea înlănțuirii lor, raporturi bazate pe caracterul linear al limbii, care exclude posibilitatea de a pronunța două elemente în același timp" [Idem]. În afara discursului, arată Ferdinand de Saussure în
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
a pronunța două elemente în același timp" [Idem]. În afara discursului, arată Ferdinand de Saussure în continuare, "cuvintele ce au ceva în comun se asociază în memorie; în acest fel ele formează grupuri în sînul cărora domnesc raporturi foarte diferite". Raportul sintagmatic este, în opinia lingvistului genevez, in praesentia și se bazează pe doi sau mai mulți termeni prezenți într-o serie efectivă, iar raportul asociativ este in absentia într-o serie mnemonică virtuală. Memoria lingvală individuală reflectă asociațiile individuale ale omului
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
formele de manifestare discursivă: cod ontologic, cod semantic, cod gnoseologic. Astfel, discursul poetic se construiește paradigmatic, pe baza celor două funcții ale poeticității, textuală și metatextuală, care își selectează instanțele discursive în funcție de modul de existență și de repetitivitate a semnificațiilor. Sintagmatic, la nivelul raporturilor semantice, discursul poetic explică intenționalitatea acțională a relației text context co-text. A. Paradigmatic B. Sintagmatic Relația 39 dintre text, context și co-text este posibilă printr-o continuă actualizare și re-semantizare a clasei de semnificații, manifestarea discursivă realizându
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
celor două funcții ale poeticității, textuală și metatextuală, care își selectează instanțele discursive în funcție de modul de existență și de repetitivitate a semnificațiilor. Sintagmatic, la nivelul raporturilor semantice, discursul poetic explică intenționalitatea acțională a relației text context co-text. A. Paradigmatic B. Sintagmatic Relația 39 dintre text, context și co-text este posibilă printr-o continuă actualizare și re-semantizare a clasei de semnificații, manifestarea discursivă realizându-se integral și integrator. La nivelul "semnului poetic", relația text context co-text se transpune semantic, ca dinamică internă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este definită prin temporalitate, fiindcă întâmplările au caracter durativ și se succed pe o axă temporală. Reperele temporale multiple sunt, așadar, un indice al narativității; lor li se asociază repere spațiale unice sau multiple. - Discursul narativ se organizează ca structură sintagmatică, cuprinzând: nucleele narative (episoade, evenimente), personajele (actanții implicați în desfășurarea faptelor) și indicii (prezentarea personajelor și a contextului situațional, a cadrului diegetic). - Este modul de expunere cel mai complex: având caracter integrator, inserează și secvențe descriptive (pauze descriptive), dialogate sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
statică și construită pe termeni definiți distribuționalcât și pe gramatica tradițională -care dă indicații ce nu pot fi însă aplicate mecanic. Dintre tipurile de gramatici generative enumerăm : gramatica cu un număr finit de stări, gramatica de structură a grupului (modelul sintagmatic), gramatica transformațională, a cărei primă formă apare în lucrarea lui Chomsky "Syntactic Structures” . În concepția chomskyana a gramaticii transformaționale se consideră că reprezentarea sintactica a unei fraze cuprinde, în esență, doua nivele, și anume : structura de adâncime (care conține ansamblul
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
transformațională, a cărei primă formă apare în lucrarea lui Chomsky "Syntactic Structures” . În concepția chomskyana a gramaticii transformaționale se consideră că reprezentarea sintactica a unei fraze cuprinde, în esență, doua nivele, și anume : structura de adâncime (care conține ansamblul indicatorilor sintagmatici subiacenți și interpretarea lor semantica), și structura de suprafața (care conține indicatorii sintagmatici derivați finali și interpretarea lor fonetică). Deci, opoziția dintre cele două structuri se realizează, atât la nivelul întregii gramatici, între componentul semantic și cel fonologic (ceea ce justifică
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
concepția chomskyana a gramaticii transformaționale se consideră că reprezentarea sintactica a unei fraze cuprinde, în esență, doua nivele, și anume : structura de adâncime (care conține ansamblul indicatorilor sintagmatici subiacenți și interpretarea lor semantica), și structura de suprafața (care conține indicatorii sintagmatici derivați finali și interpretarea lor fonetică). Deci, opoziția dintre cele două structuri se realizează, atât la nivelul întregii gramatici, între componentul semantic și cel fonologic (ceea ce justifică relația arbitrară dintre semnificant și semnificat), cât și in interiorul componentului sintactic, între
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
