617 matches
-
moale, negru, figură de frizer săritor, purtând pe figură o milă de zile mari. El o va îmbrăca pe mama. Aștept. Ea încă e la frigider... Când operatorul de serviciu, la un semn al șefului, trage sertarul, ea apare înghețată sloi, înfășurată într-un giulgiu vânăt ce abia o acoperă. Cu ajutorul unui furtun cu aer cald, operatorul îi dă forma cuvenită, plimbându-l încoace și încolo, pe când responsabilul sălii, cu aerul său de frizer amabil, mă întreabă din când în când
"Dacă mama arată cum trebuie..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10965_a_12290]
-
ocupe locul în hârbul de trup, să-l acapareze ca pe un teritoriu de drept. Care este cea autentică! Nu știe. Fierbe sângele în arterele, pe care ea și le credea a fi fost demult sclerozate. Sigur nu mai este sloiul de gheață, frigida de care au fugit cei câțiva amanți, bărbații pe care i-a pripășit în casa și patul ei pentru o noapte. Până azi nu a dat doi bani pe dragostea adevărată. Acum, brusc, iubirea i-a pus
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nu a simțit chemarea pământului. Ea era citadina. și-a Înstrăinat fără nici o reținere felia din moșie. Nu s-a lăsat impresionată de lacrimile bătrânei imobilizata În scaunul cu rotile. Deși Îi era singura legătură de sânge, a fost rece, sloi că de gheață. Ea era Încă tânără, În putere, mai avea o bucată bună din viața de trăit. Se dorea a fi liberă. Trebuia sași Împlinească visul, care Îi tot dăduse târcoale că un țânțar Însetat de sânge. O galerie
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
o insulă pustie Plină de lume.” După aceea au fost Simona Popescu și Ion Bogdan Lefter. Iubirea și grijă lor față de un mare poet, altfel. Și Mircea Cărtărescu care se înaripa vorbind despre Naum. „Astfel este poezia lui Gellu Naum: sloiuri inexplicabile de cuvinte, pietre căzute din cer și integrate apoi în Kaaba derizorie a istoriei literare.” Imagini pe care le duc cu mine. Că și șoaptele misterioase ale Nadiei și ale lui Vlad despre după-amieze și seri cu tîlc și
Robinson e singur singur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4076_a_5401]
-
Clepsidra o dată pe an, îngerul trece prin lume înspre ninsoare am bătut în zidul după care, măcinat de sloiuri și de aparență, văzduhul se amestecă-n pământ dă-mi un înger, Doamne, am bătut și dincolo de colbul gravitațional, în talgerul cu viață și cu moarte, mi-am spălat, în dimineață, fața cu ether te țin în viață mai mult
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
de biohazard. transsubstanțiere îți desenez acum, în eonul de rouă, alegoria simplă din 9 aforisme e doar himera apei lepădându-și forma, în profunzimile mării materiale, pe dâra de mătase de sub Calea Lactee, când Una sunt toate și, peste gheață și sloiuri, în ani și în ani, se topește poemul de pe tălpile tale vine și arhetipul și deșiră din tine timp din fuiorul primordial îți duce o pernă, pe care, istovit de splendoare, în Insula Șerpilor, sub omături, să dormi e doar
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
un mâl și cum din copite sunt aruncate bucăți de noroi împrejur. Se scutură. Unde se ascunsese, sub streașina șurii, lângă urzici, îi cădeau pe spinare picuri de apă și Ștefan sorbi aerul printre dinți, de parcă apa ar fi fost sloi și își aminti cum învățase să fumeze, țigări din păr de porumb învârtit în pănuși, hiiii, caii popii-n păpușoi!, când tot așa făcea hiii, cum a tras acum aerul printre dinți. Stolnicul mergea mic și subțire și drept ca
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Astăzi regretăm, dar ne bucurăm cu aduceri aminte, gânditor privești dincolo de prag... și rămâi cuminte, cu tot ce ne doare și se-ascunde sub masca tăcerii, iubirea trăiește, a-nfruntat crivățul și toanele vremii. La tâmple ai troiene și pe pleoape sloiuri de gheață, dar ești îmbibat cu iubire iar prin vene sete de viață, ți-ai legat clipa de mine chiar dacă uitării m-ai cerut, dor neiertător, vei tânji mereu ca după ultimul sărut. Știu că te doare, dezleagă gândul, trimite
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
