278 matches
-
o lespede din marmură și deasupra ei, aliniate unul lîngă celălalt, mi se păru că recunosc două obiecte similare, de mărime diferită, albe. Reflectau tremurul lumînării mai intens decît restul sălii și mi-am Închipuit că era vorba de lemn smălțuit. Am făcut Încă un pas În față și abia atunci am priceput. Cele două obiecte erau două racle albe. Una dintre ele măsura doar vreo trei palme. Am simțit un val de frig În ceafă. Era sicriul unui copil. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o turlă, o copie la scară redusă a unuia dintre turnurile catedralei Chartres. Apoi, cu ajutorul unui manual numit Elemente ale stilurilor arhitecturale, s-a apucat să decoreze structura cu roadele imaginației sale. Capete de balaur, urne, arcade islamice, dale Mugale smălțuite și numeroase copii ale statuilor grecești și romane; toate acestea și-au găsit locul în completarea clădirii. Nababul a fost încântat, a comandat fericit marmură de la Ferrara, mozaic de la Oxford, și a angajat o echipă de lucrători în mozaic condusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nababul mai degrabă mănâncă din vasele de metal thali direct pe podea, decât din serviciile fine de masă Meissen, când cinează la palat. I se observă pasiunea din priviri când recită un poem persan sau ține în mâini un vas smălțuit și se știe că, in inima sa, îi consideră pe englezi un factor de discontinuitate, iar ascendența lor de optzeci de ani asupra ținuturilor sale nu e decât un incident oarecare într-o istorie lungă, care se desfășoară sub semiluna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
uneori în curte, alteori afară, în câmp, unde pare să aibă grijă de recoltă. Idolii, aflați sub mici adăposturi din stuf, au forme diferite: din piatră, sculptați în lemn, vopsiți sau nevopsiți, movile de argilă cu fragmente de țiglă albastră smălțuită care trebuie să fi fost aduse din sud, dinspre deșert. Altul constă într-un baton de metal oxidat care se dovedește a fi o pușcă cu închizător de cremene, cu patul mâncat de termite. Toate sunt acoperite cu un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prin care am intrat. E în partea de vest și pare să fie singura intrare. Clădirea din fața mea seamănă cu un templu: are un acoperiș în formă de aripă și ziduri înalte. Bârnele și coloanele de sub plăcile galbene de ceramică smălțuită sunt vopsite într-o culoare deschisă. Ușile și ferestrele sunt sculptate cu simboluri ale fertilității: fructe cu formă rotundă, legume, mâna lui Buddha, flori îmbobocite, valuri oceanice și nori. În curte își face apariția în tăcere un grup de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nefavorabile din nord. De pe creasta sa, orașul arată ca o pădure magică înțesată cu copaci și tufe cu flori, mai verde chiar decât zonele de țară. Prin frunziș se ițesc strălucind plăcile vechi, din ceramică galbenă ca aurul, precum și acoperișurile smălțuite ale templelor, gheretelor de pază și palatelor. Pavilioane stacojii sau de un verde-smarald își expun ștreșinile răsucite în sus, magnific ornate. Stând pe vârful dealului, mă simt copleșită de ideea că am fost binecuvântată de energia celestă. Am făcut dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în timp ce se năpustesc prin holurile aurite, bogat sculptate ale clădirilor centrale. Pot să-i văd intrând în camera mea și cotrobăind prin sertare. Îi văd forțând intrarea de la camera mea de depozitare în care îmi ascunsesem jadul, argintul și vasele smălțuite, tablourile, broderiile și fleacurile. Erau prea multe de luat, asa că barbarii au scos perlele de pe robele împărătesei Nuharoo și au golit cutiile cu diamante ale Majestății Sale... — Unde era prințul Kung? Împăratul Hsien Feng alunecă de pe jilț și încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spinarea calului, așa cum o făceau strămoșii săi. Aș vrea să nu fiu nevoită să-mi aduc aminte că suntem în exil. Jehol e un loc măreț și tăcut. Lumina albicioasă a soarelui se reflectă ușor de pe acoperișurile sale din țiglă smălțuită. Curțile sunt pavate cu lespezi de piatră, iar ușile sunt flancate de ziduri groase. De la moartea lui Chien Lung, acum o jumătate de veac, cea mai mare parte a palatelor au stat goale și miros a mucegai. Atacate fără cruțare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În folosul celei noi, la care trudisem și eu ca un câine. Un ibric de cafea din aramă făcut numai din ciocan de un meșter făurar - valoare uriașă, având În vedere că nici nu se compară cu ciurucurile