321-322. 76 Idem, op.citată, p.328. 52 Pe măsură ce legăturile dintre cuvinte se automatizează, pe măsura ce câmpurile lingvistice se sistematizează, se îmbogățesc și se consolidează, în aceeași măsură procesele de gândire se desfășoară mai ușor. Automatizarea categoriilor lexicale și sintagmatice favorizează activitatea gândirii, oferă sprijinul pentru depășirea treptată a formelor de gândire concretă, oferă mijloacele directe pentru stabilirea relațiilor corecte între fenomene sau obiecte, oferă cadrele și sprijinele pentru funcționarea gândirii logice, oferă uneltele absolut necesare pentru procesele de abstractizare
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
citata, p.113. 56 "Cunoștințele de semantica ale profesorului, despre sensul și forma cuvântului, despre organizarea lexicului unei limbi în cuvinte Între care se stabilesc raporturi de substituție (serii paradigmatice) și cuvinte între care se realizează relații de asociere (serii sintagmatice), despre clase gramaticale (substantiv, adjectiv, etc.) și clase semantice (cuvinte care aparțin aceleiași clase gramaticale și au o trăsătură semantică comună : nume de arbori (substantive), culori (adjective), verbe care exprimă noțiunea de a vorbi, etc.), despre schimbările de sens ale
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
statică și construită pe termeni definiți distribuționalcât și pe gramatica tradițională -care dă indicații ce nu pot fi însă aplicate mecanic. Dintre tipurile de gramatici generative enumerăm : gramatica cu un număr finit de stări, gramatica de structură a grupului (modelul sintagmatic), gramatica transformațională, a cărei primă formă apare în lucrarea lui Chomsky "Syntactic Structures” . În concepția chomskyana a gramaticii transformaționale se consideră că reprezentarea sintactica a unei fraze cuprinde, în esență, doua nivele, și anume : structura de adâncime (care conține ansamblul
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
transformațională, a cărei primă formă apare în lucrarea lui Chomsky "Syntactic Structures” . În concepția chomskyana a gramaticii transformaționale se consideră că reprezentarea sintactica a unei fraze cuprinde, în esență, doua nivele, și anume : structura de adâncime (care conține ansamblul indicatorilor sintagmatici subiacenți și interpretarea lor semantica), și structura de suprafața (care conține indicatorii sintagmatici derivați finali și interpretarea lor fonetică). Deci, opoziția dintre cele două structuri se realizează, atât la nivelul întregii gramatici, între componentul semantic și cel fonologic (ceea ce justifică
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
concepția chomskyana a gramaticii transformaționale se consideră că reprezentarea sintactica a unei fraze cuprinde, în esență, doua nivele, și anume : structura de adâncime (care conține ansamblul indicatorilor sintagmatici subiacenți și interpretarea lor semantica), și structura de suprafața (care conține indicatorii sintagmatici derivați finali și interpretarea lor fonetică). Deci, opoziția dintre cele două structuri se realizează, atât la nivelul întregii gramatici, între componentul semantic și cel fonologic (ceea ce justifică relația arbitrară dintre semnificant și semnificat), cât și in interiorul componentului sintactic, între
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
321-322. 76 Idem, op.citată, p.328. 52 Pe măsură ce legăturile dintre cuvinte se automatizează, pe măsura ce câmpurile lingvistice se sistematizează, se îmbogățesc și se consolidează, în aceeași măsură procesele de gândire se desfășoară mai ușor. Automatizarea categoriilor lexicale și sintagmatice favorizează activitatea gândirii, oferă sprijinul pentru depășirea treptată a formelor de gândire concretă, oferă mijloacele directe pentru stabilirea relațiilor corecte între fenomene sau obiecte, oferă cadrele și sprijinele pentru funcționarea gândirii logice, oferă uneltele absolut necesare pentru procesele de abstractizare
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
citata, p.113. 56 "Cunoștințele de semantica ale profesorului, despre sensul și forma cuvântului, despre organizarea lexicului unei limbi în cuvinte Între care se stabilesc raporturi de substituție (serii paradigmatice) și cuvinte între care se realizează relații de asociere (serii sintagmatice), despre clase gramaticale (substantiv, adjectiv, etc.) și clase semantice (cuvinte care aparțin aceleiași clase gramaticale și au o trăsătură semantică comună : nume de arbori (substantive), culori (adjective), verbe care exprimă noțiunea de a vorbi, etc.), despre schimbările de sens ale
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
un speculum dublul chaucerian. De unde se poate concluziona că În cadrul imaginarului colectiv tehnicile și modalitățile de expresie converg către un același centru ordonator de sensuri și iconuri. Intre eminescianul ochi Închis afară dar deșteptat Înlăuntru și cugetul oglindă chaucerian puntea sintagmatică este realizată de mai vechea scolie biblică unde ni se relatează „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.” Iov, 42, 5. Iată cum comentează cercetătoarea Annick de Souzenelle În cartea sa „Simbolismul corpului
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
