272 matches
-
Eladei... Tu ai plâns, Maria... Am... am dormit prost. Pe mine nu mă duci. S-au... s-au arătat iar? întrebă el cu teamă. Iar, unchiule! mărturisește ea istovită. Iar! Doamne!... Iar?... În ultimul timp, tot mai des, îngână ea, sleită, agitându-se de colo-colo. Am sărit din somn țipând. Ce coșmar! Eram lac de sudoare... Singură, în întuneric, cu candela și umbrele de pe pereți. Am aprins toate lumânările... De frică să nu vină iar, am stat toată noaptea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acolo, la pământ, unul după altul... Se băteau care să urmeze la rând. Mă durea cumplit și nu mai aveam putere nici să țip. Dumnezeu s-a îndurat de mine și mi-a luat simțirile. Eram fericită să mor... Țamblac, sleit, gâtuit, o mângâie, cu durere: Gata... A trecut, fetițo... A trecut... Maria, necruțătoare, rece: ...Toți... toți au trecut prin mine, încearcă ea să continue, dar, deodată, o podidesc lacrimile și îngână printre hohote de plâns: Și ... și n-aveam decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ronțăit o istorie nenorocită, povestește Ștefan. De ne gândim numai la ultimul sfert de veac de ură și dezbinare ce ne-a făcut mai mult rău ca o năvălire barbară... Am rămas bolnavi, dezbinați, înrăiți, săraci și mai cu osebire sleiți sufletește, de nici în ziua de astăzi nu ne-am dezmeticit bine. Am nădăjduit că nevolnicia și greutățile o să ne unească, se vaicăre Vlaicu. Uneori ne-o facem cu mâna noastră. Oare trebuie să se cutremure pământul au să dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de amintirile ce-l copleșesc, începe, cu îndârjire: Apusul ne părăsise! Asediați, pe ziduri, rezistam; de săptămâni luptam, rezistam... Noi, nici zece mii câți mai rămăsesem, ei, poate, peste două sute de mii. Era o luptă disperată, fără sorți, fără speranță. Eram sleiți... Ne adunam ultimele rămășițe de putere, ca să mai rezistăm o zi... încă o zi... o oră... încă o oră... Desigur, era o nebunie, dar trebuia să mergem până la capăt. Așteptam sfârșitul... Știam că totul e pierdut. Ca să-l salveze măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
adaugă cu glas frânt. Dumnezeu să-i ierte... Ștefan respiră, respiră; nu-i mai ajunge aerul: Eram stropșiți! Ca să nu-i dau pe toți morții, oftează el, am poruncit să buciume retragerea la codru... Gata! S-a sfârșit, îngână Daniil sleit. Da... S-a sfârșit, îngână Ștefan cu voce spartă. Două sute de viteji, cu Mihail în frunte -, deși știau că sunt sortiți morții, au cerut,singuri au cerut -, să rămână acolo, ca să acopere retragerea... Am vrut să rămân cu ei, împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pleacă!!! Fugi!!! Fugi!!!"... Și am fugit! oftează istovit, răgușit. Ca un șobolan! Am fugit!... Și ei... ei, apărându-ne... au căzut, acolo, cu sabia în mână... au pierit acolo, până la unu' au pierit... cu sabia... Floarea oștirii mele... îngână Ștefan, sleit, lac de sudoare, cu ochii în pământ. Au căzut ca niște viteji, îngână Daniil. Da... "au 'nălbit poiana", șoptește Ștefan sfârșit, ștergându-și cu palmele broboanele ce i se prelingeau în ochi, orbindu-l. Cei mai viteji oșteni ai Moldovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de pământ Înghețat pe capacul sicriului În care zăcea viața lui. Întors acasă, voi să fie singur. Își goni ajutoarele, Închise comptoarul și se Încuie În odaie, fără să simtă foame sau sete, sau durere, cu creierul gol și trupul sleit. Numai doica rămase, punând din când În când În fața ușii un talger cu supă de făină, care rămase neatins. A treia zi, În zori, Urs Își aduse aminte de groapa În care se odihnea Wilfriede, Împreună cu mogâldeața fără nume pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să descriu mirajul tentației luptându-se cu principiile din mine, cu durerea insuportabilă din tălpile picioarelor și cu slăbiciunea ce se instalează în toți mușchii. Spun doar că există alternativa unui drum de 10 ore, iar când ajungi la destinație, sleit complet de forțe, îți dai seama că orice este posibil pentru cine crede, chiar să mute și un munte din loc. Cam atât despre o luptă interioară purtată o zi întreagă, dar care prin intensitate ar putea condensa foarte multe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
