643 matches
-
la rînd drept piatra de încercare a spiritelor ascuțite, un fel de știință a științelor strîngînd sub bolta ei toată cunoștințele privitoare la temeiul unic al lumii, disciplina aceasta a murit. Prestigiul i s-a surpat, autoritatea i s-a sleit, adepții i s-au rărit, iar efigia omniscientă care îi împodobea odinioară numele s-a fărîmițat în mozaicul unor cioburi sepulcrale. Astăzi îi contemplăm vestigiile livrești - tratatele și compendiile care au ajuns pînă la noi - cum am privi spectacolul unor
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
simte orice ființă / prima și ultima dintr-un șir" (Despre iertare). Felurite obstacole se ivesc în calea desăvîrșirii spirituale. De la acedia pînă la o punere în chestiune a preceptelor evanghelice care pot părea inaplicabile în marasmul mundan, ele irită, exasperează, sleiesc: Cum să fim de acord, și într-o unanimitate / suspectă, cu ideea de iertare a tot și a toate? Să-mi ierte Dumnezeu bunul neputința de a / înțelege aceasta pînă la capăt, cu toate că / degetul meu și cuvîntul meu nu arată
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
optimile de finală ale UEFA Europa League, Becali a apărut în studioul Digi Sport cu mătănii și cruci la gât, unde a povestit cine a intervenit în obținerea imensului succes al roș-albaștrilor și cum a trăit el finalul meciului. "Sunt sleit de puteri. Doar Hristos și cu Sfântul Gheorghe puteau să ne califice. Ei n-au avut niciun șut pe poartă timp de 60 de minute. Chiar mă ofticam! Mă gândeam, chiar nu le mai dăm unul, ca să nu mai joace
Becali, declarație surprinzătoare după meciul Steaua - Ajax by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/75302_a_76627]
-
cunoștea prea bine pentru așa ceva. Sânto i-a ars o labă peste ochi și i-a întors casă pe dos. Eu m-am dus la "Atlantic House" și văzând că Pontiacul meu dispăruse, am pornit spre casă pe jos. înaintăm, sleit de oboseală, pe o pantă foarte povârnita, spre North Truro, când în capul dealului au apărut farurile orbitoare ale unei mașini care se clatină beata și alunecă vertiginos în jos. Instinctul de conservare mi-a șoptit că șoferul beat al
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
la echipă, scrie prosport.ro. În cel mai bun sezon al roș-albaștrilor din ultimii ani, lumea se întreabă dacă problemele finanțatorului vor scufunda campioana. Ce se va întâmpla cu Steaua?" Aceasta a fost una dintre întrebările puse unui Gigi Becali sleit de puteri, după aflarea veștii că trebuie să meargă la închisoare. „Steaua mai are acum nevoie de finanțare!? Steaua va fi până la capăt și măcar satisfacția asta să o am acolo (n.r. în închisoare). Să mă uit la Steaua de la
Cum va supraviețui Steaua cât va fi Becali închis by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/75103_a_76428]
-
redă ceva din polimorfia ei iritantă. De fapt, el surprinde, în formă concentrată, conținutul volumului. Căci alexandrinismul, ca stare de decadență a unei culturi, excelează în eclectism, lipsă de vigoare și în rafinament postiș. O adiere de sfîrșit de lume sleiește motivațiile și inhibă înălțările de gînd, mormanul de zorzoane epice neputînd compensa sărăcia duhului. Și cam așa se întîmplă cu opul acesta: amestecătura-i de piese are aerul unei cîrpeli sterpe, aparținînd unor spirite pătrunse de resemnare. De pe coperta a
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
căințe colective (în privința vinei de a fi fost complicii prin pasivitate ai comunismului sovietic) și apoi de nevoia de autolimitare: fără o limitare a progresului, omenirea va ajunge la fundul sacului și va atinge pragul apocalipsei. Atunci natura va fi sleită, sufletul va fi considerat inexistent și goliciunea interioară va fi umplută cu opulența produselor de consum. E o savoare să urmărești tot pomelnicul de atribute pe care Soljenițîn și le-a atras în urma sincerității cu care a deschis gura în
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
Dragul meu, apropiatul meu, tu, singurul om pentru care scriu, pentru care am scris vreodată, cum să scap de rujul acela întins pe viața mea ca pe o oglindă de spălător și care nu se șterge cu nimic, dimpotrivă, se sleiește tot mai mult, mai murdar, mai diluat? Cum să-mi retez din creier țâțele alea de vată, fusta aia de curvă împuțită, peruca aia, artificiul, manierismul acela?” Astăzi, Travesti de Mircea Cărtărescu începe cu totul altfel. Cu cuvintele lui Baudoin
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
