592 matches
-
erotico-psihologic The Handmaiden, de Park Chan-wook (Oldboy, Thirst), distins la Cannes cu Prix Vulcain de l'Artiste-Technicien. Celebrul regizor sud-coreean adaptează românul Fingersmith, de Sarah Waters, mutând acțiunea din epoca victoriana în Coreea anilor 1930, în perioada ocupației japoneze. O slujnica vine pe o moșie întinsă, stăpânita de o femeie și de unchiul ei tiranic, cu un plan secret. Totul merge conform planului, până când cele două femei descoperă emoții neașteptate. Din cauza scenelor de sex, filmul este interzis celor sub 18 ani
Les Films de Cannes à Bucarest [Corola-blog/BlogPost/96686_a_97978]
-
sunt „anticonjugale și antifamiliale” tocmai pentru că „te violează și se lasă violate, uneori te înăbușă și chiar te bat, sunt tiranice, dar te lasă sau chiar te fac să pleci, te izgonesc, expediindu-te întotdeauna în altă parte”. După ce o slujnică îl violează pe Karl, provocând exilul acestuia „ca o primă deteritorializare”, Clara, un fel de soră ambiguă și tiranică, îi aplică procedee de judo, aflându-se la originea rupturii sale de unchiul Jakob, „a doua teritorializare a eroului”. În regulă
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
de strofă. (Las că la urma urmei totul e împlutură!) D. Const. Milea, în romanul său Dinu Milian, pentru a arăta cât de neghiob era eroul său la 13 ani, [î]i pune în gură următoarele versuri, îndreptate către Catinca, slujnica din casă, care-l trădase lui Ioniță: Nu ți-am dat eu ție oare Tot ce oare ai voit Nu ți-am dat avere oare... etc. Comparați aceste versuri cu: „Am vrut chiar (!) d-a ta ființă Ca să pot să
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
poate fi preparată o salată; știa tot ce se poate ști despre amestecul băuturilor; cânta la vreo șase instrumente muzicale și era prima persoană, sau poate că ultima, care se pricepea să prăjească brânză în fastuosul cămin italienesc. Până și slujnicele, care îl disprețuiau, chicoteau la glumele lui, iar servitorii, care-l detestau, zăboveau prin preajmă ca să-i asculte poveștile. Într-adevăr, casa nu fusese niciodată atât de plină de viață ca acum când o însuflețea el - ceea ce-i dădea mult
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
familias . Lipsește, apoi, atât preocuparea pentru radiografierea aspectelor politice ale epocii (cât de cât acceptabilă, dacă ținem cont de caracterul conjugal al scrisorilor), cât și surprinderea societății (literare). Personajele centrale ale epistolarului Fanny-Liviu Rebreanu sunt, oricât de crud ar părea, slujnicele sau vreo rudă agasantă, precum și - rar - familia Delavrancea sau Maniu. Printre singurele reflectări ale marilor scriitori interbelici în schimbul epistolar se pot reține câteva constatări neutre și seci: „Aseară, până la 12, m-a pisat aici Camil Petrescu”, scrie Rebreanu în vara
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
la un protocol de episoade pitorești din care puține ți se întipăresc în memorie. De pildă, clipa sentimentului sacru pe care i-o inspiră vederea din mersul mașinii a unei țărănci tinere, sau accesul de somn, care o apuca pe slujnică cînd, pusă să-i istorisească copilului Barbu „povestea cu boul roșu”, ațipea instantaneu. Barbu o trezea, slujnica relua povestea și adormea din nou, într-o nostimă inversare de roluri domestice. Sau toastul prilejuit de cucerirea Kievului de către nemți, cînd Eugen
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
sentimentului sacru pe care i-o inspiră vederea din mersul mașinii a unei țărănci tinere, sau accesul de somn, care o apuca pe slujnică cînd, pusă să-i istorisească copilului Barbu „povestea cu boul roșu”, ațipea instantaneu. Barbu o trezea, slujnica relua povestea și adormea din nou, într-o nostimă inversare de roluri domestice. Sau toastul prilejuit de cucerirea Kievului de către nemți, cînd Eugen Lovinescu ciocnește cupa de șampanie cu Camil Petrescu, momentul sărbătoresc petrecîndu-se la ceva vreme după ce romancierul îl
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
eram plecat de-acasă, poate că vecinii mei nici n-o observaseră, nimic nu trebuie lăsat fără speranță și creionul știe asta și-ncearcă să i-o sugereze luminii, e desigur ultima seară cînd umbrele mai pot răsturna fotolii și slujnica țipă fără glas, tabloul într-o parte și rama într-alta. Chiar prin perdea seara se vede și trecătorii au un aer grăbit, timpul lor e aspirat de acoperișele joase, ei continuă să meargă înainte fără timp ori cu un
