502 matches
-
condusă de Iosif Vulcan. În anul 1894 a debutat editorial cu "Isprăvile lui Păcală". Premiată de Academia Română, lucrarea a cunoscut zeci de ediții aducându-i o popularitate deosebită. Au urmat alte creații care, de asemenea, i-au adus recunoaștere unanimă: "Snoave", "Odinioară", "Ion Săracul", "Zâna florilor", "Cei doi feți-logofeți cu părul de aur". Alături de "Isprăvile lui Păcală" alte două lucrări "Gruia lui Novac" și "Povestea lui Făt-Frumos" s-au impus ca opere de referință în literatura română. Activitatea didactică desfășurată de-
Petre Dulfu () [Corola-website/Science/298274_a_299603]
-
Îmblânzirea scorpiei de Shakespeare.Bodo a mai jucat pe scena Teatrului din Haifa, între altele în și în rolul lui Bérenger din „Rinocerii” de Eugen Ionescu, Bottom din „Visul unei nopți de vară”, Herșale din „Hersele Ostopoler”, comedie inspirată de snoave populare al carei erou era Hersele din Ostropol, un fel de Păcală sau Balakir al evreilor din vestul și sudul Ucrainei. de asemenea Trufaldino în „Slugă la doi stăpâni” de Goldoni, alte roluri în piesele „Zile de aur (”Yamim shel
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
basmelor, cu colecția "Legende sau basmele românilor. Ghicitori și proverburi", cu o prefață de B. P. Hasdeu. Este încurajat, apreciat pentru calitățile scrisului său și pentru cunoașterea profundă și inestimabilă a creației populare. Un an mai târziu, a apărut și "Snoave sau povești populare", iar în 1876, "Ispravele și viața lui Mihai Viteazul". După ce a rămas unic asociat al imprimeriei sale, Ispirescu a redenumit-o "Tipografia Academiei Române". Activitatea sa a fost subiectul unui articol elogios scris de folcloristul evreu Moses Gaster
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
br> Mihai Eminescu a pus, în poezia „Epigonii”, acea inscripție nemuritoare pe mormântul literar al lui Anton Pann: „S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb”, ca și cum acesta l-ar fi avut naș pe însuși Pepelea, personajul snoavelor și povestirilor populare românești, înrudit cu Păcală și întruchipând istețimea, umorul și perspicacitatea. Alți cercetători l-au asemănat cu Ion Creangă sau cu Ion Luca Caragiale:
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
Deva, unde a devenit primul coregraf al acestuia. S-a pregătit permanent în domeniul artei actoricești, interpretând zeci de cuplete, monologuri sau scenete cu caracter satiric și comic. A creat trei personaje celebre: “VASALIE”, “Văru’ SINIEDRU” și “SOFRONICA”, nelipsite din snoavele sau povestirile presărate cu umorul popular ardelenesc, cunoscute și îndrăgite în toată țara.Este atestat ca artist liber profesoinist în specialitatea actor, prezentator gradul I. Începând din anul 1959, a participat individual, sau împreună cu elevii săi, la toate concursurile artistice
Liviu Oros () [Corola-website/Science/322193_a_323522]
-
ul (din sl. "basnŭ": născocire, scornire), numit și poveste, este alături de povestire, snoava și legendă, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din antichitate, răspândită într-un număr enorm de variante la toate popoarele. Indiferent de tip, basmul diferă de restul scrierilor fantastice, precum nuvelă, prin aceea că prezintă
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
1-4, ISSN 1844 - 2420. 25. OLTEAN, D., 2007. Burebista și Sarmizegetusa. Editura Saeculum I.O. București, pp. 257. 26. ROBEA, M. M., 1980. Folclorul poetic din Stroești - Argeș, Societatea Cultural - Științifică „Stroești - Argeș”, București. 27. ROBEA, M. M., 1997. Basme, snoave, legende, povestiri populare - Proză populară din Stroești - Argeș, Casa Editorială Muntenia, București. 28. SACERDOȚEANU, A., 1974. Toponimie și onomastică pe Valea Vâlsanului, îndeosebi la Stroești - Argeș. Comunicare la A 3 - a Sesiune Științifică de Vară a Societății Cultural - Științifice „Stroești
