193 matches
-
physique et l'intensité de leur présence morale." (Marcel Martin, Le langage cinématographique, Vème édition, Leș Editions du Cerf, Paris, 1992, p. 301). 69 Aleluia (interjecție) cf. ebr. "Hillel yah!", care înseamnă " Lăudați pe Iehova!" Aleluia reprezintă un cuvânt de slăvire a lui Dumnezeu, folosit în psalmi și în cântările bisericești. 70 "Alleluia! Alleluia! Et la vie continue!" 71 "En avânt et à droite de la scène, la "voiture A"." (Fernando Arrabal, Le Cimetière des voitures, Christian Bourgois Editeur, Paris, 1975, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
astfel de suferință celor drepți. Iar murind el, au fost scoase tocurile și pragurile ușii, ca să poată fi scos trupul din casă” 30. Uneori, Dumnezeu Îngăduie suferința celor drepți pentru a descoperi altora dragostea celor desăvârșiți față de El și pentru slăvirea numelui Său sfânt prin sfinții Săi. Tot 34 Suferința și creșterea spirituală Dumnezeu le dăruia și puterea de a răbda toate cu mulțu‑ mire. „Odată, evlaviosul părinte Artemie de la Grigoriu 31 se plângea : — Dumnezeul meu, de ce sufăr atât de mult
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dreptate și milă, pus la Încercare prin pierderea luminii ochilor, a răbdat fără să murmure și s‑a Învrednicit de laudă În fața lui Dumnezeu. Mulți profeți au fost uciși. O sumedenie de martiri au fost cinstiți cu cerești cununi, pentru slăvirea răbdării lor ! Căci Cum se raportează sfinții și părinții duhovnicești la boală 161 „fără durere și fără răbdare În suferință, nimeni nu poate primi cununa pătimirii”196. Acceptarea voluntară a Crucii de către Hristos este cel mai bun exemplu de asumare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Dumnezeu pentru ușurarea suferinței umane și evitarea unei morți premature. Și totuși, dacă lăsăm deoparte originea ei divină, cu alte cuvinte, dacă pacienții nu sunt Învățați - ca În vin‑ decările săvârșite de Domnul Hristos - să răspundă la recu‑ perare prin slăvirea lui Dumnezeu și Încetarea păcatului, atunci Însăși medicina devine doar un idol. Distrage atenția celor care erau binecuvântați cu o corecție divină de la Însuși scopul acelei corecții. O preocupare excesivă cu păstrarea sau restaurarea sănătății trupului constituie o astfel de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
formulărilor dogmatice după care se desfășoară un ritual, ce conduce la adorarea în comun a divinității și profundei Sale creații. Deci dogma definește în ritual o împreună reîntoacere a tuturor în liturghie, în ținută, în biserică, templu sau lojă pentru slăvirea în comun a Divinului Arhitect al Universului. Numai în acest context mesajul, menirea și înțelesul își au locul într-un ordin al ordinii ce reglementează simbolul și limbajul. Lucrarea sacră constă în întrepătrunderea cu ceilalți, cu lumea înconjurătoare, creații ale
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
slujesc în biserică prin cântare, atunci când am auzit de un istoric al bisericii din Cuvin am fost interesat să știu ce s-a întâmplat din punct de vedere muzical. Este deosebit de frumos să știm că în Biserica lui Hristos aspectul slăvirii Lui nu este neglijat. Felicit pe toți cei care au fost și sunt implicați în acest domeniu al cântului, dar și orice fel de slujire care face să înainteze cauza lui Dumnezeu. Lui Dumnezeu și numai Lui să-I fie
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
Cum se repetă Învierea”, spune poetul în textul semnificativ intitulat Calvaria. Nu este vorba, la G., propriu-zis de un dialog cu divinitatea (ceea ce nu vrea să afirme că autorul denunță arghezian tăcerea acesteia), ci exclusiv de o poezie psalmică întru slăvirea dumnezeirii și de cutremurare în fața puterilor și harurilor sale mântuitoare. Asemenea teme reapar în Clipa dintre hotare (2001) și în Vocale celeste (2001), acesta din urmă situându-se simetric față de volumul de debut, dar strângând în el experiența din interval
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
economică adevărată. Începînd cu Renașterea, cu apariția in-dividualismului, dar mai ales cu Reforma, care garantează o valorizare religioasă a muncii, a inițiativei și a responsabilității, economicul apare în prim-planul preocupărilor umane. El nu reprezintă cum s-a considerat o slăvire și o slujire a valorilor pămîntești în pustia lumii, ci realizarea unui echilibru între spirit și materie, o manifestare a "nostalgiei spiritului după perplexitate" (Matei Călinescu). După căderea în materie, efortul omului de redobîndire a Cerului său, nu poate însă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
