104,554 matches
-
Iuliana Alexa Recenta traducere apărută la editura Paralela 45 ne propune un alt gen de literatură. Autorul cărții, Cristopher Merrill, se situează în familia stilistică a lui Ryszard Kapusckinski sau Timothy Garton Ash pe teren american. De fapt, înclin să cred că maniera de a scrie așa cum o face el s-a născut mai devreme. Acest scriitor se poate revendica foarte bine
Despre război și alți demoni by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14048_a_15373]
-
lansării, dar și teatrul în care punerile sale în scenă, mai puțin ultima, după părerea mea, au avut vînă, rotunjime, au născut discuții, au fost prezente în festivaluri, au conturat profilul unui regizor ambițios, care știe ce vrea și care situează valoarea la rangul cuvenit. De aceea, mă mir, într-un fel, că sub direcția sa nu au apărut regizorii de talie, invitați să lucreze la Brașov, modalitate deschisă și loială de concurență, stimulativă chiar și pentru profesiunea domniei sale, dar și
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
de altă parte, primitivitatea extremă a gîndirii și mijloacelor de care dispun irakienii, ascunzîndu-se de rachetele inteligente inamice în gropi ca acelea din primul război mondial ori în spatele unor saci cu nisip, ne oferă spectacolul uluitor al unor evi paraleli, situați la distanță de decenii unul de altul și fără putința întîlnirii și a concilierii. Ceea ce poate să însemne că sfîrșitul istoriei n-a venit pentru toată planeta. Afganul trăind în grotele munților sau irakianul fanatizat pînă la imbecilizare de paranoia
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
mare încordare, poliglot și gânditor original în glosarea filosofiei clasice, religios și agresiv în receptarea suprarealismului etc. etc., Stelian Mateescu a sfârșit într-o ireparabilă tulburare mentală. Medalionul scris de Florin Faifer este excepțional. Scurt și cuprinzător. La antipod se situează eseul "Confidenta", care nu e alta decât Lucrezzia Karnabatt. L-am citit râzând, mereu de altceva, de la un capăt la altul. Și asta pentru că eseistul provoacă printr-o truculență bine ascunsă de umor, atât încât s-o facă acceptată. Această
Un fidel al Mnemosynei by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14104_a_15429]
-
Teresa (1965), Obscura poveste a verișoarei Montse (1970), Dacă îți spun că am căzut (1973), Mă voi întoarce într-o zi (1982), Ronda del Guinardo (1984), Locotenentul Bravo (1987), Amantul bilingv (1990), Vraja Shanghaiului (1993), Cozi de șopârlă (2001), este situat, în cadrul unei anchete realizate de ziarul "El País" printre criticii literari, pe locul trei în literatura spaniolă contemporană, după Eduardo Mendoza și Juan Benet. Deținător a prestigioase distincții literare (Premiul Planeta, Premiul Biblioteca Breve, Premiul Național al Criticii, Premiul Internațional
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
Cred că Borcea. Căpitanul Borcea. La Midia stătea sus pe mal și pândea dacă unul dintre noi, istovit, se oprea o clipă; arunca îndată cu bolovani în el. Când s-a pensionat a fost numit responsabil al luxosului magazin Djabourov, situat pe Calea Victoriei, cu covoare, obiecte orientale, articole de voiaj... - Cum trecea o zi la canal? - O săptămână lucram de la șase dimineața la șase seara, iar în următoarea de la șase seara la șase dimineața. Ei bine, cerul nopților era feeric, n-
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
un model foarte reușit, dacă putem spune așa, din punct de vedere uman, dar și din punct de vedere literar, și anume cartea lui Primo Levi, Dacă acesta este un om, publicată în Italia în 1958, al cărei subiect se situează, de asemenea, la Auschwitz și la Buchenwald, exact în același loc și în același an ca și experiența trăită de autorul maghiar. Nici Primo Levi n-a avut ambiția să scrie un "roman", el vorbește doar de "cartea" sa care
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
dă dreptate lui Sartre? Da și nu. Nu, în sensul în care un al treilea "eu" își face apariția, un fel de meta-eu, necomunicabil și din acest punct de vedere "inexistent", acesta fiind singurul adevărat, care scapă cuvintelor, care "se situează dincolo de cuvinte". În Neue Zürcher Zeitung, Andreas Breitenstein vorbește de un roman autobiografic depersonalizat, "ein entpersonalisiertes Ich-Erzählen". Iată în ce termeni definește Imre Kertész acest "eu" ‘nexistent: Nu pot spune, de exemplu, că nu exist, pentru că nu este adevărat. N-
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