Astăzi regretăm, dar ne bucurăm cu aduceri aminte,gânditor privești dincolo de prag... și rămâi cuminte,cu tot ce ne doare și se-ascunde sub masca tăcerii,iubirea trăiește, a-nfruntat crivățul și toanele vremii.La tâmple ai troiene și pe pleoape sloiuri de gheață,dar ești îmbibat cu iubire iar prin vene sete de viață,ți-ai legat clipa de mine chiar dacă uitării m-ai cerut,dor neiertător, vei tânji mereu ca după ultimul sărut.Știu că te doare, dezleagă gândul, trimite
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
Astăzi regretăm, dar ne bucurăm cu aduceri aminte, gânditor privești dincolo de prag... și rămâi cuminte, cu tot ce ne doare și se-ascunde sub masca tăcerii, iubirea trăiește, a-nfruntat crivățul și toanele vremii. La tâmple ai troiene și pe pleoape sloiuri de gheață, dar ești îmbibat cu iubire iar prin vene sete de viață, ți-ai legat clipa de mine chiar dacă uitării m-ai cerut, dor neiertător, vei tânji mereu ca după ultimul sărut. Știu că te doare, dezleagă gândul, trimite
DEZLEAGĂ GÂNDUL de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385055_a_386384]
-
sunt mulți Cum e mamă, mierea, scoasă din prisacă Dulce, aromată, cu parfum de tei? Lumea este rea, viespile m-atacă Și piedut sunt mamă, doar între femei Cum e tată focul, ce te încălzește Iarna, pe când gerul ne îngheață sloi? Auzi fiecare, lemn care trosnește Dar nu ai ureche, să ne-auzi pe noi Cum se poate mamă, să suspini în noapte Când pe pernă capul, cu greu iți așezi? Chiar de sunt departe, mi-ești prezentă-n fapte Nu
CUM... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384370_a_385699]
-
Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului NU POT CONCEPE Nu pot concepe uitarea, Caut drumul, nu cărarea, Nu vreau să știu plecarea, Oare asta ar fi mirarea? Iarna cu toiagul de sloiuri, Desenează flori pe panouri, Înghețând muguri în altoiuri, Sub fulgii ce zboară în roiuri. E iarnă. Anotimpul rece, Noaptea lungă greu trece, Cu mine gândul petrece, Nu-l pot lăsa să se înece. O nouă zi în calendar va începe
NU POT CONCEPE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382336_a_383665]
-
dungi... ce duet! Roșul atacă, violetul se apără, sunt dușmani ancestrali în conflict de la facere, ochii în orbite le scapără la luptă ieșind dinspre zacere. Capetele din textile sunt concepute-n război, țesute ca reperaje sordide, au creierele ca un sloi fecundat de păcate lichide. Monștrii textili cu păreri fără importanță sunt repere modeste în dușmanie din fașă, moroi fără sex și prestanță, ctitoriți în relief sau pictați în guașă. MONȘTRII DE PAIE Se ridică-n picioare monștrii de paie pe lângă
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
de contact, Gerul peste noi are impact. Schiul rupt și sania nătânga Gemene pe părții vor să-ajungă. Vino să ne-ascundem sub zăpadă Pașii noștri nimeni să nu-i vadă! Să fugim de lume amândoi Într-un teleferic plin de sloi, Să ne-ascundem poate la cabană Unde cerul blând ozon emană. Să trăim pe-o creasta suspendată Ca niște călugări de-altădată Lumea să nu știe despre noi, Să ne creadă în zăpadă sloi! Referință Bibliografica: Vino / Gigi Stanciu : Confluente
VINO de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383539_a_384868]
-
amândoi Într-un teleferic plin de sloi, Să ne-ascundem poate la cabană Unde cerul blând ozon emană. Să trăim pe-o creasta suspendată Ca niște călugări de-altădată Lumea să nu știe despre noi, Să ne creadă în zăpadă sloi! Referință Bibliografica: Vino / Gigi Stanciu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1380, Anul IV, 11 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
VINO de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383539_a_384868]
-
ar fi mult mai liberi, mai fericiți. Optând pentru căsătorie - o convenție socială perimată, din punctul ei de vedere, - oamenii își pierd indirect și libertatea. Bântuită de aceste gânduri, freca iute sertarele lăzii, care între timp se dezghețase. Avea mâinile sloi, dar îi plăcea tortura aceasta, care îi dădea o senzație plăcută răcorindu-i sufletul ce fierbea ca un vulcan. Oamenii sunt niște stupizi, conchise, și merse în baie să-și spele mâinile și să le clătească cu oțet pentru a
