227 matches
-
(n. 22 iulie 1909, Târgoviște - d. 24 februarie 1953, București) a fost un actor român, societar al Teatrului Național din București. Strălucește atât în țară, cât și peste hotare (Viena), impunându-se și ca actor de limbă germană. De asemenea, se afirmă ca profesor la Conservatorul de Artă Dramatică din București în perioada 1951-1953, fiind considerat
Mihai Popescu () [Corola-website/Science/297804_a_299133]
-
trei ani, dar nu rămâne la Paris decât doi ani. Întors din străinătate, interpretează diverse roluri pe scena Teatrului Național din București, Comitetul teatral, din care făcea parte și I.L Caragiale, trecându-l la 17 martie 1901 în rândul societarilor, ceea ce înseamnă o consacrare. Pe scena Teatrului Național din Capitală interpretează, de-a lungul unui deceniu, o întinsă gamă de roluri, de la farsă și vodevil până la drama zguduitoare (Shylock din "Neguțătorul din Veneția" de Shakespeare, Cezar din "Ruy Blas" de
Petre Liciu () [Corola-website/Science/307578_a_308907]
-
(n. Paris la 28 februarie 1885 - d. Marly-le-Roi, la 3 august 1965) a fost un actor și regizor francez, fost societar al Comediei Franceze, și profesor la Conservatorul din Paris. Intrat la Comedia Franceză în 1908, unde i-a interpretat pe "Polyeucte" și pe "Alceste", numit societar al Comediei Franceze, din 1919 până în 1941, a dat spectacolul de adio la 17
Georges Le Roy () [Corola-website/Science/323368_a_324697]
-
d. Marly-le-Roi, la 3 august 1965) a fost un actor și regizor francez, fost societar al Comediei Franceze, și profesor la Conservatorul din Paris. Intrat la Comedia Franceză în 1908, unde i-a interpretat pe "Polyeucte" și pe "Alceste", numit societar al Comediei Franceze, din 1919 până în 1941, a dat spectacolul de adio la 17 februarie 1950. La inițiativa sa, la data de 17 februarie 1922, în Biserica Saint-Roch de la Paris, a fost celebrat un serviciu religios solemn, pentru odihna sufletului
Georges Le Roy () [Corola-website/Science/323368_a_324697]
-
(n. 1834, Botoșani sau 12 mai 1834 Rzeszów, Galiția - d. 13 mai 1894, Iași) a fost un ginecolog român, de origine evreu, devenit faimos la Iași. El a fost tatăl renumitului actor și societar al Comediei Franceze Eduard de Max, din legătura sa cu o rudă a Elenei Cuza, din familia Romalo. Absolvent al facultății de medicină din Viena (1858), a fost profesor în arta moșitului la Institutul Gregorian din Iași. În anul 1867
Emil Max () [Corola-website/Science/318930_a_320259]
-
ceva mobilier, cei doi arabi cu candelabrele lor (dealtfel, păstrați și azi, cu sfințenie) și un ceasornic mare de birou, din cabinetul de lucru al fostului domnitor Grigore Ghika”. Pentru originea focului au fost incriminate sobele însă Emanoil Manoliu, artist societar al naționalului ieșean, presupunea că incendiul fusese provocat cu bună știință căci focul pornise „din patru părți”. Rămași fără sală de spectacole (Teatrul de Varietăți fusese demolat din 1869), în urma intervenției primului ministru Ion C. Brătianu, actorii primesc un ajutor
Teatrul din Copou () [Corola-website/Science/331801_a_333130]
-
ocazia de a fi membru al unui colectiv artistic tânăr și valoros. Revine în București din 1964, mai întâi la Teatrul Giulești, apoi la Teatrul Mic, pentru ca din 1968 să devină actor al Teatrului Național „I. L. Caragiale”, iar din 2002 societar de onoare al acestuia. A jucat în nenumărate piese pe parcursul carierei, dintre care amintim : „Enigma Otiliei”, „Regele Lear”, „Richard al III-lea”, „Cine are nevoie de teatru”, „Orfeu în Infern”, „Ondine”, „Amanții insângerați”, „Sâmbata, duminică, luni” etc . Recitator remarcabil din
Traian Stănescu (actor) () [Corola-website/Science/315209_a_316538]
-
construit o experiență solidă în diverse litigii civile, precum litigii referitoare la retrocedarea unor proprietăți confiscate și naționalizate de regimul comunist, litigii decurgând din executarea unor contracte civile, despăgubiri civile, dar și litigii comerciale rezultate din relații comerciale de drept societar. A mai reprezentat diverși clienți în litigii privind dreptul muncii, precum și în proceduri de faliment și a oferit asistență juridică în legătură cu piața de capital. Din septembrie 2008 și-a inființat propriul cabinet de avocatură în București, având ulterior colaborări cu
