140 matches
-
Lupeni. Părerea mea este că prima variantă este mai plauzibilă. Manolea (La Manolea)-denumire dată de ceilalți locuitori din satele comunei, satului Mlenăuți, ca urmare a faptului că o lungă perioadă de timp moșia și satul au fost sub stăpânirea slugerului Toader Manole și a urmașilor săi. în documentele oficiale nu este atestat acest nume. Și unii oameni din Mlenăuți spun că sunt de la Manolea. Și pădurea din nord-vestul satului Mlenăuți se numește Pădurea Manolei, iar podul de peste Pârâul Morii se
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
în partea de sud-vest a comunei Hudești. Este unul dintre cele mai vechi sate din comună. în documentele istorice este atestat și sub alte denumiri: Mlinăuți, Milianăuți, Mlenăuți. într-o perioadă de timp, sătenii au denumit satul Manolea, după numele slugerului Toader Manole care a fost proprietarul moșiei și a zidit biserica din sat. Se pare că satul a fost mai în câmp și a fost mutat mai către pădure după cum putem vedea și după harta lui Bawr din 1774. Probabil
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
urme adânci în istoria țării și mai ales a comunei. A urmat familia Ciolac(Ion, Ilie și Gheorghe) și apoi familia senatorului Ion Frank. La Mlenăuți, moșia a fost în stăpânirea familiei Tolocico, apoi în stăpânirea unor mânăstiri, apoi a slugerului Toader Manole și unde pe un cot al acestui sat erau trimiși boierii decăzuți din unele drepturi din partea domniei, cot ce până astăzi se numește La Mazâli. Boierii trebuiau să sprijine pe domnitor cu armată, formată din oamenii care lucrau
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
1698); jitnicerul Lupașcu Gherghel (1701); frații Ilie și Gheorghe Costrij (1772); postelnicul Drăghici (1832); D-tru Brahă (1857); căpitan Gh. Giosanu căsătorit cu Maria Gherghel (1876); Leon Balasinovici (1892). La 1756 satul și moșia Mlenăuți au devenit proprietatea căpitanului de Dorohoi, slugerul Toader Manole de la care Mlenăuților li s-a spus și Manolea, după numele stăpânului. în catagrafia din 1772-1773 satul Mlenăuți era proprietatea mazililor Tudor Manole, Simion Cazacinschi, Ioniță Luțchi. Avea 52 de case în care trăiau 30 moldoveni, 3 mazili
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
familii din care 25 birnici, 19 rufeturi (adică scutiți de bir), 2 mazili (boieri mici), Toader Manole și Simion Cazacinco, un ruptaș - Ioniță Luțchi, 2 jidovi, 1 argat al dumisale. în cronica liudelor din 1803 se menționa:„...Mlenăuții a casei slugerului Manole are 84 liude care plătesc 44 lei. După decesul lui Toader Manole, în perioada 1794-1813 au existat aproape în fiecare an procese la domnie între urmașii acestuia și proprietarul moșiei Hudești, spătarul Mihalache Costache Boldur Lățescu pentru încălcări de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Mag. Ștefănescu-Sensul ortodox al icoanei, Ort.2, 1956) 3. Biserica „Sfântul Gheorghe” din Mlenăuți Biserica este situată în partea de sus a satului fiind construită din piatră și cărămidă, cu zidul gros de 1,6 m. Ctitorul bisericii a fost slugerul C. Manole ale cărui oseminte se află în biserică spre ușă sub o piatră mormântală cu inscripția ștearsă. în turnul bisericii se găsesc două clopote cu data 1803 și 1804, iar deasupra ușii pridvorului o dată probabil de reparare 1819. Ea
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
toate muncile ca ceilalți săteni. în categoria ruptașilor intrau fii de preoți, dascălii etc. Seliște - loc pe care a fost cândva un sat, loc pustiu,necultivat. Sân(slav) - fiu. Sâsâiac - hambar pentru păstrarea porumbului din leațuri sau din nuiele împletite. Sluger - dregător domnesc, însărcinat cu aprovizionarea armatei și curții domnești. Spătar - înalt demnitar la curtea domnească, șef al armatei și al poliției. Stipendiu - ajutor în bani acordat de stat unui elev sau student lipsit de mijloace, bursă. Stolnic - dregător care purta
