727 matches
-
Appellplatz-ul, aici erau barăcile, crematoriul... Aici e Effektenkammer: aici erau haine, lucruri... - acum este muzeu. Ăsta a rămas, dar toate barăcile s-au dus... - În ce baracă ați fost? - 65 - Kleinlager, micul lagăr. Începând de la 1 februarie mi-au dat social-democrații, tovarășii, o chițimie unde am făcut o infirmerie. În februarie, martie, aprilie, am avut 20.000 de pacienți. Făceam deja chirurgie, medicină internă, de toate făceam. - Erați medic principal sau ajutor? - Eram singur. - Pe tot lagărul? - Nu, În infirmerie. Era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de acolo și i-am băgat la noi și până ce i-am repartizat... - Și ei erau de stânga? - Unii. La Buchenwald erau fel de fel: deținuți comuni, homosexuali, catolici reformați, fel de fel de secte, băgați acolo, plus comuniștii cu social-democrații, evrei mulți, mai ales veniți de la Auschwitz, țigani mulți, și mai erau destui... Ăștia care erau separați - norvegienii, canadienii, olandezii... - și care duceau o viață mai bună, În sensul că primeau pachet. Deci muncă era. Noi tot timpul făceam ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de Hitler fiindcă nu se putuse uni cu comuniștii, era acum învinuit (dar fusese și înainte de către Lenin) pentru oportunismul său, care ar fi facilitat venirea lui Hitler la putere. Învinuirea aceasta, zicea Petrică, avea să se extindă și asupra social-democrației contemporane, deci și asupra celei românești, așa, din principiu: prin simplul fapt că ești social-democrat ești oportunist. Ce s-ar cere ca această învinuire să fie redusă la neant? Să se unească partidul social-democrat cu cel comunist! Ei, strigă Petrică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Canada decât de URSS. Nu trăiesc acolo mai multe personalități moderne? După cum se știe, populațiile și guvernele acestor țări au acceptat, cel mult, un socialism al reformelor, nu cel al revoluțiilor sângeroase urmate de dictaturi. Suedia s-a îndreptat spre social-democrație din anul 1917. Ea a rămas mult mai aproape de modernitate decât oricare dintre țările est-europene, care, în final au ajuns la colaps. În vara anului 2011, însă, imaginea luminoasă a nordicilor s-a schimbat în contururile negre lăsate de carnagiul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
guvernare", care să închidă robinetele de golire a sacului bugetar micșorat în doar câteva buzunare. Căci "fondurile europene" rămân pentru managerii români strugurii cei acri. În politică (mai rar și în economie), neoliberalismul se confruntă, uneori se și aliază cu social-democrația, care a făcut odată carieră în Suedia și în țări învecinate. Laburismul din Marea Britanie și din țări ale Commonwealth-ului le este pe aproape, ca și ideologia comunitarismului american. Poate la noi, odată cu renunțarea la vechea ideologie, s-au creat susceptibilități
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dar au învățat să privească mereu cu interes spre întreaga lume, pentru a-și spori libertățile și bunăstarea. Noile puteri au căutat să-i imprime lumii valorile civilizației moderne, sintetizate în ideologii reluate ca neoliberalismul, creat ca și democrația creștină, social-democrația și altele. Altoiurile s-au prins în Africa de Sud, Australia și Noua Zeelandă, Japonia, Coreea de Sud și în alte țări din zonă și în multe țări din America de Sud. Reușitele acestor țări depind mult și de resursele naturale, de pozițiile geografico-climatice mai mult sau
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
distrugerile, bătăile și rănirile unor redactori români din Occident au știrbit și mai mult imaginile externe ale regimurilor socialiste. Așa că atmosfera politică a deceniului nouă a secolului trecut a fost dominată de scăderea influenței socialismului în lume. Nu și a social-democrației care, cum am mai arătat, repurtase succese mari în Suedia. Din cele cinci conferințe pentru Securitate și Cooperare în Europa, doar aceea din 1978 a avut loc în capitala unei țări socialiste, Belgrad. În anii 1989, 1991 și 2006 socialismul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
237, 239-240, 251, 305, 307, 309, 326, 336, 353 Simenschi T. / 289 Simion Șt. / 255 simonie / 28 sinele / 27, 181, 348 Singer H. / 67 Slovenia / 16, 49, 233, 236, 240, 301, 311, 336, 353 Smith A. / 119, 126 social-creștini / 63 social-democrație / 40, 61, 63, 178, 222, 277, 281, 291, 314, 340 socialism utopic / 62, 85 socializare / 48, 65, 97, 100, 197, 207, 309 societatea civilă / 21, 65, 122 societatea de consum / 46, 132 societatea inflaționistă / 9, 41, 46, 87, 344 Socrate
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mijloace violente (confruntare violență între proletariat și burghezie), cât și prin mijloace pașnice (compromis cu partidele burgheze și câștigarea puterii prin mijloace electorale). Pe teren politic, pe baza marxismului, s-au dezvoltat mișcările muncitorești, unele cu caracter reformator de tipul social-democrației, altele cu caracter revoluționar sub forma partidelor comuniste, având la baza ideologia marxist-leninistă, elaborată de Lenin. Deși cu veleități științifice, din momentul în care a fost transpus în realitate sub forma societăților socialiste din Uniunea Sovietică și țările din răsăritul
