412 matches
-
lăsată în mînele celor ce scrieau gazete. Iată și caracterizarea demagogiei: "Demagogia, zice Proudhon, este ipocrizia progresului. Școala demagogiei o găsim la Atena antică, la Roma ca la Paris, ca în toate centrurile activității omenești. Această școală are tradițiile, doctrina, sistema și învățămîntul său, care-i este propriu. Ea procede cu tact; dibăcia nu-i lipsește. Pe profesorii demagogiei, Lamartine îi găsește în "redactori de gazete, în pamfletari politici, oratori de cluburi, puteri cari nu se pot acredita la începutul revoluțiilor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
noastre primare, care în adevăr au mare necesitate de o reformă radicală, precum voi arăta în alt articol, în loc să dea elevilor o educațiune și instrucțiune care să nu-i înstrăineze de ocupațiunile părinților lor, nu îngrijesc deloc de aceasta. După sistema de la noi elevii pierd cu totul în școala primară și puținul simț practic și iubirea pentru ocupațiunea părinților care le-a adus cu sine din casa părintească; mai văzând și posibilitatea de a deveni judecători și președinți de tribunal cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
reproduce ea necontenit? Răspunsul nu se poate da încă: se va da poate odinioară. Până atunci, orișicum ar fi, este imposibil a se înlătura întrebarea; ea se menține, se impune. A existat la multe sisteme, dar mai ales există în sistema de filozofie modernă, o aplecare - accentuată într-un chip oarecum ușuratec - la a crede că nu numai ultimul cuvânt posibil l-a zis școala respectivă, dar că toate cele zise până aci trebuiesc aruncate din discuție ca lipsite cu totul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
creierul animalic cel mai dezvoltat să fi existat într-o formă sau alta atomistică. Este dar o dezvoltare nu perpetuă probabil, dar ale cărei limite sânt vaste și necunoscute. Nimic nu ne autorizează a crede că procesul de dezvoltare al sistemei planetare, al stadiului nostru chimic organic, al speței umane îndeosebi, sânt la culmea evoluțiunii respective. Nimic nu ne autorizează a crede aceasta; dar aceea ce ne autorizează a crede contrariul, a crede într-o continuare a dezvoltării, în mergerea mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cari în școală ni le-nșiră istoria par a se împăca între ele; mai târziu însă, când le cercetăm, le vedem în contrazicere unele cu altele. Pe vremea aceea domnea în Grecia, în Atena mai cu deosebire, așa-numita "democrație", sistemă politică "liberală și populară". Pe vremea aceea însă Socrat, cel mai curat, cel mai inofensiv, cel mai etic filozof, a fost condamnat la moarte și a trebuit să-și bea paharul de otravă. Era republică liberală aceea! Lui Aristotel i
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
virtuții". Adevărate scandaluri, lucruri de necrezut s-au petrecut cu noul recensimînt. În zilele trecute am dat o corespondență din Vâlcea prin care ni se arătau monstruozitățile comise de noua stabilire a impozitelor. În acea corespondență era rezumată foarte clar sistema domnilor de la putere în privința aceasta. Rolurile de recensimînt, ne spunea corespondentul nostru, s-au făcut după voința atotputernicilor guvernanți. S-au nesocotit contractele, orice acte autentice și orice fel de probe. Favoriții au fost scăzuți, afară de cazurile unde era trebuință
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o cifră nențeleasă Și-n zădar cătăm răspunsul la-ntrebarea ce ne-am pus. În zădar ne batem capul, triste firi vizionare, Să citim din cartea lumei semne ce noi nu le-am scris, Potrivim șirul de gânduri pe-o sistemă oarecare, Măsurăm mașina lumei cu acea măsurătoare Și gândirile-s fantome, și viața este vis." (La moartea lui Neamțu) Din datele publicate de Ilarie Chendi, cel care a publicat poezia, aflăm că Ioane Nemțiu a fost un student năsăudean, "un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Minciună), una, intitulată Mamă, este prelucrată după Anton Pann. În proză, traduce basmul Făt-Frumos cu moț în frunte, după Charles Perrault, și - folosindu-se de o versiune franțuzească - Curiosul pedepsit, după Cervantes. Alte transpuneri sunt Broasca minunată, după Mark Twain, Sistema doctorului Catran și a profesorului Pană, Masca, O balercă de Amontillado, după E. A. Poe, prin intermediul tălmăcirii lui Charles Baudelaire. În scrisori, îndeosebi în cele din anii exilului berlinez (1905-1912), sălășluiește un alt C., spiritual și acut, ca întotdeauna, însă mai
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
mare erudiție filologică, C. este preocupat și de investigarea operei literare la nivel stilistic, din punctul de vedere al poeticii lingvistice. A cercetat limba literară din perspectiva limbii vorbite și a limbii scriitorilor novatori, clasici și contemporani. În Studiu asupra sistemei lexicale moldovenești din anii 1870-1890 (1964), C. relevă contribuția lui I. Creangă și a altor scriitori români la valorificarea stilistică a vocabularului limbii literare. I. Neculce și D. Cantemir, clasicii V. Alecsandri și M. Eminescu, contemporanii Ion Druță și Grigore
CORLATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286418_a_287747]
-
A publicat și articole despre Ovidiu, Vergiliu, Cervantes. Își dă concursul la valorificarea unor scriitori români mai puțin cunoscuți în Republica Moldova, precum I. Heliade-Rădulescu, Magda Isanos, Gh.V. Madan ș.a. Este autorul volumului de memorialistică autobiografică, Răspântii (1995). SCRIERI: Studiu asupra sistemei lexicale moldovenești din anii 1870-1890, Chișinău, 1964; Creația lui Ion Creangă în școală, Chișinău, 1984; Scriitorul în fața limbii literare, Chișinău, 1985; Lumea poetului și resursele de exprimare a ei, Chișinău, 1985; Lumea cu toate ale ei..., Chișinău, 1988; Creația scriitorilor
CORLATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286418_a_287747]
-
comerciantului Horvald. HIST[RIO] (apart) N-o fi și ăsta vreunu care vrea să măsoare cu cotul biata artea, ca aceea. DILET[ANTUL] M-am încercat până acum în roluri mici și am studiat eu diligență după felul meu, însă sistema mea este șubredă; eu aș vrea să-nvăț, așa, fundamental. HISTR[IO] Va să zică vrei să studiezi artea cu seriozitate și nu s-o profesezi numai ca un negoț. Dacă o vrei asta atunci ai nimerit tocmai bine, însă atunci trebuie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în același timp cu simțirea, cu atențiunea, cu intuițiunea și cu închipuința, fără ca unul din aceste momente să se prezinte în realitate izolat de celelalte; cu toate că știința indică {EminescuOpXIV 281} {EminescuOpXIV 282} locul ce are de-a-l ocupa memoria în sistema spiritului uman după tractatul asupra numitelor momente, pentru că ea le supozează în virtutea conceptului, tocmai așa e împregiurarea cu artea noastră și în fond cu orce materie spiritual-concretă. De căpetenie lucru e acela de-a avea o conștiință asupra acestei deosebiri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
locul unde ni se prezintă trebuința unei cunostiinție temeinice a tuturor relațiunilor gramatice din propusăciuni, cum urmează o vorbă alteia, cum se leagă si cum urmează o propusăciune alteia, facerea perioadelor, în fine toate astea constituiesc un prostudiu neapărat în sistema artei dramatice și care are a-și coprinde un loc organic ca un moment pregătitor în întregul carsului. Pentru scopul nostru trebuie firește să le presupunem la fiecare și nu avem decât să sulevăm trăsăturile fundamentale ale accentului logic ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cea dramatică e ținta cea necesară. Însă fiindcă felul acesta de declamațiune presupune cunoașterea declamațiunii epice și a celei lirice, de-aceea într-un studiu sistematic a declamațiunii dramatice aceste din urmă trebuie să fie tratate ca studii preliminare. În sistema artei noastre e acesta locul unde știința are de-a aduce la conștiința de sine diferințele genetice din declamațiunea poetică. Esența unei declamațiuni artistice consistă într-aceea că ea redă atât caracterul general cât și cel spețial a obiectului ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o influință deplină în această a treia 413r speție a liricei. În sistemul instrucțiunii speția aceasta se prezintă, cum am arătat-o, ca stadiul propriu de virtuozitate în declamațiunea lirică și, ca atare, ea are să fie înșirată ca membru al sistemei întregi. Ca stadiu de tranzițiune în declamațiunea dramatică am putea să însemnăm baladele și romanțele, pentru că în ele se pătrund deja reciproc elementul epic cu cel liric. Deși încă sub forma lirică. Afară de-aceea în ele simțământul și cugetarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cât și cunoașterea afectelor și a modului de-a le manifesta, de-aceea ea anticipează oarecum partea a treia a reprezentărei caracterelor, pentru că ea nu e posibilă decât prin mijlocul cunoștinței secretelor acelei reprezentări a caracterelor. Cu toate astea în sistema dezvoltărei întregi, care are de scop absolut al ei reprezentarea dramatică, declamațiunea dr[amatică] nu poate să cuprindă un alt loc decât acesta pe care i l-am designat noi. Am observat deja în introducerea părții spețiale că rezolvarea deplină
