214 matches
-
creștinătăți era destul de jalnică, dacă Prefectul a trimis Sf. Congregații o relatare în care spunea că: Am vorbit cu cunoscutul Părinte (Gregorio) și îmi spune că unul a murit; celălalt care a rămas, s-a născut acolo dintr-un părinte slavon (slav balcanic), el însuși preot: are soție fără copii și multe rude prin lumea aceea; a fost hirotonit de un eretic în Transilvania; e foarte ignorant; se îmbată toată ziua și nu celebrează Liturghia, citește numai câteva Evanghelii în limba
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
și administrație - care [...] a dat naștere Daco-Romanilor. [...] Năvălind Slavii, [...] procesul de formație al poporului românesc s-a accentuat, desăvârșindu-se prin absorbirea elementelor slavone de către cele romanizate. A ieșit acuma un popor nou - care nu mai era nici Daco-Roman, nici Slavon - ci poporul românesc" (Patrașcanu, 1937, p. 48). Situabilă în cadrul paradigmei substrat-strat-adstrat, concepția lui Patrașcanu exprimă teoria bi-stadială a etnogeniei românești, potrivit căreia poporul este rezultatul a două faze succesive: i) coagularea primară a neamului românesc din contopirea elementelor etnice în urma
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
modelelor străine asupra sintaxei limbii române vechi (v. discuția la Stan 2013: cap. 1), mai ales din perspectiva faptului că structurile cu encliză pronominală au fost considerate calcuri din slavona bisericească (Stan 2013: 21-22 și bibliografia). Vom considera că modelul slavon consolidează, de fapt, gramatica V2 a românei vechi, structurile cu encliză pronominală fiind una dintre opțiunile sintactice proprii limbii române; cu alte cuvinte, modelul străin se grefează pe modelul autohton, consolidându-l. Structurile "neromânești" (v. Avram [1975] 2007) - de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
6d), sau inversiunea auxiliarului la dreapta pronoumelui clitic (7)7 (Nicolae și Niculescu 2015, 2016; v. și Hill și Alboiu 2016 pentru structurile de tipul celei din (4)) - sunt rare, înregistrate mai ales în traduceri (timpurii) puternic influențate de originalul slavon, pe când structurile care respectă constrângerile sintactice proprii românei sunt înregistrate de-a lungul întregii perioade vechi; encliza pronominală se păstrează la imperativul afirmativ și la inversiunea condițională și în româna modernă. (4) a. cu foc înfierbântatu-m-ai și nu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
1646: 78; Stan 2013) O chestiune controversată este statutul acestor structuri în limba română veche. Lucrările tradiționale (v., mai recent, Dragoș 1995: 37; Sala 2006: 141-142) consideră, în general, că aceste structuri sunt calcuri după un model străin (în general, slavon; în cazul dislocării formelor de perfect compus, s-au invocat modele maghiare, latine, turcești și grecești, v. discuția la Stan 2013: 108). Un alt punct de vedere este acela că structurile de acest tip sunt nereprezentative pentru stadiul vechi al
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pronominal (reflexiv)] (18); encliza reflexivului la dreapta negației se întâlnește și în cronicile muntenești (Todi 2001: 49) (19); în secolele următoare, linearizarea [nu - clitic - verb] (17) se generalizează. Structurile cu encliză a reflexivului la dreapta negației au, în general, model slavon (cf. Willis 2000: 336). (17) a. nimini de rudele meale nu m-a grijit (DÎ.1591-600: VIII) b. să nuse strice întru viața domnetale (DÎ.1600: XXXII) c. că încă nu se-au împlut răiia amorreoșilor (PO.1582: 51) d.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
verbală de tip V-la-C • rarele cazuri în care encliza pronominală este atestată la dreapta auxiliarelor (25) sau la dreapta negației (18)-(19) sunt atestate aproape exclusiv în traduceri, reprezentând structuri de "compromis" între regulile sintactice ale textului străin (mai ales slavon) și regulile sintaxei românei; disponibilitatea acestor structuri derivă din disponibilitatea generală a enclizei pronominale în româna veche, ca formă de manifestare particulară a gramaticii V2 romanice, iar existența acestor structuri poate fi interpretată ca un element care de fapt consolidează
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
aduce în discuție „transferul trăsăturilor și atributelor sfințeniei Cuvioasei Parascheva unei divinități ancestrale din mitologia autohtonă, și anume Sfânta Vineri”. Este semnalată existența în orașul Tram( ?) din nord-vestul Bulgariei, „a unei peșteri în care ar fi locuit Sfânta Petka, numele slavon al Paraschevei, iar la intrare s-ar mai vedea încă pâinea care a împietrit în momentul trecerii ei la Domnul” (Manolache, 2010). În ceea ce privește regiunea de la nordul fluviului Dunărea, etnologul Bogdan Neagota avansează ideea că întreg creștinismul de aici s-a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu pricesne”. Dincolo de umorul coroziv al scenei (Ion Barbu având, de altfel, o lungă serie de astfel de desene de presă dedicate