1,060 matches
-
pe Liviu Livianu atârnat în ele. Neputincios în a ajunge la o concluzie și în absența oricărui interes din partea "fetiței" de pe bicicletă, în ziua primei ninsori el renunță să-i mai stea în urmă. Luana îl privi cum pleacă, luând smaraldele cu el și se întrebă cum ar fi putut să-i spună că ea își trăise emoțiile și iubirea, îi dăruise, pe parcursul acelei nopți, inima și toată ființa ei, că o dată cu terminarea cărții ea își trăise idila. Și prietenia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
De câteva săptămâni Își făurise propria lui metropolă, o tot reclădea În minte pe când Își vedea de treburile zilnice. Când mătura curtea Își inchipuia o câmpie largă, străjuită de dealuri Îndepărtate, când hrănea puii de gâină adăuga un cer de smarald tulburat de nori groși de ploaie. După cină se grăbea să se ducă la culcare, dornic să dispună de momentele vrăjite, febrile, când putea reveni să-și focalizeze Ierusalimul, o căsuță curată, modernă, cu pereți de cărămidă bine văruiți, cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
neagră, potrivnică soarelui doritor să ne mângâie cu razele lui. Bate un vânt rece. M-am hotărât tocmai acum să ies la o plimbare în parc. Cad pe rând frunzele copacilor peste care toamna a presărat culoarea aurului, rubinului și smaraldului. Cerul învinețit și obosit ca după o noapte de veghe este brăzdat de ape verzi și limbi de foc, pregătite să inunde orașul. Înaintez încet, auzind lăicerul de jos gemând parcă, rugându-mă să nu-i calc frunzele. Mă apropii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de strălucirea piscurilor albe de calcar, ce scânteiază sub luminile de aur ale soarelui, parcă ar fi un diamant al timpului, ori o mândră stea polară. La poalele muntelui, ținuturile păduroase înfășoară goliciunea de calcar cu o mantie verde, de smarald. Câtă forfotă, câtă viață ascund aceste păduri - îmi ziceam eu, purtată fiind de marile aripi ale fanteziei. Aceste viețuitoare stau aici ca într-un templu, respectând cu sfințenie primitoarea lor gazdă și legile naturii aspre din această lume de legende
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
primitoarea lor gazdă și legile naturii aspre din această lume de legende și de miresme tari. Mai sus, enorma catedrală a pădurilor ce-și leagănă frunzișul toamna, îmbrăcând Ceahlăul într-o vâlvătaie de aur, își pierde din întinderile-i de smarald, făcând loc oceanului verde al coniferelor. Brazii, pinii, molizii își înalță aici tulpinile lor ca niște semețe lumânări cafenii cu flacăra verde, ce ard la nesfârșit, străbătând ani, întovărășind muntele venerat, pe care îl îmbracă cu veșminte verzi și în timpul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
C Pădurea Dobrina La marginea unui orășel micuț, numit orășelul dintre vii - anume orașul Huși - se întinde, printre dealuri pline de podgorii, pădurea Dobrina. Deasă, mare, tăcută și neclintită, ca o statuie a unui faraon egiptean. Pare un castel de smarald verde, în care se adăpostesc multe vietăți. Înconjurată de jur împrejur cu dealuri, s-ar putea asemăna cu o cetate minunată, ca și una din cele construite de Ștefan cel Mare. Este printre locurile cele mai agreate de hușeni. Adesea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
el. Atunci pornești la drum și drumul se bifurcă în lumi paralele. Atunci, da, lucrurile par să se schimbe, chiar dacă ele sunt mereu aceleași, manifestarea lor e alta. Cine e Aspida, am întrebat, și cum poți întâlni privirea ei de smarald? După ce am auzit sfârșitul poveștii, însoțitorul meu trist și singuratic a vrut să fie lăsat singur. Ne-am despărțit cu promisiunea de-a ne revedea la capătul acestui periplu. După ce m-am îndepărtat, am început să intuiesc în presiunile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Era prima mea zi în rezervație și-mi înfăptuia un tur de recunoaștere. Mi-a prezentat-o. Am dat mâna îndelung, mâna ei a întârziat prea mult în palma mea... în timp ce Aspida ne privea de la geam cu ochii ei de smarald. Apoi am urmărit-o o vreme cum se îndrepta cu pași hotărâți spre ieșire. În acest timp, vechea mea prietenă vorbea întruna fără ca să aud nimic din ce spune. Mi-am scurtcircuitat urechile, cum adesea făceam când