369 matches
-
plini de molani, carași, cleni, vrăbioare și crapi, format din apa zăpezilor de pe munte ce se topeau primăvara, se auzea o hărmălaie mare.. - Cine să fie și ce să fie oare?? se întrebau nedumeriți unul pe altul, Moș Timpul și soața sa Soarta, ce-și aveau casa aproape de păduricea din zăvoi. Apoi, și-au dat seama, și fără să mai pregete, s-au îmbrăcat în fugă, și au plecat înspre palatul Iernii, pentru a-i pune sfârșit de domnie, cel puțin
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
bun pentru dres cuibul agățat pe o ramură de plop, mesteacăn, arin sau salcie. Barza albă, moașa pricepută a neamului păsăresc, s-a apucat și ea de reparat marele cuib, aflat chiar pe acoperișul casei lui Moș Timpul și al soaței sale Soarta, în lipsa bărzoiului ce urma să vină mai târziu, peste câteva zile, rămas să rezolve ceva neânțelegeri cauzate de un buhai de baltă. Doctorul pădurii, ciocănitoarea, și-a început consultația gratuită a copacilor, iar singura ei plată era câte
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > FILISTINE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului Prea multe spaime ați rodit în mine Căutându-vă doar sațul de noroc, Torcând huzurul într-un simplu joc, Nu soațe, ci doar simple filistine. Pe rana sângerândă nu pui sare! Când sufletul tânjește nu pui foc! Și nu îți iei averea în obroc Să-ți cați tăcută propria cărare. Nu milă vrea tovarășul de viață, Nici pâinea ta, nici punga
FILISTINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359835_a_361164]
-
și păsările ciripesc, alaiul lor, alai de nuntă, e parcă un alai domnesc. la vie-n razele de soare, cântă-n delir un cuc în coastă, singurătatea lui de-o viață devine astăzi și mai fastă. el acolo își cheamă soața în orizontul dimineții când toate păsările zburdă de bucuria nouă-a vieții. fug rătăcind cărări de vis gâze și fluturi șugubeți care s-au zăpăcit și ei, umblând pe câmp aproape beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și
AU ÎNFLORIT SALCÂMII IAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359840_a_361169]
-
Sfânt mister. În zborul meu de întâlnesc furtuna, Tu mă-nsoțești în drumul meu, La Tine-mi este gându-ntotdeauna Și lângă Tine nu mi-e greu. În zborul meu, prin cerurile Tale, Tu mi-ai făcut un dar neprețuit, Femeia soața, hărăzită mie, De sufletul meu, în taină s-a lipit. Noi împreună suntem pe cărare Și-avem aceleași rădăcini, Tot împreună ne-nălțăm spre soare, În zborul nostru tainic spre lumini. Îți simt zborul Îți simt zborul înalțător spre lumină
AVIATORILOR de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359899_a_361228]
-
o pălărie Și o gură fără dinți? Ba aminte și-a adus, Când era vinu-năsprit: Mânca pastramă de urs Și-avea dinți de ronțăit. Când s-a limpezit molanul, Prostul nu poate să-l bea. - Tensiunea, vai, sărmanul!... Îl căinează soața sa. Îi dau ceai de rogodele, De susai, de păpădie... El ar bea și de nuiele - M-ascultă, că-i sunt soție. La grătar întoarce puiul, N-are voie nici să guste! Văd că nu-i place rachiul... A-nceput
C I O C Ă N I T O A R E A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359983_a_361312]
-
epigramiștilor și de jocuri de cuvinte dintre cele mai savuroase. Următorul catren pare până la un punct o confesiune despre fericirea conjugală de lungă durată, dacă nu s-ar încheia cu o poantă dramatică: „Sunt sărman ca un păduche/Dar cu soața am trăit,/Patruzeci de ani, pe muche/... de cuțit.” (Nicolae Bunduri, Eu boemul, p. 48). Se mai întâmplă și infidelități conjugale ca în epigrama Soția fotbalistului de Ioan Toderașcu: „Nevasta lui, prevăzătoare,/ Nu duce-o viață plicticoasă;/ Când joacă el
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
pe ea criză n-o atinge, văd că sare ca o minge, vai, și ce picioare are! intru-n casă amărât; parcă am un nod în gât. și aud un dulce timbru: „ ți-am făcut un borș cu cimbru (zice soața mea agale:) și mai ce? ia ghici, matale!” „iarăși mi-ai făcut sarmale?!” și dau s-o pup, așa-ntr-o doară; "vai, ce puți a scortișoară!" Referință Bibliografică: la lumina unui bec / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LA LUMINA UNUI BEC de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359157_a_360486]
-