evocării sentimentale, alege sunetul mat al laudelor postume. La Zoe Dumitrescu-Bușulenga simțirea ia forma conceptului, iar emoția e ferecată într-un lexic profesoral, de rigidă alură memorialistică. Parcă obișnuința didactică i-a uscat seva, iar morga de catedră i-a sleit spontaneitatea. Și astfel intuiești că, pentru viitoarea maică Benedicta, canonul academic nu a fost zorzon de paradă, ci formă intimă de manifestare a sufletului. Mai rar o asemenea ipostază în care sensibilitatea poate da naștere atîtor acorduri de orgă severă
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
în mână. Privi la scări; erau pustii; privi la pânză; era neclară. Cu o subită intensitate, de parcă o frântură de secundă izbutise să vadă limpede, trase o dungă de penel acolo, în centru. Gata; tabloul era terminat. "Da", își spuse, sleită de vlagă, lăsând pensula din mână, "am avut și eu revelația mea."" Fără aceste cuvinte - "I have had my vision" -, opera de artă rămâne un obiect mort. Or, asupra acestui lucru poate decide doar creatorul. Tot restul e istorie și
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
de înaintări și replieri, de clipe de extaz și de cădere, precum o iluzorie devenire a eului egal cu sine. Cum ar fi cu putință regăsirea Întregului pierdut dacă nu afli „nici un răspuns" aparent, cînd, deși „bîntuit de disperare, dezamăgire, sleit", simți că „ești aproape, nesfrșit de aproape"? Pasta stărilor umorale contradictorii e adusă la conștiință, modelată de aceasta: „abia atunci, cînd simți cum în aproapele / se ivește mai întîi gîndul" (poate ar trebui). Prezentă mereu ca o muzică gravă de
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
îndreptățit să meargă, acela era boarul. Comandatul pornise deja într-acolo, împărțind instrucțiuni în stînga și în dreapta, sergentului, personalului de intendență, pe care intenționa să-l pună la treabă pentru a-și aproviziona cu suficientă mîncare forțele, care se vor slei curînd dacă vor continua să mănînce smochine uscate și pîine mucegăită, Cine a gîndit strategia pentru această călătorie a dat cu oiștea-n gard, mahării de la curte cred probabil că oamenii pot trăi numai cu aerul pe care-l respiră
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
vedere magică care împrumuta universului alura unei vietăți miraculoase. A trăi însemna pentru grec a purta un dialog cu spiritele din jur, logos-ul filosofic nefiind decît o prelungire a mythos-ului ancestral. Ideea că logos-ul ar fi putut să sleiască mythos-ul nu intra în formula intimă a minții eline, logos-ul fiind de fapt acea necesitate (ananke) divină care, atunci cînd cobora în lumea oamenilor, începea să vorbească limba miturilor. Chiar și latinește „ne-cesarul“ cere negația verbului cedo, cedere, cessi
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
lui Noica și cea a lui Jean Améry, mijlocul dintre ei fiind dat de Marc Aureliu. Pentru Noica bătrînețea e apoteoza vieții, cu condiția să nu-ți fi bătut joc de singurul factor care rămîne viu atunci cînd trupul se sleiește: spiritul. Bătrînețea e un apogeu fiindcă, odată cu dispariția instinctelor secundare, spiritul se poate manifesta fără frîna pornirilor joase. În schimb, pentru Jean Améry, bătrînețea e o catastrofă din care nici un zeu nu ne mai poate salva. O ofilire completă în fața
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
primele dale de piatră din marele hol stăpânit de umbre. „Delia”, o mai strigă o dată, acum fără supărare și pe ton jos, cu un aer de descurajare profundă. Era mare și gras, cu o sănătate precară și aspect de om sleit de puteri, cu respirația gâfâită din cauza astmului. Avea aproape patruzeci de ani și era proprietarul unui magazin de textile suficient de prosper cât să poată trăi fără greutăți economice. Era ultimul vlăstar de sex masculin din familia Arias, una dintre
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
de a trăi decît așa, în corzi, sub tensiune permanentă. Pus în condiții de izolare, gladiatorul se usucă, tocmai de aceea sar în ochi paginile în care se vaită de accedie, de spleen-ul care-i golește inima și îi sleiește elanul. Sunt pagini atipice la un armăsar pentru care viața e trap cotinuu printre femei, cuvinte și deținuți politici. Un amestec de Argetoianu și de I.D. Sîrbu - acesta e stilul lui Pandrea, dar mai cult decît al primului și mai
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
unor întrebări orfane de răspuns. Aici nu se simte Un el și o ea se întâlnesc pe acoperișul viselor pentru că realitatea miroase urât. Dorința de a fi iubit a stat atât de mult timp în exil, încât dragostea s-a sleit și a început să pută de-a binelea. Acum poluează întreaga atmosferă și se răspândește asemenea unei molime. Experiența olfactivă devine una sinstezică; mirosul se insinuează până și în urechile protagoniștilor, amenințând să le străpungă auzul. Miasma doare, se strecoară
