154 matches
-
de titluri (studii, articole, recenzii, noteă, se referă la domeniul lingvisticii, cât și la cel al istoriei și criticii literare. Ca amploare însă, problemele de limbă care l-au atras depășesc cele două domenii amintite mai sus. Fiind un eminent slavist, cercetările sale din domeniul filologiei slave și al lingvisticii ruse au dus la elaborarea unor studii care ocupă un loc de frunte în activitatea sa științifică. În această direcție, în afară de Gramatica limbii ruse și Cursul de limba slavă veche, se
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
sultanii și craii unguri. Există dovezi documentare din care rezultă trecerea pe acest drum a altor multe figuri istorice, dar și a parcurgerii zilnice a cărăușilor, transportatori de mărfuri. Elocvente, în acest sens, sunt documentele publicate de cunoscutul istoric și slavist Ion Bogdan, în "Documente și regește privitoare la relațiile Țării Românești cu Brașovul și Ungaria, în secolele XV-XVI.", București, 1902. Aceste documente sunt, în fapt, hrisoave domnești care stabileau normele și tarifele vamale, în cazul nostru, pentru vămile de la Dâmbovița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
și o bună cunoaștere a vieții acestuia. Scoasă la iveală abia în 1905, ca manuscrisul cu numărul 58 din fondul colecției A. Iațimirski, Autobiografia a cunoscut o primă ediție publicată a textului original integral slavon abia în 1986, prin grija slavistului grec din Tesalonic, A. E. N. Tachiaos. Tot în acel an, a fost finalizată și traducerea în limba română a textului de către Dr. Elena Lința, versiune care va apărea însă, mult mai târziu, în două ediții din 1996 și în 2002
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
două manuscrise. Primul s-a găsit la sfârșitul Mineiului pe februarie, tipărit la Râmnic în 1780. Cel de al doilea (cu un text interpolat) se păstrează într-un miscelaneu de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (ms. 952-fila: 111-121), donat de slavistul A. Iațimirski, la 18 iunie 1899. Primul dintre manuscrise a fost descoperit în Biblioteca Mănăstirii Neamț, în 1957, de către diaconul I. Ivan și s-a publicat în 1964, în revista „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, de către același autor, „O sută șaptezeci
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Oricum, textul deja identificat ca fiind Autobiografia (sau prima parte a acestei Autobiografii) lui Paisie Velicikovski, în redactarea sa autografă, deși descoperit în 1905, a cunoscut o primă ediție publicată a textului original integral slavon abia în 1986, prin grija slavistului grec din Tesalonic, A. E. N. Tachiaos. Ulterior, textul a fost tradus în limbile italiană, franceză, engleză și a făcut înconjurul lumii. În România, deși traducerea textului din slavonă în română a fost finalizată încă din 1986, de dr. Elena Lința
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
despre rusism. S-au reliefat trăsături individualizante, s-au identificat componente constitutive ale profilului rusesc, de fiecare dată însă, inefabilul, însăși fibra cea mai intimă a Rusiei a rămas înafara oricăror definiții. În notele sale de călătorie din 1997, reputatul slavist francez Georges Nivat scria: „Rusismul nu este decât o modalitate de situare față de Europa.” (La pas prin noua Rusie, Compania, București,2004, p.174). Și totuși, rusismul nu poate fi redus la o simplă relaționare față de un alt spațiu geografic
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de slavi. Într-o fază ulterioară, dacii sunt reabilitați, nu Însă și slavii. Hasdeu, susținător neobosit al dacilor, nu s-a arătat dispus să-i trateze cu aceeași Îngăduință pe slavi. Opțiune aparent curioasă pentru cel care a fost primul slavist român. Hasdeu era Însă originar din Basarabia (aflată atunci sub stăpânire rusească) și tot ce se poate spune este că nu i-a iubit deloc pe ruși, văzând În panslavism o amenințare (drept care Îi Îndemna pe români la o politică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ci al unui Împrumut de ordin politic și religios. Cu alte cuvinte, slavii nu au afectat esența poporului și culturii românești. Câteva decenii mai târziu — atunci când spiritul critic progresase și problema originilor cunoscuse o oarecare dedramatizare —, Ioan Bogdan (1864-1919), primul slavist român cu adevărat profesionist, a prezentat lucrurile Într-o cu totul altă lumină. Pentru el, slavii erau element constitutiv al sintezei românești. „Influența elementului slav la formarea naționalității noastre — scria el În 1905 — este așa de evidentă, Încât putem zice
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
chipurile auditorilor, atente, pare să fi plăcut. Erau În sală și reprezentanții legațiilor celor 2 Germanii. Cel al DDR-ului mereu Întreba pe interpreta sa și-și nota câte ceva (După câte mia spus aceasta și faptul că prof. univ. Chițimia, slavistul, salutându-mă, a destăinuit sălii, că am 87 ani și sala m-a aplaudat). Nu regreta (ci noi trebuie s-o facem), că ai părăsit Flt., căci sănătatea matale e mai presus de toate. Dacă mata găseai locuință la Flt
