214 matches
-
începând cu aceea a lui Titu Maiorescu și încheind cu ediția lui G. Ibrăileanu. Un foarte întins articol, semnat George Constant, e intitulat Școli și curente în literatura română, cu subtitlul: Curente determinate de influența estului și sud-estului european. Curentul slavon. N. Argintescu-Amza oferă o versiune românească de excepție a poeziei lui Mallarmé, Apparition. Sub genericul De la Caragiale citire..., sunt reunite câteva anecdote ce îl au drept protagonist pe marele dramaturg. Emoționante sunt și fragmentele memorialistice ale lui Gala Galaction, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285292_a_286621]
-
N. Bălcescu, B. P. Hasdeu (versiunea primă a cărții a fost scrisă în română de domnul muntean - un Marc Aureliu al Răsăritului european), M. Gaster (originalul a fost redactat în slavonă), P. A. Lavrov (descoperă la Sofia fragmente păstrate din textul slavon, autorul - adică voievodul - fiind un om învățat și un scriitor cu har), Spiridon Lampros (descoperă o versiune grecească), Polihron Sârcu (textul slavon este cel primordial), A. I. Iațimirski (textul slavon era cel original, iar autor al său nu putea fi decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
european), M. Gaster (originalul a fost redactat în slavonă), P. A. Lavrov (descoperă la Sofia fragmente păstrate din textul slavon, autorul - adică voievodul - fiind un om învățat și un scriitor cu har), Spiridon Lampros (descoperă o versiune grecească), Polihron Sârcu (textul slavon este cel primordial), A. I. Iațimirski (textul slavon era cel original, iar autor al său nu putea fi decât un „Marc Aureliu, domn-filosof”), Ioan Bogdan (voievodul a scris Învățăturile... în slavonă), I. G. Sbiera, A. D. Xenopol, Stoian Romanski, Aron Densușianu, Ovid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
în slavonă), P. A. Lavrov (descoperă la Sofia fragmente păstrate din textul slavon, autorul - adică voievodul - fiind un om învățat și un scriitor cu har), Spiridon Lampros (descoperă o versiune grecească), Polihron Sârcu (textul slavon este cel primordial), A. I. Iațimirski (textul slavon era cel original, iar autor al său nu putea fi decât un „Marc Aureliu, domn-filosof”), Ioan Bogdan (voievodul a scris Învățăturile... în slavonă), I. G. Sbiera, A. D. Xenopol, Stoian Romanski, Aron Densușianu, Ovid Densusianu, D. Onciul, N. Iorga, Sextil Pușcariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
305-323; Mazilu, Lit. rom., 232-254; Mazilu, Proza, 5-20; Matei Cazacu, La Place des „Enseignements du prince Neagoe Basarab à son fils Théodose” dans l’ histoire des idées politiques, „Buletinul Bibliotecii Române” (Freiburg im Breisgau), volum jubiliar, 1949-1989; G. Mihăilă, Originalul slavon al „Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”, în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. Versiunea originală, București, 1996, XLVI-CXIV; Dan Zamfirescu, Marea carte a identității românești în Europa Renașterii și în cultura universală, în Învățăturile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
mici erau utilizate forme cvasi-terminologice precum: praviteli (dregători) și pravitelstva (dregătorie), san (funcție, demnitate, rang), sanovniki (demnitari, funcționari). Persoanele din rândul cărora Neagoe Basarab recomanda să se recruteze dregătorii erau numite constant siromahi, termen utilizat de 5 ori în textul slavon (D. Butiurca, 2014). Sunt termeni monosemantici, trăsatură care le asigură caracterul specializat. Datorită caracterului plurivoc al Invățăturilor, pentru unitățile selectate nu exista o motivare extralingvistică - așa cum se întâmplă în terminologia economică actuală. Este unul dintre motivele pentru care terminologia ce
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
grămăticul a prelucrat titlul versiunii Kutein în copia ce cuprinde doar textul românesc. Toate sau aproape toate manuscrisele ulterioare specifică într-un fel sau altul că traducerea a fost făcută din slavonă. Năsturel a tradus, fără îndoială, de pe un original slavon, dar nu textul copiat în paralel cu tălmăcirea sa reprezintă izvorul principal. Textul slavon pare să fi fost transcris ulterior și „potrivit” după versiunea românească de cineva care știa slavonește destul de bine, operație dovedită de unele neconcordanțe, de spațiile libere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
sau aproape toate manuscrisele ulterioare specifică într-un fel sau altul că traducerea a fost făcută din slavonă. Năsturel a tradus, fără îndoială, de pe un original slavon, dar nu textul copiat în paralel cu tălmăcirea sa reprezintă izvorul principal. Textul slavon pare să fi fost transcris ulterior și „potrivit” după versiunea românească de cineva care știa slavonește destul de bine, operație dovedită de unele neconcordanțe, de spațiile libere, de glosele marginale și de feluritele „ajustări” datorate presiunii textului românesc. Se pare că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