au fost vizitate de membrele noastre, care au participat cu succes și folos la interesantele lor lucrări și soluții. Iar toate cheltuielile de reprezentare, călătorie, contribuție la cheltuieli, cotizații etc. au fost suportate de fiecare participantă, iar nu pe seama statului sleit, cum obișnuiesc alte organizații. Chestiuni ca: unitatea de morală, condiția civilă a femeii măritate, naționalitatea femeii măritate, chestiunea sufragiului femeii, dezarmarea și Liga Națiunilor, femeile sub diferite forme de guvernământ, căsătoria între copii, combaterea sclavajului, situația economică actuală și metodele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
Dumnezeu să primească jertfă de ajutor pe care mi-au dat-o. Și așa, la orele 2 și 13 minute am ajuns pe creasta muntelui, în vârful lui. Slavă lui Dumnezeu și Maicii Domnului că m-au ajutat. Oricum, eram sleita de puteri și toată udă în spate. De ce? Puteți înțelege de la sine. Duceam păcatele mele în spate și de aceea era greu și mai cădeam și mă mai poticneam uneori. Tot acest urcuș a fost ca un examen pentru mine
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
occidentală avea să continue o linie de progres și civilizație, demnă de acest secol; • partea de răsărit, sub hegemonia puterii întunericului, Uniunea Sovietică, susținută de forța armelor, subteran și a propagandei bazată pe minciună, rea-credință, exploatare sângeroasă a unor popoare sleite, obosite, după un război crunt, eliminarea păturii intelectuale, inversarea valorilor, lupta de clasă, inocularea fricii, încurajarea lașităților, a delațiunii, creând astfel o pătură socială nouă care, sub iluzia de a beneficia de o bucată de pâine mai albă, au reușit
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
au încetat torturile și umilirile. V.M. enumeră câteva dintre schingiuirile îndurate de către cei din seria sa în toamna lui 1951: au fost forțați să își mănânce arpacașul din genunchi, dar s-au prăbușit cu toții cu fața în gamelă, opărindu-se, sleiți fiind de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos, li s-a dat saramură în loc de apă, iar apoi excremente; ținuți dezbracați, au fost fixați pe rând cu capul la perete, fiecare fiind obligat sub lovituri de bâtă să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bune și potrivite și să lăie copiii Sfintei Duminici cum ia lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți, de țipau și fugeau nebuni de usturime și de durere. Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse și sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... și când a venit Sfânta Duminică de la biserică, și-a pus mâinile n cap de ceea ce-a găsit acasă. Dar Sfânta Duminică, blândă și îngăduitoare, na vrut
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
filmului său este de comedie. O comedie dărâmătoare, enormă, invers proporțională cu îngustimea punctului de vedere... Spre deosebire de filmul lui Mitulescu, al cărui dramatism se declanșează abia spre final, cel al lui Porumboiu crește nonstop, utilizând cine ar fi crezut ? convențiile sleite ale unui talk show. Este aproape incredibil ce poate face tânărul regizor într-un cadru fix, cu trei actori puțin cunoscuți și câteva voci din off ! A fost sau n-a fost ? este pur și simplu cel mai hilar film
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
E în impas. Noaptea, visează că un fluviu de hârtii și de cărți o duce într-o direcție necunoscută, de unde nimeni nu se întoarce. Ziua, obosită să răscolească în vechea hârțogărie, continuă să facă ceva nou, cu ordinatorul pe genunchi. Sleit, locotenentul coborî pe plajă la sfârșitul după-amiezei și se întinse pe nisipul călduț, dinaintea mării calme, înroșită de apus. Privind suprafața apei, avu impresia că șiroia de sânge. Când se trezi, era deja întuneric. Nastia se așezase alături, înlănțuindu-și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de altul. Ea se ridică. El îi înlănțui picioarele și își lipi fruntea de genunchii ei. Ea se clătină. Prin țesătura subțire a fustei, buzele lui Ahile îi frigeau coapsele. Un nor îi învălui ochii și se lăsă să alunece. Sleiți și goi, rămaseră mult timp îmbrățișați pe pardoseală. Ahile se ridică cel dintâi, șchiopătând, piciorul continua să-l doară: "Știam eu că sunt vulnerabil la călcâi!" Sprâncenele Margaretei, împreunate deasupra nasului, începură să palpite ca o pasăre prinsă de furtună
