1,475 matches
-
poloneză. După moartea tatălui său, peregrinează un timp prin Țara Românească după care se stabilește în Polonia. Studiază la cele mai înalte școli ale timpului: la Frăția Ortodoxă din Kiev, la Academia din Zemosc și la Sorbona. Cunoaște latina, greaca, slavona, polona, ucrainiana, ceea ce îl va ajuta în activitatea sa de cărturar. Rangul nobiliar pretindea de regulă și mânuirea armelor, motiv pentru care ia parte la două lupte ale polonezilor contra turcilor: la Țuțora în 1620 și la Hotin în 1622
SF. IERARH PETRU MOVILĂ, MITROPOLITUL KIEVULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383149_a_384478]
-
a contribuit la înființarea tiparnițelor de la Cămpulung (1635) și Iași (1642), de sub teascurile cărora au ieșit primele cărți românești, după cele apărute în secolul al XVI-lea în Transilvania. Spre deosebire de Țara Românească, unde majoritatea cărților au fost tipărite în limba slavonă, în Moldova ele au fost editate în limba română. Cartea și învățătura Mecena al artei ucrainene, scriitor și publicist, Petru Movilă a lăsat prosperității lucrări cu caracter bisericesc-teologic, polemic, educativ, filozofic și moralizator. În maniera caracteristică scriitorilor și filozofilor renascentiști
SFÂNTUL IERARH PETRU MOVILĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383147_a_384476]
-
și latină care făceau încă parte din bună educație a unui bărbat în secolul al XVI-lea. Amintiri despre școala românească „Altă școală nu era atunci decât a mănăstirilor și bisericilor. Pentru citire și pentru cantare deci, pentru învățarea limbii slavone, care era limba bisericească, au fost cele dintâi școli ale noastre. Ce se învață din ele se știe din mărturii mult mai târzii, dar care se potrivesc foarte bine și pentru anii 1300 și 1400......erau (...) și alte școli, pentru
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
care era limba bisericească, au fost cele dintâi școli ale noastre. Ce se învață din ele se știe din mărturii mult mai târzii, dar care se potrivesc foarte bine și pentru anii 1300 și 1400......erau (...) și alte școli, pentru slavona și caligrafie, din care ieșeau scriitorii domnești. Astfel de școli nu erau însă deschise oricui și nu aveau decât un ucenic, doi: erau înseși locuințele caligrafilor curții și dascălilor de slavonește.(...) Boierii nu știau carte, ei nu scriau, nu citeau
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
și mai bine înainte de publicarea celebrei opere a lui Giambattista Vico (Scienza nova, 1725î, Broanteș al nostru, observând mișcarea corsi e ricorsi a salbei de pe pieptul Cosettei, se simțea cuprins de mari elanuri romantice și blestema în gând tiparele clasice, slavone. Ceva-ceva observase și țigăncușa, deoarece, în momentul când îi puse eroului nostru farfuria. în față, se sprijini ușor cu mâna de umărul lui. „O, timp, oprește-te-o țâră!” murmură Broanteș în gând. Episodul 53 O SCRISOARE Nici n-apucară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
za ce voi să dzic. Almintrelea nu e.” Ajuns în acest punct al scrisorii sale, Broanteș șovăi; ce caractere să folosească pentru semnătură? Orgoliul îl îndemna să folosească măcar acum literele lui Vergiliu. Totuși, prudența lui funciară învinse: semnă în slavonă. Episodul 54 VIZIRIUL EXPLICĂ PROBLEMA FEMININĂ îN CONCEPȚIA OTOMANĂ Când Broanteș reveni la masă, tovarășii lui și viziriul se lăsaseră deja oftând mulțumiți și sătui pe spetezele jilțurilor, mestecând ultimele îmbucături cu acea plăcută lipsă de griji pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trebuie să facă mult mai mult pe viitor, să muncească mai cu sârg, să fie mai activ, ca să răsplătească astfel încrederea pe care cei de-acasă o aveau în el. Episodul 56 COSETTE — Vino după mine! - îi șopti Cosette în slavonă, ajungând în dreptul lui. Cuprins de-ai iubirii calzi fiori, Broanteș o urmă supus, câinește. Pășind mărunțel, cu spor, țigăncușa ieși din piața Balgi-Bașlâc, coti pe o ulicioară îngustă, apoi încă pe una, se opri în fața unei porți înalte, de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pun nota zece pentru Dumnezeu nouă pentru magistru opt pentru elevul eminent patru pentru Acasandrei marș În bancă un foșnet scurt șobolanul gras negru Îmi taie calea și dispare În curtea bisericii pe după cele două cruci de piatră cu inscripții slavone din an În an descresc le Înghit brazdele pline de verze de dovleci și sfeclă roșie luna mă urmărește degetele reci ale mamei cînd mă aplecam la patul ei să-mi lege cravata ce foșnește În urma mea tăcerea unor pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ultimul Mare Cneaz al Moscovei și primul Țar al Rusiei. Numele conducătorului statului rus a fost împrumutat de la monarhii autocrați ai Imperiului Bulgar și mai apoi ai Serbiei. Cuvântul "țar" derivă cel mai probabil din latinescul Caesar devenit pe filiera slavonă țesar fiind înrudit cu titlul germanic Kaiser. Deși în 1721, Petru cel Mare s-a proclamat împărat, termenul de "țar" a continuat să fie folosit până în zilele noastre pentru a defini conducătorii ruși. Ivan cel Groaznic a avut o domnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