diferențelor de dogmă între catolicism și ortodoxie, și-a dat copiii să învețe la școli catolice), face ca izvoarele clasice să domine elementele ce proveneau din surse sacre în tratatul (atribuit lui) Despre generozitate, cu care se deschide Triodul Penticostar slavon din 1649. Devine limpede de ce înșiruirea de titluri pe care o realizează Miron Costin spre a da substanță apelului „Cercetați scripturile!” începe cu textele sfinte, dar face loc imediat unor opere ale Antichității elene și latine. Ideile u., noua stare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
în greaca bizantină sau în slavonă (există date ce dovedesc că superiorul mănăstirilor athonite mânuia această limbă de cultură) ori trecând de la un idiom la altul pe trasee imaginate de învățați, a fost tălmăcită în românește (transpusă de pe un text slavon și devenită, la rândul ei, după ce a ajuns la Muntele Athos, izvod originar pentru trei tălmăciri-prelucrări în neogreacă, una tipărită la Veneția în 1803) în timpul lui Matei Basarab de un cărturar din cercul lui Udriște Năsturel sau chiar de învățatul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
romanizării și pretinsei slavizări nu trebuie să ne pară un lucru cu neputință. Prezența unor sensuri sau modificări fonetice aparent anormale, raportate la evoluția cuvintelor de origine certă latină, ar putea susține valabilitatea acestei ipoteze. De pildă, așa cum am transformat slavonul iubi în iubire, prin adăugarea unui sufix roman, la fel, este posibil ca rădăcini tipic geto dacice, relativ similare cu cele romane, să fi fost modificate într-un sens mai apropiat de limba latină. Firește, absența unei cunoașteri a dialectelor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
evidentă că graiurile românești nu prea au nimic în comun cu fonetismul slav. Dimpotrivă, bulgara are un fonetism geto moesic, iar sârba, unul traco ilir. Astfel, ar fi verosimil a presupune că o parte din vocabularul românesc considerat la origine slavon să fi fost unul local, adică traco ilir. Este aproape o enigmă că majoritatea cuvintelor atribuite slavonei pot fi întâlnite cu un sens și cu un fonetism specific numai românei, bulgarei și dialectelor macedo slave sau sârbești de tranziție. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pg. = portugheză, portughez pl. = plural pol. = poloneză, polonez pop. = popular prep. = prepoziție prez. = prezent pron. = pronume pron. dem. = pronume demonstrativ prov. = provensală; provensal refl. = reflexiv rom. = română, român rus. = rusă, rus s. = substantiv sec. = secol sg. = singular sl. = slavă, slav; slavon sp. = spaniolă, spaniol sued. = suedeză, suedez ucr. = ucraineană, ucrainean v. = vechi vb. = verb * = neatestat Semne folosite în transcrierea fonetică Necesitatea de a ilustra anumite fenomene și situații a cerut invocarea unor fapte lingvistice, de obicei lexicale, din diferite limbi (romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
consacrare. Mai departe, însă, în secolul al XV-lea, poezia nu-i va mai tenta pe cărturari. Proza hagiografică, în schimb, devine un punct de atracție. Numeroase serii de „vieți ale sfinților” ce circulau la noi în paterice, proloage (corespondentul slavon al grecescului „sinaxar”) ori mineie, au stimulat, împreună cu alți factori, apariția primelor texte autohtone. Dacă o Viață a lui Nicodim, scrisă de ucenici după moartea întemeietorului mănăstirilor Vodița și Tismana, poate fi doar bănuită deocamdată (și pe baza „cutumei” literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
nu un simplu vehicul al unei gândiri care își caută astfel dreptul la memorie. Un alt aspect esențial al acestui stil inovativ este cel legat de lexic. Cum abia în secolul al XVII-lea limba română începe să concureze etimonul slavon, este explicabilă sărăcia fondului de bază al vocabularului. Cu ce avea la îndemână, Cantemir nu avea cum să scrie Istoria ieroglifică, text în care sunt vehiculate idei, concepte, în care sunt folosite reguli clare ale retoricii, logicii ș.a.m.d.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Înspre și dinspre Moldova, trebuie să fi rămas locului cât de puțini oameni ai acestor pământuri, asigurând astfel o continuitate. Reamintesc aici toponimul Remetea care prin anul 1567 și apoi 1786 se numea Kaluger. Deci vechiul toponim Călugăr provenit din slavonul Kalugeri călugăr, sihastru este tradus În maghiară devenind astfel Remetea. Și prin anul 1930 Theodor Chindea În lucrarea Contribuții la istoria românilor din Giurgeul Ciucului, Editura Brăduț, Tg. Mureș 1995, afirma că În Remetea, Înainte cu 1, 3 secole erau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
întrunit adoptă legea prin care fostul rege Mihai primea titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. Proiectul legii a fost redactat și expus de Mihai Manoilescu. La dezbaterea legii, Nicolae Iorga s-a opus adoptării, arătând că „acest titlu este slavon și de operetă, și că Alba Iulia nu înseamnă nimic în istoria noastră”. Legea a fost votată, totuși. Apoi a fost votată legea ce anula măsura adoptată la 4 ianuarie 1926, de acceptare a renunțării lui Carol la calitatea de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