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tocmai am părăsit-o. VITALIE CIOBANU: O poștă în Piața Pedro VI, de unde Nae Prelipceanu și Adrian Popescu încearcă să-și trimită faxurile, cu impresii despre Lisabona la redacțiile din țară. Paciența noastră, a mea și a lui Vasile, ușor sleită, este supusă unei grele probe de rezistență în fața tupeului unui bărbat, țăran sau pescar, de culoare. Omul urlă, literalmente, din toți bojocii în cabina lui telefonică, fără să-i pese că nu este singur, că s-ar putea să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Franța-Danemarca la Euro 2000, este debutul Franței, dar pasiunea francezilor pentru fotbal nu are conotații de... destin național, precum în cazul românilor, care, incapabili de fapte pe alte planuri, tind să-și oblojească frustrările istorice cu driblingurile lui Hagi, din ce în ce mai sleite și ele... VITALIE CIOBANU: Mă gândisem într-o primă fază să rămân în oraș, să bat străzile, împreună cu alți vreo doi colegi ce renunțaseră la escapada în podgorii - ca Richard Wagner, de exemplu, care nu bea alcool deloc -, dar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ai liderilor PSD. Ei asigură, la comandă, zgomotul de fond și decorul, când Vântu, Voiculescu sau PSD pun de o revoluție, ceva. Azi, la dezbaterea moțiunii, au poftit „cel mai mare miting de după ’89“, care însă s-a dovedit cam sleit. A ieșit puțin mai mare decât „fostul cel mai mare miting“, unde s-a dansat și s-a cântat. Cel mai mare miting a fost mai mic și mai meschin decât se așteptau televiziunile și opoziția. Mic, pentru că revoluțiile sau
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
din colegii de birou să cheme medicul. Luana continua să vorbească fără rost, să pună întrebări lipsite de sens. Ea voia neapărat să știe dacă Rebeca a murit, dacă nebunul de Laur Midea a fost îngropat și se revolta, cu sleite puteri, împotriva prezenței soțului ei, liber și capabil s-o distrugă din nou. Cei doi bărbați aflați în încăpere o priveau neputincioși, aiuriți. Cineva anunță că medicul va veni imediat. Nuța Cordel dădu buzna peste ei, cu coama de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
paie, zăcea prostituata acoperită cu niște zdrențe și piei tocite. Fața, luminată de la foc și de la o candelă, era vânătă și suptă, cu pomeții surpați și cu ochii adânciți în cercuri negre. Respira greu și ne fixa cu o privire sleită și goală. - Ce are? am întrebat. - E pe moarte, a răspuns fără ocolișuri călugărul, din pricina unei boli spurcate. Ne-am dat înapoi spre ușă. - Nu vă fie teamă, nu e nicio primejdie pentru cine n-a avut cu ea relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu parcurgerea drumului rămas, fără să cădem pradă descurajării, ne costa nemeritat de mult. După trei zile și trei nopți petrecute astfel, fără să ne-ncrucișăm cu cineva și având norocul să nu plouă, trupurile ne erau zgâriate, supte și sleite. Gaila nu se simțea bine și avea atacuri de febră. În a patra noapte am adormit terminați, până și Rodoald, care trebuia să ne păzească. Am fost treziți de strigătele lui Gumbert. Un lup mare și negru îl înșfăcase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
i-a poruncit să te otrăvească? Regele, cuprins de un tremurat năprasnic, a strigat: - Am să-i pun în furci pe toți cei de la cuhnii, pe toți intendenții. Cineva tot o să mărturisească! Am clătinat din cap descurajat, în timp ce Arioald părea sleit. M-am întors la cuhnii și am întrebat cine era prieten cu ajutorul de paharnic. Toți au dat înapoi. Angajat de doi ani, știa să prepare bine vinul și era foarte curat; drept care își câștigase funcția pe care o îndeplinea. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
patului, privirea alergându-i necontenit de la mine la Gaila. I-am pus o mână pe umăr și i-am spus: - Cred că a trecut. Cu glas abia auzit, Gaila l-a chemat la ea pe Rotari, apoi și pe mine. Sleită, s-a uitat la amândoi, ne-a luat și ne-a sărutat mâinile, arătându-și deznădejdea. - De ce trebuie să mă despart de bărbatul pe care-l iubesc și de prietenul meu credincios? Așa cum obișnuiam în astfel de clipe, am fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tunete puternice: iute zbura Regele Luminii 110 Peste pustiele ce ard; Apoi, cînd de pustiu trecut-a, învăluit în nori De fum cu miriade ce umblau fără de țel și abătute prin înăbușitorii aburi, Iute Zburat-a Regele, desi puterile-i sleite, trudind pînă ce-n rătăcirea-i deasupra stîncilor Și Munților grozav de istovit ajuns-a într-un loc unde mulțimi erau închise în Munții țări și-n stînci ce se nălțau cu chinurile lor. 115 Se duse-apoi printre castéle și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]