286 matches
-
alții și alții veneau din spate ocolindu-i pe cei căzuți. Apoi au început să cadă și aceștia... ... XII. FORTĂREAȚA, PARTEA I-A, de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016. Carul blindat înainta alene printre smârcurile pline de pamânt amestecat cu apă și gheață. Se desprimăvăra, însă timpul mai rumega încet asprimile iernii, care nu fusese una deloc ușoară. Mergeau de mai multe zile, încet, fără să se grăbească, acestea fiind de altfel instrucțiunile de înaintare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
tot confortul necesar unei călătorii lungi de câteva sute de mile terestre și cum toată mașinăria era controlată și de pilotul automat aveau timp destul pentru dânșii, ba mai mult vehicolul putea ... Citește mai mult Carul blindat înainta alene printre smârcurile pline de pamânt amestecat cu apă și gheață. Se desprimăvăra, însă timpul mai rumega încet asprimile iernii, care nu fusese una deloc ușoară. Mergeau de mai multe zile, încet, fără să se grăbească, acestea fiind de altfel instrucțiunile de înaintare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Acasa > Poezie > Delectare > NĂMOL Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2026 din 18 iulie 2016 Toate Articolele Autorului NĂMOL Soarele-i topit, iar cerul este gol, Apele-au secat, în smârcuri fetide, Iarba-n verde, azi, nu se mai deschide, Din puțuri mai scoatem doar negru nămol. Și inima, în piept, mereu se-nchide, Când nefericirea îi tot dă ocol Și se-ntinde ca o pată de petrol, Ca un mucegai
NĂMOL de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373596_a_374925]
-
al nostru trup”, „pulberi de tăceri”, „fiorul unui plânset stins”, „sigla-nsingurării“, „bagaje de speranțe sfărâmate“. Natura este, nu rareori, personificată: „valsează norii“, “luna-ndurerată”, “ceru-ngândurat”, „o zi își deapănă azurul”, „toamna amorțită“. Alteori e surprinsă metaforic: „pădurile de ploi”, “smârcurile toamnei”, “horă de stele”, “bolta sângerie”, “castele de zăpadă”, “cerul stors de lacrimi”. Expresivitatea poemelor este asigurată de stilul metaforico-simbolic. „Suspectă de iubire“, poeta pledează dramatic pentru acest suprem sentiment uman (“un foc ce arde”, “ciutura iubirii”, “flamura iubirii”), într-
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
Linia, un braț al Dunării în care se scăldau vară de vară toți prichindeii din sat...mai înspre Reni pădurile interminabile de sălcii și plopi de la Buciumu, Racu sau Gărla Brăilei... și se-ntindeau departe către Isaccea, cu ghiolurile și smârcurile pline de papură și trestie cotrobăite de tot felul de haimanale, evadați din pușcării de drept comun sau condamnați politici ce sfârșeau în cele din urmă răpuși de iernile aprige sau de câinii instruiți ai milițienilor. Lascu era șeful de
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
și priveau în gol. Era ceva obișnuit pentru ei, războinici de generații, cărora mintea le mergea numai atunci când venea vorba de făcut vreun măcel. Ușile monumentale rulară silențios și în maiestuoasa încăpere intră solemn Amiralul. Toți săriră în picioare strigară: Smârc, Smârc, adică un fel de „hail” și rămaseră așa până când primiră ordin să ia loc. Comandantul Suprem era impunător. Trupul său masiv acoperit cu solzi de un verde putred impunea respect iar ghearele negre ori dinții ascuțiți se asortau perfect
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
priveau în gol. Era ceva obișnuit pentru ei, războinici de generații, cărora mintea le mergea numai atunci când venea vorba de făcut vreun măcel. Ușile monumentale rulară silențios și în maiestuoasa încăpere intră solemn Amiralul. Toți săriră în picioare strigară: Smârc, Smârc, adică un fel de „hail” și rămaseră așa până când primiră ordin să ia loc. Comandantul Suprem era impunător. Trupul său masiv acoperit cu solzi de un verde putred impunea respect iar ghearele negre ori dinții ascuțiți se asortau perfect la
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
mâluri cu duiumul, Iar în livadă, fructele-or să sece, La fel și câmpul fără apă rece; La păsăret îi vei strica hodina, Nici rufe nu mai spală gospodina, Iar ciurda când o fi să se adape, Va fi doar smârc aici în loc de ape; Adu-ți aminte scalda de plăcere A țâncilor și-a sălciei mângâiere ! Cum poți să schimbi deodată legea firii, Pentru un moft și-n numele iubirii ? - Of, malule, mă umpli de tristețe, Când te gândești la propria
LEGENDA RÂULUI DE DOR (ALTRUISM) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376743_a_378072]
-
-n năvoade. Să nu crezi ce zice lacul, Că eu nu sunt vinovată!... Păi nici eu!... Să mă ia dracul, Dacă ți-am greșit vreodată! Cum se sfădeau pe nimicuri, Prinși în cearta lor ciudată, Se ivi un somn din smârcuri Și-i înghiți dintr-odată. MORALA Când ești orb de gelozie, Crezi în bârfe și-nghiți hapul, Dai dovadă de prostie Și ades plătești cu capul. Referință Bibliografică: GELOZIA PEȘTILOR / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul
GELOZIA PEȘTILOR de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372671_a_374000]
-
Pip-Narcisa însăși da, iată-i pe toți aici, da, acuma-i știu, drăguții de ei, progeniturile mele din seria "Nocturne", care ieșeau în lume în septembrie și care, săptămînă de săptămînă, m-au acaparat, m-au scos din marasme și smîrcuri adunate, drăguții, unii din ei ca vai de ei, de-abia ținîndu-se pe piciorușele lor de spiriduși hrăniți cu aer, dar dănțuind, dănțuind, să-mi facă mie plăcere, și alții și alții, halebardierii, artificierii subiectelor parșive, scumpii de ei, hi-ha
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
observ... unghiile de la picioare: sidefat-ojate. Trezire din scurtul vis al micului exod. Înapoi, în istoria asta scurtă, de la o zi la alta, eon blestemat! 4 noiembrie Vestea a șocat marea lume literară: excepționala Iris Murdoch, romanciera, s-a afundat în smîrcurile fără speranță ale bolii Alzheimer. Mintea asta care produsese atîta frumusețe și inteligență a coborît subit în beznă. Ce mai rămăsese din ea? Soțul ilustrei nefericite, spirit la fel de dotat, coleg, la Oxford, întru filosofie al celei de lîngă el, de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
jalnicei utopii. (Apropo: referințele ultimilor ani au în vedere doar sinistrul interstițiu al pantofarului, fiind tot mai mult uitat celălalt, al ciocănarului, ce a transformat țara în lagăr de exterminare.) Ciclopul de sub Cetățuia, al cărui ochi s-a scurs în smîrcurile de la poale, zace acum (ruginit memento înspăimîntător) în soarta lui previzibilă: emanație a minții unor golani ai istoriei românești, trădători, neinstruiți, criminali. Pînă și foișorul de sub zidul cetății, destinat a-i fi ciclopului paznic, e atît de vulgar anacronic în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-te, psăltire și dulceață”), de la ruga necontrariată, de o vibrație aproape modernă („Cu a ta putere, / Grije când am multă, / Tu, Doamne, mi-ascultă / Ruga din tăcere”) la strigătul, frânt, al celui „încungiurat de adâncuri”, lunecând într-o tăcere a „smârcurilor”, „fără poduri”, cu fosforescențe înșelătoare. Spaimele primordiale se materializează în imaginea fiarelor cu „căscate guri”, „giunci și tauri”, lei, „ce apucă și zbiară”, sau într-o viziune grotescă, terifiantă, a clevetirii („Mă-mprohită cineș mă zărește, / Buze mișcă, cu capul clătește
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
al dreptății absolute), „Mitea” (Dumitru Stelaru), Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, precum și iluștrii congeneri defuncți: Const. Tonegaru cel sedus de himere, „Poet și Visător de rasă”, „seraficul Princip” Radu Stanca, robustul, neconvenționalul Robert Burns, Villon - cel „rătăcit într-o lume de smârc” - ș.a., iar printre toți aceștia, pitoreștii Stan Palanca („bardul de crâșmă”) și „curiosul bard Pâcă/ ăl de-și căta cu bătăușii râcă”. Pura enunțare a acestor nume creează haloul sublim al unei generații tragice, care clamează, odată cu Spartacus murind, „Lăsați
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
apa unei ploi, care de fapt se dovedește a fi vin euharistic, cuprinde pământul ca un „giulgiu, martor al cosmosului înjunghiat”, o somptuoasă catedrală se refuză credincioșilor și se metamorfozează într-un munte inexpugnabil, râsul unui personaj demonic născut din smârcuri provoacă un teribil cutremur de pământ ș.a.m.d. Narațiunile sunt teatrul unei competiții fără sfârșit: spirit și materie, benefic și malefic, paradisiac și infernal. Ele exprimă, în ultimă instanță, competiția autorului cu el însuși: lupta dintre scepticismul său împins
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
nevasta unui funcționar bancar, Mândricioaia e o moașă meșteră în „trasul de rânză” și datul „în zodii”, Gâță e un soi de șantajist rural, doctorii Popescu-Căpușe și Cicoare schimbă între ei localitățile de reședință - Noroaiele de Sus cu Croncani și Smârcuri -, o țărancă e Silistra, alta e Safta lui Briceag. Spirit riguros, doctorul U. a deprins în perioada de formație calitățile de căpetenie ale profesionistului: observarea atentă a realității, gândirea rațională, dragostea de semeni, dorința de a ajuta oamenii în suferință
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
