331 matches
-
neîmplinite (1951), Răspântia (1957), Zile de primăvară (1961), Traista cu umbre (1970), Împăcarea (1981), Aureola iubirii (1988). Proza sa este dominată, mai cu seamă în anii ’50, de poncifele epocii, chiar dacă uneori ideologizarea nu e compactă. Cupluri romantice puse în situații-limită, episoade de pe front și momente de scindare a conștiinței sunt aduse în pagină și ca posibile proiecții autobiografice. O bună parte a scrisului său o constituie memorialistica nedisimulată (Din dragoste pentru Basarabia, 1992, și Copilul din văzduh, 1995). Unele romane
HUDICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287464_a_288793]
-
și în investigația concretă a fenomenului pe care l-am numit negentropie axiologică, adică măsura în care datul axiologic al indivizilor și colectivităților rezistă presiunilor entropice ale mediului înconjurător, ale evenimentelor istorice, ale întâlnirii dintre culturi, argumentând importanța distincției dintre situații-limită și situații obișnuite în înțelegerea respectivului fenomen (vezi, pe larg, Iluț, 1985; Radu și Iluț, 1994). De asemenea, examinând comparativ diferite teorii și concepte referitoare la domeniul axiologicului, am pus în evidență aplicabilitatea echivalențelor enunțiale (Iluț, 1984). Cu alte cuvinte
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
stat” din Racul, autorul încearcă explorarea unor zone tot mai largi ale realității, în efortul de a surprinde complicatele mecanisme sociale care guvernează desfășurarea istoriei. Resortul intim, de adâncime al prozei sale rămâne însă același: drama individului pus în fața unor situații-limită, în care alegerea implică înscrierea ființei umane pe orbita unui complicat proces de autodefinire și analiză interioară. Liviu Dunca, protagonistul din Păsările, revenit după o absență de douăzeci de ani în orașul natal, este un ratat superior. Și-a consumat
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
și, În final, nici măcar pentru mine. Din nou revine obsedanta Întrebare: „Care este sensul vieții?”. Pentru existențialiști, viața Începe și se Încheie aici, În lume. M. Heidegger afirmă că „omul este ființa destinată morții”. K. Jaspers vede existența Închisă În situații-limită, care revelează natura și sensul persoanei. În viziunea filosofiei creștine, persoana cuprinde În ea „Chipul lui Dumnezeu”, fiind creația acestuia. Din acest motiv ea nu poate fi distrusă. Pentru D. Stăniloae „omul este ființa destinată eternității”. Existențialiștii Închid existența umană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
viață al acesteia, starea sa de echilibru. Condițiile oferite de lume expun persoana la riscuri permanente, la situații neprevăzute, pentru care aceasta trebuie să fie pregătită pentru a le face față, pentru a le Înfrunta. K. Jaspers a vorbit despre situațiile-limită, iar noi am preferat să le numim situații-Închise. Conflictele existenței sunt inevitabile. Situațiile de viață care ni se oferă sunt dintre cele mai diferite și mai imprevizibile. Persoana asimilează factorii de viață sau evenimentele cotidiene din care Își construiește propria
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
esențial Îl au eșecurile și succesele individului, care, din punct de vedere psiho-moral, au semnificația unor Încercări ce pun În evidență forța și suplețea de adaptare și depășire a situațiilor de impas ale persoanei respective. K. Jaspers a vorbit despre situațiile-limită. Acestea au un rol esențial nu numai În descoperirea naturii Eului, ci și În procesul de formare al acestuia. A ceda În fața obstacolelor, a dificultăților vieții, sau, dimpotrivă, a lupta Împotriva lor este În primul rând o atitudine psiho-morală ce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ori, forța Eului depinde și de egoismul persoanei respective, de felul În care aceasta se prezintă În lume, În relațiile sale cu ceilalți, de modul În care luptă pentru drepturile sale, de atitudinea pe care o adoptă În fața pericolelor În situațiile-limită ale vieții și de modul În care, În general, Își organizează și desfășoară viața. În sensul acesta putem spune, fără să greșim, că egoismul este unul dintre factorii care contribuie la configurarea unui anumit stil personal de a fi al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sale cu ceilalți, dar concomitent să se valorifice și pentru el Însuși, ca un act de autosatisfacție. Este o acțiune sau o suită de acțiuni prin intermediul cărora Eul organizează și rezolvă anumite situații de viață. Așa cum K. Jaspers a descris „situațiile-limită” În psihologie și psihopatologie, sunt descrise „situațiile deschise” din sfera psihologiei morale, În care apar și se manifestă mecanismele de afirmare ale Eului. Din punctul de vedere al psihologiei morale, mecanismele de afirmare ale Eului sunt complementare mecanismelor de apărare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și se manifestă mecanismele de afirmare ale Eului. Din punctul de vedere al psihologiei morale, mecanismele de afirmare ale Eului sunt complementare mecanismelor de apărare ale Eului din sfera psihanalizei. Mai mult decât atât, mecanismele de apărare apar În cazul „situațiilor-limită”, pe când mecanismele de afirmare apar În cazul „situațiilor deschise”. Aceste două grupe de mecanisme ale Eului sunt, prin urmare, complementare și În nici un caz contradictorii. În cazurile la care facem referire, se relevă două aspecte: aă „situațiile Închise”, care Închid