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
suspendată, deoarece publicase manifestul-protest din aprilie, însă acestă măsură arbitrară a autorităților provoacă greve de protest, paralizând Capitala, ceea ce a obligat revenirea asupra interzicerii ziarului. Tipografii bucureșteni organizează la 13 decembrie 1918 o grevă revendicând programul economic și politic al social-democrației, precum ziua de muncă de 8 ore, înlăturarea cenzurii, garantarea libertăților cetățenești, etc. La începutul lunii februarie 1919, la București au venit social-democrații ardeleni Ion Fluieraș și Iosif Jumanca, miniștri în Consiliul Dirigent al Transilvaniei, care s-au prezentat la
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
interzicerii ziarului. Tipografii bucureșteni organizează la 13 decembrie 1918 o grevă revendicând programul economic și politic al social-democrației, precum ziua de muncă de 8 ore, înlăturarea cenzurii, garantarea libertăților cetățenești, etc. La începutul lunii februarie 1919, la București au venit social-democrații ardeleni Ion Fluieraș și Iosif Jumanca, miniștri în Consiliul Dirigent al Transilvaniei, care s-au prezentat la regele Ferdinand cerând-i cu insistență deschiderea sediilor PSD și ale sindicatelor, libertatea întrunirilor și oprirea teroarei împotriva social-democraților. Regele și primul ministru
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
a fost expus limpede: „Trebuie împiedicată tendința acestuia (FND) de a se considera un supra-partid”. Fruntașii PSD și îndeosebi Constantin Titel Petrescu nu au ezitat să se opună încercărilor repetate ale conducătorilor PCR, mulți veniți de la Moscova, de a desființa social-democrația, fluturând ideea realizării partidului unic muncitoresc. Ana Pauker și Lucrețiu Pătrășcanu nu oboseau în organizarea a tot felul de manevre menite să subjuge PSD-ul. Drept urmare CC al PSD a votat la 25 octombrie 1945 o rezoluție în care declară
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
Congresul din 10 martie 1946, PSD-ul condus de Rădăceanu - Voitec a trecut la o campanie de excludere a membrilor partidului care își manifestau acum deziluzia și împotrivirea față de cele petrecute. Printre cei excluși sunt de remarcat figuri marcante ale social-democrației românești ca Eftimie Gherman, Iosif Jumanca și Ștefan Lăcătuș. În timp ce PSDI își urma drumul său firesc, sub președinția lui Constantin Titel Petrescu, gruparea Rădăceanu - Voitec a mers mai departe pe calea comunizării, organizând un Congres de „unificare” cu PCR, ținut
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
uriașă cea a fostului partid comunist. De altfel, nu după mult timp la cel de al IX - lea congres al PMR s-a decis ca el să-și recapete denumirea de Partidul Comunist Român. Afacerea de tip bolșevic era tranșată, social-democrația fiind asasinată. În ziua de 9 mai 1946 s-a deschis Congresul PSDI, care dezavuând actele de falsificare a voinței PSD de către gruparea Rădăcenu - Voitec i-a exclus din mișcarea social-democrată pe toți adepții comunizanți ai acestora, care acceptaseră ideologia
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
val de represiuni, de abuzuri, percheziții, devastări și închideri de sedii ale PSDI. La începutul lunii mai 1947 au început arestările în rândul membrilor PSDI de către Siguranță. La 13 iunie 1949, Securitatea se putea lăuda că îi arestase pe toți social-democrații de vaza, chiar dacă aceștia nu erau decât simpli membri ai partidului. Mulți, enorm de mulți social-democrați au pierit în temniță, printre aceștia fiind eroii nationali precum Iosif Jumanca, Ion Fluieraș și George Grigorovici care au luptat pentru înfăptuirea României ca
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
semneze textul. Drept urmare, a fost retrimis la Sighet, unde a fost supus unor noi maltratări. În noiembrie 1955, aproape în stare de inconștiență, deținutul adus iarăși la București, a cedat presiunilor și a semnat textul scrisorii, în schimbul asigurării că toți social-democrații aflați în închisori vor fi eliberați. După ce a fost pus în libertate, Constantin Titel Petrescu și-a petrecut restul zilelor în spital, bolnav de scorbut și TBC, stingându-se din viață la 2 septembrie 1957, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
se mai găsesc decât în formatul unor copii. Nimeni nu cunoaște exact ce s-a întâmplat cu arhiva veche a Nicolinei, principala sursă utilizată pentru elaborarea monografiei din 1972. Am completat informația cu articolele din presa vremii, începând cu ziarul „Social-Democrația”, care a apărut constant în perioada interbelică, continuând cu „Muncitorul Metalurgist”, „Muncitorul feroviar”, foaie cu statut de organ al Comitetului de Partid și al Comitetului Sindicatului din Atelierele de Reparat Material Rulant Iași sau „Nicolina Nouă”, ultimele trei reprezentând și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