documente care se referă la moșia Filipeni, la familia de boieri Rosetti, la judecățile nesfârșite cu răzeșii din Fruntești și Oțelești, la cumpărări de pământ, la hotarele moșiei. Aceste documente, unele scrise în limba română cu caractere chirilice, altele în slavonă, au fost traduse, transcrise, corectate și cercetate (completate) de Olimpia Bădăluță, ajutată de specialiștii Bibliotecii Academiei, care singure pot alcătui o culegere de acte și documente folositoare celor care studiază istoria și relațiile dintre boieri și răzeși, boieri și clăcași
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
e împădurită cu salcâm, la fel ca toate locurile unde s-au produs eroziuni, alunecări de teren). Dealul Petrii, Beșicata (amintind de vechiul proprietar Simion Beșicatul). Un toponim foarte răspândit în spațiul românesc este „Iapa”, câteodată tradus în documente în slavonă - COBÂLA - COBELA (iapă). și luncașii au o pădure numită Iapa, pe unde se mergea pe jos până la Bacău. Tot acolo, în zona Runcului, mai întâlnim toponimele Răgoaza și Obuz. Răgoaza este un loc cu răgoz, plantă de mlaștină, numai caii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și preoți care, și în alte documente, apar ca fruntași ai satului, sunt martori în zapisele de vânzare-cumpărare sau vând, cumpără alături de preotesele lor. în afară de preoți și diaconi care trebuiau să cunoască scrisul și cititul din cărțile sfinte în limba slavonă, apoi în limba română, începând cu secolul al XVIIlea, în satul Fruntești erau gospodari care știau carte, scriau singuri acte de vânzare-cumpărare, de danie și diatele (testamente), semnau în scris și aplicau și pecetea proprie, asemenea boierilor. Un document din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
făcut adoptarea liturghiei slave și a fondului terminologică privind ritualul și ierarhia bisericească în biserica românească, procesă care s-ar fi petrecut prin secolul al X-lea. Cert este că slavii din sud au tradusă cărțile sfinte - Evangheliile - în limba slavonă, limbă considerată sfântă, iar românii - vlahii - care trăiau atât la sudul , cât și la nordul Dunării, au preluat de bună voie sau li s-a impusă ca limbă de cult, limba slavonă, care din biserică a trecut și în cancelaria
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sud au tradusă cărțile sfinte - Evangheliile - în limba slavonă, limbă considerată sfântă, iar românii - vlahii - care trăiau atât la sudul , cât și la nordul Dunării, au preluat de bună voie sau li s-a impusă ca limbă de cult, limba slavonă, care din biserică a trecut și în cancelaria domnească. Începânăd cu secolul al XVII-lea, limba slavonă a început a fi înlocuită în slujba religioasă, în scrierea cărților bisericești, în cancelaria domnească și în cultura istorică cu limba română, scrisă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
atât la sudul , cât și la nordul Dunării, au preluat de bună voie sau li s-a impusă ca limbă de cult, limba slavonă, care din biserică a trecut și în cancelaria domnească. Începânăd cu secolul al XVII-lea, limba slavonă a început a fi înlocuită în slujba religioasă, în scrierea cărților bisericești, în cancelaria domnească și în cultura istorică cu limba română, scrisă cu alfabetul cririlic, folosit pânăă la domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Nu va fi deci de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pânăă la domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Nu va fi deci de mirare dacă în toate bisericile românilor, inclusiv în biserica mănăstirii lui Coste Călugărul de pe Runc, în biserica din Filipeni și Fruntești, s-a făcut slujba în limba slavonă, după cărți bisericești scrise în această limbă. Credincioșii nu înțelegeau slavona, vorbeau limba pe care o cunoșteau - limba română, iar preoții ajunseseră să învețe tipicul slujbei pe de rost - nu știau ce spun în slavonă - iar discuția cu credincioșii se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