publicării primului roman, Fără destin, sub pretextul lipsei de expresie artistică a experienței trăite în Lagăr. Amintim că prima carte a lui Primo Levi, Dacă acesta este un om, a cunoscut aceeași soartă în Italia. Or, conștientizarea acestui eșec se situează în chiar prelungirea experienței de la Auschwitz, agravată în plus de întoarcerea în țara natală plonjată într-un nou totalitarism, comparabil cu cel al nazismului. Întoarcerea în Ungaria este simțită ca un nou "blestem", ca o înlănțuire de eșecuri și de
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
bine reprezentată, iar sensurile acestei implicări sînt multiple, acest palier strîngîndu-i laolaltă pe Vaclav Havel, Mario Vargas Llosa, Andrei Pleșu, Corneliu Vadim Tudor, Mihai Ungheanu, Adrian Păunescu. În fine, mai există și categoria scriitorului ";independent", al celui care ";nu se situează nici în afara și nici nu se va înregimenta necondiționat la vreun program, nici cu ochii închiși, nici cu ochii deschiși" (p. 124). Este categoria căreia îi aparține însuși autorul, alături de, să zicem, Eugen Simion, Răzvan Voncu, Adam Michnik, Gabriel Liiceanu
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
Luvru, după ce ați fost rînd pe rînd conservator general al patrimoniului, șeful departamentului de pictură al acestui muzeu, apoi, timp de opt ani, Președinte-Director al Luvrului. Cum v-ați asumat acest rol, ținînd seama de prestigioasa descendență în care vă situați numeroșii responsabili celebri ai Luvrului, începînd cu Vivant Denon, pe care nu ezitați să îl numiți cel mai mare director al Luvrului, căruia de altfel i-ați dedicat o monografie în 1999? Cu modestie. Nu e deloc ușor să urmezi
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
al capitalei va afla că în fața acesteia trona până nu foarte de mult statuia lui Vladimir Ilici Lenin. Privind ansamblul de mari dimensiuni, cu colonade stupide, turnuri inutile, ornamente încărcate, de prost gust, călătorul se va întreba: în ce măsură construcția se situează pe tradiția arhitectonică românească? Și nu-i va trebui lungă vreme spre a constata că faraonica clădire nu are nici-o legătură cu tradiția românească: ea este o transpunere la scară mai redusă a structurilor tip universitatea Lomonosov de la Moscova construite
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
unor amintiri fabuloase. Care ar fi primele dintre ele? - Primele, primele? Asta e foarte greu de știut; nu pot să-mi dau seama când s-a petrecut un anumit lucru. Sunt plin de admirație față de memorialiștii care povestesc o scenă situând-o exact în timp. Știu, din ce mi-a spus tata, că am vorbit foarte târziu și că "o băgaseră pe mânecă". Pe urmă, după ce am început să vorbesc, nu m-am mai putut opri. - Sunteți, într-adevăr, un causeur
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
colțuri și colțișoare încărcate de atîtea aduceri aminte. Țin minte c-am întîrziat un pic mai ales pe la capătul străzii Lascăr Catargi, la numărul 51, unde locuia pe vremea șederii sale ieșene. Întîmplarea face ca astăzi casa mea să fie situată lîngă pereții odăilor ce-l adăpostiseră cîțiva ani buni. Îl priveam, mă uitam la Domnia sa, trăgînd cu coada ochiului. Era realmente fericit. Timpul și amintirile îl troieneau cu emoție curată și înaltă. Iașii, de care se ferise cînd venise timpul
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
an, împlinesc vîrsta de 80 de ani personalități excepționale ale literelor: Augustina Bessa Luís, cea mai mare prozatoare portugheză în viață, care ar fi luat fără îndoială Nobel-ul pentru literatură în locul rivalului ei, dacă n-ar fi fost politic situată la dreapta; José Saramago, comunistul, Nobel-ul pentru literatură din 1998; Eugénio de Andrade, cel mai mare poet portughez contemporan, una dintre vocile distincte ale secolului; Eduardo Lourenço, poate cel mai cult și mai inteligent eseist portughez de astăzi, autoritatea
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
totuși, nu întreg omul. Căci pe lîngă omul faptei și cuvîntului, el este, în același timp, vizionarul, în înțelesul cel mai propriu al cuvîntului. Cei vechi i-ar fi spus Văzătorul". Chiar ansamblul literaturii de care se ocupă îi apare situat sub un îmbătător semn al festivului, în prezența căruia jubilează: "Literatura franceză a avut din totdeauna înaltul simț al Galei. De la Villon la Apollinaire și de la Maurice Scève la Valéry, de la trubaduri la lionezi și de la poeții Pleiadei la romantici
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
consecvența întru spiritualitate a autorului lui Euphorion, exprimată por oposicion, într-un climat cu o majoră dispoziție a despiritualizării. Spre deosebire de Adrian Marino, care, de cîte ori are prilejul, repudiază transcendența, metafizica, mitul, ba chiar metafora și stilul, dorind a se situa într-un "purism" al "ideii literare", de facto într-un vid al axiologiei, Nicolae Balotă scoate la iveală principiul religios, adică tradiția de bază la care se ajunge inevitabil în analiza texturii a nenumărate opere ca și în cea a
