229 matches
-
care se varsă în venele centro-lobulare (fig. 26), ce converg prin venele hepatice în vena cavă inferioară. In fiecare minut ~1100 ml de sânge trec prin vena portă spre sinusoidele hepatice și aproximativ ~350 ml trec prin artera hepatică către sinusoide, ajungându-se astfel la un total de 1450 ml/min, adică ~25 % din debitul cardiac de repaus. Presiunea în vena portă la intrarea în ficat este de 9-10 mm Hg, iar presiunea în vena hepatică la ieșirea din ficat către
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
la intrarea în ficat este de 9-10 mm Hg, iar presiunea în vena hepatică la ieșirea din ficat către vena portă este practic de 0 mm Hg. Această diferență mică de presiune subliniază faptul că rezistența la fluxul sanguin în sinusoidele hepatice este în mod normal foarte mică. Presiunea medie în ramurile arterei hepatice este de 90 mm Hg, dar presiunea din sinusoide este mai mică decât presiunea venoasă portală, deci există o scădere marcată de presiune de-a lungul arteriolelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
practic de 0 mm Hg. Această diferență mică de presiune subliniază faptul că rezistența la fluxul sanguin în sinusoidele hepatice este în mod normal foarte mică. Presiunea medie în ramurile arterei hepatice este de 90 mm Hg, dar presiunea din sinusoide este mai mică decât presiunea venoasă portală, deci există o scădere marcată de presiune de-a lungul arteriolelor hepatice. Această cădere de presiune este ajustată astfel încât există o relație inversă între fluxul arterial hepatic și cel venos portal. Relația respectivă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
crește, astfel că debitul sanguin prin ficat este foarte redus, șuntând cea mai mare parte din organ. Constricția arteriolelor mezenterice reduce debitul portal. In șocul sever debitul hepatic poate fi redus în asemenea măsură încât poate determina necroză hepatică. Endoteliul sinusoidelor hepatice este mult mai permeabil la proteine decât endoteliul capilarelor din oricare alt sector. Deoarece porii sinusoidelor hepatice sunt extrem de permeabili și permit trecerea rapidă atât a lichidelor cât și a proteinelor prin spațiile Disse, limfa drenată din ficat are
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
Constricția arteriolelor mezenterice reduce debitul portal. In șocul sever debitul hepatic poate fi redus în asemenea măsură încât poate determina necroză hepatică. Endoteliul sinusoidelor hepatice este mult mai permeabil la proteine decât endoteliul capilarelor din oricare alt sector. Deoarece porii sinusoidelor hepatice sunt extrem de permeabili și permit trecerea rapidă atât a lichidelor cât și a proteinelor prin spațiile Disse, limfa drenată din ficat are o concentrație proteică de aproximativ 6 g/dl, concentrație puțin mai mică decât cea plasmatică. De asemenea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
permeabili și permit trecerea rapidă atât a lichidelor cât și a proteinelor prin spațiile Disse, limfa drenată din ficat are o concentrație proteică de aproximativ 6 g/dl, concentrație puțin mai mică decât cea plasmatică. De asemenea, permeabilitatea mare a sinusoidelor hepatice determină formarea unei mari cantități de limfă. Aproximativ ½ din limfa formată în organism în repaus provine de la ficat. 9.2. Funcțiile hepatice de stocare și filtrare a sângelui Sistemul vascular hepatic adăpostește aproximativ 450 ml de sânge, iar în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
lui Gilmour. Prin mitoze heteroplastice de maturație, megaloblastele definitive, se transformă in megalocite bogate in hemoglobină embrionară. Spre sfârșitul lunii a treia , eritropoieza megaloblastică dispare, persistând megalocitele circulante. 1.1.2. Etapa hepatică. Spre începutul lunii a treia, in jurul sinusoidelor din mugurul hepatic, celulele reticulo endoteliale formează insule de proeritroblaști, eritroblaști, eritrocite, asemănătoare celor ale adultului. La scurt timp, apar megacariocite trombocitogenice și plasmocite. Mai târziu se observă granulocite oxidazo-pozitive. Spre luna a treia , în splină se dezvoltă insule hematopoietice