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cumva să nască niscaiva boala primejduincioasă din pricina necurățprei. Pentru aceia rugăm să grabească cu lucrare pentru îndreptare acestui rău căci văzându-să vreo întârziere vom fi siliți a păși cu jalbă la mai înainte locuri. (Întocmai cu originalulă <ss> Georgi Milea sluger 110 D.J.A.N.V., Colecția de documente “Foi volante”, 320/1834, copie. 1834 septembrie 20 (Iașiă. - Departamentul Trebilor din Lăuntru trimite în copie Episcopului Sofronie Miclescu jalba boierilor viețuitori în târgul Huși care cer a să opri lucrarea salhanalei, nefiind
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Păr Negru (mare comis) cu fiii lui și alții ca aceștia: "Oamenii măriei sale". Vrafuri de materiale pregătitoare vorbesc despre marile ranguri boierești (comis, hatman, vornic, postelnic, vistiernic, stolnic, logofăt, spătar), dar și de câte vreun medelnicer, jitnicer, diac, clucer ori sluger. Naratorul știe numele boierilor de divan, ale portarilor de Suceava, ale mai marilor de la Orhei, Chilia și Cetatea-Albă ori de la Cetatea Neamț. Nu e uitat mitropolitul Teoctist; audiență are arhimandritul Amfilohie Șendrea. Legături cu polonii, cu Țara Ungurească și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Păharnic mare, pârcălab la Cotnar și Hârlău dă Domnului de băut la zile mari. Vistiernic mare, peste socotelile țării. Stolnic mare, la mese. Comis mare, cai și podvezi. Medelnicer mare la mese cu fripturi. Clucer mare, peste beciuri domnești: chelar. Sluger mare, peste carne la curte. Jitnicer mare peste pâne. Vameș mare, peste vămi și schele, și dulcețuri. Șătrar mare, peste corturi și tunuri. Ușier mare, ușier și purtător de grijă solilor. Armaș mare, peste închiși și osândiți la moarte, pedepsitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vornic 1491 Isac visternic 1491 Petrea Clanău spătar 1487 Luca Arbore portarul Sucevei hatman de la 1499 Duma și Negrul pârcălabi la Hotin Eremia și Dragoș, pârcălabi la Cetatea Neamțului Șandru la Roman Tăutul logofăt Vornici Jitnicer Medelnicer Vameș Clucer Șătrar Sluger Mânia lui Mahomet.. Alibeg și alți fură omorâți la închisoare. La 19 maiu corăbiile ridică ancorele dela Țarigrad. Mohamet se mută la Adrianopol. Ștefan a închinat Regelui Cazimir 36 steaguri cerând ostași anume p. cetățile mării și oaste cătră graniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-are demnitatea amară a raselor decăzute ; frica lui a ajuns proverbială” <endnote id="(366, p. 109)"/>. Când evreul reacționa totuși, românul se arăta uimit. În 1823, de exemplu, câțiva evrei au Îndrăznit să se apere În fața agresiunii unor români. Slugerul Costache, vătaf la agie, a declarat cu acel prilej că evreii „trebuiau să se lase bătuți, căci n-au nici un drept de a se apăra contra valahilor țării, care astfel domnesc și guvernează În patria lor” <endnote id="(395, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(100, p. 24)"/>. Pentru mentalitatea românească a epocii, o astfel de reacție din partea unor „străini” era de neacceptat. Când, În 1823, de exemplu, niște evrei din Țara Românească - fiind bătuți de români - au Îndrăznit să se apere, un anume sluger Costache, vătaf la agie, a dat În public următoarea explicație halucinantă : „Ei [= evreii] trebuiau să se lase bătuți, căci n-au nici un drept de a se apăra contra «valahilor țării», și care