că un popor nu se reduce la datele biologice („sângele“) și nici măcar la cele lingvistice. Abordarea rasial lingvistică, de factură romantică, apare astăzi cu totul depășită. Nu se poate face abstracție, vorbind despre slavi, de profundul impact cultural al modelului slavon În Evul Mediu românesc. Exceptând limba (dar, și sub acest aspect, cu o infuzie slavă semnificativă și cu folosirea slavei ca limbă de cultură), țările române prezintă În Evul Mediu un aspect apropiat de al țărilor slave din zonă. Nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Pe de altă parte, slavismele din română și influența slavă În ansamblu se pot explica nu neapărat prin venirea românilor din sud, ci prin asimilarea slavilor la nord de Dunăre, proces completat și amplificat prin Înrâurirea ulterioară a modelului politico-cultural slavon. Nici tăcerea surselor nu poate fi considerată un argument. Izvoarele medievale se referă de regulă la elementul stăpânitor, militar și politic. De altfel, și vlahii balcanici apar târziu În izvoare. O migrație de asemenea amploare pare puțin credibilă. Și dacă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
20, p. 300)"/>. „Caracteristica zoomorfică a popoarelor” (cum o numea B.P. Hasdeu) nu ar fi - după Moses Gaster - proprie tradiției românești, ci celei paleoslave. Într- adevăr, cel mai vechi text de acest gen descoperit În spațiul românesc este un manuscris slavon din prima jumătate a secolului al XVI-lea. El nu face parte, așa cum au susținut Marianne Mesnil și Assia Popova, „dintr-o legendă biblică apocrifă, Legenda lui Avram” <endnote id="(108, p. 236, n. 22)"/>, ci doar a fost copiat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Zoosophia, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, pp. 158-163 (ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 2012, pp. 173-179). 174. Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, text stabilit de Florica Moisil și Dan Zamfirescu, cu o nouă traducere a originalului slavon de G. Mihăilă, Editura Minerva, București, 1971. 175. Leonardo da Vinci, Scrieri literare, Editura Albatros, București, 1976. 176. B.P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, Editura Socec și Teclu, București, vol. I-III, 1886-1893. 177. Dr. I. Braun, Bibliothek des Frohsinns. Deutsche
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
creștinătăți era destul de jalnică, dacă Prefectul a trimis Sf. Congregații o relatare în care spunea că: Am vorbit cu cunoscutul Părinte (Gregorio) și îmi spune că unul a murit; celălalt care a rămas, s-a născut acolo dintr-un părinte slavon (slav balcanic), el însuși preot: are soție fără copii și multe rude prin lumea aceea; a fost hirotonit de un eretic în Transilvania; e foarte ignorant; se îmbată toată ziua și nu celebrează Liturghia, citește numai câteva Evanghelii în limba
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
bì este foarte apropiată de cea din Septuaginta, compusul respectiv fiind în mod evident produsul unei calchieri lexicale. Neînregistrat ca atare nici de MIKLOSICH și nici în SLOVN.STAROSLOV., compusul mravïil´va își trădează însă cu transparență componentele, și anume slavon. mravii 'muvrmex, formica' (MIKLOSICH, s.v., SLOVN.STAROSLOV., s.v.) și slavon. l´vß 'levwn, leo' (MIKLOSICH, s.v., SLOVN.STAROSLOV., s.v.). Text-sursă pentru autorul versiunii din Ms. 4389, probabil Daniil Andrean Panoneanul, ediția biblică slavonă tipărită la Ostrog în anul 1581, a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fiind în mod evident produsul unei calchieri lexicale. Neînregistrat ca atare nici de MIKLOSICH și nici în SLOVN.STAROSLOV., compusul mravïil´va își trădează însă cu transparență componentele, și anume slavon. mravii 'muvrmex, formica' (MIKLOSICH, s.v., SLOVN.STAROSLOV., s.v.) și slavon. l´vß 'levwn, leo' (MIKLOSICH, s.v., SLOVN.STAROSLOV., s.v.). Text-sursă pentru autorul versiunii din Ms. 4389, probabil Daniil Andrean Panoneanul, ediția biblică slavonă tipărită la Ostrog în anul 1581, a determinat decizia pentru furnicoleu, întărită de consultarea foarte probabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Ralea, 1924/1977, pp. 86-87). În mod asemănător, Rădulescu-Motru (1942, p. 18), vorbește despre „încrucișări spirituale născute din păgânism și creștinism”. Faptele din istorie par să confirme aceste puncte de vedere: fie că erau obidiți, inculți și neinstruiți, neînțelegând textul slavon al Bibliei, fie că au format mai târziu o elită cu privilegii sau au reprezentat o unealtă în mâna statului, ei nu au adus lumina spirituală oamenilor simpli; credința a fost „un labirint de superstiții” și un ritual pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]