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
realizarea de sine, prestigiu, dominanță, autoritate, putereă. Orice persoană, orice Eu este pus de Împrejurările vieții În situații de tipul celor mai sus menționate. Persoana nu trebuie privită, psihologic, moral sau filosofic, numai din punctul de vedere al „situațiilor Închise” („situațiile-limită” ale lui K. Jaspersă, ci și din punctul de vedere al „situațiilor deschise”. Acestea sunt alternative de viață oferite persoanei. Ambele declanșează din partea individului atitudini, moduri de reacție sau conduite specifice, În raport cu conținutul situațiilor respective. Din modul de a reacționa
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Această experiență a durerii și a suferinței are o dublă semnificație: sentiment și trăire psihologică, dar și punere În valoare morală a Eului. În durere și suferință omul se descoperă pe sine, afirmă K. Jaspers. El realizează ceea ce reprezintă o „situație-limită” (K. Jaspersă. Iov este plasat Într-o situație-limită, caracterizată prin suferință și care Îi Închide existența. Dar sursa acestei suferințe, ca și cea a fericirii lui, este una singură - Dumnezeu, de care omul este inseparabil. În suferința sa, Iov este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o dublă semnificație: sentiment și trăire psihologică, dar și punere În valoare morală a Eului. În durere și suferință omul se descoperă pe sine, afirmă K. Jaspers. El realizează ceea ce reprezintă o „situație-limită” (K. Jaspersă. Iov este plasat Într-o situație-limită, caracterizată prin suferință și care Îi Închide existența. Dar sursa acestei suferințe, ca și cea a fericirii lui, este una singură - Dumnezeu, de care omul este inseparabil. În suferința sa, Iov este asistat de prietenii săi cei mai apropiați, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de a suporta durerea fără să acuze pe cineva. Cazul Iov este proba suferinței, o Încercare fizică, sufletească, morală și spirituală la care este supusă ființa umană. Ea are și un caracter inițiatic, nu numai de Încercare probatorie. Suferința este situația-limită prin care persoana este supusă unor Încercări. K. Jaspers afirmă că natura persoanei se descoperă după modalitatea acesteia de a se comporta În condițiile impuse de situațiile-limită. Atitudinea morală și sufletească a lui Iov este de acceptare a suferinței, ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ea are și un caracter inițiatic, nu numai de Încercare probatorie. Suferința este situația-limită prin care persoana este supusă unor Încercări. K. Jaspers afirmă că natura persoanei se descoperă după modalitatea acesteia de a se comporta În condițiile impuse de situațiile-limită. Atitudinea morală și sufletească a lui Iov este de acceptare a suferinței, ca o Încercare și ca act inițiatic, ca o altă experiență de viață. Dar cum viața este dată omului de către Dumnezeu, el știe și Înțelege că toate sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
putem accepta complexul lui Oedip În Psihologia Morală. 15 SITUAȚIILE ÎNCHISE ALE VIEȚII Definiție și cadru În Psihologia Morală, situațiile Închise ale vieții corespund, Într-o mare măsură, cu ceea ce K. Jaspers a descris, În planul conștiinței, sub numele de situații-limită. Ca și situațiile-limită, situațiile Închise ale vieții au un caracter limitativ. Ele Închid persoana În planul trăirii sale interioare, fiind astfel legate de sentimentele personale, de natură egoistă. Sentimentele personale, cu un caracter strict individual, Își au originea În egoismul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lui Oedip În Psihologia Morală. 15 SITUAȚIILE ÎNCHISE ALE VIEȚII Definiție și cadru În Psihologia Morală, situațiile Închise ale vieții corespund, Într-o mare măsură, cu ceea ce K. Jaspers a descris, În planul conștiinței, sub numele de situații-limită. Ca și situațiile-limită, situațiile Închise ale vieții au un caracter limitativ. Ele Închid persoana În planul trăirii sale interioare, fiind astfel legate de sentimentele personale, de natură egoistă. Sentimentele personale, cu un caracter strict individual, Își au originea În egoismul individului. Ele pot
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
