243 matches
-
wave, muzică electronică și teatru, care ulterior se concretizează în spectacolul „Tainicul vârtej”. În 1984, componența grupului se schimbă, prin cooptarea bateristului Doru „M.S.” Istudor, la propunerea lui Horațiu Rad. Astfel, formula de spectacol devine: Mircea Florian (vocal, chitară, cobză, sintetizatoare, clape portabile), Valentin Andronescu (claviaturi, flaut, percuție, voce), Dan Cimpoeru (chitară), Horațiu Rad (bas) și Doru „M.S.” (tobe). Urmează o serie de spectacole în București, pe scenele de la Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul „Constantin Tănase”, Arenele Romane, Club A ș.a.
Florian din Transilvania () [Corola-website/Science/327181_a_328510]
-
cu ambii regizori ai filmelor, Dan Pița (la "Tănase Scatiu" și "Bietul Ioanide") și Mircea Veroiu (la "7 zile"). El a fost încântat de ideea de a compune coloana sonoră pentru un western românesc. Muzica electronică a fost compusă pentru sintetizator, ea fiind diferită la fiecare din cele trei episoade ale seriei. Melodiile îmbină sunetul muzicii country cu melos-ul popular ardelenesc, fiind prelucrate electronic teme neaoșe precum Mocioriță sau Alfa (de Vangelis). Cântecele sunt interpretate de fetele de la grupul 5T
Artista, dolarii și ardelenii () [Corola-website/Science/319419_a_320748]
-
-uri ce trebuie rezolvate. Instrumenația de bază pentru muzica din toate jocurile este de tip orchestrală, deși cu fiecare joc ea suferă mici modificări de stil. Aproape toată muzica din Tomb Raider a fost creată cu ajutorul tehnologiei electronice (instrumente și sintetizatoare electronice), totuși muzica din a fost compusă cu ajutorul unei orchestre adevărate, respectiv Orchestra Simfonică din Londra. Ideea de "Tomb Raider" a fost extinsă dincolo de limita unui joc video, aducând în 2001 filmul iar în 2003 urmarea acestuia, , amândouă având ca
Tomb Raider (serie) () [Corola-website/Science/298448_a_299777]
-
muzical a fost Anca Dumitrescu Ștefan. Melodiile sunt interpretate de corul „Madrigal” dirijat de prof.univ. Marin Constantin. Coloana sonoră a filmului (cuprinzând melodii compuse în general pentru sintetizatorul de sunet, dar și un număr de leit-motive cântate la pian sau sintetizator) a rămas în memoria publicului. Piesa centrală a coloanei sonore, "Ani de liceu", a devenit un veritabil imn pentru liceenii români. Textul cântecului a fost scris de Sașa Georgescu și pus pe muzică de Florin Bogardo; melodia a fost interpretată
Liceenii () [Corola-website/Science/308360_a_309689]
-
chitară bas) și Mișu Cernea (baterie). Și-a adus o contribuție în partea de compoziție, cât și cu intervenții vocale și la chitara a doua; formația înregistrează în această formulă primul disc LP, "Lume albă", pionierat al muzicii românești cu sintetizator (producție proprie). Piesele compuse de Bădulescu pentru disc sunt două: „Răsărit” (introducerea instrumentală a discului, potpuriu continuat de piesa „Călătorul și copacul”, scrisă de Cernea) și „Magelan” (pe versuri proprii). "Lume albă" este lansat în 1975. (Anterior acestuia, Sfinx participase
Dan Bădulescu () [Corola-website/Science/312457_a_313786]
-
Mu-Tron EP" în 2000. În 2001, cei de la Ladytron au lansat albumul de debut "604" la casele de discuri Emperor Norton și Invicta Hi-Fi. Albumul a fost compus și produs în principal de Daniel Hunt care s-a folosit de sintetizatoare analogice pentru a obține sunetul dorit. "604" include unele dintre piesele deja publicate în EP-urile precedente. Patru single-uri au susținut albumul: "He Took Her to a Movie", "Playgirl", "Commodore Rock" și "The Way That I Found You". Tot
Ladytron () [Corola-website/Science/322909_a_324238]
-