vino la biserică și asculta cuvântul Domnului!” Parcă îl și vede pe popa cu barbă lui neagră și cu alura de sfânt. „Negreșit, duminica viitoare mă voi duce, așa e, nu știi când vine vremea”. Marioara, vrednica gospodina, dar și soața cinstită și iubitoare, mesteca, în acest timp, mămăligă galbenă că aurul. Aburii se ridicau odată cu mirosul parfumat și fierbinte spre tavanul din brad lăcuit și gândul o duse la ziua de mâine când va începe culesul cucuruzului. Mai mesteca la
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359221_a_360550]
-
și, mai ales, de ce râdeau cu așa pofta. Când cei doi musafiri au trecut pe lângă ea, bărbatul roșcovan și creț a mângâiat-o părintește pe cap și, scotocindu-se prin buzunare, a scos o hârtie de zece lei. Femeia, probabil soața acestuia, a prins-o drăgăstos de umeri și i-a zis: - Să-ți iei caiete, isteațo! Abia atunci l-a văzut pe tatăl ei care venea cu brațele întinse spre cei doi vizitatori. A strâns în mânuța ei îngereasca hârtia
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359221_a_360550]
-
țării Moldovei și viața lor “dă o mare extindere în cronica sa domnitorului Ștefan cel Mare.Figura san e este prezentată ca un symbol al luptei pentru eliberare, dar și despre ctitoriile mânăstirilor pictate cu icoane comandate de domnitor și soața sa. În secolul XVIII cultura română a luat o amploare mai mare prin lucrările lui Dimitrie Cantemir și Ion Neculce. Dar nu trebuie uitat nici Ilia care a ilustrat cu icoane Cazania lui Varlaam. Despre icoane face vorbire și Ion
MOTIVUL ICOANEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342425_a_343754]
-
nu este greu acest demers, fiindcă oriunde și în orice domeniu te-ai afla, ești pe o asemenea margine. Din punctul acesta de vedere stăm bine, am putea organiza o Olimpiada a Selfiurilor. Oare Țânțarul Tigru are și el o soață crudisimă? Nu de alta, dar trece vara și ar fi păcat să rămânem fără urmași țânțăricoși și nu știu dacă Doamna Anofel se poate combina cu Domnul Tigru. Universul dulcic consideră inoportună ultima zicere, de altfel prostească, acum când toate
MIGDALE DULCI AMARE (1) – DRAGĂ UNIVERSULE HIDOS (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341668_a_342997]
-
juridică, masonică, răsfrânte atât din afară cât și dinlăuntru, de irozii și iudele creștinismului, prin îndepărtarea de Dumnezeu și alungarea Lui. Perspectiva morții nu-l sperie, căci a plecat cu ea la drum chiar din tinerețe, ca și cu o soață, nepărăsindu-l ca o umbră fidelă, dar știind însă că moartea nu ține de cotidian, de lumea care ne înconjoară, ci de condiția sine qua non a Învierii, stabilită de Ziditorul Vieții: „Vrednic ești să iei cartea și să deschizi
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
la trebi la fel. Și pe deasupra - să te ții! Avea și-o casă de copii. Numai nevasta lui muncea / Și casa o întreținea Din munca ei neobosită. Avea o minte iscusită Și-orcine-apoi putea să spună / Că avea și inimă bună. Soața pe care o avea / Bogatul, o femeie rea Se dovedise și zgârcită. / Mereu, în sat, era vorbită Cum că pestriță se vădea / A fi la mațe. Despre ea, Satul întreg de-acord fusese / Că vorba veche ce spusese Că „Tot
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
Lemne; ba că vrea bunăoară / Să-și ia făina de la moară; Ba să-și aducă fânu-aflat / În țarină pus la uscat; Ba să-și aducă câte toate. / Când a simțit că nu mai poate De cât este de cicălit / De soața lui necontenit, Pe al său frate l-a chemat / Și i-a zis foarte supărat: „Mai frate, de a ta frăție, / Lehamite îmi este mie! Și tu ai boi. Nu? Așadar, / De ce nu îți faci tu un car? Pe-al
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
Cu toate asigurările împăratului, din acea zi, împărăteasa deveni foarte tristă și tăcută. Nu mai scotea un cuvânt uneori zile în șir și nu mai vorbea cu nimeni decât cu împăratul. Acesta, dacă la început fusese tare îngrijorat pentru starea soaței sale, vestea că în curând împărăteasa avea să îi dăruiască un prinț sau o prințesă, alungă toți norii care existaseră vreodată în sufletul său. În ziua în care se născu prințesa Trandafira, Rodomela părăsi palatul, încărcată de bogățiile cu care
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