moaștelor, pelerinajelor, moravurilor preoților - pe scurt, un fin observator al faptului religios) putem percepe faptul că pricesnele (din slavonul pricestanie - Sfânta Împărtășanie, părți din ea) fac parte din identitatea muzicală a grupurilor de pelerini. Ele sunt interpretate mai ales de femei în vârstă, fiind un marker identitar puternic atât al pelerinului în spațiul public mediatic, cât și al omului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un statut aparte, fiind supuși gestiunii patrimoniale a Statului. Cît despre creștinii reduși la postura de pro-tejați-tolerați, așa-numiții dhimmis, aceștia sînt disputați de către multiple autorități și comunități în funcție de tipul de confesiune, ortodoxă, catolică și protestantă, de ritul lor grec, slavon sau latin, de orientarea lor lutherană sau calvinistă, cît și de localizarea geografică și limba de comunicare curentă. Imperialiștii turci îi folosesc pe creștini la tot felul de corvezi, dar și în diverse funcții militare, administrative și chiar guvernamentale, fapt
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Metodie și prin Sfântul Adalbert, episcop de Praga (997). Cehii și slovacii au fost încreștinați tot prin sfinții greci Ciril și Metodie (†868, respectiv †885), care le-au introdus Liturghia în limba vetero-slavă, tradusă din greacă și latină, și alfabetul slavon. De la ei, creștinismul a trecut la poloni, pe timpul regelui Mecislav, dar mai ales prin Boleslav (secolul al X-lea) în forma romană și, mai sigur, sub regele Cazimir (1040-1058), având ca apostol pe Sfântul Adalbert, venit din Boemia. Bulgarii s-
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Heliade realizează o adevărată revoluție În scrisul românesc, chiar dacă nu la modul radical, dar ceea ce a făcut el a constituit baza reformelor de mai târziu. Se știe că unui sistem fonetic nu i se potrivește orice sistem grafic, ori alfabetul slavon folosit de cărturarii români pentru a scrie În limba română, era o adevărată eroare. Alfabetul latin Își face cu greu loc, dar Heliade are meritul de a fi eliminat semnele grafice parazitare, vreo 16, pentru a se ajunge la un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ă) pl. = plural pol. = polonez(ă) pop. = popular port. = portughez(ă) prov. = provensal(ă) ret. = retoroman(ă) rom. = română, românesc rus. = rusă, rusesc scr. = sârbocroat(ă) sd. = sard(ă) sec. = secol(ul) s.f. = substantiv feminin sg. = singular sic. = sicilian sl. = slavon slov. = slovenă slv. = slovacă s.m. = substantiv masculin s.n. = substantiv neutru sp. = spaniol(ă) subl.n. = sublinierea noastră subst. = substantiv sued. = suedez(ă) tăt. = tătară, tătăresc tc. = turcă, turcesc top. = toponim tosc. = toscan ucr. = ucrainean(ă) v. = vechi (înaintea denumirii unei
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de ansamblu asupra istoriei, Miron Costin a abordat problema originii române a românilor și latinității limbii române și a scris în limba română, adresându-se tuturor românilor. Prin opera sa, Miron Costin a contribuit la emanciparea culturii românești “din veșmântul slavon” și la desprinderea ei “din tiparele bizantino-ortodoxe”; a contribuit la formarea limbii române literare și unitare; la formarea conștiinței de neam a românilor.
MIRON COSTIN PATRONUL SPIRITUAL AL LICEULUI. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Argentina Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1827]
-
această operațiune militară ajunseseră sub administrație românească aproape toate teritoriile ungurești pe care România le revendica. Numai în privința Banatului mai existau anumite discuții: în Arad au sosit trupe franceze, la Timișoara mai întâi unele sârbe, apoi franceze, conducătorii noului stat slavon de sud dorind să se aleagă cât mai multe odată cu pământul agricol de calitate excepțională, cu întinsele zăcăminte minerale din sud și cu ramurile de industrie dezvoltate aflate în regiune. În teritoriul proaspăt cucerit a început rapid, încă dinainte de iscălirea
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
mici erau utilizate forme cvasi-terminologice precum: praviteli (dregători) și pravitelstva (dregătorie), san (funcție, demnitate, rang), sanovniki (demnitari, funcționari). Persoanele din rândul cărora Neagoe Basarab recomanda să se recruteze dregătorii erau numite constant siromahi, termen utilizat de 5 ori în textul slavon (D. Butiurca, 2014). Sunt termeni monosemantici, trăsatură care le asigură caracterul specializat. Datorită caracterului plurivoc al Invățăturilor, pentru unitățile selectate nu exista o motivare extralingvistică - așa cum se întâmplă în terminologia economică actuală. Este unul dintre motivele pentru care terminologia ce