că o culegere de hituri mai vechi, însă, pe masura ce adună materialul, a devenit limpede că avea destule piese pentru un dublu CD care să împletească vechiul cu noul. Pe discul 2, Michael apare pentru prima dată și în calitate de instrumentist (keyboards, sintetizator, tobe, chitară și percuție), iar 12 din cele 15 piese noi sunt compuse de el. Intitulat sugestiv HIStory: Past, Present And Future - Book 1, albumul a apărut în iunie 1995 și a debutat pe locul 1 în topul american - o
Michael Jackson () [Corola-website/Science/308959_a_310288]
-
pentru lucrul împreună cu Pink Floyd, Kiss și Alice Cooper, si au început înregistrările la albumul de debut. Chiar inainte de lansarea albumului se dăduse vestea că 30 Seconds to Marș are un "sound" plin de adrenalină, îmbinat cu chitări puternice, sintetizatoare și partituri surprinzătoare de voce, încât Puddle of Mud i-a invitat să cânte în deschiderea concertelor lor în primăvara lui 2002, deși erau niște necunoscuți și nimeni nu le ascultase muzică la radio. Deși Jared este un cunoscut actor
30 Seconds to Mars () [Corola-website/Science/313124_a_314453]
-
a fost o trupă engleză de muzică formată în 1980 de Bernard Sumner (voce, chitare, sintetizatoare), Peter Hook (bas, voce de fundal, tobe electronice) și Stephen Morris (tobe, tobe electronice, sintetizatoare). a fost formată de membrii rămași ai formației Joy Division după sinuciderea vocalistului acesteia Ian Curtis. La scurt timp grupului i s-a alăturat Gillian
New Order () [Corola-website/Science/322169_a_323498]
-
pute genera sunete similare celor le auzea în mintea sa. A început să improvizeze pe pianul părinților săi pentru a auzi sunetul prelungit al corzilor ce zumzăie în combinații tonale, à la Charlemagne Palestine. A început să-și construiască propriul sintetizator în 1976, pe când avea 13 ani. În anii ce au urmat, a adoptat câteva infuențe muzicale, pornind de la John Cage și Terry Riley la Cluster și Klaus Schulze. În 1979, începe să colaboreze cu muzicianul Rick Davies, creând muzică experimentală
Robert Rich () [Corola-website/Science/327278_a_328607]
-
creeze o colecție imensă de înregistrări de teren și instrumente de improvizate. Unul din aceste instrumente este o gamă de fluiere din tuburi PVC. Interesul său în sunete unice i-a oferit posturi ca proiectant de suntete pentru presetări de sintetizator pentru E-mu Systems’ Proteus 3 și modulele de sunet Morpheus. A proiectat de asemenea coloane sonore pentru filme ca "Pitch Black" and "Behind Enemy Lines", o serie de Cd-ri de sampling numite "Things that Go Bump in the Night
Robert Rich () [Corola-website/Science/327278_a_328607]
-
Takahashi, 高橋正則 Takahashi Masanori, 4 februarie, 1953) este un muzician, compozitor și multi-instrumentist japonez, considerat un pionier al muzicii New Age. După absolvirea liceului, Kitaro s-a mutat în Tokyo pentru a intra pe scena muzicală, descoperind sintetizatorul. Primul său sintetizator a fost unul analogic și își amintește că "a iubit sunetul analog comparativ cu sunetul digital de astăzi". Părinții săi s-au opus inițial dorinței fiului lor de a avea o cariera muzicală. Într-o încercare de a influența copilul
Kitarō () [Corola-website/Science/326950_a_328279]
-
în jurul lumii. Cand se află în Europa l-a cunoscut pe interpretul german de muzică electronică și fost membru al Tangerine Dream, Klaus Schulze. Schulze a produs două albume pentru trupa și i-a oferit lui Kitaro câteva sfaturi pentru sintetizatoare. În 1976 Kitaro a părăsit "Far East Family Band" și a călătorit prin Asia (Chină, Laos, Tailanda și India). La întoarcerea în Japonia Kitaro și-a început cariera solo în 1977. Primele două albume, "Ten Kai" și "Full Moon Story
Kitarō () [Corola-website/Science/326950_a_328279]
