281 matches
-
de învățare motivat divers de la persoană la persoană; c) „Constelațiile” și ierarhiile motivaționale se modifică în timp, la una și aceeași persoană, fie sub influența vârstei (unele erau „idealurile” adolescenței și altele cele ale tinereții, etc.) sau sub presiunea condițiilor social-istorice. Prin conceptul de motivația învățării școlare desemnăm ansamblul factorilor interni ai personalității elevului care-i determină, orientează, organizează și susțin eforturile în învățare. Acești factori interni sunt motivele, adică acele cauze de ordin mental imagini, judecăți, idei care apar ca
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
transmiterea informațiilor, în timp ce canalul nonverbal se folosește pentru exprimarea atitudinii interpersonale, iar în anumite situații, pentru a înlocui mesajele verbale. Limbajul este principalul mijloc de comunicare interumană, având la bază un sistem închegat de semne (cuvinte) și reguli gramaticale stabilite social-istoric. Învățarea limbajului impune: asigurarea condițiilor de comunicare (condiție a funcției apelative), integrarea funcției ordonatoare a materialului vorbit, funcția realizatoare laringo-faringo-buco-velară și a mișcărilor respiratorii (Tănăsescu, în Mănescu, 1986). Pentru ca elementele limbii să devină componente ale limbajului, trebuie ca omul să
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fie formarea unor reflexe condiționate (condiționare clasică pavloviană), fie comportamentul operant reprezentat de „încercări-erori” prin care o acțiune întâmplătoare, urmată de o pedeapsă sau de o recompensă, devine prin repetare o acțiune condiționată (condiționarea operantă). Condiționarea este fundamentată pentru componenta social-istorică; se consideră că munca productivă, ansamblul relațiilor sociale, sistemele culturii materiale, diversele forme de comunicare specific umane reprezintă factori ai condiționării social-istorice. Prin intermediul acestor factori, personalitatea, comportamentul, procesele psihice, conștiința sunt dependente de dezvoltarea social-istorică. Relația stabilită între om și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pedeapsă sau de o recompensă, devine prin repetare o acțiune condiționată (condiționarea operantă). Condiționarea este fundamentată pentru componenta social-istorică; se consideră că munca productivă, ansamblul relațiilor sociale, sistemele culturii materiale, diversele forme de comunicare specific umane reprezintă factori ai condiționării social-istorice. Prin intermediul acestor factori, personalitatea, comportamentul, procesele psihice, conștiința sunt dependente de dezvoltarea social-istorică. Relația stabilită între om și contextul social presupune integrare și adaptare, ambele procese având ca bază de realizare învățarea și condiționarea. CONDUCTIBILITATE (< fr. conductibilité) - Proprietate a sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Condiționarea este fundamentată pentru componenta social-istorică; se consideră că munca productivă, ansamblul relațiilor sociale, sistemele culturii materiale, diversele forme de comunicare specific umane reprezintă factori ai condiționării social-istorice. Prin intermediul acestor factori, personalitatea, comportamentul, procesele psihice, conștiința sunt dependente de dezvoltarea social-istorică. Relația stabilită între om și contextul social presupune integrare și adaptare, ambele procese având ca bază de realizare învățarea și condiționarea. CONDUCTIBILITATE (< fr. conductibilité) - Proprietate a sistemului nervos de a asigura propagarea excitației. Viteza de propagare la nivelul fibrelor nervoase
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
din cauza celei pe care am trăit-o, constituie o mărturie. Tranziții sociale și personale: de la roluri de gen predeterminate la femeia subiect Alina HURUBEAN Capitalul de (ne)încredere al femeilor în cultura de tip macho Dacă ar fi să contextualizez social-istoric traiectoria mea de viață de până acum, aș delimita două mari perioade, aproximativ egale ca și alocare temporală: primii douăzeci de ani (1970-1990) sunt anii de socializare primară și formare școlară petrecuți în perioada comunistă, iar ultimii douăzeci și cinci de ani
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
apologetica; concomitent cu viața de trăire creștină într-o comunitate (internat). Așa s-ar edifica fiecare suflet, și-ar câștiga o mai bună orientare și responsabilitate în viață, față de Dumnezeu, și ar face să crească conștiința solidarității creștine în problemele social-istorice. Realizasem o programă analitică pentru fiecare an și obiect de studiu. Ca metode pedagogice pentru viața comunității, împărțită în unități pedagogice de 12-13 elevi, conduse de câte un preot duhovnic (profesor), indicam: ascultarea și disciplina, studiul și meditația, rugăciunea și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
contemporan. Romanul polonez (1984), constituind etape pregătitoare. Construit din medalioane ale unor individualități care au marcat momente majore în evoluția acestei literaturi, demersul analitic din Istoria literaturii polone (I-III, 1986-1995) este precedat, în cazul fiecărei epoci, de prezentarea fundalului social-istoric și cultural. Având o documentare temeinică, lucrarea începe cu Renașterea, continuă cu barocul, cu secolul Luminilor și se încheie cu romantismul, volumul următor circumscrie realismul critic, naturalismul, mișcarea Tânăra Polonie și perioada interbelică, ultimul fiind consacrat în întregime contemporaneității. V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