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
lui poporale” și „Pântea Viteazul: tradițiuni, legende și schițe istorice” (1898), „Zidirea lumii. Adam și Eva. Originea Sfintei Cruci și cele 12 Vineri: după tradiții poporale și manuscrise vechi” (1901, ed. a 9-a în 1915), „De la moară: povești și snoave” (1903) etc., volumele de proză „Nuvele și schițe” (2 vol. 1898-1899), „Pilde și sfaturi pentru popor” (1900), „Nuvele” (1901), cât și o „Carte de cetire pentru anii din urmă ai școalelor normale, școalele de repetițiune, cursurile de adulți și pentru
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
Familia" din Oradea îi publică poezia "Aș vrea să fiu", semnată tot "C. Boșcu", purtând indicația „după Petöfi”. Debutul publicistic propriu-zis se produce tot în 1884, când revista "Tribuna" din Sibiu îi publică sub pseudonimul "C. Boșcu" (anagrama numelui Coșbuc), snoava versificată "Filosofii și plugarii". Prezentată sub formă de foileton, această snoavă (are peste 350 de rânduri) apare în trei numere consecutive ale revistei (nr. 183-190 din 5/17 decembrie - 8/28 decembrie 1884). G. Coșbuc transmisese vasta compoziție din Cluj
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
tot "C. Boșcu", purtând indicația „după Petöfi”. Debutul publicistic propriu-zis se produce tot în 1884, când revista "Tribuna" din Sibiu îi publică sub pseudonimul "C. Boșcu" (anagrama numelui Coșbuc), snoava versificată "Filosofii și plugarii". Prezentată sub formă de foileton, această snoavă (are peste 350 de rânduri) apare în trei numere consecutive ale revistei (nr. 183-190 din 5/17 decembrie - 8/28 decembrie 1884). G. Coșbuc transmisese vasta compoziție din Cluj, unde se înscrisese la Facultatea de Litere și Filosofie. I. Slavici
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
apropiate. Șezătorile încep toamna târziu, după ce se termină toate muncile câmpului, țin toată perioada Postului Crăciunului și se continuă în Câșlegi, până în preajma începerii muncilor de primăvară. În șezătoare muca este îmbinată cu petrecerea, deoarece aici se spun noutățile satului, snoave, povești, ghicitori, se cântă, se practică diferite jocuri tradiționale, iar de cele mai multe ori se termină cu joc, după melodia cântată, de obicei, la fluier („trișcă"). Astăzi numărul șezătorilor a scăzut și sunt mai mult șezători de fete și feciori, alături de
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
Predominau subiectele ludice sau poveștile "de aventuri" destinate copiilor mici (având drept personaje animale antropomorfizate etc.). Benzile desenate propriu-zise ocupau doar o parte din paginile revistei, erau publicate și texte tipărite, eventual cu o ilustrație în afara textului: mici povestiri, glume, snoave, texte în versuri, ghicitori, desene independente (așa-zise "caricaturi" cu legendă explicativă, ludică sau burlescă, de regulă). Desenele apărute în revistă erau semnate între alții de Puiu Manu ("O întâmplare cu o minge", 1958), Radu Duldurescu (seria BD ""Cuțu și
Arici Pogonici () [Corola-website/Science/308667_a_309996]
-
cu feciorii, un prilej de etalare a hărniciei și inteligenței. Șezătorile se organizau, în special, pentru torsul lânii sau al cânepii, povestește directorul Căminului Cultural al comunei Scobinți, d-nul Dumitru Hriscu. Femeile și fetele prezente, cântau cântece satirice, spuneau snoave, povești, ghicitori, jucau tot felul de jocuri distractive, dar nu uitau nici să bârfească tot ce se vorbea prin sat, despre unii și altii. Se mâncau boabe de cucuruz fiert, crupe, covarsă, mălai, sarmale, pâine pe vatra, cozonac, colaci, fructe
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
