1,355 matches
-
cer, cu văzduhuri agreste, iar pe la începutul lui Noiembrie cu magnificele cromatici în galben, roșu, mov pe coastele urcătoare ale măgurilor, în peticele de pădure ale șesului. Iar în curți, straturile de regina nopții, clătinate de zbuciumul vânturilor de seară, slobozeau cel mai tare miros de floare a grădinilor - și cel mai iubit. Domneau, mai cu seamă, florile de târziu ale Toamnei, diminețile roșii, crizantemele imperiale cu petale mai fine decât aripa libelulei, aurii, albe până la transparență, cu acel iz puternic
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
e ca visul ce-ntretaie veghea cu un diamant tocit. unde sunt, când sunt acolo și aici, înăuntru, înafară, ca un clopot pendulând? când nu ești când în casă nu ești, când pereții, înmuiați de absența ta, se lasă, se slobod într-o rână, mi-e inima ațoasă, scărmănată și goală, ca o legătură subțiată de lână. mi se face frig, în somn, în trezie, în gând, în măduva sticloasă, mi se face gol în tăcerea fibroasă. ametistului meu îi pălește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
printre degete se-aleargă. lumini prea nude ocrotesc, cu umbra lor ușoară le îmbracă. seninuri impudice dănțuiesc peste creste virile și pofticioase, ochiuri efemere de apă de nebune se sulemenesc. de nuanțe incerte, cloraminoase, aerul se zdrențuie-n pomi ce-și slobod picurat limfă și măduvi în oase, adormiții lor ochi, cu pupila opacizată de urdorile iernii, se desgheață și curg înspre noi hohotind în culorile ierbii. pleata întunericului, scurtată, ne atinge cu vârful ei bont ca o melodie uitată, lumina ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
firul invizibil al incandescenței mele, piatră mai rece și grea decât moartea, piatră lucioasă ori plină de zgrunțuri, la loc de cinste te țin, în sângele meu, înghețul tău imaculat de mine însămi mă mântuie. limba ta mută și-a slobozit în mine dulceața semnelor venite din neștiuta noastră istorie. misterioase, ademenitoare, de neînțeles, acestor semne mă încredințez, cu carnea mea pieritoare, cu sufletul meu sfărâmicios. vedea-va cineva harta acestor semne pe care eu nu le-am descifrat niciodată? toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vezi dezgolit, despuiat de tot, ca un arc călătorind ca o scurtă lumină. scrum ne subțiam de atâta iubire, de muchiile ei ascuțite ca orbii ne loveam. durerea ne adăuga sclipăt de nea în ochiul înghețat. abia mai vedeam, doar slobozeam lumii scurte semnale. spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb neînceput, joc dens, orbitor și rapace, ne sorbea în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne-nnoda în flăcări albastre crescând, bulimic arzând, întregindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mult buzele și ținându-și bărbia țeapănă. Rochia îi dezvelea umerii. Fusta, amplă cu un volănaș, îi acoperea picioarele pe jumătate. Nu era o rochie de purtat într-o zi de doliu. Dar ce mai conta. Cei doi porci umblau slobozi prin fața casei. Marea se prefăcea că-i urmărește, iar ei hoinăreau pierduți în ploaie. Pielea lui Wilson strălucea aidoma uneia dintre pietrele alea mari, alunecoase, de la cascada din El Almejal. Mai era și călduță apa aia continuă, slobozită de cerul
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
porci umblau slobozi prin fața casei. Marea se prefăcea că-i urmărește, iar ei hoinăreau pierduți în ploaie. Pielea lui Wilson strălucea aidoma uneia dintre pietrele alea mari, alunecoase, de la cascada din El Almejal. Mai era și călduță apa aia continuă, slobozită de cerul încețoșat. Pe undeva pe afară umblă Aida, femeia bătrânului Poncho. Zic: Wilson, tăcerea ta mă doare mai tare decât o minciună, căci în tăcerea ta eu nu exist. Lasă cartea deoparte și-mi povestește că odată au fost
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
lui, prin personalitatea lui care fascina și descumpănea, a prelungit existența comunismului naționalist-ceaușist, precizându-i, cristalizându-i și întrupându-i doctrina. În schimbul serviciului făcut conducătorului, Adrian Păunescu - un nume pe buzele tuturor - a devenit indispensabil și puternic în ierarhia propagandei, slobod să înfăptuiască, să îndrepte erori, să facă numeroase fapte bune, să acționeze peste limitele știute. A fost citit cu pasiune, versurile lui au fost recitate și cântate cu vehemență, cum nu știm să fi fost vreodată recitați și cântați poeții