deci de mirare dacă în toate bisericile românilor, inclusiv în biserica mănăstirii lui Coste Călugărul de pe Runc, în biserica din Filipeni și Fruntești, s-a făcut slujba în limba slavonă, după cărți bisericești scrise în această limbă. Credincioșii nu înțelegeau slavona, vorbeau limba pe care o cunoșteau - limba română, iar preoții ajunseseră să învețe tipicul slujbei pe de rost - nu știau ce spun în slavonă - iar discuția cu credincioșii se desfășura în română. Biserica ortodoxă a românilor a rezistat la toate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a făcut slujba în limba slavonă, după cărți bisericești scrise în această limbă. Credincioșii nu înțelegeau slavona, vorbeau limba pe care o cunoșteau - limba română, iar preoții ajunseseră să învețe tipicul slujbei pe de rost - nu știau ce spun în slavonă - iar discuția cu credincioșii se desfășura în română. Biserica ortodoxă a românilor a rezistat la toate încercările istorice și politice, și-a păstrat vechiul ritual bizantin, nu a acceptat nicio schimbare și nicio reformă, în principal datorită caracterului ei popular
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1605, în care Anton din Fruntești cere să se hotărască (să se stabilească hotarul!) Dunaviciorul. Apoi, în 1616, un document de la Radu Vodă vorbește de popa Simion din Fruntești. Aceste trei documente și altele anterioare au fost scrise în limba slavonă și traduse mult mai târziu, când vechile documente au fost aduse ca dovezi în procesele de proprietate și posesie. De la mijlocul secolului al XVII-lea, din timpul domnitorului Vasile Lupu, documentele și cărțile se scriu în limba română, deși nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
documente au fost aduse ca dovezi în procesele de proprietate și posesie. De la mijlocul secolului al XVII-lea, din timpul domnitorului Vasile Lupu, documentele și cărțile se scriu în limba română, deși nu s-a renunțat dintr-o dată la limba slavonă. Un document din 18 aprilie 1648, elaborat în cancelaria domnească a lui Vasile Lupu, de fapt o carte de stăpânăire amintește pe popa Andronică din Fruntești, i, pe același popă, îl găsim ca martor într-un zapisă de vânzare din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu știm unde a fost cimitirul satului, pentru perioada primului sfert al secolului al XVIII-lea și anul 1840 când, potrivit tradiției, biserica din Filipeni a fost mutată la Lunca. Nu putem subscrie nici la afirmația că pe o carte slavonă de la biserica din Fruntești o inscripție vorbește că satul Fruntești a luat ființă pe la 1660. S-a demonstrat că acest sat este mai vechi și, cu siguranță, urmează pe un altul, unde a fost Siliștea lui Dobromir. De altfel, documentele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lipsă 235 de cărți - manuscrise și tipărituri. Cărțile erau rare, scumpe și, din această cauză, erau păstrate cu evlavie. Cu siguranță, că atunci când a fost mutată biserica de la Filipeni, au fost date și cărțile de cult, unele vechi, în limba slavonă, altele tipărite în românește, dar cu caractere chirilic. A fost nevoie de contribuția cetățenilor pentru a se cumpăra cu 70 de lei (franci) un Minei de la Iordache Diaconescu din Mărăști, după ce un incendiu a mistuit biserica cu hramul „Sfinții Voievozi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în regulamente și legi în general, atunci când se încearcă abordarea învățământului și a școlii din spațiul etnică românesc, văzută ca parte a culturii românești medievale, se pornește de la realitatea incontestabilă că spațiul românescă a fost subsumat limbii și culturii religioase slavone și de la înlocuirea târzie din cancelaria domnească, din biserică și din scrierile cu caracter istorică a limbii slavone cu limba vorbită de toți locuitorii, limba română. Înlocuirea limbii slavone, limbă de cultură, cunoscută de mult prea puțini inițiați, s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
văzută ca parte a culturii românești medievale, se pornește de la realitatea incontestabilă că spațiul românescă a fost subsumat limbii și culturii religioase slavone și de la înlocuirea târzie din cancelaria domnească, din biserică și din scrierile cu caracter istorică a limbii slavone cu limba vorbită de toți locuitorii, limba română. Înlocuirea limbii slavone, limbă de cultură, cunoscută de mult prea puțini inițiați, s-a făcut prin secolul al XVII-lea, când s-a scrisă românește dar cu alfabet slav, numit chirilic, după
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
incontestabilă că spațiul românescă a fost subsumat limbii și culturii religioase slavone și de la înlocuirea târzie din cancelaria domnească, din biserică și din scrierile cu caracter istorică a limbii slavone cu limba vorbită de toți locuitorii, limba română. Înlocuirea limbii slavone, limbă de cultură, cunoscută de mult prea puțini inițiați, s-a făcut prin secolul al XVII-lea, când s-a scrisă românește dar cu alfabet slav, numit chirilic, după numele celui care l-a „inventat”, misionarul creștin Chiril, grecă sau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]