332 matches
-
în romanul Siebenkäs și trimisă lui Madame de Staël, care a tradus-o în franceză în De l'Allemagne. Aici Jean Paul își perfecționează și radicalizează viziunea sa scandaloasă asupra Nimicului absolut: Nimic imobil și mut! Rece, eternă necesitate! Haos smintit! Cunoașteți voi ceea ce dominați? Când veți abate edificiul și pe mine odată cu el? Haos, știi oare ce faci când înaintezi cu uraganele tale în viscolul astrelor, stingând cu răsuflarea-ți un soare după altul, când roua luminoasă a constelațiilor își
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și cu dumnezeiască rîvnă să cercați sufletul lor a-l îndrepta, căci ce puteți voi cu înțelepciune repara, armașii și slugile lor nicicînd nu vor putea face, căci aceștia par plămădiți dintr-o sămînță mai rea decît tîlharii cei mai smintiți." " Cînd fiare puneți tîlharului, cercați mai întîi pre voi să vedeți cum e de greu." În 1716, Nicolae Mavrocordat a început zidirea mînăstirii Văcărești, una din cele mai moderne mînăstiri-penitenciar din Europa, deținuții fiind scoși la slujbe în fiecare zi
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cuvinte și pe receptarea și chiar inventarea unor termeni sau împrumutarea unora dintr-un lexic străin 11: aiurea "absurd, ciudat, nepotrivit", anti "sedat", belea "nemaipomenit", benga "rău", beton "nemaipomenit, extraordinar", bată "nătâng, prost", biscuit "foarte slab", blană "foarte moale", bubui "smintit, zăpăcit", clei "care nu știe absolut nimic"; foarte beat", crima "formidabil, extraordinar", dilimache "nebun, ticnit", doxa "care știe tot", giopsi "de calitate superioară, excelent", giorno "extraordinar", lache "prost, nedescurcăreț", mambo "frumos, excelent", mangă "foarte beat", matol "foarte beat", mega "grozav
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
deschisă a restaurantului. Totul avea un sens, și degetele bătrâne care se crispau pe pielea neagră, și brațele tinere care tremurau sub picăturile înghețate. Și nimic nu mai era straniu. Am crezut o clipă, într-o străfulgerare a unui gând smintit, că e cu putință să mă aflu printre ei, să-mi mărturisesc foarte simplu durerea... Un bărbat s-a desprins din mulțime, având aerul că ne îndeamnă să intrăm mai repede, a constatat că s-a înșelat și a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
credea că cel care între douăzeci și treizeci de ani nu subscrie la fanatism, la furie și la demență, este un imbecil, iar nenorocirea este rezervată tinerilor. Europa credea pe vremea aceea în tineri, iar tinerii aveau nevoie de idealuri "smintite", numai ei puteau promova doctrinele intolerantei și le puneau în practică, spune Cioran, "ei sunt aceia care au nevoie de sânge, de țipete, de tumult și de bărbărie"9. Cioran din anii 1930-40, din așa-numita "perioada românească", este unul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spune Cioran, o blestemam, în timp ce dăm lumii copii, unul după altul. Cioran își uimește încă o dată cititorii atunci când, tematizând moartea, în eseul final din Ispita de a exista, exprimă o uluitoare profesiune de credință în favoarea miracolului vieții și a foamei smintite de a trăi: "Pe langă neființă cea de toate zilele, ce miracol, ființa! Ea este incredibilul, ceea ce nu se poate întâmpla, e starea de excepție. Asupra ei nimic n-are putere, decât poate dorința noastră de a ajunge la ea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lui Lautréamont, ambele de o frumusețe "veninoasa și malignă", creații fantastice și onirice, depozitare ale destinului tragic al ființei umane, dar și ale bunătății sale, unde autorul este uneori narator, alteori personaj, întotdeauna protagonist al scenelor pe care "creatorii lor smintiți le țes pentru a ilustra absurdul existenței umane"47. În mansarda friguroasa în care îl găzduia portarul anarhist de la Sorbona, unde noaptea se învelea cu colecțiile vechi ale oficiosului comunist francez "L'Humanité", păstrate de gazdă lui cu mormăiala "știu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
populare românești: "să-și mănânce de sub unghie", "să-ți puie coarne, să nu le poți duce", "să ne vedem când mi-oi vedea ceafa... fără oglinzi". El a prelucrat în viziune comică această temă a diavolului însurat sau a femeii smintite, textul încadrându-se în "capitolul oriental al mitologiei caragialiene" (Mircea Tomuș). Fantasticul relevă acțiunea malefică a personajelor feminine asupra bărbaților, care scapă înțelegerii raționale. Vrând să afle adevărul despre comportamentul uman, Dardarot trimite un drac pe pământ, travestit în negustor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prezentarea unei familii compuse din ceea ce Otto Gross va numi "inferiorități psihopatologice"142. Unguroaica Reghina, servitoare la Radna, femeie voinică, frumoasă și în toată firea a rămas, după nașterea copilului ei, paralizată de o mână, strâmbă de gură și cam smintită, încât abia te mai puteai înțelege cu dânsa. Scriitorul notează cu rigurozitate aproape medicală manifestările psihotice ale femeii, de la halucinații (Câteodată, așa din senin, o apuca ceva de rămânea ca-nțepenită, cu ochii sticliți și vorbea aiurea.) la exacerbarea instinctului matern