-
de bine») cântă eroina noastră libidinoasa — înainte de a admite faptul că în noaptea următoare s-a întors pentru a obține mai mult. Între timp, The Neptunes, stabilesc o producție contemporană complexă care cuprinde beat-uri de parada, sunete săltărețe de sintetizator și un vers «ey-ey-ey» molipsitor. Rezultatul? Pop-dance de calitate”. Steve Perkins de la "BBC Music" apreciază într-un mod pozitiv calitățile de textiera ale solistei într-o recenzie favorabilă, comentând: „Unul dintre lucrurile cele mai liniștitoare despre un nou cântec Shakira
Did It Again (cântec de Shakira) () [Corola-website/Science/317864_a_319193]
-
mai reușite înregistrări de pe album, alături de „She Wolf”, „Gypsy” și „Mon Amour”. "Music OMH" scoate în evidență compozițiile produse de The Neptunes, despre „Did It Again” susținând că „se bazează pe un motiv de bandă de marș, sunete scânteietoare de sintetizator și un refren care explodează din neant”. Spre deosebire de majoritatea recenzorilor albumului "She Wolf", Ash Dosanjh de la "Yahoo! Music" își îndreaptă atenția spre varianta în limba spaniolă a piesei, declarând: „cazul în care Shakira excelează cu adevărat este atunci când ea se
Did It Again (cântec de Shakira) () [Corola-website/Science/317864_a_319193]
-
Clubul Coral Amherst și era un student al scriitorului Alan Lelchuk. Brown a absolvit Amherst cu o dublă specializare, în Spaniolă și Engleză în 1986. Mai apoi a avut de-a face cu o carieră muzicală, creând efecte cu un sintetizator (instrument electric cu claviatură, comutatoare de filtre, posibilități de memorizare etc., având o largă paletă de timbre și sonorități, care este folosit în jazz - n.t.) și producând de unul singur o casetă pentru copii intitulată SynthAnimals, care includea o
Dan Brown () [Corola-website/Science/299305_a_300634]
-
existența sa ca gen muzical distinct. Sunetul este radical modernizat: schimbarea instrumentelor acustice în altele electroacustice (chitară electroacustică) sau chiar electrice (chitară bas electrică în locul contrabasului), împrumutul de sonorități din muzica pop (efecte sonore specifice, tobele electronice, bateristul electronic, numeroase sintetizatoare), înlocuirea solistului cu un grup de soliști, folosirea unei secții ritmice mult mai pronunțate și a unui tempo mai mișcat. De multe ori, versurile sunt creații contemporane, dar sunt și reluate piese de renume din muzica populară sau folclorică. Dat
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
The Fame" conține influențe din muzică synthpop și dance-pop a anilor '80. Piese precum „Just Dance”, „Poker Face” și „LoveGame” sunt cântece dance uptempo iar „Poker Face” are sunete întunecate și voci clare în refren. „Just Dance” este bazat pe sintetizatoare în timp ce „LoveGame” se orientează mai mult spre un beat dance. „Money Honey” are un groove techno moderat. „Paparazzi” are un beat înăbușitor în timp ce „Summerboy” conține influențe din muzică trupei Blondie. „Eh, Eh (Nothing Else I Can Say)” este crediat că
The Fame () [Corola-website/Science/314488_a_315817]
-
serie de elemente specifice muzicii electropop. În piesă nu sunt incluse secțiuni instrumentale foarte lungi, în același timp fiind incluse și doar câteva sincope. De asemenea, sunt utilizate în mod subtil și armoniile vocale, la care se adaugă elemente de sintetizator și pian acustic. Suportul vocal este asigurat în totalitate de mezzo-soprana Beyoncé Knowles, interpretarea sa fiind una dinamică și dublată prin supraînregistrare. Având o temă romantică, „Sweet Dreams” se diferențiază de alte compoziții de pe jumătatea "Sasah Fierce", spre exemplu „Video
Sweet Dreams (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/316605_a_317934]
