345 matches
-
să fim dincolo, Îl aud pe Andrei. Unde? vrea să știe Laur. Andrei nu-l ia În seamă. — Or să dea alarma, or să se pună toți pe urmele noastre... — I-ați lăsat În pielea goală! Laur hohotește și se smiorcăie, poate că-n contul lui moș Victor, șe de bună seamă că și-n contul meu și-al lui Andrei. Numai io cu tine l-am lăsat, face Andrei. Laur nici n-a trecut pe-acolo, Relule, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Adică ce ziceți voi, că io n-aș pune curu’ la o adică? Nu merg și io tot pe mâna voastră? — Lasă-l, Relule, e văr-tu, neamu’ tău și sângele tău. Păi nu-i așa? Laur râde și se smiorcăie printre gâfâituri. Dacă-i lăsam adresa moșului unde mergem, poate ne trimitea aici bani Între timp. Că mă-ntrebași de bani, vere, și m-ai luat prea repede ca să mai apuc să-ți spun c-am dezbrăcat-o pe Motănica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ne trimitea aici bani Între timp. Că mă-ntrebași de bani, vere, și m-ai luat prea repede ca să mai apuc să-ți spun c-am dezbrăcat-o pe Motănica, pe mămicuța mea care m-a făcut... Și iar se smiorcăie și râde și râdem și fugim toți trei. Nu i-am lăsat barem o lumânare lu’ moșu', face Andrei. — Ce să facă cu ea? iscodește Laur, Însuflețit de curiozitatea lui de târfă prostovană. — Să și-o bage-n cur, vere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu geanta aia, și-i trag un șut În fund care-l proiectează la locul lui, la patru metri În fața noastră. Fugi, vere! Dacă te prinde Cosmescu, ai belit-o. — Are draci pă el? Ce-are ăla cu mine? se smiorcăie Laur. Are, că l-ai omorât pe moș Victor! Îi strigă părințelu’ printre gâfâituri. Păi să-i trag tot neamu-n pula lu’ moșu'! Tot neamu’ lui de ciobani și salahori și tubari. Numai’ de nu ne-ar trage ei pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văr-miu Înghite-n sec și privirea i se aburește brusc de-ai zice că acuma dă În plâns. Unde te ducem noi, Laure? — Unde vrea pula matale, părințele. Io vă duc bagajele și fac tot ce ziceți voi... Se smiorcăie, se maimuțărește și se gudură cu nesfârșită voluptate, dar nu-i puțin lucru că-l luăm În serios, iar el crede cel mai tare În ce spune. N-o să vă pară rău că m-ați luat cu voi, o să vedeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
grajdul ăsta de căcat și n-am să mai apuc și n-am să mai ajung... Ieși! zbier la el printre gâfâituri. Se uită la mine cu mâna la gură de parcă tot ar da să râdă ori să fugă. Se smiorcăie și se șterge la bot și-mi arată sângele și mucii de pe mână. Se smiorcăie sârguincios și Îndatorat. Dacă eu m-am făcut că dau În el, se cuvine să se facă și el că-l doare și să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ajung... Ieși! zbier la el printre gâfâituri. Se uită la mine cu mâna la gură de parcă tot ar da să râdă ori să fugă. Se smiorcăie și se șterge la bot și-mi arată sângele și mucii de pe mână. Se smiorcăie sârguincios și Îndatorat. Dacă eu m-am făcut că dau În el, se cuvine să se facă și el că-l doare și să-mi arate sângele și mucii, uitându-se la mine cu uitătura asta de curvă nătângă care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să stea acolo brotacu’ ăla jegos și până la iarna ailaltă, că s-o găsi cine să-i dea un colț de pâine și-un cartof crud să ronțăie. Pe mută n-o doare nicăieri de el. De ochii lumii se smiorcăia și și-l lingea de jeg, neașteptând altceva decât semnalul de la Laur, și bou’ ăsta de Andrei mă-ntreba joi că ce-am cu el și că ne-ncărcăm de păcate, sfinte Dumnezeule și sfinte fără de moarte, futu-ți morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lase totul baltă. - E nevestica mea, spune destul de tare ca ea să-l audă. Numai și numai cu ea m-ajut, vere, cât o am pe ea nu mi-e frică de nimenea și de nimic pe lumea asta. Se smiorcăie, se jelește, Neluța, Neli, Neluța mea, până ce ea se Îndură să se ridice și pornește cu lădița Încoro a trimis-o. Văr-miu mustăcește drăgăstos: mâncare-aș flocii ei ca mătasea de porumb. O urmăresc depărtându-se și amestecându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
