1,041 matches
-
sute de păsări Phoenix cântau și dansau în văzduh. De atunci, agricultura a devenit îndeletnicirea principală a omenirii și s-a dezvoltat din ce în ce mai mult. 2. Snoave Când desenezi un șarpe, nu-i face și picioare Odată, în vremuri demult apuse, slujbașii unui mandarin au primit din partea stăpânului lor o ulcică de vin. Bucuroși nevoie-mare de cinstea făcută, au început să-și spună între ei e doar o ulcică de vin, dacă bem toți vinul din ea, n-o să ne ajungă, ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-și spună între ei e doar o ulcică de vin, dacă bem toți vinul din ea, n-o să ne ajungă, ar fi mai bine dacă vinul ar fi băut doar de unul dintre noi, dar de care? Atunci, unul dintre slujbași a venit cu o propunere să deseneze fiecare dintre ei câte un șarpe. Cine termină primul, bea vinul. Toți slujbașii au fost de acord. Așa că, au luat toți câte o crenguță și au început să deseneze șarpele pe pământ. După
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ar fi mai bine dacă vinul ar fi băut doar de unul dintre noi, dar de care? Atunci, unul dintre slujbași a venit cu o propunere să deseneze fiecare dintre ei câte un șarpe. Cine termină primul, bea vinul. Toți slujbașii au fost de acord. Așa că, au luat toți câte o crenguță și au început să deseneze șarpele pe pământ. După câteva clipe, unul se ridică în picioare și, plin de sine, exclamă: "Am terminat șarpele de desenat. Vinul este al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că unul abia desenase capul șarpelui, altul nu terminase coada acestuia. Atunci, omul nostru, foarte îngâmfat, ce-și spune? Hai să mai fac șarpelui meu și câteva picioare! Să fie mai frumos!" Zis și făcut. Dar între timp, un alt slujbaș termină desenul, îi smulse din mână ulcica și îi spuse: Cine a mai văzut un șarpe cu picioare?" Și, fără să aștepte ca istețul să răsufle, dădu pe gât tot vinul din ulcică. Jadul Heshi Bian He din statul Chu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
onoare nu vă spun adevărul, pentru că le este frică, iar ceilalți fiindcă așteaptă să le pice câte ceva. Dacă veți continua astfel, veți trăi în minciună și lingușeli. Aceste vorbe îl impresionară adânc pe principe. Cugetând îndelung, el dădu poruncă tuturor slujbașilor și cetățenilor să-i judece fără teamă greșelile, deschizând porțile adevărului în principatul Qi. Broasca din fântână și broasca țestoasă de mare O broscuță care trăia într-o fântână era tare veselă acolo, în lumea ei mică. Pentru ea, Pământul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prin frumusețea limbajului ales, Song a fost un continuator și reprezentant eminent al acestui gen de poezie. Un articol intitulat " Slăbiciunea pentru femeile frumoase" conține o povestire amuzantă legată de acest poet. Song Yu și Deng Tuzi au fost amândoi slujbași la curtea regală a statului Chu și apropiați ai suveranului. Invidios pe talentul lui Song, Deng îl vorbea de râu în fața regelui ori de câte ori avea ocazia. Într-o zi, Deng i-a spus regelui: "Măria-ta, să fii atent la Song
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
perioade din istoria Chinei. Descurcărețul Dongfang Shuo Poveștile despre înțelepciunea lui Dongfang Shuo circulă și acum în China. El a fost un cărturar din secolul al III-lea î.e.n., cu un simț dezvoltat al umorului. A început să lucreze ca slujbaș în Chang'an, capitala Chinei de atunci. În vremea aceea, la curtea imperială, caii erau îngrijiți de niște oameni pitici, care, deși nu dețineau un rang însemnat, aveau șansa să fie în preajma împăratului. Ca să aibă și el parte de atenția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din palat și au cerut îndurare. Nedumerit, suveranul i-a întrebat ce s-a întâmplat. Piticii i-au răspuns că Dongfang Shuo le-a spus că împăratul vrea să-i ucidă pe toți. Atunci, împăratul l-a chemat imediat pe slujbaș și l-a întrebat de unde a scormonit aceste vorbe. Dongfang Shuo a spus: Tot mă veți pedepsi cu moartea, așa că dați-mi voie să vă spun adevărul. Acești pitici sunt de două ori mai scunzi ca mine, dar primesc în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de la bătrânii din regiune cum este viața populației locale, Ximen află un lucru ciudat. În acest ținut se practica un obicei: în fiecare an, o tânără fată trebuia încredințată ca soție lui Hebo, zeul Fluviului