astfel domnesc și guvernează În patria lor, și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din copilărie de la sfârșitul cărții, care sunt unele din cele mai sub-stanțiale și mai frumoase pagini despre trecutul societății moldovenești; și bogatele, instructivele și plăcutele volume ale dlui Radu Rosetti, Povești și Alte povești moldovenești, Amintiri și romanele sale Păcatele Slugerului și mai ales Cu paloșul, romanul cel mai palpitant scris în limba noastră, atât de plin de viață veche românească, istorică și legendară. Și, să mai adăugăm romanele istorico-soci-ale ale lui D. Moruzi. Dacă, în sfârșit, ne întoarcem privirile la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
tutelate de Titu Maiorescu: „Până la întemeierea «Junimii», literatura română este scrisă aproape numai de boieri, de marii boieri la început, de boierii de clasa a doua în epoca bonjuristă, și de burghezii și dascălii intrați în mica boierie (șătrari, pitari, slugeri, cluceri, medelniceri, stolnici, serdari, paharnici, căminari) în deceniul de după revoluție.” Inovatoare și din această perspectivă, gruparea Junimii impune, prin cenaclul omonim, coagulat în funcție de afinități literare, solidar prin idealuri și democratic prin primatul recunoscut al esteticului, un mijloc de dezbatere culturală
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
o plată ce se punea în sarcina locuitorilor care erau vizitați de amploaiații domnești, pentru acoperirea cheltuielilor făcute cu deplasarea lor în localitate. De aceea și apăreau împreună: ciobote și globă. Săvârșea locuitorul fapta - bătaia, cearta, furtul sau tâlhăria - venea slugerul hătmănesc sau slujitorul domnesc să cerceteze, aplica pedeapsa - amenda sau despăgubirea datorată, dar plătea locuitorul și cheltuielile de găzduire în localitate și cele făcute cu drumul de către globnicul ori de șugubinatorul domnesc. - lucrul viilor domnești și priveghiul era altă gloabă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
răscumpărării. Dar cum orice liniște între vecini este aparentă, mai ales în vremurile acelea, o dată cu alcătuirea Epitropiei și punerea în aplicare a regulamentului ei, supărările nu s-au curmat. La 30 octombrie 1817 are loc „tocmeala și ponturile cu care slugerul Pavăl Duca s-a învoit cu epitropii târgului să facă o moară în Vadul de la Morănii de Jos;" la 12 martie 1818 „Costache Canta vel visternic vinde obștei târgului Bârlad dughenele ce le avea chironomie de la răposata soacră-sa visteriasa
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
când după pacea de la Adrianopol (1829 și după războiul ruso-turc dintre anii 1828-1829) au apărut posibilități pentru mai mulți ani de liniște în țările române. În timpul revoluției de la 1821 Craiova devine bază militară pentru pandurii conduși de Tudor Vladimirescu, fost sluger pe moșia boierului craiovean Glogoveanu. În timpul ocupației țariste (1828 - 1834), Craiova cunoaște creșteri economice importante. Existau în 1832 un număr de 595 de prăvălii, din care „197 de lemn și 398 de zid”. Orașul se menține ca centru comercial al
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
care se aude sunetul clopotului să fie al acestei mănăstiri. Atestarea documentară a satului Bratovești reiese dintr-un document din anul 1519 (7027 de la Facerea Lumii): ""... 1519 (7027) Ianuarie - August 10 Pitești - Neagoe Basarab V. V. fiul lui Basarab V. V. întărește slugerului Dragomir și fetei sale Neacșa stăpânirea asupra părților din Șuici cu vie la Sălătruc, Podeni, Pleșești, Voicești, Măldărești, Găujani, gura Dângeștilor, Suica cu munții, Cepari, Neagra, Seliștea Mare, Seliștea Mică, Seliștea Todireștilor, Munții Olanu și Pietriceaua, Bumbuiești jumătate, Bratovești cu
