8,304 matches
-
Aura Christi Lecția lui Porfiri Petrovici Basta. Am atins desăvârșirea: locuiesc într-o sferă de iederă. O, ce forfotă, ce vacarm de pomină e aici! M-ai smuls din mâna iadului, Doamne. Ca o bufniță printre dărâmături, pe marginea trupului am respirat un timp. În sfârșit, am dat bir cu fugiții. Sunt departe de trup. Peste șapte mări, șapte țări sunt. Și fug. Și tot fug. Am lăsat
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
unealtă de scris adusă de nu se știe unde și ca-n transă posedat de o frenetică energie ajunserăm cu ficțiunea arborescentă pe scări și treptat le coborârăm umplând peretele oblic cu un graffiti de noi semne și inscripții revelatoare smulse din bănuțul unui ou ancestral îngropat în măruntaiele unui biet elev corigent la mate Praful de cretă mânjind unicul costum ponosit și ros în coate al profesorului praful albastru în scânteierea ferestrelor învăluindu-ne pe toți într-un giulgiu ca
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
că „așa vezi tu stafiile și vrăjitoarele”. abia deslușit prin gelatina verzuie lucheni ascute acum pila dându-i o formă triunghiulară și tăiș de brici. o ascunde apoi în mâneca dreaptă a hainei. încă un vis (achilleion) păsări și greci. smulg fiecare în cârdășie până la sânge din zestrea călătoriei. mi-am tatuat o ancoră albastră pe umăr. a văzut-o. l-a umplut de dezgust. cum să stai dreaptă în loja imperială când marea îți murmură cu limbă de moarte în
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
și dacă ai fi blîndă, crede-mă, fiara cea mai fioroasă ar deveni, deodată, plăpîndă. luna, curată, mai mare și mai frumoasă. iubiții tăi, într-o seară, s-au pus să strice totul, ți-au promis luna! dar cum să smulgi inima unei nopți înstelate? s-au întors cu căngile mînjite de sînge puseseră gînd rău inimii tale dar tu erai deja stapînă pe insulă și aveai arme letale: diminețile boreale. te numeai aurora. renegații mă plimbam de-a lungul insulei
Poezii by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/4764_a_6089]
-
aromele verii Mă răpește în constelație Centaurul Astfel cît să nu înțeleg rostul terestru Al vieții mele Din deal Împăienjenește ochii Lumina Printre degete în raze Pleoape rar Se închid în Lumina cernută cu măsura Vieții ce mi-o trăiești Smuls dintr-un fruct imperial Daca mi-e dor ce am să fac Te aud plîngînd lipsa mea În cercurile concentrice Ale devenirii tale Instabile Mari canioane împotriva ta Genele mele tremură Țin strînsă, sub pleoape, lacrima pentru Cel înstrăinat ca
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
coardelor vocale și limbii. Toate acestea Dumnezeule, Țestoasă divină, aceste însemne pe care le-am stăpânit atâția amar de ani, le văd cum revin la tine și se așează de la sine în lăcașul lor pe carapacea ta de unde au fost smulse de fulgerul nașterii mele. În lăcașul lor pe carapacea ta de unde au fost smulse acum o mie de ani de fulgerul nașterii mele...
În lăcașul lor.... by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/4981_a_6306]
-
am stăpânit atâția amar de ani, le văd cum revin la tine și se așează de la sine în lăcașul lor pe carapacea ta de unde au fost smulse de fulgerul nașterii mele. În lăcașul lor pe carapacea ta de unde au fost smulse acum o mie de ani de fulgerul nașterii mele...