am povestit din amintiri. Astăzi doliu-i văd acasă, Să-ți faci trei cruci și să te miri! Ne pleacă prieteni prea grăbiți; În cripte reci îi trage somnul. Doi trandafiri stau ofiliți, Nu mai sună telefonul! Rămân copii nevinovați, Soațe cu facturi și rate, Bunicii plâng nemângâiați, Băntuind - strigoi - prin sate. Trage clopotul în dungă; Tresar și florile pe câmp. Anii vieții-or să ne-ajungă Desert la viermi, în lutul tâmp... Citește mai mult Se scutură îngeri de ploi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
am povestit din amintiri.Astăzi doliu-i văd acasă,Să-ți faci trei cruci și să te miri! Ne pleacă prieteni prea grăbiți;În cripte reci îi trage somnul.Doi trandafiri stau ofiliți,Nu mai sună telefonul!Rămân copii nevinovați,Soațe cu facturi și rate,Bunicii plâng nemângâiați,Băntuind - strigoi - prin sate.Trage clopotul în dungă;Tresar și florile pe câmp.Anii vieții-or să ne-ajungăDesert la viermi, în lutul tâmp...... XIII. DACĂ NU AȘ AVEA DREPTATE..., de George Safir
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
Când Siegfried e chemat la el acasă, A țării ocârmuire s-o preia El pleacă cu soția lui frumoasă La Xanten,unde coroana-l aștepta. De când au plecat,zece ani au trecut Sub semnul dragostei care i-a unit, iar soața-i iubită,un fiu i-a născut Și numele de Gunter,el a primit. Și Brunhilda,însă un fiu a născut Și numele de Sigfried lui i s-a dat, Dar ura și invidia ce-au crescut, Motivul răzbunării au
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
comoara o ia, În Rin,la fund,o ascunde să zacă, Și nimenea,doar el, locul îl știa. Attila aflând povestea Krimhildei Și de marea frumusețea ce ea o avea,, Vine la castel să-i ceară reginei, Să-i fie soață și a hunilor stea. Gândind răzbunare,ea îl acceptă, Plecând cu el în a hunilor țară Dar iubirea lui Siegfried,ea n-o uită, Așteptând ca momentul să apară. Naște pe Ortlib,a lui Attila fiu, Și-n minte răzbunarea
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
Atuncea afli despre tine că nu ești un om optimist, Cauți mereu prilej de ceartă, esti pus pe hartă, veșnic trist. Și nimeni nu-ți mai intră-n voie, nimic nu te mai mulțumește, Ba față e prea alintata, ba soața nu te mai iubește. Muncești din zori și până-n seară, te-ngrijorezi ziua când vine, Îți dai prea multa osteneală pentru iluzia de bine. Voit îți neglijezi nevasta și nu-i mai spui că o iubești, Că doar i-ai
POSTASUL de MIRON IOAN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379338_a_380667]
-
Atuncea afli despre tine că nu ești un om optimist, Cauți mereu prilej de ceartă, esti pus pe hartă, veșnic trist. Și nimeni nu-ți mai intră-n voie, nimic nu te mai mulțumește, Ba față e prea alintata, ba soața nu te mai iubește. Muncești din zori și până-n seară, te-ngrijorezi ziua când vine, Îți dai prea multa osteneală pentru iluzia de bine. Voit îți neglijezi nevasta și nu-i mai spui că o iubești, Că doar i-ai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
Atuncea afli despre tine că nu ești un om optimist,Cauți mereu prilej de ceartă, esti pus pe hartă, veșnic trist. Și nimeni nu-ți mai intră-n voie, nimic nu te mai mulțumește,Ba față e prea alintata, ba soața nu te mai iubește.Muncești din zori și până-n seară, te-ngrijorezi ziua când vine,Îți dai prea multa osteneală pentru iluzia de bine.Voit îți neglijezi nevasta și nu-i mai spui că o iubești,Că doar i-ai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
lumea toată și uitat de-a lui iubită, Bântuie din poartă-n poartă - blestemând o grea ursită. Nu-l iubește Katalinca - fata lui Ivan pescarul - Și cu votca rus-palinca își îneacă lent amarul. Ar fi vrut s-o ia drept soață pe femeia ce-o iubește, Dar ea s-a dovedit o hoață, furând la inimi nebunește. Nu se-ndură să o uite pe siberianca rece, Ce-a făcut la rele multe - ignorând un timp ce trece. Gânduri negre de ocară
ECOU DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAŢĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381409_a_382738]
-
rar, cu un așa alean! Înseamnă asta, vasăzică, C-ar vrea să fie... un buștean. S-a fript, de-ntâi aprilie De-ntâi aprilie și-a zis: „Ia să-mi scornesc eu o amantă”. Și-așa ajunse el proscris, Căci soață-sa era... o toantă. La probă, pentr-un jobb Mizând cam totul pe veșmânt, A mers să dea o probă pentr-un jobb. Și-avu din asta-nvățământ: E gol și îmbrăcatul, de-i... neghiob. Citește mai mult Capricii feminineSe
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]