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
despre Sadoveanu (1977); antologia Sadoveniana, Editura Ion Creangă (1977). 5. Sévigné, Marie de Rabutin-Chantal, marchiză de (1626-1696), literată franceză. 6. Valeria Sadoveanu (n. Mitru) (1907-1985), a doua soție a scriitorului, publicistă și traducătoare. 7. Ilie Bărbulescu (1873-1945), lingvist și filolog, slavist, profesor la Universitatea ieșeană (1909-1945). ANEXE Fotografii și manuscrise inedite 19 octombrie 1961, ultima zi din viața scriitorului (Fotografie de Dan Grigorescu) Mască mortuară (Fotografie de Dan Grigorescu) Mască mortuară (Fotografie de Dan Grigorescu) Mulajul mâinii drepte (Fotografie de Dan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de la Brad (Omagiu lui Ion Ionescu de la Brad, 1957; In memoriam. Ion Ionescu de la Brad, 1971ă. De-a lungul anilor a participat la mai multe manifestări științifice naționale și internaționale. Pentru meritele sale științifice a fost ales membru al Asociației Slaviștilor din România (1964ă, al Societății de Științe Istorice din România (1970ă, al Asociației Oamenilor de Știință din România (1986ă etc. Stins din viață, la 25 mai 1995, Dr. Alexandru Andronic a fost înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iași. BACIU, IOAN
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
de titluri (studii, articole, recenzii, noteă, se referă la domeniul lingvisticii, cât și la cel al istoriei și criticii literare. Ca amploare însă, problemele de limbă care l-au atras depășesc cele două domenii amintite mai sus. Fiind un eminent slavist, cercetările sale din domeniul filologiei slave și al lingvisticii ruse au dus la elaborarea unor studii care ocupă un loc de frunte în activitatea sa științifică. În această direcție, în afară de Gramatica limbii ruse și Cursul de limba slavă veche, se
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
chipurile auditorilor, atente, pare să fi plăcut. Erau În sală și reprezentanții legațiilor celor 2 Germanii. Cel al DDR-ului mereu Întreba pe interpreta sa și-și nota câte ceva (După câte mia spus aceasta și faptul că prof. univ. Chițimia, slavistul, salutându-mă, a destăinuit sălii, că am 87 ani și sala m-a aplaudat). Nu regreta (ci noi trebuie s-o facem), că ai părăsit Flt., căci sănătatea matale e mai presus de toate. Dacă mata găseai locuință la Flt
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cronica rezumă date după analele autohtone, de la întemeierea țării până la moartea lui Ștefan voievod, al cărui fiu, Bogdan al III-lea, e amintit laconic drept succesor la scaunul Moldovei. Comentatorul inițial și totodată traducător în românește al cronicii a fost slavistul Ioan Bogdan, pus în contact cu sbornicul rusesc prin intermediul celor două ediții ce refac, la Petersburg (în 1793-1794 și, respectiv, 1857), colecția de povestiri istorice strânse cândva spre uzul „pravoslavnicilor” cneji. Antologia, cu vădită aplecare spre mitul întemeietor, rodoslovii și
CRONICA MOLDO-RUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
unde a activat până în 1938. Din acest an și până în 1949 va fi titularul cursului de istoria literaturii române vechi la Universitatea din București. Colaborează cu studii la „Cuvânt moldovenesc”, „Școala basarabeană”, „Revista istorică română”, „Analele Academiei Române” ș.a. Istoric și slavist, C. este un cercetător pe linia documentarismului erudit. Istoria veche se circumscrie, în viziunea sa, „unei lumi slave care ne înconjoară și cu care trăim într-o ajutorare spirituală” (Marin Bucur). Dacă N. Cartojan identificase legăturile cu lumea sud-est europeană
CIOBANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286240_a_287569]
-
artelor), Vera Cancel (asistent provizoriu slavistică) - București; Petru Caraman (slavistică), Anton Nițu (asistent arheologie și preistorie), V. Constantinescu (asistent Institutul de Istorie Națională), N. Iordăchescu (idem) - Iași; Ion Iosif Rusu (asistent Institutul de Studii Clasice) - Cluj-Napoca. Tot atunci erau pensionați slavistul P. Cancel (București) și istoricul literaturii române vechi Grigore Scorpan (Iași). Cei apropiați orientării guvernamentale au fost privilegiați: A. Oțetea a trecut de la Catedra de Istorie economică (desființată) în locul lui Gh. Brătianu (Istorie universală), E. Condurachi și-a transferat Catedra
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și literatura română, Universitatea din Roma); în Franța - Școala Română de la Paris: Constantin Marinescu (director; fost profesor de istorie medievală universală la Cluj-Napoca 1925-1943, unde fusese și director al Institutului de Istorie Universală; după 1945 activează în străinătate), Grigore Nandriș (slavist, lector la Institutul de Limbi Orientale din Paris începând din 1947), Emil Turdeanu (slavist, din 1947 rămâne la Paris, fiind „maâtre des recherches” la CNRS), Alexandru Ciorănescu (filolog, doctor la Sorbona, cercetător la CNRS din 1948), Bazil Munteanu (subdirector; profesor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