luptară și se hârjoniră și cărându-și ghionți zdraveni În coaste. Să nu dai cu stânga! o somă Laur doar pe jumătate-n glumă. Știi ce tare dă cu stânga aia? Îmi spuse după ce se liniștiră. Nelișor, Neluța mea, se smiorcăi apoi, fă și tu o mâncărică de cartofi pentru diseară când ne Întoarcem cu dom’ maior, că fasolica s-a terminat. Hai, țuțule, mișcă! Hai, mâncați-aș flocii tăi ăia ca mătasea de porumb. - Ți-am spus să nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
E bătrân, dă-l dracului. Abia Își târâie bășinile. Mai rău m-aș amărî cu el. Mai bine lipsă. - Și io sunt bătrân. Aș fi putut să-ți fiu tată dacă te-aș fi făcut la optișpe ani. Neli se smiorcăie În stilul lui Laur și-și pițigăiază glasul: - Oh, tăticuțule, tăticuțu’ meu scump, freacă-mă și pe mine nițel, că-mi ia pizda foc. Asta-i o replică dintr-o piesă pe care o repetam seară de seară până la saturație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
atrăgătoare, „descoperi” că ai nevoie de una sau de alta, pui În coș vrute și nevrute. Gesturi civilizate, dar standardizate, oportunități ademenitoare, coadă la produse promoționale, lume Îngrijit Îmbrăcată, atmosferă de antren și prosperitate. Ce mai, raiul pe pământ! Un copil rătăcit smiorcăie după ai lui. Casiera scanează cu Înverșunare, te simți mai presus decât cumpărătorul de alături, scoți cardul cu emfază, te preumbli țanțoș și victorios până la mașina din parcare. Ajungi acasă, descarci și te descarci: rămâi la fel cum te-ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
spus Rajesh, americanii și vest-europenii ar trebui „să se gîndească prin ce modalitate să-și ridice standardele și așteptările pentru a face ceva mai bine. Americanii au fost Întotdeauna pe primul loc la inovații În ultimul secol. Americani să se smiorcăie - așa ceva n-am mai văzut. Oamenii ca mine au Învățat foarte multe de la americani. Am Învățat să fim ceva mai agresivi În felul În care ieșim pe piață, ceea ce n-am fi făcut cu fondul nostru britanic“. „Și până la urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
5: A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau șansă. Regula nr. 6: Dacă o dai în bară, nu e vina părinților tăi, așa că nu te mai smiorcăi în legătură cu greșelile tale, ci învață din ele. Regula nr. 7: Înainte de a te fi născut, părinții tăi nu erau atât de plicticoși ca acum. Au ajuns așa din cauză că trebuie să-ți plătească cheltuielile, să-ți spele hainele și să te
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
ăla a comis atunci, la nu știu care fază, „cea mai fatală greșeală“. Așa zice. Pif e cu capsa pusă și mi-e să nu se ia de el. Să nu i se pună pata. - Aoleu, cât mai e până dimineață, se smiorcăie din când în când și lovește masa cu grămăjoare de scrum și bălți de rachiu care saltă, sar. Sau ceva de genul ăsta. E așa de supărat, că nu poate nici să se îmbete. Ce mai vreți să știți despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și de altele, că L-a bucurat pe Dumnezeu simțirea lor. Au rămas cu gurile căscate hoții și toți vagabonzii de la "La zece mese", i-a dat o boabă în ochi și lui Ghiță Cuțit. Dar fetele, ce se mai smiorcăiau... Și au băut cât au putut (cât au vrut) vin tămâiet și nu s-a îmbătat nimeni, mare minune și asta, și au mâncat cât au poftit. Așa merge legenda despre strada "La zece mese"; dar nu se știe dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și de provizii În alimente și muniții. Abia dacă mă mai primea noap tea colo nelul meu, Îmbăloșat de somn și de excese sexuale des perate, În teama lui bolnavă că-i rămâne frumusețe de nevastă pe mâi nile nemților, smiorcăindu-se și neastâmpărându-și sfincterul [...]. Mi-o... rupe, Beldie, mi-o... rupe nemții când or vedea-o așa de frumoasă... Lasă-mă-n pace cu telegramele tale! Dă și tu ordine cum te-o tăia capul! și mă-ntorceam atunci la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