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
-ți dăm pace toată noaptea asta. Nici dacă ai să vrei să dormi. Eee! De noi tot nu scapi! Răpusă de insistențele acestor obraznice, se lăsă dusă cu ele. Oof! Când am ieșit din biroul directorului, parcă-mi căzuse un sloi de gheață pe șira spinării. Ce-mi închipuisem? Doar observasem și eu cum proceda tovul în toți acei ani. Devenisem o „alinare” pentru toate femeile părăsite de...,,monstrul ăsta”. Eu nu le-am reproșam nimic celor căzute-n dizgrație, de
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
Iar pe case, Până sus, peste colnic Albicioase, Ori foioase, Cădeau cepi de arbagic. Viu îmi adusei aminte Ce-auzisem înainte, De o noapte între toate Urgisită, Când, pe coate, Guri spurcate Suflă vânt Să dărâme Din pământ... Când, pe sloi, rupând din pită, Baba Dochia-nvălită Cu opt sărici Stă covrig. Stă de-nghite Și sughite Și se vaicără De frig. - Hei, e noaptea-aceea poate! Înapoi La fulgii moi, Cumpenind a somn, pe coate, Cu tot gândul sus, la el, Șoptii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pot grăi Și-n ciuda umbrei ce se-ntinde Ne vom iubi, ne vom iubi, Până când anii vor așterne, În colb mărunt, argintul lor; Până când, greu de ierni eterne, Slăvitul prinț al orelor, Va obosi să mai adaste Ivirea ultimilor sloi Și bolta nopții sale vaste Va-ncovoia și peste noi. FULGII Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie. Oștiri de nori aleargă... - Ce surdă simpatie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
stele, Lumina lunii o primeam, în gândurile mele. Și visele țeseam în doi, din fire de mătase, Îndrăgostiți pluteam pe-un râu, din raze albicioase. Fluturii zburau voioși, în efemere roiuri, Și n-am crezut că voi cădea, pe înghețate sloiuri. Mă tem acum de tot ce simt și culmea, chiar de mine. Liberă aș vrea să fiu, liberă de tine. 12 februarie 2017 Referință Bibliografică: Liberă de tine / Lăcrămioara Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2243, Anul VII, 20
LIBERĂ DE TINE de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364371_a_365700]
-
din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului aripa amiezelor tăcută se mișca la un semn de seraf ceasornicul curgea de pe glaf și lasă pe fața luminii o cută rana mea de la picior dacă m-ar lăsa să zbor peste ghețurile sloi n-aș mai veni înapoi de când ajunsese primar gospodarul nu se mai ducea ziiua la coasă și seara își lua primăria acasă Referință Bibliografică: De când ajunsese primar / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul II, 20 ianuarie
DE CÂND AJUNSESE PRIMAR de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361388_a_362717]
-
Acasă > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 1 dezgheț în gerar - pe Dâmbovița sloiuri dinamitate 2 iarnă cumplită - omul meu de zăpadă doar în Photoshop 3 cărări de iarnă - pe urmele tatălui până la crâșma Vasile Conioși-Mesteșanu 4 Om de nea gătit - bunica nu-și găsește oală de noapte Ildko Juverdeanu 5 om de zăpadaă-
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361394_a_362723]
-
Acasa > Poeme > Emotie > SCÂNTEI Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Se răscolește timpul în zăpezi și ne topim, de drag de viață. Sloiul nostru, inima din piept, învață dezghețarea spre amiază! Atunci, când soarele se arată, răsărit din gândul tău departe, mă amețește... aroma de afinată, pusă din vară, în cămara visului, deoparte! Și ne ating fulgi albi, jucând a nopții horă, scânteie
SCÂNTEI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362887_a_364216]
-
oprește un bărbat puternic cu o mustață mare, ochi de vultur și o față aspră. Pare un caracter ferm cu care nu este de glumit. Contele îl studiază din cap până în picioare, iar Paloș simte că se topește ca un sloi de gheață sub văpaia acelor priviri. PRINȚESA: Tată!... Adică domnule Conte... Contele îl privește fix pe tânărul a cărui privire se pironise în podea. CONTELE DRACULA: (cu voce dură) Știu, îmi prezinți ginerele! PALOȘ: (murmură ridicând o privire speriată către
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]