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cărți populare etc. Pentru citit se utilizau în special cărțile religioase, iar una din primele tipărituri destinată scopului didactic a fost Întâia învățătură pentru tineri, apărută la Râmnic în anul 1726, prin grija tipografului Ilie de la Cernavodă, textul fiind bilingv - slavon și român. Așa cum se indică în predoslovie, cartea cuprinde: ,,literele pentru învățătura copiilor, tâlcuiala celor 10 porunci (...), tâlcuiala simbolului credinței și a celor nouă fericiri, în întrebări și răspunsuri”. În carte, se apelează la sprijinul protopopilor și preoților să învețe
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
pg. = portugheză, portughez pl. = plural pol. = poloneză, polonez pop. = popular prep. = prepoziție prez. = prezent pron. = pronume pron. dem. = pronume demonstrativ prov. = provensală; provensal refl. = reflexiv rom. = română, român rus. = rusă, rus s. = substantiv sec. = secol sg. = singular sl. = slavă, slav; slavon sp. = spaniolă, spaniol sued. = suedeză, suedez ucr. = ucraineană, ucrainean v. = vechi vb. = verb * = neatestat Semne folosite în transcrierea fonetică Necesitatea de a ilustra anumite fenomene și situații a cerut invocarea unor fapte lingvistice, de obicei lexicale, din diferite limbi (romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ceea ce îi conferă o perspectivă corectă și o bună cunoaștere a vieții acestuia. Scoasă la iveală abia în 1905, ca manuscrisul cu numărul 58 din fondul colecției A. Iațimirski, Autobiografia a cunoscut o primă ediție publicată a textului original integral slavon abia în 1986, prin grija slavistului grec din Tesalonic, A. E. N. Tachiaos. Tot în acel an, a fost finalizată și traducerea în limba română a textului de către Dr. Elena Lința, versiune care va apărea însă, mult mai târziu, în două
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
întârzie , ne apare neclar și nejustificat. Oricum, textul deja identificat ca fiind Autobiografia (sau prima parte a acestei Autobiografii) lui Paisie Velicikovski, în redactarea sa autografă, deși descoperit în 1905, a cunoscut o primă ediție publicată a textului original integral slavon abia în 1986, prin grija slavistului grec din Tesalonic, A. E. N. Tachiaos. Ulterior, textul a fost tradus în limbile italiană, franceză, engleză și a făcut înconjurul lumii. În România, deși traducerea textului din slavonă în română a fost finalizată încă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
întrunit adoptă legea prin care fostul rege Mihai primea titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. Proiectul legii a fost redactat și expus de Mihai Manoilescu. La dezbaterea legii, Nicolae Iorga s-a opus adoptării, arătând că „acest titlu este slavon și de operetă, și că Alba Iulia nu înseamnă nimic în istoria noastră”. Legea a fost votată, totuși. Apoi a fost votată legea ce anula măsura adoptată la 4 ianuarie 1926, de acceptare a renunțării lui Carol la calitatea de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
până acum, care să fi apărut nu mult după 1802 și din care dl. Vl.P. a descoperit un exemplar în Biblioteca Universității din Cernăuți. În sfârșit mai trebuie semnalate documentele publicate de dnii C. Zoppa și L. Morariu: unul slavon și două românești privitoare la judecăți de moșie din 1608 de la Constantin Movilă și din vremea lui și o carte de judecată dela Toader Kallimaki din 1759. Dl. C. Gheorghian semnalează Documente Tăutulești, aflătoare în tabula Tribunalului din Cernăuți”. (Din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
că un popor nu se reduce la datele biologice („sângele“) și nici măcar la cele lingvistice. Abordarea rasial lingvistică, de factură romantică, apare astăzi cu totul depășită. Nu se poate face abstracție, vorbind despre slavi, de profundul impact cultural al modelului slavon În Evul Mediu românesc. Exceptând limba (dar, și sub acest aspect, cu o infuzie slavă semnificativă și cu folosirea slavei ca limbă de cultură), țările române prezintă În Evul Mediu un aspect apropiat de al țărilor slave din zonă. Nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Pe de altă parte, slavismele din română și influența slavă În ansamblu se pot explica nu neapărat prin venirea românilor din sud, ci prin asimilarea slavilor la nord de Dunăre, proces completat și amplificat prin Înrâurirea ulterioară a modelului politico-cultural slavon. Nici tăcerea surselor nu poate fi considerată un argument. Izvoarele medievale se referă de regulă la elementul stăpânitor, militar și politic. De altfel, și vlahii balcanici apar târziu În izvoare. O migrație de asemenea amploare pare puțin credibilă. Și dacă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
La sfârșitul manuscrisului, se arată că donatorul a fost “Binecinstitorul și de Dumnezeu iubitorul împărat, Io Ștefan voievod, domn al țării Moldovlahiei.” În general, istoricii noștrii s-au sfiit să traducă pe slavonescul țar cu împărat. Există, însă, un Octoih slavon, în care se menționează că: “În anii împăratului Baiazid luară turcii cetatea Chilia și cealaltă [cetate], Belgradul <Cetatea Albă>... iar împăratul Ștefan nu merse la război, ci îi așteptă la Oblucița, iar turcii fură vicleni și nu veniră la luptă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]