de tablă smălțuită care se găsesc În comerț și care se găuresc și se lasă podidite de rugină după nici cinci ani de folosire. Chiar dacă e turtit amarnic, se pot Încă observa finele gravuri ce-l Împodobesc și care reprezintă o corabie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bărbat de către soțul legitim, i s-a aplicat tratamentul tradițional: a fost dezbrăcată la piele, unsă cu păcură, tăvălită prin fulgi, urcată În căruță dimpreună cu zestrea ei - două preșuri Împletite din cârpe, un rățoi, trei găini și o cratiță smălțuită -, plimbată prin tot satul și depusă, În cele din urmă, În bătătura rușinaților ei părinți, care i-au aplicat, la rându-le, o corecție corporală binemeritată și soră cu moartea; un nepot al omului de film Ghiță Bulgaru a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
imperială centrală, care merge paralel cu lacul. Este aleea pe care obișnuiau să se plimbe împăratul Hsien Feng și împărăteasa Tzu Hsi. E îngustă și umbrită de chiparoși înalți. Ea îi calcă pe urme. După o milă, se zărește Pagoda Smălțuită A Comorilor Numeroase. Pagoda e o construcție cu șapte etaje, de mai mult de cincizeci de picioare înălțime, având opt laturi. Este încrustată de sus până jos cu cărămizi smălțuite, de culoare albastră, verde și galbenă. Multiple sculpturi ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îi calcă pe urme. După o milă, se zărește Pagoda Smălțuită A Comorilor Numeroase. Pagoda e o construcție cu șapte etaje, de mai mult de cincizeci de picioare înălțime, având opt laturi. Este încrustată de sus până jos cu cărămizi smălțuite, de culoare albastră, verde și galbenă. Multiple sculpturi ale lui Buddha înfrumusețează zidăria. Pagoda e așezată pe o platformă de piatră albă și este încoronată de un turn cu vârf ascuțit, aurit. Vântul poartă un sunet melodios. Mao se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Înainte de a străbate Kargas Kuh, Înspăimântătorul Munte al Vulturilor, vizuina tâlharilor care pradă Împrejurimile Isfahanului. Kashan, construit din argilă și noroi. Vizitatorul caută În zadar un zid sărbătoresc, o fațadă Împodobită. Și totuși, acolo se fac cele mai vestite cărămizi smălțuite, care vor Înfrumuseța cu verde și auriu miile de moschei, de palate sau de Înalte școli musulmane, de la Samarkand la Bagdad. În Întregul Orient islamic, faianța se numește pur și simplu kashi sau kashani, oarecum la fel cum porțelanul poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mine, În fața dughenei unui olar, ținând la piept un miel de-abia născut; propunea un schimb, meșteșugarul discuta; fără să-și ia mâinile nici de pe ulcior, nici de pe roata sa de olar, arăta cu bărbia spre o grămadă de străchini smălțuite. Îi urmăream pe cei doi bărbați, cu bonetele lor de lână neagră Împodobită cu găitane, cu tunicile lor În dungi, cu bărbile cu sclipiri roșiatice, cu gesturile lor milenare. Exista oare vreun detaliu al scenei care n-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
asaltează din când în când orașul, ca un soi de epidemie. Dați-mi voie să vă descriu clădirile balneare, așa cum arată ele acum. Edificiul principal e o construcție în stil victorian, o lamentabilă cazarmă lungă și înaltă, din cărămidă galbenă smălțuită, încărcată cu o sumedenie de ornamente gotice. Când a fost ridicat, stabilimentul se numea „Institutul balnear“, și i se mai spune și acum „Institutul“, deși multă lume îl numește, familiar, „Băile“. Clădirea Institutului cuprinde, pe lângă sala mașinilor, un spațiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
jigărită și în paragină, ridicată prin anul 1920, în stil Bauhaus, și considerată la acea vreme drept un model de arhitectură modernă. Între capătul acestei clădiri (numită „Camerele din Ennistone“) și capătul grădinii se înalță un zid din cărămizi galbene smălțuite, asemănătoare cu cele din care e zidit Institutul și decorate din loc în loc cu plăci de ceramică albastră și liliachie, care închipuie forme de delfini sau alte asemenea modele. Dreptunghiul spațios cuprins între aceste patru laturi conține „Baia Exterioară“, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