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
hopa și Ioana mea cu făcălețul după mine. Spune și tu dacă însurătoarea de tânăr îi o afacere bună - vorba lui Aizic. Mitruță Ogaș s-a înroșit ca o cireașă de mai și a lăsat privirea în pământ. Pâcu a slobozit un nouraș de fum din lulea și, la adăpostul lui, l-a privit pe Mitruță jumătate în zeflemea, jumătate a compătimire. Stia că Mitruță s-a însurat cam necopt, alegând și o fată nurlie...După această pauză bine venită pentru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tinerețe, Pâcule - l-a rugat în felul lui moș Dumitru. Sigur ni-l spune. Il cunosc după cum duce luleaua la gură - l-a ambiționat indirect Hliboceanu. Cu o mutră evlavioasă, Pâcu a gustat din nou din ulcică și, după ce a slobozit un nor de fum din lulea, a prins a vorbi pe neașteptate: Eu vă întreb cine n-o visat sau nu visează chiar și cu ochii deschiși? Toată lumea o visat și visează. Ei, da’ eu am avut un vis cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care sună ca o darabană, nu poți spune povești. De o viață mă chinui să vă învăț și tot nu ați băgat la cap. Așa că mai puneți-vă pofta-n cui - a răspuns Pâcu, în timp ce un nouraș de fum străveziu slobozit din lulea l-a învăluit cu tandrețe... La un semn discret al lui moș Dumitru, Mitruță Ogaș a umplut ulcelele cu vin, începând cu cea a lui Pâcu. Așa da! Mai zic și eu că îți vine chef de vorbă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lui Zeus și a lui Metis. Zeus a Înghițit-o Însă pe Metis Înainte ca aceasta să nască, astfel că Atena a ieșit direct din capul lui Zeus, cu tot cu arme și armură. În momentul când a apărut pe lume, a slobozit un răcnet războinic care a cutremurat cerul și pământul. Atena era simbolul atributelor reunite ale părinților ei. Era socotită protectoarea artelor frumoase, a meșteșugurilor, a literaturii și a agriculturii, a oricărei acțiuni care presupunea ingeniozitate și spirit de inițiativă. Ea
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Nu mă îndoiesc de asta. Iaca aici pecetea pentru înscrisurile către cămări și beciuri. Le știi rostul și sama. Cată să vină dumnealui Ceaun, mai-marele peste bucătari, și dumnealui Pârjol, mai-marele străjerilor cetății, după tainuri pentru o săptămână. Să le slobozi cele de cuviință, după împuternicire, cu dreptate, dar și cu grijă pentru cele ale Măriei Sale. Poate-or mai veni și alții, că la luat se-ndeasă toți, cu rând și fără rând. Fii cu băgare de seamă, că unii îs cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nici prânzul nu-i departe. Câte-s de făcut... LIANA: Așa este. Arată-ți îndreptările pe săptămâna asta, așa cum cere rânduiala. CEAUN: Da' jupâneasa Ilinca unde-o fi? LIANA: Jupâneasa chelăreasă are treburi în altă parte, așa că astăzi ți-oi slobozi eu de la cămări cele de cuviință. CEAUN: Așa? LIANA: Așa. CEAUN: Tare bine! Apoi ce trebuință mai ai domnia ta de îndreptări, că le știu eu mai bine decât le-a putea scrie cineva. Să-mi dai doar fila cu pecetea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mereu pregătite. LIANA: Cum nu se poate mai limpede mi-ai spus, cinstite mare bucătar, câte guri și în ce fel ai de hrănit domnia ta săptămâna asta. Eu mi-am însemnat aici toate, urmând a arăta și ce se va slobozi de la cămări. CEAUN: Apoi nu așa, jupâniță, că știu eu cel mai bine câte și de care-mi trebuiește. (scoate o altă listă) Iaca dară cum zic eu, după ce am chibzuit fiecare bucățică. LIANA: Bine, jupâne Ceaun, citește, și-om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