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
și ai celulelor fixe ale măduvei osoase, formează mici aglomerării de celule, rezultate în urma mitozelor de maturație. Chiar pe frotiuri se pot găsi mici aglomerări eritropoietice cu cele patru generații de eritroblaști. Cele mai multe din aceste capilare sunt ectaziate, așa zisele sinusoide, pe când altele sunt de calibru normal și unele colabate. Această bogată circulație sanguină, dă măduvei hematopoietice culoarea roșie, asigurând transportul de metaboliști necesari sintezelor celulare ale hematopoiezei medulare, precum și schimburile celulare între măduva osoasă și circulația generală. Celulele mielogene nu
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
reprezintă componenta celulară fixă ( deci o celulă cu rol de susținere ). Fibrele de reticulină sunt subțiri, fine, lungi, anastomozate între ele, formând o rețea în ochiurile căreia se găsesc celule hematoformatoare. § compartimentul vascular (componenta vasculară) este reprezentată de sinusuri și sinusoide, care sunt de fapt, echivalentul capilarelor din celelalte organe, de care se deosebesc prin: calibru mai larg și neuniform, confluează formând ‘’ lacuri’’ sanguine, au pereții discontinui, la formarea pereților participând și celula reticulată, ceea ce face ca, între stromă și componenta
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
se deschid unele aferențe limfatice, la nivelul sinusurilor având loc o primă filtrare și barare a microbilor și celulelor canceroase. Stroma - este o rețea reticulinică tridimensională cu două tipuri de ochiuri: ♦ ochiuri alungite și tapetate cu celule reticulo-endoteliale, formând capilarele sinusoide limfatice, capilare care, împreună cu limfocitele vecine, formează țesutul limfoid lax (lacunar) - cu rol de filtrare a limfei. ♦ ochiuri rotunjite, poligonale, căptușite cu celule reticulare fixe, în care se găsește parenchimul limfoid ganglionar, format din țesut limfoid dens. Parenchimul - răspândit în
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
parenchimul limfoid ganglionar, format din țesut limfoid dens. Parenchimul - răspândit în toată masa ganglionară sub formă de țesut limfoid dens, el, fiind străbătut de zone cu țesut limfoid lax. Structura lui este diferențiată, datorită prezenței ramificărilor arteriale și a capilarelor sinusoide. Zona centrală (medulară), are parenchimul asemănător unor cordoane limfocitare medulare, datorită ramificărilor arteriale. Zona periferică (corticala), conține capilare sinusoide și parenchim difuz, cu aspect mai mult sau mai puțin folicular. Corticala, se diferențiază într-o: corticală superficială (nodulară) - în care
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
dens, el, fiind străbătut de zone cu țesut limfoid lax. Structura lui este diferențiată, datorită prezenței ramificărilor arteriale și a capilarelor sinusoide. Zona centrală (medulară), are parenchimul asemănător unor cordoane limfocitare medulare, datorită ramificărilor arteriale. Zona periferică (corticala), conține capilare sinusoide și parenchim difuz, cu aspect mai mult sau mai puțin folicular. Corticala, se diferențiază într-o: corticală superficială (nodulară) - în care se găsesc limfocite ,,B” dispuse în agregate nodulare (foliculare) corticala profundă (paracorticala intermediară) - formată din limfocite ,,T” dispuse într-
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