Valeria-Diana Schelean () [Corola-website/Science/329023_a_330352]
-
Cantacuzino și Dimitrie Geronta. Premiul tombolei a fost lucrarea "Copilul" (versiunea în bronz) ce a revenit studentului la drept Victor N. Popp viitorul colecționar al operelor lui Brâncuși. Devine în 1908 asociat al Salonului Socetății naționale din Paris și membru societar al grupărilor müncheneze "Sezession" și "Künstlergenossenschaft". Locuiește din 1909 o periodă la prietenul său Constantin Brancuși în cartierul Montparnasse în Paris. În anul 1910 este membru fondator al "Asociației Amicale a Românilor din Paris" sub egida ministrului României la Paris
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
la doi stăpâni" de Carlo Goldoni, în regia lui Vlad Mugur, și tot cu aceasta ocazie a fost declarat cel mai bun actor al anului de către Asociația Internațională a Criticilor de Teatru din România. Începând cu anul 2004 este numit Societar de onoare al Teatrului Național Craiova. 2004 - Societar de Onoare al Teatrului Național Craiova 2012 - Cetățean de Onoare al Municipiului Craiova 2013 - Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de „Cavaler”, acordat de Președintele României Traian Băsescu Debutul pe scena craioveană
Valer Dellakeza () [Corola-website/Science/324067_a_325396]
-
lui Vlad Mugur, și tot cu aceasta ocazie a fost declarat cel mai bun actor al anului de către Asociația Internațională a Criticilor de Teatru din România. Începând cu anul 2004 este numit Societar de onoare al Teatrului Național Craiova. 2004 - Societar de Onoare al Teatrului Național Craiova 2012 - Cetățean de Onoare al Municipiului Craiova 2013 - Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de „Cavaler”, acordat de Președintele României Traian Băsescu Debutul pe scena craioveană are loc în anul 1968 cu rolul Alexe
Valer Dellakeza () [Corola-website/Science/324067_a_325396]
-
de Jean Racine, Don Salluste din "Ruy-Blas" de Victor Hugo, rolul titular din "Cyrano de Bergerac" de Edmond Rostand, Franz Moor din "Hoții" de Friedrich Schiller ș.a. A ajuns în funcția de director de scenă și a fost numit artist societar de clasa I. S-a transferat în 1944 la Teatrul Giulești din București. Printre rolurile interpretate acolo sunt de menționat următoarele: Sofroniy din "Mireasa desculță" de András Sütő, Dasbourough din "Ascensiunea lui Arturo" de Berthold Brecht, Svetlovidov din "Cântecul lebedei
Aurel Ghițescu () [Corola-website/Science/328873_a_330202]
-
Societății Acest din urmă punct e mai grav decum s-ar crede. Prin admiterea noii convențiuni primim contractul cu societatea Staatsbahn contract care până acum a fost declarat din parte-ne ca nul ai neavenit. Din momentul însă ce devenim societari și părăsim rolul distinct ce ni creease convenția de la 1872, se-nțelege că, în calitate de societari, ne ridicăm noi înșine îi contra noastră, recunoaștem noi toate contractele și îndatoririle Societății de obligatorii pentru noi și, chiar dacă n-am voi s-o
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
convențiuni primim contractul cu societatea Staatsbahn contract care până acum a fost declarat din parte-ne ca nul ai neavenit. Din momentul însă ce devenim societari și părăsim rolul distinct ce ni creease convenția de la 1872, se-nțelege că, în calitate de societari, ne ridicăm noi înșine îi contra noastră, recunoaștem noi toate contractele și îndatoririle Societății de obligatorii pentru noi și, chiar dacă n-am voi s-o facem aceasta, societarii din minoritate ne vor sili, chemând la caz de nevoie, pe statul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