Bratovești, Vâlcea () [Corola-website/Science/301990_a_303319]
-
egal în țară într-o luptă dreaptă deși nu avea un fizic impresionant, fiind mai degrabă scund și zvelt. Era însă foarte îndemânatic cu armele, îndrazneț, energic și avea un farmec personal deosebit. Era fiul unei familii destul de înstărite de slugeri pe domeniile boierilor din Romanați. La apogeul puterii, conducea în jur de 2.000 - 3.000 de haiduci și trei tunuri. Acțiuniile sale erau îndreptate nu numai împotriva boierilor, ci aveau și un puternic caracter național (antifanariot, antihabsburgic, dar mai
Iancu Jianu () [Corola-website/Science/299952_a_301281]
-
se punea problema vre-unei familii Ghica, mai mult, niciodată această familie nu a avut în stăpânire moșia Curtișoara. Atunci, cine ar putea fi misteriosul ctitor? În perioada de început a secolului al XVII-lea satul Curtișoara trece în stăpânirea marelui sluger Tudor Rudeanul, cel care avea să se autointituleze în acte "ot Ruda și Curtișoara". Același cognomen avea să-l poarte și cel de-al doilea său fiu, Chirca postelnic, moștenitorul domeniului Curtișoara. Este posibil ca numele de "Ghica" să fie
Schitul Dobrotinet () [Corola-website/Science/303087_a_304416]
-
și întâlnim toponimele: Dealul Șarului, Neagră, Ialovița, Muntele Pinului, Colbul, Cotârgași. În perioada 1774 - 1918 locuitorii din Bucovina devin supuși ai coroanei austriece, în timp ce Șaru Dornei și Neagră Șarului au rămas în continuare sub administrație moldoveneasca. La 23 august 1800 slugerul Ion Negrea și vornicul Gheorghe Tăutu primesc însărcinarea să stabilească hotarele moșiei cuprinzând satele de răzeși: Dorna Arini, Șaru Dornei și Păltinișul, pe care domnitorul C. Ipsilanti le dăruiește fiului său Alexandru Ipsilanti - conducătorul de mai tarziu al mișcării eteriste
Comuna Șaru Dornei, Suceava () [Corola-website/Science/302003_a_303332]
-
anul 1625 prin care domnitorul Țării Românești Alexandru Coconul îi dă logofătului Zaharia din Băbeni „moșia de la Budești din funia haraborească partea lui Hondoc a patra parte și de la Stoica și Comăniță”. În satul Budești boierii Diculești (în frunte cu slugerul Alexandru Diculescu despre care se vorbește în documentele sec al XVII-lea ) construiesc în 1825 o biserică de zid cu hramul Sf.Nicolae. Satul Băbeni este cunoscut din anul 1625 dintr-un document prin care domnitorul Alexandru Coconul întărește stăpânirea
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
convingă pe fiul său, prințul coregent Mihail I (Șerban Ionescu), să-și înlăture tatăl de la domnie. Ei îi au ca aliați pe Elisabeta (Ioana Pavelescu), soția prințului, și pe doi boieri din sfatul țării: paharnicul Ene Udoba (Silviu Stănculescu) și slugerul Ion Iercău (Corneliu Gîrbea). Solul german, preotul catolic Gerolamo (Ion Besoiu), îi spune Elisabetei să-l convingă pe Mihail să accepte să devină vasalul împăratului Sigismund dacă vrea să domnească pe tronul Țării Românești. Mircea cel Bătrân cere sprijin de la
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
acest album există și niște însemnări făcute de către Heliade-Rădulescu cu ocazia trecerii lui Lecca prin București. În plus de desenele făcute de Lecca în această călătorie, el a mai executat și portrete, cum este cel al lui Ion Cărpenișeanu, fiul slugerului Diamandi. Acest portret realizat în septembrie 1830, a fost semnat cu litere chirilice și este una din primele lucrări artistice pe care Lecca le-a făcut. Se cunoaște faptul că Ion Cărpenișeanu era în acel an elev al școlii militare
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]