doream să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zi, au sosit doi băieți tineri, frumoși ca dioscurii, ce se iubeau precum Narcis și Goldmund. S-au scăldat și apoi și-au întins trupurile atletice la soare spre a fi binecuvântate. Unul dintre ei mi-a surprins privirea de smarald printre răchite. Atunci am luat pe dată înfățișarea unei fete frumoase cu părul portocaliu ca soarele și m-am întins goală între ei. Am alergat toți trei pe malul râului, m-am îmbrățișat cu fiecare pe rând și gelozia creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o perdea de ceață subțire și fulgurantă, în spatele căreia se agitau în gesturi minimaliste costumele de baie în alb și negru, costumele largi și generoase de epocă. Lumina urca de dedesubt, din partea policromă a peisajului, cea cu marea transparentă de smarald prin care se vedea deosebit de clar, de sus, de pe povârnișul plajei. Se vedea fundul mării cu nisipul ei alb desenat cu viețuitoare și alge în cele mai vii culori. Apa deosebit de clară și cristalină era irizată de o lumină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din Mihai Dinu, urechile și mustața, din Any Palade, dobitocia, fapt ce uimi pe țiganul, proful de biologie, văzând în eleva lui, Piranda ideală, întruchiparea țigăncii Cerestina, Preoteasa țigănimii de pretutindeni, cu pielea aromată ca o Coca-Cola și ochi de smarald. Și îi căzu cu tronc, trimițându-și la Dracu' deontologia profesională. Ea neagră, el negru, s-ar fi căutat noaptea în pat, două bucăți de beznă putredă, fără să se găsească decât după scânteile iubirii gândea Gustav cu glas tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Seara, cădea frântă în patul ei, pe perne mari și pufoase, în care se afunda până a doua zi, în somn vizitând palate imense, toate din marmură cu statui de aur, șobolancele îmbrăcate în haine de purpură, cu ochi de smarald și gheare de argint și șobolanii, cu haine de paradă pe care luceau decorațiile de clan, în centrul lor luminând muzica tristă a speciei, concentrată într-un semn runic pe care Mioara Alimentară îl descifră ca fiind un simbol exprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
intervine Dendé, despre Gemeni ce ți-a spus? Bănuiam că ești dintr-o zodie din asta duală, cum se spune, tresare Tîrnăcop, neștiind ce metal, piatră prețioasă sau culoare i s-ar fi potrivit mai bine. Galben, oranj, argintiu, gri, smarald, mercur, paladiu, rubin. Patima asta a schimbării am avut-o dintotdeauna, m-am născut cu ea în sînge, se gîndește Roja, așezîndu-se în genunchi la capătul cortului, chinuindu-se să smulgă cu degetele un țăruș înțepenit în pămînt. Pînă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să te gândești la obiceiul fardării morților: „Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru.“ (Stela Brie) „Mă nasc sub curcubeul celor șapte culori, / Care mi pune în palmă lumina purpurie, / Pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
florilor, între mâinile ei aspre și bătătorite.“ „Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru.“ „Ca oriunde, în satul cu salbe de păduri și izvoare cristaline, vacanțele școlare erau adevărate poieni ale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
viziune asupra iubirii. Nici vorbă de așa ceva. Viziunea este, dimpotrivă, flagrant demodată. Poeta își alintă iubitul în văzul lumii, copleșindu-l cu drăgălășenii: „Iubitule, ascultă ce-ți spun: / tu ești un crin / și eu o margaretă, / ochii tăi sunt de smarald, / gura de rubin, / mâinile de marmură caldă“ etc. În plus, ea se alintă, vorbind peltic și punând la cale pozne pe care le consideră înduioșătoare: „O să mă strecor într-o zi/ ca un hoț / să-ți răsfoiesc gândurile, / să-ți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