Galben, altfel acesta provoca inundații. Slujbașii locali și o vrăjitoare asigurau cu zel împlinirea acestui ritual căci, în cinstea acestei căsătorii anuale, ei percepeau taxe exorbitante. Bătrâna vrăjitoare se ocupa chiar ea de alegerea noii mirese ce urma a fi sacrificată zeului Fluviului Galben. Când vedea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ca pe filiera celor care disprețuiau tirania să se propage În Întreaga țară. Dar cum oamenii iubesc mai degrabă siguranța nelibertății decât nesiguranța datorată schimbărilor, primul om care va deschide cartea (și se parte că ar fi fost un modest slujbaș de la poștă, „sindicalist activ“), auzind dialogul din Împărăția umbrelor, va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvârli cartea cât acolo, „cu groază și scârbă“. Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. Când agenții poliției vor deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să se țină de cuvânt. Cei doi munciră în forță și ridicară o parte din zid. În ziua ce urmă, găsind intact rodul muncii lor, bărbații crezură că visează. În jurul orei zece, apăru arhitecta șefă a orașului, însoțită de un slujbaș al primăriei. Primise reclamații de la ceilalți ocupanți ai casei și venise să vadă despre ce este vorba. Probabil că se așteptase la cine știe ce palat deoarece, văzând cămăruța îngustă, rămase în loc, prostită. Se înroși, asigură femeile că-și pot vedea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luni, la prânz, o sunase la birou. La celălalt capăt al firului nimeni nu ridicase receptorul. Alertat de nenumăratele apeluri rămase fără răspuns, hotărî să meargă la fabrică. La poartă îi fu interzis categoric să intre. Rugă atunci pe îndărătnicul slujbaș, ce-și apăra instituția de parcă în ziua următoare i-ar fi rămas moștenire, s-o anunțe pe doamna Noia de la registratură că este căutată. Invitat să aștepte, Ștefan nu reuși să-și găsească locul. Va insista, la nesfârșit, până o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era încă departe, el încetă să mai caute copii nereușite a ceva ce numai ea putea întruchipa. Pierdut în gânduri, Ștefan sesiză cu întârziere agitația din jur, auzi ca prin vis sirena salvării ce ieșea pe poartă, îl văzu pe slujbaș făcându-i semne și pricepu că cea purtată de dubița albă era Luana lui. Alergă ca un nebun în parcare, urcă la volan și urmări mașina din față, pradă celor mai negre presimțiri. Urmă trupul inert al Luanei în goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
te găsești acolo, ajungi să afli despre ele abia cînd s-au întins atît de mult încît nu mai este nimic de făcut pentru a le stăvili. Afară de aceasta, pămîntul pe care l-ai cucerit nu va fi jefuit de slujbașii trimiși de tine; supușii sînt mulțumiți pentru că tribunalul căruia i se pot adresa este mai aproape de principe; așa încît dacă vor să se poarte bine, au încă un motiv de a-l iubi, iar dacă vor să se poarte altfel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dus cu el În Israel și foarte probabil În mormînt remușcarea că nu l-a lăsat pe băiat să Încerce să evadeze. Pentru că, În curînd, tatăl se trezi despărțit de nevastă și de copii. Stărui pe lîngă toți gardienii și slujbașii, ajunse pînă la temutul Sárközi Béla, comandantul ghetoului, plîn gîndu-i se și lui că trebuie să fie o greșeală În ridicarea sa, fiind că, iată, aici sînt documentele, toate pînă la ultimul, cu sigi liul Împăratului Carol de Habsburg și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Havas Mezö, fiind și el recunoscut de aceia. Au avut cu toții Înțelepciunea de a nu-și vorbi și a nu-și face semne. N-a apucat să vadă Însă ce se mai Întîmpla, pentru că neamțul avea multe Întrebări de pus slujbașilor și militarilor și-l mîna cu pistolul din spate peste tot pe unde-și căuta interlocutorii. La un moment dat, părea că a găsit ce-l interesa și l-a dirijat pe Valeriu drept spre un vagon, ordonîndu-i să urce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
deparazitare. Abia după aceea au putut apărea rudele și cunoștințele care să-i ia În primire. A venit și rîndul tinerei doamne de pe Crasna și al Însoțitorilor ei. Floare le-a Întins americanilor plicul cu adresa omului ei de la Chicago. Slujbași În mai multe feluri de uniforme l-au cer cetat pe față și pe dos, s-au privit Între ei, l-au arătat meșterilor de pendule, au ridicat din umeri. Nu se putea citi nimic. Nici Floare, neștiutoare de carte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