laic, credința a fost marginalizată de raționalism, spiritualismului creștin i s-a substituit materialismul ateu. Creștinismul e subminat chiar din interior: prin punerea în discuție de către protestantism a dogmelor, principiile evanghelice sunt „dezdumnezeite”. Spiritul Renașterii a deschis și calea mutațiilor social-istorice. În el își are sursa Revoluția Franceză, din care, în secolul al XIX-lea, s-a aprins revoluția bolșevică. Bolșevismul, în înțelegerea neomedievaliștilor, este satanism. Duhul satanic poate fi, după ei, exorcizat doar prin înapoierea la „adevărata” renaștere, care ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
invenție, pe învățarea prin creație. Cea mai răspândită modalitate de clasificare a metodelor instrucționale și, în același timp, cu gradul cel mai ridicat de pragmatism o reprezintă clasificarea metodelor de instruire după criteriul „izvorul cunoașterii”. Acesta poate fi: I. experiența social-istorică a umanității (moștenirea culturală); II. experiența dedusă din contactul direct cu realitatea; și III. experiența bazată pe acțiunea practică. El pune în evidență existența a trei mari categorii de metode: A. metode de comunicare; B. metode de exploatare a realității
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
și reforma socială" și "Sociologie românească" - precum și alte lucrări publicate în cadrul "Institutului social român", merită atenție pentru materialul lor documentar. D. Gusti are și meritul de a fi fost inițiatorul și organizatorul "Muzeului satului" din București, valoros document etnografic și social-istoric. Activitatea de organizator al cercetării sociologice al lui Gusti ca și lucrările elaborate personal sau sub conducerea sa în cadrul acestei cercetări, cer o studiere și o valorificare critică mai amănunțită". După ce autorul subcapitolului îl iartă pe Gusti pentru faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pentru a fi ambele într-o poziție mai avantajoasă. Această viziune asupra lumii oferea o explicație pentru cooperare și punea bazele unei ideologii seculare a progresului social"1. În ceea ce privește natura relațiilor internaționale, ea s-a modificat mereu în funcție de anumite contexte social-istorice. Mult timp această natură se raporta la securitatea unei țări, la apărarea frontierelor, încheierea de tratate și de alianțe, misiuni în străinătate, practicarea comerțului exterior cu aprovizionări și exporturi între țări. Între timp, relațiile internaționale s-au diversificat, acestea fiind
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
economică reprezintă criteriul fundamental în delimitarea puterii militare, cea din urmă sprijinind-o pe prima din toate punctele de vedere. Aceste două forme de putere economică și militară se completează reciproc și au diferite nivele de dezvoltare în anumite condiții social-istorice. Conceptul de putere este strâns legat și de cel de interes național. Conceptul de interes național este folosit atât în analiza politică, cât și în acțiunea politică. Ca instrument de analiză politică, interesul național este folosit pentru a descrie, explica
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
de putere ca posesie de resurse, are mai multă susținere din partea responsabililor politici, deoarece "face ca puterea să fie mai concretă, măsurabilă și predictibilă"46. Politicienii vor să cunoască dacă țara lor poate câștiga un război, într-un anumit context social-istoric, într-o anumită perioadă de timp, împotriva unui adversar nominalizat. Totuși, Nye, în anul 1990, a introdus de termenul de soft power, în sensul de a determina "pe alții să dorească ceea ce tu dorești"47. Această abilitate de a influența
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
vrei să faci dintr-o țară ca Venezuela una socialistă în urma experiențelor de care am amintit este cel puțin un gest riscant, dacă nu un anacronism istoric. Faptul este cu atât mai curios cu cât exemplul cubanez o adevărată fosilă social-istorică se află la o aruncătură de băț de Venezuela. De aceea, eu mă gândesc că înfrângerea lui Chavez, la limită e drept, se datorează mai mult acestei intenții anacronice decât poftelor lui dictatoriale care, în America Latină așa cum spuneam nu prea
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
personalității și mediul ambiant, În care trăiește individul”. Comportamentul uman se caracterizează prin coeficientul cel mai Înalt de complexitate atât În ceea ce privește nivelele de integrare neurofiziologice, cât și formele de manifestare. Trăsătura distinctivă a comportamentului uman este dată de condiționarea sa social-istorică, fiind analizat și evaluat pe baza criteriilor adaptării și integrării individului În viața socială. Comportamentul deviant este cel care se abate de la normele acreditate În cadrul unui sistem social mergând până la conflict cu valorile culturale. Reprezentând o abatere de la anumite valori
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Eugenia ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2177]
-