nordul Olteniei, R. Popescu 60 stabilește o listă destul de lungă de hidronime venite din slava veche Bistra, Bistrița, Cerna, Blahnița, Crasna, Dobra - Dobrița, Izvarna, Șușița, Tismana, Orlea, Sohodol; și totodată și o listă de cuvinte legate de apă precum crivină (smîrc), prihodiște (loc de adăpat vitele), luncă, ier (brasecat). Hidronimul Obârșia, la Vădastra - în sudul Olteniei, pentru un mic afluent al Oltului, vine de la un cuvânt slav indicând "partea de sus", în română însemnînd "izvorul unei ape" sau "un loc de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Un repertoriu de ingrediente din basme, balade, povestiri fantastice folclorice și istorisiri de demonologie populară e mobilizat în capitolul Un orb, unde e prezentată povestea misteriosului personaj Sfânta de pe Vale: oaia năzdrăvană, viziunea paradisiacă a „gurii de rai”, șerpii și smârcul malefic, câinele iadului, fata frumoasă și iubeață ca metamorfoză vicleană a Tălpii-Iadului ș.a. Toate sunt recuperate în ordinea „realistă” prin invocarea stării bahice a personajului care le-a perceput, recuperare contrazisă însă, în alte pasaje, astfel încât textul rămâne ambiguu. În
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
viață duc aproape toate în prăpastie, ieșirea din impas nu se întrezărește, însă potențialul lor de vitalitate este inepuizabil. Îngerul a strigat devine o carte a vieții explozive, eroii par crescuți direct din pământ, țâșniți din lutul negru, mustos, din smârcul bălților. În substanța lui cea mai adâncă Îngerul a strigat e un poem tribal; spațiul lui - un tărâm de baladă, unde vinul se bea, ca în Moldova, cu oala, și se vinde cu „burta”, unde fiecare țăran e „cumătrul lui
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
o mutație insolită a semnificaților” și fără grandoarea tumultului vital de altădată: sub „nori negri” lumea întinde larguri de culoarea mercurului și mări de silitră la „malul de beton”, „ape verzi și lâncede”, „indiferente”, poartă alge și „anemone paludice”, în smârcuri, amestec de zloată și pulberi, zăpada putrezește „ca un sărut pângărit”, ploaia rupe obrazul cu unghii ascuțite, o „noapte lichidă” domnește, în care cu greu se poate vâsli și doar rareori zvâcnesc vise cu terase albastre și „un catarg clătinându
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
dimineața va da un alt relief, mai blînd, siluetelor care străluciseră aidoma unor diavoli în pălălaia cu limbile despicate. Singura lampă adevărată e soarele, slăvitul, auriul și veselul soare - toate celelalte sînt mincinoase! Dar soarele nu poate ascunde nici blestematele smîrcuri din Virginia, nici blestemata Campagna romană, nici întinsa Sahară, nici nesfîrșitele deșerturi și necazuri de sub lună. Soarele nu ascunde oceanul, care e partea întunecată a acestui pămînt și care ocupă două treimi din el. De aceea, muritorul care are mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca să fie sigur de prospețimea și puritatea lui, așa cum drumețul din prerie își caută singur vînatul pentru cină. Capitolul XCVII ARIMAREA ȘI CURĂȚENIA Am mai arătat cum marele leviatan e observat de departe, din vîrful catargului, cum e urmărit prin smîrcurile oceanice și ucis în văile adîncurilor; cum e remorcat apoi lîngă corabie și descăpățînat; și cum îîn virtutea aceluiași principiu care-i acorda odinioară gîdelui veșmintele celui decapitat) uriașa-i haină vătuită devine proprietatea călăului său; am arătat, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
interioară. Dar dacă liniștea lacului este brusc amenințată (de o furtună, de exemplu), atunci sunt evocate temerile subiectului. El se teme, pe drept cuvânt sau nu, că situația sa, până atunci pașnică, ar putea fi în mod brutal bulversată. Mlaștină, smârc, iaz Mlaștina evocă mai ales lentoarea, împotmolirea și confuzia. Este o reprezentare a apelor tulburi, stătute și neproductive. Pune accentul pe absența evoluției unei situații sau pe obscuritatea și dezordinea ce domnesc în spiritul celui ce visează. Mare, ocean Marea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
între munți și mlaștini, un codru întunecos vuiește sinistru. Îl recunoaște imediat după desimea co pacilor înalți. Pădurea Hercynia! Acoperă tot teritoriul la est de Rin până la geți și daci. Brusc, îi apare în față un drum îngust printre niște smârcuri întinse. O apucă pe el fără să știe încotro îl duce. Observă doar că de o parte și de alta se întinde o mocirlă cleioasă din pricina nămolului gros și înșelătoare din cauza pâraielor ascunse. De jur împrejur e plin de costișe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deșteptase în tremur; apoi chemările se răriră, slăbiră, se stânseră. În tăcerea care se întinsese pretutindeni până în depărtări nesfârșite, pe roșața din fund, din apus, începură a trece rațele sălbatice. Veneau din zarea Dunării, din bălțile Brăilei, și treceau prin smârcurile apropiate de la Mălina. Stoluri, pe cer depărtat, purpuriu, grăbeau ca alungate de vânt. Se deslușeau linioare mărunte, negre, în lumina vie a asfințitului, izvorau ca din aburi, cârd după cârd, intrau în marea de lumină, apoi coborau, se mistuiau. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]