HEPATOCITUL 1. Structură Hepatocitele constituie celulele parenchimului hepatic și reprezintă componenta epitelială a lobulului hepatic clasic (Kiernan), formând aproximativ 80% din populația celulară a acestuia. Celelalte componente ale lobulului clasic sunt: sinusoidele hepatice (componenta vasculară), țesutul conjunctiv localizat intralobular în spațiul Disse (componenta stromală) și pasajele intercelulare prin care este drenată bila către periferia lobulului (componenta biliară). Lobulul hepatic clasic este considerat un fragment de parenchim, de formă prismatică, având baza poligonală
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
împreună triada portală. Macroscopic, hepatocitul are formă poliedrică, dimensiuni variabile (20-30 μm) și se dispune în plăci sau cordoane celulare (cordoanele Remack) cu dispoziție radiară de la vena centrolobulară către periferia lobulului hepatic (figura 1). Între cordoanele celulare se află capilarele sinusoide hepatice iar în interiorul fiecărui cordon se găsesc unul sau două rânduri de celule între care sunt localizate canaliculele biliare care drenează bila spre exteriorul lobulului hepatic. Microscopic, hepatocitului i se descriu următoarele componente: - Nucleul, bazofil în colorație hematoxilină-eozină (HE), care
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
foarte evidente în HE. - Membrana plasmatică, având în general o structură asemănătoare celorlalte celule, dar cu anumite specializări, vizibile în special în microscopie electronică, și anume: (1) microvili lungi și numeroși, dispuși în locurile în care membrana plasmatică este adiacentă sinusoidelor hepatice, care proemină în spațiul Disse, având rolul de a crește suprafața de absorbție și secreție; (2) depresiuni mici dispuse la nivelul zonei de contact cu alte hepatocite adiacente, care prin apoziție dau naștere traiectelor biliare fără pereți proprii, conectate
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
reducere semnificativă a puterii reactive față de cazul când montajul are numai două redresoare. 3.3.5. Pulsațiile tensiunii redresate în cazul neglijării fenomenului de comutație, tensiunea de mers în gol a unui redresor, ud, este formată din n segmente de sinusoidă pe o perioadă T, a tensiunii rețelei de alimentare. În Fig.3.27 sunt prezentate evoluțiile tensiunii redresate, la mersul în gol, pentru două valori ale unghiului de comandă. Pentru un redresor necomandat cu sarcină normală (rezistivinductivă, RL >>ω ), valoarea
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
ω ), valoarea medie a tensiunii redresate se poate calcula prin relațiile determinate în subcapitolele anterioare sau cu expresia: (3.32) unde Û este valoarea vârf a tensiunii redresate ud, iar 2n ≥ -indicele de pulsație sau numărul de segmente de sinusoidă pe o perioadă T. Valoarea efectivă a tensiunii redresate este dată de relația: (3.33) 3. Perturbații specifice dispozitivelor semiconductoare și convertoarelor electronice de putere 85 Pentru diverse scheme de redresare, în Tab.3 .3 sunt prezentate valorile factorului de
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
11) Ak fiind valoarea efectivă a armonicii de ordinul k. * Reziduul deformant, obținut prin renunțarea la termenul fundamental: (4.12) * Valoarea efectivă a reziduului deformant: (4.13) * Factorul de distorsiune: (4.14) Factorul de distorsiune indică gradul de abatere de la sinusoidă al unui semnal periodic. În electroenergetică, semnalele se consideră sinusoidale pentru kd<0,05. * Factorul de amplitudine: (4.15) După cum kd<1,41 sau kd>1,41, forma semnalului este aplatizată, respectiv ascuțită (Fig.4.3). * Valoarea medie pe o
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
pe o durată delimitată de momentele t1, t2 se calculează cu ajutorul relației:(4.16) Conforma relației (4.51), pe o perioadă a semnalului a(t), valoarea medie coincide cu termenul constant, A0. Un semnal este cu atât mai apropiat de sinusoidă, cu cât valoarea factorului de amplitudine este mai apropiată de 1,41, iar cea a factorului de formă, de 1,11. * Sinusoida echivalentă (Fig.4.4) este un semnal sinusoidal care are aceeași frecvență și aceeași valoare efectivă cu semnalul