În lăcașul lor.... by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/4981_a_6306]
-
noaptea și ora. Cine ești și ce vrei? Eu? Bufnița poetului Ioan Flora. Pasărea lui și a tuturora. O, da? Zi-mi, ce mai face acolo crescătorul de bufnițe, Ioan? Bine. Chiar foarte bine. S-a despovărat de animalu-i uman. Smulge-te din ființă și vino și tu cu mine. Creierul hipnotic și sângele-ți zornic te vor ajuta. Bufnița scotea un fel de îndelung gârâit. Un scârțâit ruginit, ca de mecanism de ceasornic: grr-u-a-a! Electrizată e noaptea. Acum e timpul
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
George Vulturescu Ca să te pot întâlni am inventat Pietrele Nordului. Doamne, le-am smuls din celulele creierului precum ai sumețit Tu stâncile din mare Bătrân, intru în satul părăsit demult. Mă opresc pe o piatră. Trec oameni și animale, mașini și copii, soldați și curve. Una mi se așează pe genunchi. Pun mâna pe
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
moartea își poartă triburile prin deșertul trupului tău. le întărește slăbiciunile aruncă praf în ochii celor ce-au început să vadă că drumul e întors în sine fără putință de scăpare. ea singură va ajunge-n pământul făgăduinței din care smulgi tu bulgări și pietre și umpli un șir de gropi. „de-acum vei trăi la cheremul morților” ar fi putut hella să-ți susure în ureche într-o astfel de dimineață. din mâna ta dreaptă încleștată în gol se prelinge
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
inele. un șarpe cu aripi. o pasăre cu solzi. nu mai vrea nimic altceva decât s-o învăluie fâlfâitul răcoros și faldurile negre să se închidă în jurul ei ca o manta care ține durerea departe. chiar atunci fräulein anne o smulge de pe zander și-o așază pe bancă așa cum ai pune în spatele șaretei coșul cu vase și resturi de la picnic înainte de plecarea acasă. cu grijă amestecată cu dezgust * în pod miroase a rugină și a ploaie. un scul de ceață se
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
de scut magnetic un cocon paradoxal în care pieile și ciolanele noastre în sex și în somn o să se lăfăie în intensitate ca o ureche rece lîngă o ureche fierbinte iar ăsta e tot cadoul pe care-l mai poți smulge ororii și să zici mersi.
2.09.2010 by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/6029_a_7354]
-
zumzăind. Mă trezesc pentru câteva clipe și înțeleg: nu există nici o șină de tren. Șira spinării e șină, eu sunt trenul și nici unul dintre noi nu mai poate fi oprit. Mă arde podul palmei. Mă uit. Alt petecuț de hârtie. Smulg pioneza. Citesc: "...a mind, my son, is a wonderful thing to waste..." Duc mâna la gură, dau să-mi plimb limba peste picătură de sânge din palmă: e rece și tare că șină de tren. Înțeleg: nu vor mai fi
Ultima epistolă de la fratele Tecumseh by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/6042_a_7367]
-
-ți ureze un nou început, îți vestește sfârșitul: „la anul și..." (numai mâine nu-i azi!) în chiar noaptea de revelion. vai de capul meu! (dop de plută în care tăria ți se răsucește ca un tirbușon, să ți-l smulgă din umeri, sau împins înăuntru cu coada de lingură, totuna doare.) dimineața de-ntâi se trezește-n cămașa de noapte a lui 31 decembrie și când dă să și-o scoată, primește-n schimb o pijama de spital (ce se
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
zorilor unde plutesc cei grei și nu pier cine a văzut-o vreodată căzînd? Moartea e atenuată în stăruința ei falsă cei gravi ca tine nu se sting curînd ci mai tîrziu cînd pașii se despart în praf iar mîna smulge vina și-o aruncă în cerul stîncilor. Nici un sunet nu vine înapoi spre mica ta inimă tremurătoare în cel mai curat loc unde ardea un cuvințel cenușa făcea din dorința noastră un prag atît de înalt că l-am sărit
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
nu și-a deșirat colierul alb-negru. Zdrăngănind întrerupe prezentul amintirea poeziilor scrise cîndva e hîrtie lucioasă. În sala de concert. Între allegro și adagio se tușește palmele aplaudă la întîmplare. Pianistul își iese din fire lovește cu furie clapele să smulgă din ele restul de sunete de parcă și-ar scutura totul din mînecă. 20.01.2007, Kronstadt Una la fel pentru Yorick Ceva se anunță: Pantofii pașilor tăi, șireturile pantofilor tăi, tivul pantalonilor tăi, șuvițele părului tău. La scurtimea mînecilor tale
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