similare din București sau alte orașe ale țării. Documentele vremii surprind decizii de veritabilă solidaritate muncitorească: „Se hotărăște apoi a contribui toți tov. conștienți cu salarile de o oră săptămânal la ajutorarea tov. greviști din minele petrolifere”. Ziarele stângii, precum „Social-Democrația”, fac referiri frecvente, în paginile lor, la aspecte ale mișcărilor muncitorești. Grevele muncitorilor de la Atelierele Nicolina, spre exemplu, au rubrică separată în coloanele publicației, la fel ca desele întâlniri sindicale. O asemenea întrunire a avut loc în 16 iunie 1919
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
urmă. Unele dintre Îngrijorările lui Lenin proveneau din convingerea sa din acea perioadă că, În Rusia, clasa muncitoare și cea mai mare parte a elitei intelectuale erau foarte În urmă, În comparație cu aceleași categorii din Germania. În Ce e de făcut?, social-democrația și mișcarea sindicală germane sunt, În mod repetat, date drept exemplu și puse În contrast cu situația din Rusia. Însă principiul ce stătea la baza neliniștii lui Lenin era deasupra diferențelor naționale, avându-și sursa În rolurile funcționale clar definite pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
lui cu privire la partidul de avangardă și la relația acestuia cu proletariatul În cursul revoluției și le respinsese. Aici, ne vom concentra atenția În principal asupra eseurilor În care Rosa Luxemburg se opune viziunilor extrem-moderniste ale lui Lenin: „Chestiuni organizaționale privind social-democrația rusă” (1904), „Greva de masă, partidul și sindicatele” (1906) și lucrarea publicată postum „Revoluția Rusă” (scrisă În 1918 și publicată În 1921, după rebeliunea de la Kronstadt). Diferența principală dintre Luxemburg și Lenin constă În Încrederea ei În creativitatea autonomă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
fost scrisă, spre deosebire de Ce e de făcut?, după lecția de militantism muncitoresc dată de Revoluție În 1905. Luxemburg era surprinsă mai ales de reacția masivă a proletariatului din Varșovia la evenimentele acelui an. Pe de altă parte, „Chestiuni organizaționale privind social-democrația rusă” fusese scrisă Înainte de acestea, ca răspuns direct la Ce e de făcut?, și a fost un text determinant pentru refuzul partidului polonez de a se ralia la disciplina centrală a partidului social-democrat rus. Chiar dacă punem În evidență diferențele dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
fie plin de viață și de tinere talente” (citat În Ettinger, Rosa Luxemburg, p. 186). Luxemburg, „Organizational Questions”, p. 291 (sublinierea Îmi aparține). „Nu se mai poate realiza o trezire a energiei revoluționare a clasei muncitoare În Germania În condițiile social-democrației germane de tristă amintire. [Energia revoluționară poate fi stimulată] doar printr-o analiză a Întregii gravități Înfricoșătoare și a complexității acțiunilor ce trebuie Întreprinse, doar ca rezultat al maturității politice și al independenței de spirit, doar ca urmare a capacității
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
gravități Înfricoșătoare și a complexității acțiunilor ce trebuie Întreprinse, doar ca rezultat al maturității politice și al independenței de spirit, doar ca urmare a capacității de judecată critică din partea maselor, capacitate care a fost sistematic reprimată vreme de decenii de către social-democrație, sub diverse pretexte (Luxemburg, „The Russian Revolution”, pp. 369-370; sublinierea Îmi aparține). Luxemburg, „Mass-Strike, Party, and Trade Unions”, p. 236. Ibid., p. 237. Ibid., p. 241. Ibid., p. 241-242. Luxemburg, „Organizational Questions”, p. 306. Luxemburg, „The Russian Revolution”, p. 389
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
postura ingrată și absurdă de a fi stavilă pentru propășirea neamului, conservatorismul poporului constituind singura frână în nimicirea nației. Câtă vreme organicitatea etnică s-a conservat prin țărănime, primejdia n-a fost mortală. Numai că, așa cum atrage atenția Constantin Stere, social-democrația a deschis pentru prima oară porțile nimicirii acestei organicități, nu prin emanciparea țărănimii, ci prin distrugerea ei programatică. Programul a fost dus până la capăt de comunism încât pentru întâia dată fenomenul sfâșierii amenință să invadeze și grosul națiunii. Oglinda acestui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al., 1999, The new production of knowledge. The dynamics of science and research in contemporary societies, ediția a V-a, Thousand Oacks, Londra, Sage, New Delhi. Giddens, A., 2000, Consecințele modernității, Univers, București. Giddens, A., 2001, A treia cale. Renașterea social-democrației, Polirom, Iași. Gimeno Sacristán, J., 1997, „Curriculum Deregulating Practices: toward the loss of educational sense”, Curriculum Studies, vol. 5, 3. Glatthorn, A.A., 1993, „Outcome-Based Education: Reform and Curriculum Process”, Journal of Curriculum and Supervision, vol. 8, 4. Good, C.
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]