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
că eforturile reale ale tuturor creatorilor și realizatorilor acestui spectacol atît de mediatizat nu s-au împlinit. Din mai multe motive. Să ne înțelegem de la început. Discutăm despre opera unor artiști importanți iar neîmplinirea pe care am pronunțat-o se situează în limitele acestea. E tîrgul plin de spectacole mediocre, submediocre, nicicum, care nu se plasează în zona artisticului sau esteticului. Iar cheia lor cred că este chiar regizoarea Cătălina Buzoianu, care a cedat întîietatea și forța interpretării regizorale altor paliere
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
la influențele lor catalizatoare. - Toate acestea se petreceau într-un climat opresiv, în care, din păcate s-a desfășurat cea mai mare parte a vieții dumneavoastră. - Eu am avut ceva din structura unui aventurier intelectual. Mi-a plăcut să mă situez contra curentului, fără să fac caz de asta. Am făcut-o însă cu discreție. Climatul era relativ opresiv, dar erau cărți care puteau duce la eliminarea mea și a altora din editură (așa cum s-a întâmplat la alte edituri). - Păstrez
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
lumea slavă și inserat apoi în cea hispanică, cu formație solidă în limbile clasice și cu o curiozitate deschisă către toate orizonturile lingvistice ale globului, cu cristale multe și diferite pe care să le compare, un astfel de lingvist se situează în mod firesc în condițiile cele mai favorabile pentru a stabili principiile teoretice de cea mai autentică substanță și de netăgăduită valoare. Exilatului român, cu doctorat în Italia, Universitatea din Montevideo i-a deschis porțile în 1950 și acolo, prin
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
vorba, așadar, să aruncați o dublă privire spre cartea Dv., Focul viu, și către cealaltă, care tocmai s-a tradus, Memoria Carpaților, cum le puteți raporta una la cealaltă și ce aduce nou, după părerea Dv., această ultimă carte? Cum situați această carte în ansamblul cercetărilor Dv. privitoare la România? Prima carte, Focul viu, consacrată relațiilor de rudenie și ritualilor legate de ele, e o carte concepută și redactată conform regulilor universitare clasice, ale observației, interpretării, rigorii, verificării și, prin urmare
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
vine acum cu observații foarte amănunțite și precise despre carte, unele compromițătopare, altele doar alarmante. Cu un singur lucru nu ne împăcăm din studiul întreprins de dna Petreu: cu introducerea intitulată Nota de plată. Autoarea studiului este cea mai bine situată dintre istoricii actuali ai ideilor de la noi ca să știe că "nota de plată" nu e atît de încărcată pe cît pare, că specialiștii români n-au tăcut asupra păcatelor de tinerețe ale celor doi, că, în contemporaneitate, au existat voci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
apoi când ne-am statalizat, bătaia în încrengătură cu tortura - atârnarea cu capul în jos deasupra ligheanului cu mangal fumegând - dovedindu-se mijlocul ideal de colectare a impozitelor. Caracteristică acestora a fost spăimoasa sporire și diversificare, punctul cel mai înalt situându-se în epoca fanarioților, când deficitele bugetare se succedau uluitor, mai ceva decât în zilele noastre. Pe atunci, în preajma tratatului de la Adrianopole, pe când ne pregăteam să intrăm în Europa și astfel să luăm parte la globalizare, cu otomanii dați la
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
dar și causeur atractiv, cu simțul cuvîntului adecvat în sînge, Constantin Călin își recunoaște, alături de "umilința de a produce "materiale scurte" (editoriale, cronici, recenzii, note, însemnări etc.)"și "orgoliul promptitudinii, al ubicuității, al curiozității mereu treze și fără de margini". Își situează cu bonomie eseurile sub egida lui Hermes, zeul care "se implică"în foarte multe: "își consumă energia și își roade sandalele pentru alții. În timp ce aceia se procopsesc, el se risipește. Rolul său nu-i îngăduie să ia pildă nici de la
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
culturnicii X, Y și Z sunt, într-adevăr, ale claselor populare, că le reprezintă și că le dau satisfacție reală și adâncă. Nici nu s-ar putea demonstra: clasele în chestiune nu au în față o ofertă de alternative culturale situate în același regisitru, prin urmare nu au posibilitatea să aleagă exprimându-și astfel preferința, și nici nu sunt consultate altfel decât prin nefericitele teste de audiență. Mă tem că lumea de rând acceptă și chiar îndrăgește muzica folclorică doar în virtutea
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]