au spălat ceaunul și l-au întors cu fundul în sus. Chiar așa de rău stau lucrurile, domnule inginer? Că lucrurile ar sta cum am spus, mai treacă-meargă, dar să vezi dumneata că ciobanii și au pus în gând să sloboadă și câinii, să nu se apropie nimeni de stână. Puteți fi mai limpede, domnule inginer? Poate aș putea fi mai clar, dar nici eu nu pricep prea bine ce se petrece aici la liceu. Ceva se întâmplă, însă. Nu te-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care vă vorbeam. Fiți binevenit în casa noastră. Luați loc colea, în capul mesei, și pe mine vă rog să mă iertați, dar eram în drum spre beci, unde am de săvârșit un adevărat ritual în fața unui butoi care își sloboade licoarea doar când știe că avem un oaspete de seamă - a glumit învățătorul, îndreptându-se spre ușă. După câtăva vreme, s-a întors, purtând triumfal o bardacă pântecoasă, pe care a așezat-o în mijlocul mesei. Costăchele, dragule, am să te
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
funcționarea lor, metaforiză ea. Doctorul găsi că e timpul să părăsească rezerva. Se ridică, prinse un capăt al păturii și încercă să o învelească. Ea îi apucă pentru o clipă mâna, îi zâmbi cu înțeles, dar intuind surprinderea lui o slobozi din strânsoare. În acest gest voia să-i transmită o dată cu căldura mâinii și nemărturisitele dorințe de care era bântuită. În noaptea aceea, Simona nu închise nici un ochi. Poate nici doctorul Teodoru, dar cum căile vieții tuturor oamenilor sunt alambicate, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un bâlci pe Măriora și Vasilache, și copilul se prăpădea de râs la vederea giumbușlucurilor celor două ilustre personaje. Simona era bucuroasă că are cine să-l supravegheze pe micuțul ei. Deși Răducu era un copil cuminte și ascultător, mai slobozea uneori caii energiilor ținuți în frâu de dimineață până seara într-o încăpere de 4 pe 4. Singura lui bucurie era să privească cvartalul cu blocuri-cazarmă, pe care măiastra iarnă broda pe ferestre filigrane de argint, flori de o rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
comunică soțului: Dacă vii la prânz acasă, găsești mâncarea în frigider. Trebuie doar s-o încălzești. Astăzi sunt liberă! Mă duc să mă fac frumoasă ca să mă iubești în continuare... Era o săgeată pregătită de mai multă vreme. După ce o slobozi din arcul îndoielilor, Doina urmări efectul scoțând capul pe ușa bucătăriei, numai atât cât îi era necesar să deslușească reacția soțului ei. Teo puse instinctiv mâna în dreptul inimii, ceea ce putea să însemne că numai acolo nu voia să ajungă lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ca și noi... Și se uită apoi cu luare aminte la musafiră, studiind-o din cap până în picioare, ca după o oarecare timp să o întrebe: Nu cumva ești Mona, Mona lui Costache Deleanu? Ba chiar eu sunt, zise Simona slobozind un zâmbet de bunăvoință. Eu sunt Săftica lui Nistor Cărăbăț. Cu tatăl tău suntem verișori de-al treilea, dar se cheamă că tot neamuri suntem. Aracan de mine, da' din ce lume vii, fato? Ei, vin și eu... mai zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-o liniște adâncă, treaz și pe deplin lucid, cu privirile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nici cu condeiul. Voi spune doar că, fără mare greutate, Silvestru, știind că ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își slobozi tot veninul și toată frustrarea în victimă, așa cum o face, fără șovăială, crudul măcelar cu bietul animal neprihănit și blând, încât, din gingașa și catifelata făptură, ce fusese odată Calra, acum mai rămăsese doar o pată mare și roșie pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
era și tatăl meu, pe care întotdeauna l-am văzut închinându-se trecând prin fața ei și, nu o singură dată, l-am auzit exprimându-și nădejdea și credința în renașterea acestui lăcaș. Când treceam pe alături de biserică cu el, îmi slobozea mânuța mea și se închina, învățându-mă și pe mine să fac ca el, apoi continuam drumul nostru. - Tată, de ce s-a închis biserica noastră, îl întrebam eu curioasă, a murit părintele și nu au mai găsit altul? - Ce să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
casă. Mihăiță care ieșise între timp din sala de ședințe însoțit de bunici, alergă spre părinții săi lipindu-se cât putu de Ina, de parcă ar fi vrut să intre tot în sufletul ei. Se uită apoi la ambii părinți și slobozi o întrebare care îl neliniștea: - Mămică, tăticule, nu-i așa că nu o să mă dați la țigani!? Drept răspuns, părinții îl îmbrățișară, îl luară de mână și-și continuară drumul, trimițându-i căldura unor zâmbete care însemnau mult mai mult decât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]