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
ea în odaie, sorbi pe nări mirosul adâncindu-l în el ca într-o altă lume, o lume tihnită și blândă, cuprinsă într-o pieliță vie, inervată, încetă să se scălâmbăie și chiar înțepeni, pentru că Luciia nu era ca alte slujnice, nu era îngâmfată și greoaie și nici nu râdea niciodată, ci doar plutea, aluneca la un deget înălțime de pământ, prin aer, cu zefirii parfumați după ea și bucătăresele își dădeau coate și aruncau ocheade, ascunse printre oalele mari cât
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
spinării. Abia după ce ajunse În stradă Începu, Încetul cu Încetul, să se destindă. Afară Își regăsi escorta, care rămăsese aliniată În fața treptelor. Îi văzu Înciudat pe poltronii aceia cum se hlizeau, făcându-le cu ochiul și aruncându-le replici lascive slujnicelor care umblau Încoace și Încolo ducând comisioane. Se căia că ținuse neapărat să facă paradă de o forță pe care, În realitate, nu se putea bizui. S-ar fi descurcat mai bine de unul singur, se gândi el În timp ce Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
noaptea, când acesta se deda la tot felul de Îndeletniciri dubioase. Clopotarul era cel care Îl văzuse adesea pe Bérenger Saunière săpând În biserică și căutând cu Încăpățânare, și tot el depunea mărturie despre incursiunile nocturne ale prelatului și ale slujnicei sale prin cimitirul satulu, unde, iarăși, era limpede că Încercau să găsească ceva anume. Și chiar găsiseră, nu Încăpea nici o Îndoială. Eforturile conjugate ale hangiului și ale clopotarului - la care se adaugă aportul consistent, În chip de sarcină de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vină la mine? Unde-s boierii care-mi îngenuncheau, unde curtenii care mă preamăreau, unde răzășii, câți mai erau? Unde-s mințile luminate, în care capete plecate, sub ce mâini împreunate? Unde-s fripturile, unde torturile, unde mi-s cărțile, slujnicele, pantofii de-atlaz, luleaua, rădvanul, cafeaua? Unde-mi sunt câinii, paharnicul, vornicii, zimbrii și urșii? Dar blănile lor? Unde-s albinele, sfecla*, cotnarul, unde mi-e vinul, în general? Ubi sunt? — Minunat ai grăit! - ridică Huruzuma ochii spre Barzovie. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
știai cu care să stai de vorbă mai întâi. De măritat, nu s-au măritat, că în târgul nostru nu s-au găsit doi feciori așa strâns lipiți. Și cum eram singur și tocmai căpătasem moștenire hanul, le-am luat slujnice, că munceau cât două și mâncau cât una. Drept să vă spun, mi-erau dragi, m-am atașat de ele, mai ales de cea din stânga, dar nici cea din dreapta nu era de lepădat. Și-ntr-o noapte de iarnă, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
restriște, neavând femei, răpeau baloți, saci, ceasuri, sfeșnice, capre, mă rog, ce nu se găsea. Au fost și timpuri de glorie când răpeam nu una, ci 4-5, de era cât pe ce să trecem la musulmani. Răpeam de toate: domnițe, slujnice, jupânese, boieroaice, ba odată, țin minte, într-o marți, tata, fiind cam matol, nu s-a uitat el prea bine și a adus o babă... Fie-i stepa ușoară! - mormăiră cazacii. — ... care a și murit. De-aia zic eu - urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
citatul. N-am insista asupra acestui fapt minor - căci câte slugi n-au aruncat de-a lungul vremurilor priviri semnificative stăpânilor, de care s-a ales praful? - dacă el n-ar ascunde o mică dramă. O mică, dar sinceră dramă. Slujnica respectivă se numea Măriuca, avea 17 ani și era cum nu se poate mai bună, ca un boboc de trandafir pe cale de a se deschide, fiind copil din flori. Crescuse printre slugi și cum era o bucurie a nervului optic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a plecat în toamnă? — Nu - răspunse vistiernicul. A zis că mai stă, că-i place la noi. — Bine, el ca el, da’ restu’? - făcu Vodă, arătând cu capul spre ușă. — Pașa suferă cu șalele - zise Ximachi. I-am trimis două slujnice, să-i pună lipitori. Vodă nu mai zise nimic. O luară pe niște scări în jos spre pivniță. Un șobolan lung, costeliv, le tăie calea, se uită la Vodă și se aruncă în gol. Mirosea pretutindeni a mucegai și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