Marius Manole: Aici nu se simte () [Corola-journal/Journalistic/45737_a_47062]
-
e un practician și abia apoi un făcător de teorii. Un meșteșugar, nu un maestru. Un explorator, nu un clarvăzător, dar un explorator lipsit de iscusință, de vreme ce, vrînd să extragă esențe fără să le epuizeze filonul, nu face decît să sleiască filonul fără să atingă esențele. În fine, ce supără la alchimiști e prăpastia dintre ce-și propun și ce obțin. Ambiția lor e colosală, rezultatul e lamentabil: vor să smulgă harul divin din măruntaiele materiei, pentru ca apoi să-l folosească
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
o cercetă degeaba cu privirile, regiunea Algarve nu figura. - Nu ciuguliți nimic?, întrebă doamna Glover, apucând între degete un cartof învelit în folie, în care era înfiptă o țepușă cu un ornament miniatural de brânzeturi, bucățele de ananas și feliuțe sleite de cârnat. Își pieptănase părul în sus și-și înconjurase buclele cu o șuviță groasă, ca o coadă. Se aranjaseră cu toții pentru petrecere, dar ea se străduise cel mai tare - doar era petrecerea ei. - Îmi place atât de mult vitrina
Îngăduința nordului by Philip Hensher () [Corola-journal/Journalistic/5816_a_7141]
-
contondent, grație asociațiilor imprevizibile de idei, harul variaței lexicale dublînd un ochi predispus spre detaliile rare. Ciudățenia e că flerul cu care face uz de cuvinte frapante are un efect paradoxal asupra cititorului: expresia găsită e atît de suculentă încît sleiește obiectul pe care are menirea de a-l descrie, talentul juristului golind lumea prin exces de truculență. E ca și cum spiritul lui, înarmat cu acizii tari ai analizei corozive, absoarbe tema și o digeră repede, lepădînd-o apoi ca pe o pieliță
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
pe mine. Mă întrebasem de multe ori cum va fi și cînd. Unde mă voi opri. Am făcut multe presupuneri. Niciodată pe asta. Mă închipuiam sfîrșind într-un accident, ars de viu în vreun incendiu. Mă imaginam murind de bătrînețe. Sleit de puteri, lungit în „rezerva” suferinței mele, murdar, mustind de bube și puroaie, nimeni amintindu-și de mine. M-aș lăsa și eu de izbeliște, și numai moartea m-ar scăpa de scîrbă. Uneori, mi-o doream. Mă vedeam prăbușit
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
rol are ea? De curând, am fost invitat, în calitate de nominalizat, la decernarea premiilor unei importante publicații culturale. Anterior, vreme de o săptămână, dădusem curs mai multor invitații la manifestări publice, numai că pe mine acestea nu mă încarcă, ci mă sleiesc. Așa m-am trezit atât de stors de puteri, încât a trebuit să-mi declin participarea. Uneori, ieșirea în lume mă dezumanizează, pur și simplu. Trebuie să par într-un fel, să mă port într-un fel, iar gândul la
Interviu cu Ioan Es. Pop: „Sînt un ins care în Sparta ar fi fost aruncat de pe stînci“ by Vasile Proca () [Corola-journal/Journalistic/3113_a_4438]
-
gașca“ și ne vedem foarte rar, în treacăt. Nu tu „Capșa“, nu tu „Berlin“, nimic frate, stăm ca pustnicii și mai toți se plâng că nu pot ieși din apatie. Este și cazul meu, căci după cumplita gripă am rămas sleit de puteri și vorba ceea, nici de dragoste nu-mi prea mai arde. Câteodată mă gândesc cu groază dacă nu cumva a început ramolismentul. Dracu’ mai știe, coane Alecule! Eu și ai mei, bine toți. În ceea ce mă privește, acum
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
regulile bunuluisimț. În consecință, cine arată rigoare în atitudine poartă pe umeri aripile binefăcătoare ale îngerului ordonator. În schimb, cine intră în brambureala voluptuoasă a libertății simte în ceafă suflarea lui Mefisto. Paradoxul e că, în lipsa bramburelii, energiile lăuntrice se sleiesc, de aceea Dracul e un infirmier menit a resuscita ființele vlăguite. Cine suferă de dezordine lăuntrică poate fi liniștit: îndeplinește condiția viitoarei regenerări. Aceasta fiind dihotomia, nu-ți rămîne decît să urmărești exemplele menite a o ilustra, Ordine și haos
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
aflau căruțele cu muniție și cu alimente. Turcii ne atacau fără încetare. Erau mult mai numeroși decât îi apreciase generalul Ianus. Pierderile lor erau mari căci ne apăram organizat. Ei primeau însă mereu întăriri proaspete, în timp ce puterile luptătorilor noștri se sleiau din oră în oră. O împrospătare ne putea veni numai de la ariergardă, dar aceasta nu se zărea. în cele din urmă țarul ordonă retragerea și abandonarea unei mari părți din căruțe. Executarea ordinului s-a făcut cu mare încetineală căci
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]