Păcală este un film de comedie românesc din 1974, regizat de Geo Saizescu după un scenariu scris de Dumitru Radu Popescu și Geo Saizescu. Personajul principal al filmului este Păcală, un erou al snoavelor populare românești, cunoscut pentru umorul și istețimea sa. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Sebastian Papaiani, Mariella Petrescu, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Vasilica Tastaman, Octavian Cotescu, Mariana Mihuț, Aurel Cioranu, Cosma Brașoveanu, Tanți Cocea, Ion Besoiu, Ovid Teodorescu, Ștefan Bănică, Geo Saizescu
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
în mireasă) anunță că vrea să se căsătorească cu el. Condamnatul este astfel eliberat potrivit obiceiului pământului. Cei doi tineri se căsătoresc și au un copil, continuându-și periplul prin lume. Personajul principal al filmului, Păcală, este un erou al snoavelor populare românești, cunoscut pentru umorul și istețimea sa, ascunse sub o mască de naivitate și simplitate. Pățaniile lui Păcală au fost reunite într-un ciclu de snoave, care au fost preluate și prelucrate ulterior de Petre Dulfu ("Isprăvile lui Păcală
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
-și periplul prin lume. Personajul principal al filmului, Păcală, este un erou al snoavelor populare românești, cunoscut pentru umorul și istețimea sa, ascunse sub o mască de naivitate și simplitate. Pățaniile lui Păcală au fost reunite într-un ciclu de snoave, care au fost preluate și prelucrate ulterior de Petre Dulfu ("Isprăvile lui Păcală"), dar și de alți scriitori români ca Ion Creangă ("Păcală") sau Ioan Slavici ("Păcală în satul lui"). Anecdota "Păcală" a lui Ion Creangă a fost tipărită prima
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
revista Cinema, tânărul critic Dan Comșa făcea unele observații, definind plastic natura filmului: „Proiect și vis mai vechi al cineastului, filmul "Păcală" este o mărturie a ambiției lui Geo Saizescu de a contopi, în limitele unei narațiuni cinematografice, balada și snoava, proverbul și gluma, basmul popular și comedia modernă sau tradițională (...). Tonul simplu al povestirii, montajul rapid și eficient, interpretarea neîngroșată dau o idee despre capacitățile regizorale în registru comic ale lui Geo Saizescu”. În voluminoasa lucrare "„Istoria filmului românesc (1897-2000
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
cu personajele și de a le desprinde de „substanța reală a patosului cotidian”. Criticul apreciază că filmul are un haz nebun, o înțelepciune jucăușă și personaje „care merg către niciunde”, "Păcală" fiind „filmul lui Saizescu cel mai încărcat de fastul snoavei”. Universul său postmodernist face ca filmul să nu pară nici astăzi desuet. Odată cu trecerea timpului, aprecierile pozitive la adresa acestui film au început să se mai dilueze. Tânărul critic Andrei Gorzo a afirmat că "Păcală" este „un film de nevăzut”, „cel
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
la București, cu Ion Manu și Aurel Athanasescu) e reluat într-un lungmetraj al cărui subiect „e lăsat, cu bună știință, să curgă liber, fără lovituri de cinema” (cf. G. Saizescu), adică renunțându-se la rigorile dramaturgiei, contopind proverbul și snoava, cu balada și basmul. Ca inovație, Saizescu și scriitorul D. R. Popescu introduc o variantă feminină, Păcălița, amuzându-se, alături de Păcală, pe seama nerozilor. Dar ansamblul e incoerent, umorul „caraghioz” și trivial, campion al schimonoselilor fandosite fiind însuși regizorul, într-o
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
de telefon ce-l ai. Al meu: 11.01.69, seara, ora 20-22. Dragi salutări, Dan Simonescu Note *Originalele celor șase epistole, necunoscute până acum, se află în biblioteca profesorului Mihail M. Robea din București. 1. Mihail M. Robea - Basme, snoave, legende și povestiri populare. Folclor din Valea Vâlsanului-Argeș. Ediție nouă, adăugită. București, 1979, 232 pagini + ilustrații. (Societatea literară „Relief Românesc“ ). 2. M. Robea - Folclorul poetic din Stroești-Argeș. București, 1980, 248 pagini + 1 f.h. (Societatea cultural-științifică „Stroești-Argeș“ ). 3. Adriana Rujan-Băjan (n.