să rămînem doar la periferia suferinței Atîta cît am cunoscut-o Mai mult personală decît istorică și politică Pe tine se pare că moartea te-a urmărit într-un camion toată ziua pînă cînd te-a doborît și ți-a smuls viața Cu brutalitate, dar fără durere sper, sper fără prea multă suferință Pe unele din noi păsări și mai mari ne-au scos din brațele ei lungi de sperietoare Dintr-un accident mult prea grav de mașină Mihai, Victor, Iosif
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
care, de regulă-i, o mare rușine S-a prefăcut în nerușinare. Dar în obrazul meu crește sânul mare Al Iubitei Mame Cibela Către care m-am născut, trăiesc și mă-ndrept De pe când nu-i fusesem samavolnic și nedrept Smuls de la divinu-i piept Să mă înlocuiască Petru și Pavel cu Puradelul Acela. 13.X.2009 Ca o farsă, istoria Așa a fost și-atunci: în Agora, Păstorii daci Mergeau cu mieii din cetățile de stânci Purtați la piept de mândrii
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Eugen Bunaru Baladă târzie Să te smulgi într-o bună dimineață din somn ca dintr-o moarte cețoasă ca dintr-o călătorie - undeva cândva pe lumea cealaltă - fără liman fără nicio direcție să te trezești parcă mai singur în propria-ți piele să sari totuși ager din
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
Doina Ruști Drept în față, prin geamul curat ca lacrima, se vedeau scalpurile atârnate pe o prăjină. Nane ridică puțin perdeaua, încercând să vadă dincolo de părul care părea smuls în mare grabă și pus la uscat. Erau cinci peruci negre, blonde și castanii, iar printre ele se zărea profilul zâmbitor al peruchierului. De la Sf. Nicolae, după înscăunarea lui Hangerli, Hanul Șerban Vodă se umpluse de prăvălii noi. Dar dintre
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
această frumusețe meșteșugit ordonată și cu totul lipsită de ifose, câutând verighetele părinților mei pe care aflasem trăgând cu urechea la sfatul unor guralive vecine că mama mamei le-ar fi aruncat legate strâns c-un fir aspru de cânepă (smuls de pe fusul pe care-l torcea) în groapa cu bălegar din spatele grajdului chiar în seara în care tata venise s-o cheme la nuntă mintea mea a umblat după ele noapte de noapte în toți anii adolescenței fără să-i
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
de primă urgență, cu butelii de oxigen, cu perfuzii, cu medicamente. Cot la cot cu oamenii de omenie apăruseră însă și interlopi, hoți, bandiți scormonind prin munții de dărâmături sau dându-le târcoale, încercând să fure bijuterii, tablouri, covoare, să smulgă inelele de aur de pe degetele chircite ieșind din moloz, chiar cu prețul tăierii acestora; în replică, toate forțele de ordine, inclusiv Securitatea, instituiseră ceva foarte asemănător stării marțiale. Ca de obicei, ca în tot ce este omenesc, abjectul cu sublimul
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
străzii - din gurile de canal - croncăne de când Doamne ai ațipit în răcoarea grădinilor din cer aici castanul s-a surpat într-o singură noapte ca un candelabru și păsările nu mai pot tăia aerul de pâslă și cu furie își smulg penele de petrol aici corbul dostoievski țipă dând roată dar voi - chiar așa chiar de unde știți că sunteți vii de când Doamne ți-ai întors fața de la lume și ne-ai uitat limba și poveștile și viețile iarba n-a mai
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
înfometat al acvilei seară de seară și mă ascund în beciuri adânci, ferecate de unde țâșnesc flăcări și fum ca din bolgii infernale odată cu scrâșnetele proscrișilor Iar vulturul scurmă cu ghearele acoperișul caselor străpunge fiecare nivel până să ajungă la mine smulgându-mi fir după fir din arcade ceva fără nume 16 ian. 2008 Prag Ce măsură nemăsurată pentru merii ce clipocesc ușpr prin livezi către primul anotimp al florilor Totodată, pe sub stratul de iarbă în afânatul, mult afânatul pământ râme fără
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
călătoriei, în doi timpi la Trabant, pe-o supraviețuire de gri, cu tusea pe sufocare și răbdarea drept centură de siguranță, căci la pas vorbit ajung două idei slăbănoage, iuți ca uitarea. (Onești-Bacău, miercuri, 10 ianuarie 2001) Anume pentru citit Smulgând impulsul din încetineală, cu-o altă gamă prind văzutul de drum, să nu mai știu că-încep dezlegarea când semnele scad ca dintr-un suspin, cum c-aș silabisi printre lacrimi convalescența mersului. (Onești, joi, 11 ianuarie 2001) Ca douî lentile-planete
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]