înlocuit de adventus, care (co)memorează puterea absolută (solară) și virtuțile unice ale basileului; ales al divinității, el nu mai are nevoie să fie reconfirmat, nici prin omagierea victoriilor sale armate, nici prin consecratio finală (Benoist 341). Pe lângă ceremonialurile de slăvire, Roma includea în calendarul său sărbătoresc și ritualurile pastorale (anuale), asociate de populație cu fondatorii cetății (Parilia din timpul lui Augustus, pe 21 aprilie). Cu propriile lor scenarii, scenografii și locuri de desfășurare, ele celebrau fie anotimpurile și elementele cosmice
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
bazate pe episoade din Scriptură. Dar, pe lângă aceasta epopee biblică, mai poate fi pusă în evidență și o a doua sursă de inspirație, importantă, și anume imnul, ca instrument folosit pentru a înălța laude lui Dumnezeu. Tema fundamentală este, așadar, slăvirea dreptății și, mai mult decât atât, a mizericordiei lui Dumnezeu. Tema mizericordiei este exprimată, firește, prin ritmul Psalmului, de aceea Laudele lui Dumnezeu se dovedesc, în esență, o operă cu caracter compozit, care are atât formă de epopee cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și în colindele străvechi, creații ce consfințesc o înaltă spiritualitate și cultură a poporului dacoromân. Aceasta arată extraordinara forță vitală a poporului, care a păstrat peste milenii același sens sacru al refrenelor colindelor, pe care îl găsim cu aceeași funcție de slăvire a Creatorului Suprem în ecteniile din Sf.Liturghie, de azi, din biserica ortodoxă, revenind, ce uluitor, tot unor entități investite spirituale sacre, și anume ele se constituie ca imnuri de slavă cântate de îngeri, precum la protodacii monoteiști, la începuturi
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
sigur și cel mai sănătos. Luminează-mi mintea cu Înțelegerea sfintei Tale Evanghelii și sufletul cu dragostea Crucii Tale. Luminează-mi trupul cu pătimirea Ta cea nebiruită, cugetul meu cu smerenia Ta Îl păzește și mă ridică spre a Ta slăvire, oh, la orice oră din zi și din noapte are pă puțin zece-cinșpe mii În buzunarele ale din care nu-l prea vezi scoțându-și mâinile, sfinte Dumnezeule, sfinte tare și sfinte fără de moarte, așa se Învârtea toată ziua prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
economică adevărată. Începînd cu Renașterea, cu apariția individualismului, dar mai ales cu Reforma, care garantează o valorizare religioasă a muncii, a inițiativei și a responsabilității, economicul apare în prim-planul preocupărilor umane. El nu reprezintă cum s-a considerat o slăvire și o slujire a valorilor pămîntești în pustia lumii, ci realizarea unui echilibru între spirit și materie, o manifestare a "nostalgiei spiritului după perplexitate" (Matei Călinescu). După căderea în materie, efortul omului de redobîndire a Cerului său, nu poate însă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
episod special din viața lui Martin Luther. După ce devine licențiat al universității din Erfurt, „în timpul unei furtuni teribile este trăsnit și face legământ să devină călugăr”. Atunci a jurat că dacă va scăpa cu viață se va dedica în totalitate slăvirii lui Dumnezeu. viața sa consacrată deplin slujirii lui Dumnezeu l-a pus în situația de a scrie o impresionantă operă. unele dintre ideile sale stau la baza luteranismului. * „Dreptatea lui Dumnezeu nu este aceea care Îl judecă pe păcătos, ci
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Căci Sfintele Scripturi nu ne descoperă nimic fără folos” (I, 7,2). Interpretarea Scripturilor nu este deci un exercițiu formal și lipsit de finalitate, ci un act profund existențial, care alimentează credința, stimulând‑o, și care are drept ultim scop „slăvirea lui Dumnezeu”. În fine, Hipolit atrage atenția destinatarului său asupra dublului aspect, personal și public, al epistolei. După ce învățăturile care sunt expuse aici vor fi germinat și vor fi dat roadele lor în pământul „curat și rodnic al inimii” lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
iar rațiunea existenței omului se află în Dumnezeu: Sicut ergo mundum non propter se Deus fecit, quia commodis eius non indiget, sed propter hominem, qui eo utitur, ita ipsum hominem propter se (7, 5). Sensul ultim al vieții noastre este slăvirea Creatorului. Dar, dacă Dumnezeu îl iubește atât de mult pe om, încât a creat întreaga lume pentru bucuria sa, cur mortalem fragilemque constituit („pentru ce l‑a creat muritor și plăpând?”). Din două motive, răspunde Lactanțiu: „În primul rând, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unei experiențe care debordează structurile obișnuite ale comprehensiunii; un realism sacramental sever îmbină ascetismul penitențial cu exuberanța unui veritabil „dialog interior” între sufletul înaripat și Dumnezeu. O rară sensibilitate apofatică exprimă refuzul obiectivării absolutului sub forma unor scheme dialectice, preferând slăvirea lui Dumnezeu din perspectiva economiei mântuirii. Dumnezeu îi apare misticului cu familiaritatea pe care psalmii biblici o emană. Freamătul viu al căutării Cuvântului se topește într-un limbaj alchimic. Precum Sf. Efrem Sirul sau Dionisie Areopagitul în lumea răsăritenilor, Angelus