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pure, dar deduse, praedicabilia ale inteligenței pure (în opunere cu predicamentele). Având odată noțiunile originare și primitive, cele deduse și subalterne lesne se pot adaoga, spre a zugrăvi pe deplin arborul genealogic al inteligenței pure. Fiindcă acum nu intenționez complectudinea sistemei, ci caut numai principiele unui asemenea sistem, păstrez pentru altă ocazie această întregire. Acest scop însă se poate ajunge ușor dacă se iau în mână compendiile ontologice, subordonând d. es. categoriei cauzalității predicabilele puterei, acțiunei, pasiunei, categoriei comunităței cele al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate s-o imite pe cea dentăi în împărțeala ei. Căci se arată că întrebuințarea transcendentală a rațiunei nici are valabilitate obiectivă, prin urmare nici se ține de logica adevărului, id est de analitică, și cere un loc propriu în sistema scolastică, ca o logică a părerei ce este, sub titlu de dialectică transcendentală. Rațiunea și puterea de judecată au deci în logica transcendentală un canon 137 v al lor obiectiv valabil, de o întrebuințare reală, și se țin de partea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a se fi format ca viermii prin generatio aequivoca, din confluența numai a noțiunilor strânse, în început ciuntite și abia cu vremea complecte, deși ele toate aveau schema lor ca un sâmbur în dezvoltătoarea rațiunei, așa încît nu numai fiecare [sistemă] e articulată după ideea ei, ci mai sânt încă și toate unite într-un sistem al cunoștinței umane, ca membre ale unui întreg, și permit o arhitectonică a toată știința umană, ceea ce în ziua de azi în care s-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
funcționarea A.R., servind drept bază pentru un nou statut, aprobat la 10 ianuarie 2002, în care se subliniază, între altele, independența instituției „în lucrările de orice natură”. Conform tradiției sale, A.R. era, încă din 1867, „scutită de orice sistemă guvernamentală, în orice împrejurări, de oricare înrâurință mai înaltă și de toate valurile politice efemere” (G. Barițiu), fiind considerată „un simbol al adevăratei democrații, al democrației aristocrate” sau locul unde „zgomotele puternice ale luptei de idei și de curente din
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
în colaborări proprii la revista „Transilvania”. Ulterior, între anii 1922 și 1933, a fost profesor la Constanța și București. Istoria literaturii române îl reține pentru traducerea - sub titlul Despre Coran (1927) - a lucrării lui Dimitrie Cantemir despre religia mahomedană, Cartea sistemei (1722). Studiul introductiv trece în revistă toate încercările de tălmăcire ale înaintașilor și oferă informații documentate despre religia islamică. Importanța acordată de G. culturii populare tradiționale îl determină să se ocupe de ea în articole de folcloristică și în culegeri
GEORGESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287219_a_288548]
-
dubios, publicistul practică o cozerie acidulată, dezvăluindu-și oarecare aptitudini narative (ca în notele de voiaj București-Varna), precum și resurse umoristice. Însemnările lui au câteodată un aspect de fiziologie, colectând „tipuri și impresii”, ca în volumul Trotuarul Bucureștiului (1896), unde anomaliile „sistemei” politice, administrative, felurite obiceiuri și năravuri, specimene variate (cămătarul, lingușitorul, ipohondrul ș.a.m.d.) sunt surprinse cu agerime și zugrăvite în trăsături apăsate, care pun mai bine în relief grotescul, uneori evidențiat prin numele personajului. Viața în provincie e o
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
lui Matei Cantacuzino) tot de Pârvu Mutu, în care șaizeci de personaje se așază pe trei planuri, întruchipând în ambele locuri „compoziții vaste și echilibrate”. Sunt aceste picturi declarații limpezi privind „mândria și solidaritatea unui clan oligarhic atotputernic”, construit cu sistemă. Această declarație „participă cu semantica ei inconfundabilă” la alcătuirea picturii de la Hurez, pe care Constantin Brâncoveanu a intitulat-o „Dunga cea mare, bătrână și blagorodnă a rodului și neamului său, atâta despre tată, cât și depre mumă”. „Depre mună”, Cantacuzinii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
obținută uneori prin fagocitarea sau ignorarea exemplelor care sfidează „schema”. Pe un tipar relativ asemănător se structurează și Opera lui I. L. Caragiale (I, 1977), unde cartografierea universului literar este precedată de o minuțioasă radiografie a receptării critice. Se compartimentează cu sistemă opera, combinând criteriile generic, tematic și valoric și restaurând astfel arhitectura universului artistic, dar, ca în cazul precedent, imaginea de ansamblu nu suferă modificări substanțiale, de vreme ce scrisul lui Caragiale rămâne sub semnul realismului. Adevărata mutație se va produce peste un
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
deprins și arta de a naviga cu busola ori de a turna tunurile cele mari și flintele, precum și de a tipări cărți”. Adevărate sau nu, aceste semne ale unei „politii” diseminate îmbracă un avertisment cordial: paginile care urmează - cu o sistemă ce pleacă de la istoric și geografic pentru a îmbrățișa toate structurile însemnate ale unei entități constituite (ce este și o alteritate bine înțeleasă) - au a prezenta cititorului, făcând mereu apel la un referent - civilizația europeană, o mare civilizație. Superpopulată și
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]