era acolo și să știi tu se întoarse spre diamant toată lumina ta nu poate fi nici cât umbra luminii care-I izvora de pe chip. Iar chipul acela era de Om!" "Ei, asta-i! îi răspunse verde de invidie un smarald. Și de unde știi, mă rog, că era chiar Dumnezeu?!" Piatra cea nouă oftă și spuse: "N-aș fi vrut să povestesc asta. E cea mai dragă amintire a mea și dac-o spun... rămân fără inimă și mă sfărâm... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bucurie trecu prin noapte și noaptea se făcu de mătase, dulce și blândă... "Iisus..." repetă, dus pe gânduri, trandafirul deșertului. "Aaaa, dar trandafirul deșertului e doar o floare roșie și... ha-ha! otrăvitoare pentru oameni! Cum poți fi tu asta?!" continuă smaraldul. Când a plecat furios de lângă El, diavolul s-a înțepat în picior și din sângele acela a ieșit otravă... floarea n-are nici o vină, doar răutatea..." reuși să mai șoptească trandafirul deșertului... Rușinat, smaraldul șopti și el: "Nici eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Cum poți fi tu asta?!" continuă smaraldul. Când a plecat furios de lângă El, diavolul s-a înțepat în picior și din sângele acela a ieșit otravă... floarea n-are nici o vină, doar răutatea..." reuși să mai șoptească trandafirul deșertului... Rușinat, smaraldul șopti și el: "Nici eu n-am nici o vină. Eu am stat cândva pe fruntea celui mai frumos înger pe care l-a făcut Dumnezeu. Dar care nu i-a respectat voința. Și am căzut odată cu el. Numele lui, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
îndurat ispita pentru ei. Satana știa, dar n-a înțeles iubirea lui Dumnezeu și nici voia Lui." Se făcuse liniște. Priveau cu mii de scântei colorate spre locul unde fusese trandafirul deșertului și acum strălucea, stins, un pumn de nisip... Smaraldul tăcuse și el. Orologiul elvețian bătu de douăsprezece ori. Dar nimănui nu-i mai ardea de vorbă. Apa curgea mai departe pe pietre. Trist, ametistul spuse: Aceasta e iubirea cea mai mare: să-ți dai viața pentru cineva". Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fascinează este lumina din ochii lui, mai puternică, mai orbitoare decât lumina soarelui. Realizează abia acum că ochii a căror privire o absoarbe sunt verzi, de un verde intens, fără pată. Trec minute până, în fine, ea rupe tăcerea : Două smaralde, așa sunt ochii tăi; nu știusem până în clipa asta că ai ochi verzi, atât de verzi. Indiferent ce se va mai întâmpla, eu voi păstra imaginea chipului pe care lumina zilei de azi m-a făcut să îl descopăr cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
curbe line dând apoi naștere bordurii largi care adăpostește fresca exterioară, incredibil de bine conservată. Fațada vestică pare o pictură ajurată decupată din vechi cărți sfinte. Brâul de sub cornișă este ornat cu mici icoane de email cu reflexe verzi, adevărate smaralde precum ochii celor două Ane și ai lui Dragoș. Un sunet grav curmă liniștea. Este urmat de o dezlănțuirea armonioasă de clinchete. Sunt clopotele bisericii care anunță terminarea serviciului divin. Sătenii încep să iasă doi câte doi pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pietre..." Ninetistele îmi obturau orizontul vizual și eu îmi imaginam că magiciana chiar scosese un taur din joben și, luându-l de coarne, se îndrepta în direcția amintită... Pentru taur, pardon, vă imaginați că n-am putut veni aici cu smaraldul, piatra care ne ține echilibrul sufletului în viață. Am piatra la domiciliu, nu pot ieși cu averea asta în lume; e greu să te fofilezi printre tot felul de bandiți, când ai renume, ca mine... Până la Ali Baba și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
voie Luminăției Sale, eu, șeiceasa temporară, locuitoarea insulei în formă de inimă, ca să plec prin lume cu șevaletul! Cine putea născoci o glumă mai reușită decât Ahmad?... Vai, Luminăția Voastră, și ce fel de lesă voi purta? Una împodobită cu smaralde, cu safir, rubine sau chihlimbar? Și când voi fi slobozită din prețioasa lesă, cine-mi va semna biletul de voie, Șeicimea Voastră sau prima soție a Ta, Stăpâne Atotputernic? Și câți detectivi voi avea pe urme? Și câți plozi arăbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vrea să plece, căci ce pot să fac? Pentru acea, și numai pentru acea steluță./ Răsună vraja melodiei goale Și fulgii cad necontrolați, Spectacolul uimește prin depărtare Și recele se instalează treptat. Spectacol estetic, bazat pe răceli. Cad frunzele de smarald, coboară fluturi de soare, Nu se aud ecouri, se simte apa lin Iar liricul senin Sună încet în noapte. Cad aburii de intim, cascada liniștii, Iar apa cade lin, pe frunzele de aur. Eșarfa se adună, se strânge la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]