inimă rea, ar mai fi avut destul de plătit, casa și bunurile lui scoase la mezat n-ar fi acoperit toate datoriile către bănci. Curtea fiului său s-a umplut iarăși de oameni de-ai legii, de jandarmi de la oraș, de slujbași cu genți și cu ochelari. Satul Însă n-a mai stat cu gura căscată ca Înainte. Pișcăranii s-au adunat la casa Pomeanului și n-au lăsat să se pună popreală pe nimic. — Ne judecăm pînă la Dumnezeu, dar nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
semn din naștere, mi-am spus le-am văzut atunci când s-a spălat în izvorul care-și aduna apele lângă casa de alături. Apoi a intrat. Știam eu că era frumos în casa mătușă-mii. Doar se măritase cu un slujbaș de seamă. Dar ori eu nu mai fusesem demult, ori chiar se schimbase tot ce știam și când avusese timp să parfumeze cu nard curtea și odaia?! Iar vase de aur nu știam să fi avut... Și totuși, uite cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar încet-încet își pierdeau degetele, apoi mâinile, picioarele, chiar și fața nu se mai cunoștea ajungeau, așa , un ciot despre care bănuiai că ar fi putut fi om; vorbea chiar și cu aceia pe care lumea îi ura fiindcă erau slujbașii unui împărat rău, care cerea dări și punea biruri... Nu avea suită regească și nici soldați care să-L apere: cei care-L urmau erau oameni săraci, așa ca noi, erau bolnavii pe care El îi vindecase... Fiindcă asta făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
altfel o să dai de dracu!... S-a-nțeles?... îl prevenise milițianul cel gras și fălcos, cu un glas șui și răgușit, numai că reprezentantul "organelor" nu știa că lumea aflase totul de la bătrânul pădurar chiar în cursul acelei dimineți, când slujbașul forestier dăduse pe la cooperativă, ca să se întărească cu o țuică și să-și descarce și el sufletul, ca tot omul... Așa că gura (încă) slobodă a lumii începuse îndată să nășească și să înflorească tot felul de zvonuri, iar unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe foc gardul secției financiare. Zis și făcut. Înarmat cu un topor și cu o lopată, se apucase de treabă fără nici o zăbavă. Seară de seară, după ce se întuneca bine, el mai scurta cu câțiva metri gardul instituției al cărei slujbaș era, fără ca cineva dintre colegi să bage de seamă ceva. Zăpada mare cât casa masca perfect orice activitate, și mai ales una atât de subversivă. Cu toporișca lui bine ascuțită, Virgil hăcuia sistematic bulumacii și scândurile destul de groase ale gardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe mâine. Și mai ziceau că, de la o vreme, nici frumusețea, nici inteligența și nici hărnicia nu-ți mai folosesc la depășirea mediocrității cotidiene, a lipsurilor și monotoniei vieții ce pendulează între orele de serviciu și preocupările casnice ale unor slujbași cu studii superioare în afurisita asta de administrație. Da, afurisita, pentru că îți ocupă toată ziulica în tovărășia cifrelor, iar cozile interminabile la unt, lapte, sana, parizer îți răpesc o bună parte din noapte. Cât despre ceva distracție, nici pomeneală: filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
televizor sunt numai cu tovarășul și tovarășa. Ca tânăr căsătorit, mai ai probleme și cu locuința, că doar cererea trebuie să facă oarece vechime la spațiul locativ, deoarece, mai de fiecare dată, se vor ivi alte și alte priorități, iar slujbașul de rând va rămâne constant în urma fiului-fiicei lui cutărică sau a fochistului, sudorului, turnătorului, activistului, mecanicului. Și, în plus, dacă, prin grija tovarășului, te mai îmbogățești și cu ceva decreței, apoi să mi te ții, băiete! Că viitorii constructori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lucrurile se clarificau de la prima înfățișare. În atare situație, nu este de mirare că șefii multor instituții județene veneau cu oferte de posturi și bonificații pentru transfer care de care mai tentante, în special în sectoarele juridico-administrative pentru care cunoscutul slujbaș, atât de curtat, avea studii corespunzătoare. Așa omul nostru, în numai câțiva ani, a schimbat mai multe instituții despre care spunea că le-a pus pe picioare și le-a modelat după placul șefilor. Da, da, măi Gâde! Pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]