magică pentru individ, fiind interpretată ca o pedeapsă. În cazul În care omul acceptă durerea și face eforturi pentru a o suporta, aceasta dobândește semnificația unui act de Încercare. În orice situație Însă, durerea asociată suferinței face parte din categoria situațiilor-limită descrise de K. Jaspers. Fiind o situație-Închisă, limitativă a vieții, omul dorește să suprime durerea, să scape de ea. El nu dorește ca medicul să-i spună adevărul despre natura și cauza durerii sale, pentru că din punct de vedere psihanalitic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoana nu va mai avea unde și pentru ce să construiască sau să-și proiecteze idealuri. Suicidul reprezintă Închiderea sau blocarea transcendenței. Aceasta este problematica care Închide omul modern În limitele sale, transformând Însăși natura sa fundamentală. Persoana-limită Așa cum, prin situații-limită, Înțelegem acele situații de viață care Închid perspectivele ontologice ale individului, trebuie să acceptăm faptul că orice persoană angajată În situații Închise de viață se schimbă. Ea devine o persoană-limită, un alt fel de tip uman. Ea va simți, va
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
va gândi, va acționa În strictă conformitate cu limitele care o Închid. Între persoană și situațiile vieții este o corelație directă. Orice situație de viață va marca persoana respectivă. Din acest motiv, considerăm că este incomplet să se vorbească despre situații-limită sau situații Închise ale vieții fără a se avea În vedere faptul că În aceste circumstanțe limitative ale vieții este afectată Însăși persoana umană. Situațiile-limită Închid persoana, angajând-o În totalitate În tematica situației respective, obligând-o să accepte, dincolo de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
va marca persoana respectivă. Din acest motiv, considerăm că este incomplet să se vorbească despre situații-limită sau situații Închise ale vieții fără a se avea În vedere faptul că În aceste circumstanțe limitative ale vieții este afectată Însăși persoana umană. Situațiile-limită Închid persoana, angajând-o În totalitate În tematica situației respective, obligând-o să accepte, dincolo de voința sa, această situație, sau să adopte o soluție de depășire a crizei. Limitele situațiilor Închise se caracterizează, În primul rând, prin faptul că anulează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și formele pe care le adoptă natura persoanei există o strânsă legătură, inteligibilă din punct de vedere cauzal. Dispariția limitelor impuse persoanei Îi redau acesteia libertatea și posibilitatea de a se afirma, Într-o manieră plenară, liberă. Cu toate acestea, situațiile-limită vor marca persoana pentru tot restul vieții sale. Trecerea prin situații-limită va lăsa urme: frustrări, situații castratoare, complexe. Ieșirea dintr-o situație Închisă nu Înseamnă reîntoarcerea la condiția anterioară. Persoana se eliberează de constrângeri, dar nu și de memoria acestora
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
legătură, inteligibilă din punct de vedere cauzal. Dispariția limitelor impuse persoanei Îi redau acesteia libertatea și posibilitatea de a se afirma, Într-o manieră plenară, liberă. Cu toate acestea, situațiile-limită vor marca persoana pentru tot restul vieții sale. Trecerea prin situații-limită va lăsa urme: frustrări, situații castratoare, complexe. Ieșirea dintr-o situație Închisă nu Înseamnă reîntoarcerea la condiția anterioară. Persoana se eliberează de constrângeri, dar nu și de memoria acestora. Ea va rămâne marcată pentru tot restul vieții. Aceste experiențe pot
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În comparație cu intimitatea cuplului marital, bazată pe reciprocitatea și egalitatea rolurilor. În cuplul terapeutic, cel care are rolul director este terapeutul, garant al restaurării echilibrului bolnavului său. Mai trebuie spus faptul că orice act terapeutic urmărește scoaterea persoanei bolnavului dintr-o situație-limită, Închisă din punct de vedere psihomoral. Mai există o formă de intimitate, cea a deschiderii și a depășirii condiției sufletești și morale a persoanei umane. Aceasta este reprezentată prin comuniunea mistică, acea relație de intimitate dintre persoana umană și persoana
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sine, fără conflicte sau complexe interioare. 2. Persoana-limită și modelul de existență nevrotic Acest tip de persoană precum și modelul său de existență sunt opuse celui descris mai sus. Înțelegem prin tipul de persoană-limită acel tip uman care se manifestă În situațiile-limită sau În situațiile Închise ale vieții. El nu trebuie considerat un tip patologic, În sens psihiatric, ci un tip de personalitate care din punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care este trăită de către acesta În planul intrapsihic al conștiinței sale morale. În cazul regretului, atenția individului este dominată de acțiunea anterioară, care-l proiectează Într-un anumit moment din trecutul său. Uneori, această Închidere poate lua caracterul unei veritabile situații-limită din care individul nu mai poate ieși, sau poate constitui condițiile dezvoltării unor stări nevrotice (nevroză obsesivă, stări ipohondriace, reacții ale personalității etc.Ă. Dar regretul este și o judecată morală a unor acțiuni personale. El reprezintă „cearta” dintre supraeu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]