barba roșie și obrajii roșii. Intr-o dialectică pur/impur aceste denominări simt obișnuite, simbolurile care le acoperă sunt transemergente. Pajul felon, iatromant și pescar de suflete poate fi recitit și din perspectiva „impurului”, adică al celuilalt pol de putere sintagmatică. Investit cu „pecetea” alchimică de rubedo el poate fi, pe un alt palier al arhetipului imaginar Omul Roș, Spinul din basmele noastre. Dăm un citat din Vasile Lovinescu „ Creanga de aur”: „ ... credința În maleficitatea Omului Roșu este generală, ca și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
prin vama pămîntului care este un purgatoriu pentru el, și ajunge În paradis”. Liantul care ar face posibilă intrarea În paradis este (ar fi) iubirea ... dar iubirea Îi este refuzată...astfel astrului Îi este refuzată (vorbind În termeni barthesieni) relația sintagmatică.. Conform teoriei barthesiene „orice semn include și implică trei relații ... una interioară aceea care leagă semnificantul de semnificat relația dintre astru și fata de Împărat apoi două relații exterioare, Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. prima este virtuală și leagă semnul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
de alte semne (intervenția pajului) a doua este actuală și leagă semnul de celelalte semne ale enunțului care Îl preced sau care Îl urmează”. Prima relație este considerată de tip simbolic a doua de tip paradigmatic și ultima de tip sintagmatic. Tipurilor de relații caracteristice semnului le corespund și conștiințe diferite ale semnului. O conștiință simbolică ce vede semnul În dimensiunea sa profundă, Înzestrat cu un prestigiu mitic, o conștiință paradigmatică ce stabilește o omologie Între relații binare și o conștiință
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Tipurilor de relații caracteristice semnului le corespund și conștiințe diferite ale semnului. O conștiință simbolică ce vede semnul În dimensiunea sa profundă, Înzestrat cu un prestigiu mitic, o conștiință paradigmatică ce stabilește o omologie Între relații binare și o conștiință sintagmatică cea a raporturilor care leagă semnele Între ele la nivelul discursului. Conștiința sintagmatică prevede semnul În extensiunea sa, legăturile semnului anterioare sau posterioare, punțile pe care le aruncă spre alte semne. Astfel tocmai legătura sintagmatică nu poate să o realizeze
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
conștiință simbolică ce vede semnul În dimensiunea sa profundă, Înzestrat cu un prestigiu mitic, o conștiință paradigmatică ce stabilește o omologie Între relații binare și o conștiință sintagmatică cea a raporturilor care leagă semnele Între ele la nivelul discursului. Conștiința sintagmatică prevede semnul În extensiunea sa, legăturile semnului anterioare sau posterioare, punțile pe care le aruncă spre alte semne. Astfel tocmai legătura sintagmatică nu poate să o realizeze eroul ... lectorul/eroul nu poate să citească textul. Deosebirea dintre apa mării și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
relații binare și o conștiință sintagmatică cea a raporturilor care leagă semnele Între ele la nivelul discursului. Conștiința sintagmatică prevede semnul În extensiunea sa, legăturile semnului anterioare sau posterioare, punțile pe care le aruncă spre alte semne. Astfel tocmai legătura sintagmatică nu poate să o realizeze eroul ... lectorul/eroul nu poate să citească textul. Deosebirea dintre apa mării și oglindă ... Ultima, oglinda nu are adîncime, nu are profunzime, nu poate fi explorată din interior ... de aceea Hyperion se naște din apa
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
pe trăsătură comună de vastitate. Tensiunea dintre continuum și separare generează, firește, plăcerea estetică. Cuvântul monolitic quasimodian se cade așadar coborât de pe piedestalul pe care cititorul simte că poetul, dar și literatura critică l-au ridicat pentru el, în înlănțuirea sintagmatica a versului și în context, căci numai astfel, plasându-l în curgerea frazei strofice, cititorul poate identifica rețeaua de asocieri sau de transferuri semantice ce conturează structura ideatica a fiecărei poezii. În calitate de generatoare și comutatoare de sens, cuvintele lui Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lecturii: Meritul intertextualității rezidă și din introducerea unui nou mod de lectură care detonează linearitatea textului. Orice referință intertextuală devine punctul unei alternative: continuarea lecturii ca și cum nu ai avea în față decât un fragment ca oricare altul, parte integrantă din sintagmatica textului, sau întoarcerea către textul-origine [cât de sugestivă este față de text-sursă și cât de elocventă în acest context sintagma text-origine...], ceea ce presupune operarea unui fel de anamneză intelectuală în care referința intertextuală apărea ca un element "deplasat", parte a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
textului, sau întoarcerea către textul-origine [cât de sugestivă este față de text-sursă și cât de elocventă în acest context sintagma text-origine...], ceea ce presupune operarea unui fel de anamneză intelectuală în care referința intertextuală apărea ca un element "deplasat", parte a unei sintagmatici uitate. De fapt, alternativa nu există ca atare decât în ochii analistului. Aceste două procese lectoriale sunt simultane și ele îmbogățesc textul cu bifurcații ce deschid puțin câte puțin spațiul semantic (Poétique: 1976, 266)9. Fenomenul are loc și în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]