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
vântului dezlănțuit în codri (vv. 43-45), dar și în Liniștea după furtună, unde ocurenta din finalul poeziei dezvăluie chipul naturii dezlănțuite: prin care-n chinuri grele / și lungi, fiori de gheață / simțiră mulți văzând dezlănțuite / potrivnic nouă vânturi / și fulgere smintite (vv. 39-41).342 Poate fi, dimpotrivă, suflu vital al naturii ce renaște imaginile reflectă atunci ecouri petrarchești și vergiliene: se-alină gerul și-adieri jilave se iscă sub zefir și umbră sura / de nori o-mprăștie alungând-o-n vale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cad ca o sentință irevocabilă asupra lumii ficționale a romanului: "[26] Adevărate sunt cele bune [...]; adevărate sunt și cele rele. Dumnezeu pe toate le pune în cumpănă și le cântărește, plătind fiecăruia după marfa pe care a adus-o. Faptele smintite ale prietenilor noștri sunt pentru noi pasat dulce, căci știm că va sta asupra lor un județ înfricoșat." (p. 134) Inspirate de cântarea Anei, mama lui Samuel ("Domnul este Dumnezeu a toată cunoștința și lucrurile la Dânsul sunt cântărite" - Regi
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
păstrate în Biserică și vin acum să ne învețe niște rătăciți cum să trăim și cum să slujim lui Dumnezeu? Judecă singur în ce greșeală te afli, de vreme ce tot satul, după cum mi-ai spus, te socotește ca pe un om smintit sufletește și nu ți mai dă nimeni nici bună ziua! În lăuntrul lui se produsese ruptura. Copilul se înveseli puțin. Se uita fix în ochii mei. Ce-ai fi zis dumneata dacă tatăl dumitale s-ar fi purtat așa cum te porți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
casă, pentru ceva palpabil, Dumnezeule ! Bani de care să ai când te-o ocoli șansa mai încolo, că doar roata vieții se învârte, nu trebuie să-ți spun eu asta ! Ai 23 de ani, Doamne, și cheltui ca un copil smintit. Pe artiști, cu actori, cu scriitori, cu cutare și cutare, pe băute continue, pe femei frumoase, câte îți mai ajung pe-o seară ? — Asta te roade pe tine, patul meu... Știi ceva, Pițule ? Nu mă aștept ca tu, mai ales
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
11 septembrie și poate să se mai Întâmple. Dar, după cum spuneam, există o linie subțire Între precauție și paranoia și uneori am trecut peste ea. Europenilor și altora le place adesea să glumească pe seama optimismului și naivității americane - convingerea noastră smintită că fiece problemă are o soluție, că ziua de mâine poate fi mai bună decât cea de ieri, că viitorul poate Întotdeauna să Îngroape trecutul. Dar am fost Întotdeauna convins că În sinea sa, restul lumii invidiază optimismul și naivitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
imaginar nichitian), vizualizăm o cadență spiralată, precum: „Râsu............................. plânsul............................plimbă ursul și pe maluri șobolanii joacă zaruri bându-mi anii trei femei aprind scântei oarba de grâu cade în râu surda de dor calcă prin nori muta din schit cântă smintit cu buze fără de sfârșit <nici un cuțit nu m-a hoțit> ” (Râsu Plânsu) Poetul eoria Zilieru se lasă cucerit de suflul limbajului și tumultului arghezian, preluând, spre exemplu: dislocarea frastică: „redă-mă morții sânge cer / la întuneric fără grai ./ Cu sabia
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
smerenie colectivă și individuală Biserica va putea avea un adevărat ascendent față de liderii societății românești, predicând prin pacea lăuntrică atât perfecțiunea morală, cât și împăcarea cu semenii. Epistola unui păstortc "Epistola unui păstor" Tuturor celor pe care i-am trădat, smintit, dezamăgit: le cer iertare. Mă lepăd abia acum, la sfârșitul vieții, de vechile legături cu îngerii căzuți ai Securității. Semnând un angajament în tinerețe, am devenit toată viața un gardian al partidului ateu, spionând viețile celor iubitori de libertate. Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atenție drenată. De aceea, bucuria naturală de a asista în fața spectacolului retoricii a dispărut. Nimeni nu mai învață astăzi la școală arta expresiei înalte. În locul unei rostiri alese, întâlnim pretutindeni în spațiul public bombăneala, desfrâul nerușinat al flecărelii și elogiul smintit al bârfei. Amputarea imaginarului prin formatarea algebrică a inteligenței face din cei mai înzestrați moderni recenți niște oameni lipsiți de sensibilitatea hermeneutică naturală a anticilor. Nu mai învățăm proverbe, dar citim sloganuri; nimeni nu mai memorează poezii sau ghicitori, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care se bucură de prezența sfinției sale - tineri și bătrâni. Totuși, pe cei care au ambiția să vâneze, peste noapte, spectaculoase performanțe duhovnicești, povața bine măsurată a părintelui Teofil îi dezamăgește. La fel, pentru cei născuți la cumpăna dintre două lumi smintite, fiind crescuți în cultura suprafeței și a entuziasmelor infantile, vocea sobră a duhovnicului de la Sâmbăta răsună elocvent și aspru. Totuși, privindu-i apariția pe fundalul tradiției Bisericii, vom înțelege mai bine cum anume părintele Teofil întrupează miracolul unei frumuseți aparte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în cămașa de stambă roșie, aduce cu un agitator bolșevic. Urmând să plece pentru tratament în Anglia, face un popas la Petrograd, unde fratele lui, Constantin, era ministru. Se îmbarcă pe un vapor la Arhanghelsk, dar în timpul unei furtuni, „inima smintită” a lui D. nu mai rezistă. Trupul lui, potrivit obiceiului marinăresc, e aruncat în valuri, în dreptul insulelor Shetland, în Marea Nordului. După debutul la „Contemporanul” (1887), D. colaborează cu schițe, note de drum, comentarii politice, cu câte o scenă din piesele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
mult cu un zeu: într-adevăr, Demeter voia să-1 facă nemuritor și veșnic tânăr. Dar într-o noapte Metaneira, surprinzând-o pe zeița care îi ținea pe Demophon, ca de obicei, în flăcări, a scos un țipăt. "Oameni neștiutori și smintiți, care nu vă cunoașteți nici norocul, nici nefericirea!" (v. 256, după traducerea lui J. Hubert) strigă atunci Demeter. Demophon nu va mai putea obține nemurirea. Atunci zeița se revelă în toată splendoarea sa, într-o lumină orbitoare. Ea cere să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în anchetă. De fapt, ancheta însemna o ploaie de pumni și de lovituri cu bastonul de cauciuc. O lovea furios, scos din minți: -Ă, nu recunoști, ă?! țipa el confuz. O jumătate de ceas sau o oră a durat bătaia smintită, apoi mama și-a dat duhul. Tovarășul Cameniță a continuat să o izbească încă vreo zece minute, gâfâia din ce în ce mai tare, dar nu simțea oboseala, repeta fără contenire: -Ă, nu recunoști, ă?! Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
suprema lor filosofie era să stea cu burta la soare, să nu facă nimic și s-o ducă bine, atât. Pe urmă s-a stricat dintr-o dată vremea. S-au pus ploile, niște ploi afurisite, care nu mai conteneau. Ploua smintit, fără întrerupere, ploua torențial, parcă stăteau unii ascunși în cer și aruncau întruna peste ei găleți cu apă. Fluviul se umflase peste măsură, amenințător, și pe alocuri digul vechi dădea semne că ar ceda. Locuitorii așezării erau îngrijorați. Celor trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
strecoară chiar în fața microfonului. Am o vastă clinică de psihiatrie, devin psihiatru, deliruri de conferențiar și literat, manii de persecuție radiofonică, de invidii, de pizmă și ură, fobii radiofonice, paralizii ale bunului simț, epilepsii de vanitate, demențe, perversiuni, sufletele viu smintite, strâmbe, atrase ca un far sonor de astă dată. În 1943 i-a apărut Demiurgul la editura Casa școalelor iar la editura Fundațiilor volumul Duhul pământului - teatru românesc, cuprinzând piesele Umbra și Fata ursului. În această atmosferă de lucru, în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
aceștia, nu mai Încape vorbă, cuvântul „apocrif” miroase a pucioasă și nu-și are locul În vocabularul pravoslavnic. Dacă te ocupi, În România ortodoxistă, de apocrife, imediat ajungi „eretic”, prin urmare direct În fundul iadului. De partea cealaltă, Întâlnim o pasiune smintită, necontrolată pentru aceste scrieri, văzute ca un eșantion de literatură ezoterică. În ultimii ani mai cu seamă au apărut tot felul de traduceri neprofesioniste, făcute după versiuni moderne (engleză ori franceză), de către inși fără o pregătire specială, din rațiuni eminamente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
și spiritul agățat de el se retrage, se rupe și aproape se Întoarce contra celorlalți, vii sau morți, și uneori, dacă are geniu, și contra sa Însuși, Își scoate din sine, așa cum, miraculos, păianjenul se aruncă În gol, având o smintită Încredere În firul aproape invizibil pe care-l secretă, orb și fanatic, creând plase În care se va prinde o victimă Încă nevăzută și improbabilă. Victima noastră - viitorul, improbabilul cititor care ne va salva din acea singurătate, fals inamic, redutabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]