îmi strigă pe ton de cinematograf că eroina filmului vieții mele a plecat. Mai trebuie oare batista fâlfâitoare a despărțirii [...]? Aș vrea să fiu la un cinematograf și eu de o structură eftină și să plâng, răsuflând în batistă sau smiorcăindu-mă fără batistă. Nu, sunt aici, în casa ta, și la radio se cântă „Pe deal pe la Cornețel“ (în loc de Crușețel) și atunci se culcă, se suprapun imaginile celor două mari pierderi ale anului: Tu și Crușețul; și distrusă și singură
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cunoști doar pe cele două prietene ale tale și, din auzite, pe mama lui M[ircea], care, bineînțeles, le-a vorbit tuturor despre fiii ei, „niște genii“; după ce a plecat, toată lumea îi zicea „cloșca cu genii“; a izbutit să se smiorcăie într-un colț, la fiecare aparteu. Te rog să-l întrebi pe fiul lui „muți scump“ dacă mai are aceleași mijloace de trai, fiindcă ea e îngrijorată - ca orice mamă, de altfel. Draga mea, cu această carte poștală închei seria
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să trimită alți și alți oameni la pușcărie pentru ca planul lui să reușească. Tu voiai să ataci pe ambele fronturi. Mama ta era siriană, tatăl, palestinian. Știai ce înseamnă umilirea unui popor. Nepoțelul care n-a reușit și care vine smiorcăindu-se la emirul X ca să-i vorbească de necazurile sale și să-l ușureze de un cec... Cine va ști să aprecieze sacrificiul individului în lupta dusă pentru izbânda Poporului?" Tu unul ai îndrăznit, dar ai plătit cu viața. Devenise
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
transformase vocile într-o parodie îngroșată, în acea turuială sub influența drogurilor. - Ai încercat vreodată metoda tatălui surd? Nu fusesem eu cel întrebat, dar m-am săltat intrigat în șezlong și am zis: - Nu, cum adică? - Când începe să se smiorcăie, trebuie să pretinzi că nu știi despre ce vorbește. Ăsta era Mitchell. - Și ce se-ntâmplă? - E atât de iritat, că renunță. - Câte ore ai stat pe Google ca să afli asta, Mitch? - Pare un calvar, oftă Adam. De ce să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
larg deschiși și pupilele dilatate, ca și când ar fi fost legate direct de măruntaiele ei amorțite, Nastia privea în gol. Era modul ei de a plânge. Pe uscat, mai rău decât dacă ar fi vărsat torente de lacrimi. Madam Segal zise smiorcăindu-se: "O piază rea, țața asta." Și cât a fost conștient, nu a încetat să ceară să fiu chemată la căpătâiul lui. "De ce nu i-au spus că nu ești aici?" Unii voiau să mă cheme, și pe urmă alții
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
blestemă el sticlele de doi litri și jumătate. Le trase afară dintre niște bulendre răpciugoase și le pocni unele de altele. Zgomotul parcă îl aduse întrucâtva mai aproape de tărâmul lucidității. Își lăsă încetișor mâinile pe lângă corp și începu să se smiorcăie, mestecând niște vorbe în șoaptă. Apoi, pe neașteptate, bătu cu piciorul în pământ și țipă: "Numa' din cauza ta, numa' din cauza ta, Vergile! Că m-am potrivit io la vorbele tăle, melc bengalez, ce ești!" Privi la sticlele din mâini de parcă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
i spunea lui Nikki: - Pentru numele lui Dumnezeu, ține‑o departe de cristalurile Lalique. - Îmi spală paharele de vin la robinet, Îmi explica mie. Le ciobește ciocnindu‑le de marginea metalului. I‑am atras atenția și a Început să se smiorcăie. Mi‑a zis că o să‑mi cumpere alte pahare noi de la Woolworth. I‑am răspuns: „Știi cât costă paharele astea Lalique?” Când i‑am spus suma a rânjit și a mormăit: „Vă țineți de glume, domnule”. - I‑ai spus prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu este alături de Europa și de europeni ci poate undeva mai la sud, spre Burkina Faso.D-aia plâng eu acum, fiindcă totul este trist, trist și adevărat! Hei, care-mi oferă un umăr ca să mă sprijin cât timp mă smiorcăi? Mică istorie electorală Grea viață să fii președinte jucător! Mai ales la România! Sărmanul Trăian Băsănău, marinarul fără corăbii, susținut și susținând un partid care a ajuns de cât bine a făcut țării, vorba românului, pe cracă, dacă nu și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]