puternică. Cât timp înotase în semiobscuritatea învăluitorului nor de abur, ieșise soarele și cerul se albăstrise. O luă pe lângă gardul viu, înalt, care mărginea grădina Camerelor din Ennistone, apoi coti pe lângă celălalt gard viu, de lângă bazin, și pe lângă peretele galben, smălțuit, în direcția „oalelor cu aburi“. Văzu în fața lui, stând chiar pe marginea „oalei“, silueta masivă, aproape complet despuiată, a lui William Eastcote. Își dădea părul pe spate, pieptănându-și cu degetele șuvițele ude, ușor rărite. Discuta cu un bărbat gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o casă scundă, cu ferestre mici, ca să nu se piardă, iarna, căldura și să nu năvălească, vara, soarele prea agresiv. În odaia principală, mama așezase deasupra icoanelor ștergare înflorate, înnodate în jurul unor buchețele de busuioc, și farfurii de lut ars, smălțuite. Pe masă, aflată în unghiul format de cele două lavițe, pictate de meșteri locali, în care erau ținute valuri de pânză și alte lucruri de valoare, se găsea, în afara Bibliei, doar un ceas deșteptător tip CFR, iar pe peretele dinspre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ale mîncării și zidarii care ieșeau din schimb veniră să mănînce. Coborau de pe schelă și se apropiau de locul unde-i așteptau nevestele, le salutau cu răceală și ele deschideau legăturile. Atunci ieșeau la iveală niște farfurii ciobite de tablă smălțuită, umplute pe jumătate cu o mîncare grasă, un amestec de tăiței cu carne, dar grosul erau cartofii. Din niște legături mai mici scoteau linguri de tablă și pîine pe care zidarii le luau În tăcere; apoi se așezau pe cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mereu de lucru pe scările interioare ale clădirii, în semiîntunericul de cavou al vilei. Atâta câtă era, lumina se reflecta în pereții vopsiți în ulei și li se revărsa difuză pe fețe, ca și pe fețele mai mici, de carton smălțuit, ale păpușilor. Victor și Ingrid erau de-o vârstă, aveau aproape cinci ani în ziua când, întrerupându-se dintr-un joc oarecare, ea îl luase de mână și-l trăsese după ea pe scări în sus, pe scările uriașe. Băiatul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nouă ani, îmbrăcată mizer, împin gând un cărucior de copil din imitație de piele albă lăcuită grosolan, care arăta ca un porțelan crăpat, și fără cauciucuri la roțile strâmbe. În cărucior era o păpușă cu cap de carton, de asemenea smălțuit. A venit hotărâtă spre mine (eram în uniformă de liceu, croită dintr-un material de necrezut de prost, care avea genunchi și coate din fabricație) și, de dincolo de gardul de fier forjat, mi-a spus: „Închide ochii și întinde pal
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu gura Văii Moratului, locuită de familii de rromi care mult se zbuciumă ei pe la cules de ciuperci de pădure, aleargă după melci pentru cooperația de consum, strigă pe străzi și tentează gospodinele cu un troc în care oferă oale smălțuite, roșii cu buline albe, contra pene de gâscă. Asta-i tot ce-mi răsare înaintea ochilor la toate afirmațiile acelea cu adevărat cutremurătoare, care seamănă cu altele, de pe vremea când, la un an după revoluție, a venit pe la sediul societății
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
încercă s-o ignore, privind fix obiectele din jur, acestea deveniră instabile, de parcă pereții, mobila și ornamentele erau piese ale unei forțe distructive împinse să ia formă de către o forță ostilă, care nu le putea reține decît așa. Un urcior smălțuit așezat în dreptul ferestrei părea pe punctul de a exploda. Duritatea verdelui său strălucitor îl amenința din cealaltă parte a camerei. Toate obiectele pe care le vedea păreau alcătuite dintr-o teroare imensă. Se holbă la tavan și-și adună gîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se cam hărtăniseră de atâta purtare. Au mers la târguială împreună, luând Grivița de la un capăt la altul. Muierea, înainte, negustorul, după ea. Aici, altă lume: strada largă, nepavată, mișuna de căruțe țărănești cu coviltire înalte, încărcate cu mături, oale smălțuite, pahare străvezii de sticlă și borcane de lut, deasupra cărora moțăiau copiii lângă femei în fuste lungi. Camioane cu osii de fier 19 hurducăiau prin gropile drumului. Căruțașii spătoși suduiau caii nădușiți și-i loveau năprasnic cu bicele. Alături alergau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai departe: - De la conu Ionel, prietenul socrului, cincizeci de lei! N-a mâncat, n-a băut, bani a trimes! Să ne trăiască! - Mulți ani trăiască! strigau mesenii. - Nenea Cristache Cuțu, de la Tramvaie, cincizeci de lei și o oală de noapte smălțuită! Muierea sună piesele de metal din ea și o dădu lui Grigore. - ...De la Stanică Cepeleag, șaptezeci de lei, o cămașă de noapte și șase tacâmuri. Ar fi dat mai mult, dar a plătit trenul de la Roșiori! La urmă, socrul aduse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]