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cerere - „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” -, creștinul trebuie să adauge și doxologia: „Mare ești Doamne și minunate sunt lucrările Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”. Această rugăciune de slăvire este socotită de părintele Teofil „tunetul pământului” (p. 154). Anii de după Revoluție l-au pus pe părintele Teofil în mijlocul tinerilor din orașele cele mai importante ale țării, iar din nenumăratele conferințe, convorbiri și interviuri date în această perioadă au rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui Hristos, sub călăuzirea Simboluluide credință.Tot sub auspiciile mărturisirii de credință rămân și treptele de săvârșirii din viața spirituală a Bisericii mai ales pe treapta unirii desăvârșite cu Hristos, prin Euharistie. Mărturisirea oferă comunității și posibilitatea de a aduce slăvire și închinare. Când la serviciul divin, mai ales la săvârșirea Tainelor, se aude mărturisirea de credință, atunci comunitatea mărturisitoare își dă seama din nou de conținutul credinței și, în acest timp,Îl slăvește pe Dumnezeu Cel treimic, pe Care-L
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
glorificator - Magnificat, titlul unui volum din 1983, e simptomatic, cum, pentru exuberanța vitală juvenilă, era și titlul Euphorion -, dedicat nu realităților conjuncturale, ci poeziei, iubirii, copilăriei ca vârstă eternă, ființei. Poetul se află într-o continuă jubilație, stare extatică a slăvirii clipei de grație când miracolele vieții, artei și spiritului, ale sacrului se lasă întrezărite sau revelate. Versurile păstrează ecouri din Rilke și din Blaga ori denotă similitudini temperamentale cu V. Voiculescu cel din sonete: „Catapeteasma morții o sprijin pe-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
naturii, să contopească în mare parte psihologia în teologie. S-a considerat că marele merit al credinței creștine constă în accentul pus pe problemele originii și destinului sufletului, pe ideea existenței unei vieți eterne, a victoriei acestuia asupra păcatului, pe slăvirea demnității supreme a vieții lui Iisus Christos. IV. ZORII EREI MODERNE POSTMEDIEVALE RENAȘTEREA 1. Reforma gândirii medievale În zilele noastre, sensul cuvântului "revoluționar", acordat unor oameni sau unei perioade istorice, este compromis. Dovadă este neputința de a caracteriza, în spiritul
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
produce doar după chipul și asemănarea omului. Scolastica așezase omul deasupra naturii, comportamentul oamenilor era ceva cu totul diferit față de cel al animalelor. Uimitor, dar aceeași idee se păstra și sub regimul dictaturii proletare, singura psihologie posibilă fiind cea umană. Slăvirea supremației omului asupra naturii, asupra relațiilor dintre oameni și-a păstrat valabilitatea până mai în zilele noastre. Ordinea de stat de atunci, a dictaturii proletare, își permitea să reproducă un asemenea raport de sorginte scolastică, în care imaginii sfinților zugrăviți
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
predispus umplerii, rostirii depline, el nu e decât rama nevăzută a unei forme născânde, a unei imagini fără imagine: "glasul a dansat nevăzut în noapte,/ ca un nou cuvânt, ca o înviere,/ amețind stelele, tremurând tăcerile". Rostire imprezentabilă, dans al slăvirii cuvântului ce se naște - nu e aceasta imaginea invizibilă a zămislirii noului cuvânt, preludiul inaparent al unui chip de neprivit care își țese trupul în lumina poemului?22. În Ivoriu bunăoară, nu de o imaginară recluziune e vorba, de insularitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tulbure al lui și... și, în care toate se cufundă pierzându-și identitatea și realitatea. E vorba de o intimă întrepătrundere, de o identificare în adânc, pusă în abis, în ascunsul ce înfășoară întregul posibil; înălțarea de aici e putința slăvirii, a unui poate ce desfășoară claritatea, seninătatea, pacea 6: Dar poate suntem chiar norii ușori suiți în slavă,/ Clari, fără legături, cum sunt bulele de aer într-o apă/ Atât de senini. O pace apărând treptat la orizont ca o
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acoperă, un drum al vederii dinlăuntru a ceea ce se manifestă mai presus de orice vedere, cerul ascuns și logosul din care izvorăște străvezimea celor ce urcă de la literă la duh, până în nemăsurabilul luminii în care Cuvântul nu mai e decât slăvire pură. "O cântare a treptelor" - cum e subintitulat volumul Epifania - care înalță spre nevăzutul în care totul începe, ia forma transparentă a urmării. Treptele decreației În trecerea invizibilă prin distanța deschisă de orizontul ființei, semnificabilul inaparent dobândește forma posibilității sale
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]