Dan Simonescu și unul dintre discipolii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3514_a_4839]
-
mod arbitrar, rolul lui Petruț) ia forma unei intrigi de curte dominată de patima aurului și setea de mărire. Cocea și Barbu ezită în filmele lor haiducești între formula de capă și spadă și cea a comediei populare doldora de snoave și vorbe de duh. În cazul de față se preferă un pitoresc tablou de moravuri, pretext pentru procesiuni religioase și panorame de păpușari, străvechi obiceiuri de nuntă și ritualuri de trecere la mahomedanism, vizite în palatele lui Hangerli și pașei
Răpirea fecioarelor () [Corola-website/Science/309267_a_310596]
-
marele proces la care am asistat în timpul din urmă. Din revista „Răzeșul” numărul unu, p. 38, vedem că Societatea Scriitorilor Români, înființată în 1908, s-a făcut mai mult prin străduința sa. Și-a tipărit primul volum de povești și snoave intitulat „La șezătoare” în editura „Minerva” în anul 1907, având în fruntea volumului o prefață semnată Nicolae Iorga. Au urmat apoi volumele: „Movila Roșie”(povestiri, schițe, amintiri); „La gura sobei” (povești și snoave), „Povești de pretutindeni” (traduceri din folclorul lumii
Virgil Caraivan () [Corola-website/Science/311577_a_312906]
-
a tipărit primul volum de povești și snoave intitulat „La șezătoare” în editura „Minerva” în anul 1907, având în fruntea volumului o prefață semnată Nicolae Iorga. Au urmat apoi volumele: „Movila Roșie”(povestiri, schițe, amintiri); „La gura sobei” (povești și snoave), „Povești de pretutindeni” (traduceri din folclorul lumii); „Basme și legende streine”(traduceri din folclorul lumii); „Domnița Ilina” (povești); „O noapte de mai” - traducere din N.Gogol; Alte volume în bibliotecile de popularizare ca: Povești, snoave, Aliman Voinicul (poveste), Povești franceze
Virgil Caraivan () [Corola-website/Science/311577_a_312906]
-
La gura sobei” (povești și snoave), „Povești de pretutindeni” (traduceri din folclorul lumii); „Basme și legende streine”(traduceri din folclorul lumii); „Domnița Ilina” (povești); „O noapte de mai” - traducere din N.Gogol; Alte volume în bibliotecile de popularizare ca: Povești, snoave, Aliman Voinicul (poveste), Povești franceze (traduceri), Povești corsicane (traduceri), Bătălia de la Mărășești (povestire eroic-națională). În 1926 scoate revista „Răzeșul”, unică în felul ei, care după un an de existență a trebuit să-și înceteze apariția, cauzând mari pierderi materiale directorului
Virgil Caraivan () [Corola-website/Science/311577_a_312906]
-
mai vechi decât aceste ce scapără din contactul cu străinii”. B. nu va urma însă sfatul marelui poet, ci va publica Obiceiuri la români (1884), Limba metaforică sau Graiul cârâitor la români (1892), Spânul și omul cu barba roșie (1898). Snoavele publicate de el, fără precizarea numelor informatorilor, urmează tematica știută a facețiilor ce circulau în epocă. SCRIERI: Limba metaforică sau Graiul cârâitor la români, Focșani, 1892. Culegeri: Literatura populară sau Palavre și anecdote, pref. M.E. [M. Eminescu], București, 1882; Obiceiuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285544_a_286873]