-
interesat în reproduceri de piese clasice și trece la compunerea de piese proprii care se distanțează prin sound din ce în ce mai mult de stilul unic său din anii '70. Începand cu anii '90, Tomita devine din ce în ce mai minimalist, renunțând în ultima instanță la sintetizatoare pentru a-și crea muzica. Unul din albumele sale recente utilizează doar shakuhachi (flautul japonez) și koto (harpa orizontală japoneză). Mai recentele sale albume nu au fost niciodată distribuite sub ediții europene sau americane, ci doar japoneze și din această
Isao Tomita () [Corola-website/Science/303129_a_304458]
-
datorită combinației dintre chitara bas, chitara acustică și sintetizator de ritm, riff-urile de chitară nu sunt caracteristice înregistrărilor muzicienei. Tobele de tip tom-tom folosite aduc aminte de compozițiile lui Phill Collins. Melodia incorporează și chitări electrice și ultimul tip de sintetizatoare disponibile atunci. Refrenul este alcătuit din repetiția versului "I'm burning up, burning up for your love" (rom. - "Ard, ard după dragostea ta") de trei ori, strofele conținând cuvinte cu dublu înțeles, descriind ce este pregătită să facă persoanei iubite
Burning Up () [Corola-website/Science/311826_a_313155]
-
discurile promoționale ale albumului "Love?", mai precis, „Papi”. Cântecul a fost apreciat de critica de specialitate, majoritatea notând influențele tropicale ale compoziției. Mary Kinney de la "AOL Radio Blog" a apreciat într-un mod pozitiv înregistrarea, notând combinația de sunete de sintetizator și interpretarea vocală „molipsitoare” a lui Lopez, amintind și de existența unor influențe tropicale. De asemenea, Kinney a fost de părere că înregistrarea este „destinată măreției”, lucru datorat celor doi soliști, cât și „producției de neoprit” a StarGate, în timp ce refrenul
I'm Into You () [Corola-website/Science/322543_a_323872]
-
română) este, ""Nyan"" , care mai este echivalentul japonez al cuvântului englezesc "miau". Un utilizator numit "Momomomo" a încărcat o versiune remixată a melodiei "Nyanyanyanyanyanyanya!", adăugând sunetul vocal "Nyan" de-a lungul piesei, Sunetul vocal adăugat a fost creat folosind un sintetizator UTAU și software-ul ce face ca vocile să fie "pițigăiate" - "Momone Momo" . Sursa vocii pentru a crea vocea pițigăiată este , o femeie de origine japoneză care locuiește în Tokyo. Utilizatoarea YouTube "saraj00n" (al cărei nume real este Sara) a
Nyan Cat () [Corola-website/Science/330182_a_331511]
-
album de studio al formației rock românești Sfinx. Înregistrările au fost realizate în primăvara lui 1975, discul fiind publicat în același an. Reprezintă, alături de "Cantofabule" al formației Phoenix, unul din primele albume românești pe care se poate auzi sonoritatea unui sintetizator, dar și una dintre înregistrările timpurii cu un astfel de instrument (Sfinx înșiși experimentaseră în această direcție prima oară pe discul EP "Coborîse primăvara"). La acest disc a contribuit compozitorul, cântărețul și chitaristul Dan Bădulescu, la acea vreme cel mai
Lume albă () [Corola-website/Science/312651_a_313980]
-
prezent în numeroase momente, odată cu trecerea anilor acest fapt neavantajând formația, chiar dacă la vremea respectivă cota de audiență era mai mare în relație tocmai cu nivelul de comunicare stabilit."” Discul reprezintă una dintre primele înregistrări din România cu sunet de sintetizator. Dan Andrei Aldea a declarat într-un interviu din 2002 că nu se poate vorbi despre întâietatea absolută în privința utilizării unui astfel de instrument în țară: această finalitate a fost atinsă de formațiile Sfinx și Phoenix cam în același timp
Lume albă () [Corola-website/Science/312651_a_313980]