n-au. Mulțumesc Domnului c-am ajuns s-o trăiesc și p-asta! Bun! Acum să ne punem pe treabă. Ce vrei să faci? - întrebă sărdariul. — începutul trebuie făcut chiar aici în casă, la mine. — Ilinco! - strigă vel-comisul. Apăru o slujnică. Du-te și cheamă-le aici, în minuta aceasta, pe nevastă-mea și pe soacră-mea! - porunci Agache. După o vreme, în odaie intrară, cu o clară expresie de neliniște pe chip, două femei. Amândouă n-arătau rău. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cînd ademenindu-ne dionisiac cînd resemnîndu-ne apollinic de pe urma lui ne-am ales amîndoi cu boala poeziei cît a mai tras și el cu „sărbătorile“ lui cît am mai tras și eu cu „captivitatea“ mea arta noastră oglinda ciobită a unei slujnice Stephen Dedalus o fi avut norocul să audă pașii prietenului mereu pe trotuarul său piața largă imensă străjuită În anii mei nebuni de statuia omului de oțel care s-a topit peste noapte ca o feștilă prea scurtă pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
răspunse omulețul pe un ton În care se amestecau respectul și neîncrederea. Un mare doctor, se pare. Din Nord. Se duce la Roma să depună un jurământ. Sau cel puțin asta le-a spus Însoțitorilor lui. L-a auzit o slujnică de-a mea. Dante mai aruncă o privire spre grup, apoi se retrase, ca să evite riscul de a fi văzut. Nu voia ca ei să afle că fuseseră cercetați. - Închide poarta și să te asiguri că nimeni nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el Însuși. „PIPĂIALA“ În turneul cu Triangle, Amory avusese permanent contact cu marele fenomen american contemporan-, „partida de pipăială“. Nici una dintre mamele victoriene - și majoritatea mamelor erau victoriene - n-avea idee cât de ușor se lăsau sărutate fiicele lor. „Numai slujnicele se poartă așa“, Îi spune doamna Huston-Carmelite popularei ei fiice. „Ele sunt mai Întâi sărutate și abia după aia cerute de nevastă.“ Dar Fiica Populară se logodește din șase În șase luni Între vârstele de șaisprezece și douăzeci și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
visător, de un băiat drăguț, de familie bună, dar care nu-i decât un visător, nu-i decât deștept. (Cu implicația că, luată În sine, calitatea asta e mai degrabă un viciu.) ROSALIND: Mamă, pentru numele lui Dumnezeu... (Apare o slujnică și-l anunță pe domnul BLAINE, care intră În urma ei. Prietenii lui AMORY i-au repetat de zece zile că arată ca „mânia lui Dumnezeu“ și așa și arată. De fapt, a fost incapabil să Înghită ceva În ultimele treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de cameră. Rainer n‑are prieteni, are doar camarazi. Rainer e la un camarad. Părinții fotografiază rapid ca întotdeauna, ca să profite așa cum trebuie de absența copiilor, trăiește‑ți clipa, s‑ar putea să fie ultima! Domnul W.: Azi o să fii slujnica depravată care se cere ruptă‑n bătaie pentru greșelile ei profesionale și private. Doamna W.: Au (e învinețită). Asta sunt eu oricum pentru voi: o slujnică și nimic mai mult. Cred că portjartierul nu‑mi mai vine, fiindcă m‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trăiește‑ți clipa, s‑ar putea să fie ultima! Domnul W.: Azi o să fii slujnica depravată care se cere ruptă‑n bătaie pentru greșelile ei profesionale și private. Doamna W.: Au (e învinețită). Asta sunt eu oricum pentru voi: o slujnică și nimic mai mult. Cred că portjartierul nu‑mi mai vine, fiindcă m‑am îngrășat. Ultimele dăți ne‑am jucat de‑a sportiva sub duș. Domnul W.: Cum poți să numești joc o activitate așa de serioasă? La mine raza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în uniformele de paradă, obligați să stea pe scaune de campanie extrem de mici și de incomode. Casa ca un tort imens de nuntă la care fusesem chemat ar fi fost mai potrivită pe o plantație din Mississippi, impresie întărită de slujnica tuciurie care mi-a răspuns la ușă. I-am arătat legitimația mea și i-am spus că sunt așteptat. S-a chiorât plină de îndoială la ea, de parcă se credea însuși Himmler: — Frau Lange nu mi-a zis nimica despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a condus sus. Era drăguță. Ca o negustoreasă baltică de pește, dar fără conversația țărănească a acesteia. La momentul când terminase de făcut patul meu și-a spus să mă dezbrac, aproape că rămăsesem fără suflu de emoție. Mai întâi slujnica lui Frau Lange, apoi asta, la fel de străină de ruj precum e un pterodactil. Și nu că nu ar fi fost și asistente mai drăguțe prin preajmă. Văzusem destule la parter. Ce se gândiseră ei, că dacă tot îmi dăduseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]