cu o ritmicitate „ardelenească”, volum după volum, rămânând constant și în exprimarea prin operă a crezului artistic. De la cartea de debut până la Turmele albe, zăpezile (1993), autorul nu-și schimbă în mod esențial registrul poetic și nici temele predilecte, perspectiva social-istorică modelându-se însă de-a lungul timpului, iar versurile-manifest, conjuncturale, rudimentare fiind abandonate în favoarea unei atitudini mai echilibrate. I. rămâne fidel aceluiași „dulce stil clasic”, chiar dacă unele „libertăți lingvistice” anunțau din etapă în etapă o anume primenire poetică. Adept al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
de tipul arborelui, ceea ce înseamnă diversificarea ideilor și formelor de manifestare pornind de la un trunchi istoric comun. Bazele teologice ale principalelor orientări religioase creștine sunt subiectul restructurării și reorganizării continue și sistematice pentru a-și păstra relevanța în condițiile transformărilor social-istorice prin care trece societatea atât la nivel local, cât și la nivel global. Michelin Milot (apud Willaime, 2001) distinge câteva procedee prin care sistemele de credințe sunt reorganizate: reînvestirea semantică (spre exemplu, redefinirea cosmică a semnificantului Dumnezeu), complementaritatea funcțională (adăugarea
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
pedagogie apare în 1931, în patru „caete” anual, ca organ al Institutului și Seminarului Pedagogic Universitar, Cernăuți, iar din 1939, ca organ al Institutului și Seminarului de Pedagogie al Universității din Cernăuți și al Serviciului social, Regionala Suceava. Datorită împrejurărilor social-istorice, dar și de conjunctură, numerele 34/1939 și numerele din 1940 ale revistei apar la București, ca organ al Seminarului de Pedagogie de la Facultatea de Litere și Filozofie din București,unde mai apare încă 3 ani. În cei 13 ani
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
intertextualist, celălalt comparatist. Trebuie precizat încă de la început că prin intertext nu vom înțelege nicio clipă cursa în urmărirea unor anterioare zone de inspirație, ci textul ca loc de răscruce, de întâlnire (de receptare și de inserție totodată) cu ansamblul social-istoric al umanității. De fapt, nu este vorba decât de un nume nou pentru binecunoscutele și foarte tradiționalele "influențe" (plagiate, citate, reminiscențe, aluzii, imitații, parodii, pastișe, parafraze, pe scurt întreaga sferă a "literaturii făcute cu literatură"). Aceeași Mărie cu altă pălărie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ale cărei proprietăți principale sunt fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea, sensibilitatea față de probleme, redefinirea și elaborarea. Un rol important în creativitate o au și o serie de alți factori precum: factori afectivi motivaționali; factori de personalitate (atitudini, aptitudini speciale); factori socio-culturali (particularitățile social-istorice etc.); factori socio-educaționali (familia, învățământul etc.). Desigur, creativitatea nu trebuie redusă la activitatea gândirii. Dar aceasta nu înseamnă că trebuie minimalizat rolul gândirii divergente sau al altor factori intelectuali cum este imaginația. De asemenea, nu trebuie subdimensionat, așa cum se poate
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
Cer, în clipa următoare, aceeași putere poate să acționeze distructiv, să fărâmițeze printre semeni, printre "supuși" (deus ostiousus), ceea ce în perioada anterioară de abia s-a acumulat. Se poate vorbi aici de un fenomen verificat de nenumărate ori în contexte social-istorice diferite (M. Eliade, 1988, p.10). Acolo unde, "de sus", se decide asupra destinului oamenilor din aceste începuturi preistorice și pe urmă istorice, sub o formă sau alta prezența psihologului a fost mereu implicată. A purtat înainte denumirea de șaman
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
acord cu raționalismul de origine al respectivei teorii. Condiționarea pavloviană avea limite aplicative într-un sistem social unde eul individual era subordonat unor imperative morale potrivnice credinței creștine, clădit pe o prăpastie dintre evoluția natural istorică a comportamentului și determinarea social-istorică a acestuia. Între un asemenea om și câinele de experiență al lui Pavlov pe care s-a probat fenomenul condiționării ("prezicerii") mai rămân doar asemănările, deosebit de atractive, însă sunt suspendate valențele diferențiale dintre ei, dintre eul uman și viața psihică
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în timp, și prin care au fost formulate probleme fundamentale ale cunoașterii științifice de astăzi, de ecologie, de anatomie comparată, embriologie, ca și cele ale vieții sufletești. Este interesant de remarcat că această învățătură s-a născut în aceeași perioadă social-istorică în care Alexandru cel Mare era antrenat în expedițiile sale de cucerire a lumii. Din depărtările în care se purtau luptele, lui Aristotel îi erau aduse materiale documentare, informații despre formele diverse în care se manifesta natura, despre dependența acestora
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și mentale ale sufletului. S-a instituit credința într-un "tot", în Atotputernicul dumnezeiesc, piatra unghiulară a întregii gândiri teologice, o gândire îndreptată împotriva sufletului sensibil ca parte a naturii, determinat de legile care guvernează în natură, de cele condiționate social-istoric. Thomas d'Aquino și alți scolastici catolici și pe urmă ortodocși au prelucrat teoria aristotelică despre suflet conform cu propria lor viziune teologică. Obiectivul lor a fost privarea de materialitate și substanțialitate organică a sufletului. Tomismul psihologic și-a fixat ca
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]