director; fost profesor de istorie medievală universală la Cluj-Napoca 1925-1943, unde fusese și director al Institutului de Istorie Universală; după 1945 activează în străinătate), Grigore Nandriș (slavist, lector la Institutul de Limbi Orientale din Paris începând din 1947), Emil Turdeanu (slavist, din 1947 rămâne la Paris, fiind „maâtre des recherches” la CNRS), Alexandru Ciorănescu (filolog, doctor la Sorbona, cercetător la CNRS din 1948), Bazil Munteanu (subdirector; profesor de limba și literatura franceză), Nicoară Beldiceanu (turcolog, din 1948 se stabilește în Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
apoi la București, Ion Chinezu la Târgu-Mureș, mai târziu la Cluj, iar Gr. Nandris la Cernăuți. Doar doi dintre ei se vor revedea în Occident după al doilea război mondial, Băncilă și Chinezu rămân în țară. Profesor universitar la Cernăuți (slavist, cu studii în Polonia), Nandris e un corespondent asiduu și abundent: 79 de scrisori între 1924 și 1939. Retrospectiv, 60 de ani mai tarziu, chiar și aceasta abundență epistolara pare curioasă; cei doi au desigur multe lucruri în comun, dar
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
lucruri în comun, dar deschiderea spre lume nu e aceeași: severă și generoasă, la Basil Munteanu, lirica și acută (o ascuțime fără adâncime) la Grigore Nandris. Unul își "reușește" viață: Nandris, de timpuriu universitar, bine instalat în specialitatea să de slavist; celălalt, B. Munteanu, se dăruie haotic obsesiei românești, insensibil la obiectivele necesități doctorale (lucrând concomitent în domeniul literaturii comparate). Exilul de dupa al doilea război îi va reuni întrucâtva. Grigore Nandris (care are o foarte bună până de epistolier!) rămâne un
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
unul din cele mai bogate spirite românești ale secolului 20, fără preocupări de carieră. Semnificativă este reacția lui Nandris la apariția așteptatei Littărature roumaine. El este entuziasmat, firește, si nu sinceritatea să pune problema, ci confuzia în judecată estetică, indiscutabila. Slavistul își manifestă preferință pentru românul 1907 al lui Cezar Petrescu "care trebuie să fie relevat înaintea revoluției lui Rebreanu". Iată o frază curioasă și ușor confuză. Prin revoluție, e oare desemnat titlul Răscoală? Ori Gr. Nandris vrea să spună că
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
unui țăran. Am să recitesc cartea să-mi verific judecată prima, care a fost aceea că e un roman mediocru, inferior Pădurii spânzuraților! (p. 587). Asemenea judecați de valoare nu-l prezintă bine pe un savant profesor - fie el și slavist - de vreme ce le pune pe hârtie cu multă siguranță de sine. D. PANAITESCU-PERPESSICIUS (1891-1971) apare în corespondență lui Basil Munteanu cu o singură scrisoare - cea mai târzie din volum, căci e datata, crepuscular, București 30 Maiu 1948... Pe tonul cercetătorului preocupat
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
Rosetti. Și, în sfîrșit, revista Cercetări literare (1934-1943), cea dintîi revistă de istorie literară, dedicată mai ales literaturii vechi românești (recenziile revistei, în Germania, în Franța, sînt laudative; dl. Florescu presupune că ecoul, în Franța, aprecierile lui André Mazon, cunoscutul slavist, s-ar datora și "intermedierii" lui Emil Turdeanu). 5. Nu trebuie să pierdem din vedere faptul că N. Cartojan, după cursul său universitar Introducere în istoria literaturii vechi, este autorul celei mai cuprinzătoare Istorii a literaturii române vechi (vol. I-
Un savant, o epocă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/15558_a_16883]
-
etimologie slavonă (slava veche) în baza numelui propriu "Brașa" (cf. Brasevo - Sârbo-Muntenegreanâ și Braskov, Brastice Ceho-Bohemia). Sextil Pușcariu “Dar de la Bratoslav mai avem o forma hipocoristică, "Brașa", care e la baza numelui Brașov, precum a presupus N. Drăganu” . I. Pătruț, slavist clujean, îl apreciază ca un derivat din antroponimul "Braso" Profesorul "Pavel Binder", într-un studiu din 1964, explică faptul că cele două numiri, "Corona" și "Brașov", se suprapun în timp: "Corona" desemna cetatea, iar "Brașov" împrejurimile. Aceste afirmații atrag replica
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
cu datarea acestui important izvor al istoriei noastre, formulându-se diferite ipoteze de învățați renumiți ca: D. A. Sturza, Melchisedec, I. Bogdan, m. Lascaris, Miletic, r. Rosetti, Ilie Minea, C. C Giurgescu, Iațimirscki, Victor Motogna, I. Vlădescu, P. P. Panaitescu ș. a. Slavistul Damian P. Bogdan, studiind critic acest valoros manuscris, Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, a ajuns la concluzia că primele trei file au fost copiate în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, după un pomelnic început în anul 1407, care, probabil, era scris pe
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]