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
semnalului a(t), valoarea medie coincide cu termenul constant, A0. Un semnal este cu atât mai apropiat de sinusoidă, cu cât valoarea factorului de amplitudine este mai apropiată de 1,41, iar cea a factorului de formă, de 1,11. * Sinusoida echivalentă (Fig.4.4) este un semnal sinusoidal care are aceeași frecvență și aceeași valoare efectivă cu semnalul nesinusoidal, a(t). 4.3. Puterile în circuite lineare, în regim permanent periodic nesinusoidal (RPPN) Puterea instantanee la bornele unei impedanțe aflată
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
abundentă a ficatului este asigurată de artera hepatică, cea care aduce sângele arterial și de vena portă care transportă sângele venos funcțional. Vena portă aduce la ficat 70-80 % din fluxul sanguin hepatic și 40-50 % din oxigenul necesar hepatocitelor. Prin rețeaua sinusoidelor hepatice, sângele portal se amestecă cu cel arterial, după care părăsește ficatul prin venele suprahepatice și ajunge În vena cavă interioară. Fiziologia ficatului Ficatul are o mare capacitate de regenerare astfel că, după o hepatotectomie parțială, regenerarea Începe chiar În
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
totuși cu o slabă diminuare a valorii medii. În fig. 6.A.11 se trasează caracteristica unghiulară dinamică Me =f(δ). În condițiile alimentării simetrice, la încărcare, punctul reprezentativ se deplasează 80 40 din originea O până în N, descriind o sinusoidă. La alimentare nesimetrică punctul reprezentativ evoluează pe cicluri cvasieliptice, caracterizate prin cupluri variabile între ≈20Nm și ≈120Nm (de o parte și de cealaltă a punctului N), iar unghiurile interne variază între -0.5 și -0.1 rad. Cu oarecare aproximație
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
Gilmour. Prin mitoze heteroplastice de maturație, megaloblastele definitive, se transformă in megalocite bogate in hemoglobină embrionară. Spre sfârșitul lunii a treia , eritropoieza megaloblastică dispare, persistând megalocitele circulante. 2. Hematopoieza fetală sau hepato - splenică Spre începutul lunii a treia, in jurul sinusoidelor din mugurul hepatic, celulele reticulo-endoteliale formează insule de proeritroblaști, eritroblaști, eritrocite, asemănătoare celor ale adultului. La scurt timp, apar megacariocite trombocitogenice și plasmocite. Mai târziu se observă granulocite oxidazo-pozitive. Spre luna a treia , în splină se dezvoltă insule hematopoietice, astfel încât
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
și ai celulelor fixe ale măduvei osoase, formează mici aglomerării de celule, rezultate în urma mitozelor de maturație. Chiar pe frotiuri se pot găsi mici aglomerări eritropoietice cu cele patru generații de eritroblaști. Cele mai multe din aceste capilare sunt ectaziate, așa zisele sinusoide, pe când altele sunt de calibru normal și unele colabate. Această bogată circulație sanguină, dă măduvei hematopoietice culoarea roșie, asigurând transportul de metaboliști necesari sintezelor celulare ale hematopoiezei medulare, precum și schimburile celulare între măduva osoasă și circulația generală.Celulele mielogene nu
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
reprezintă componenta celulară fixă ( deci o celulă cu rol de susținere ). Fibrele de reticulină sunt subțiri, fine, lungi, anastomozate între ele, formând o rețea în ochiurile căreia se găsesc celule hematoformatoare. § compartimentul vascular (componenta vasculară) este reprezentată de sinusuri și sinusoide, care sunt de fapt, echivalentul capilarelor din celelalte organe, de care se deosebesc prin: calibru mai larg și neuniform, confluează formând ‘’ lacuri’’ sanguine, au pereții discontinui, la formarea pereților participând și celula reticulată, ceea ce face ca, între stromă și
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]