rolul distinct ce ni creease convenția de la 1872, se-nțelege că, în calitate de societari, ne ridicăm noi înșine îi contra noastră, recunoaștem noi toate contractele și îndatoririle Societății de obligatorii pentru noi și, chiar dacă n-am voi s-o facem aceasta, societarii din minoritate ne vor sili, chemând la caz de nevoie, pe statul român înaintea judecății nu numai civile ci chiar penale, pentru neglijare de interese și pentru rea-credință. Odată aceste frumoase perspective deschise pentru cursul anului de la mântuire 1880 mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Articolul UNIC Se conferă Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler maestrului Valerică Niculescu Dellakeza (Valer Dellakeza), societar de onoare al Teatrului Național "Marin Sorescu" din Craiova. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI TRAIAN BĂSESCU În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituția României, republicată, contrasemnăm acest decret. PRIM-MINISTRU VICTOR-VIOREL PONTA București, 6 noiembrie 2013. Nr. 852. --------
EUR-Lex () [Corola-website/Law/255896_a_257225]
-
a fost profesor de teatru la două universități prestigioase: Columbia University și New York University. Ion Lucian s-a născut la 22 aprilie 1924 și a decedat la 31 martie 2012, la București. Actor, epigramist, scenarist, dramaturg, director al Teatrului Excelsior, Societar de onoare al Teatrului Național București, Ion Lucian debutează la doar 18 ani, în 1942 pe scena primului teatru al țării, cu rolul Guliță din spectacolul cu piesa "Coana Chirița", iar în 1945 devine absolvent al Academiei Regale de Teatru
Emil Hossu și Șerban Ionescu, printre actorii care vor primi stele, post-mortem, pe Aleea Celebrităților () [Corola-journal/Journalistic/80555_a_81880]
-
totdauna interpretat cu multă măestrie de simpaticul Hagiescu, a cărui lipsă era viu simțită aseară. Rău a făcut comitetul teatrului de a primit demisiunea acestui actor, demisiune dată, pe cât știm, în urma numai a unor neînțelegeri între dânsul și unul din societari. {EminescuOpXII 406} Ceilalți interpreți, d. d. Panu (în rolul Hagiului Pană), Julian (musiu George), Mateescu (tejghetarul Petrică ) și d-na Frosa Sarandi (cocoana Trandafira ) au fost ca totdauna bine. [14 noiembrie 1881] TEATRUL DACIA ["TOT ASEARĂ... "] Tot aseară s-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mandat ca la societățile industriale, ci la discreție: să cumpere en gros orice titluri. [DESPRE CREDIT] 2264 [SOCIETĂȚILE DE CREDIT] Cercul înlăuntrul căruia se 'nvîrtește banca e, cu toată importanța lui, mărginit. 38 r Folosul pe care băncile îl dau societarilor și tuturor consistă într-aceea că emit note pentru a mănținea ordinea prețurilor și că această emisiune se face prin aceea că băncile acordă {EminescuOpXII 482} {EminescuOpXII 483} credit de afaceri cu scont, adecă scontând polițe sigure. Creditul de afaceri
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
credit. Creditul societății va fi local. Caracterul local asigură un control reciproc. Statutele {EminescuOpXII 484} se vor modifica după împrejurări locale. Băncile scoțiene, băncile private engleze, băncile statelor americane de nord. Biletele unei bănci întemeiate pe garanția absolută a tuturor societarilor societății de scont, nu vor avea niciodată un curs geograficește întins. Institute de credit industrial. Bănci de credit. Institute de credit. Credit mobiliar Institutele acestea de credit se 'ntemeiază pe următorul lucru: Există o mulțime de întreprinderi cari c-un
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
seducătoare pentru mulți oameni. Forța ideilor socialiste, de egalitate între oameni, nu trebuie luată în glumă. Oamenii pot fi seduși ușor, mai ales atunci când acumulează frustrări și pot deveni ușor sclavii unor utopii sau a unor modele false de tip societar. Istoria umană este plină de asemenea exemple. S-au purtat războaie, au izbucnit revoluții și s-au pierdut milioane de vieți în slujba utopiilor ce aveau în centrul lor ideea că oamenii trebuie să fie egali. Una dintre problemele socialiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și între anii 1897 și 1899 frecventează, ca elev în clasa de declamație condusă de Mihail Galino, Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași. În 1900 urmează un curs de specializare în arta dramatică la Paris, cu actorul Sylvain, societar al Comediei Franceze. Vizionarea unui spectacol cu Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand îl entuziasmează și C. decide să traducă piesa în limba română. Până în 1914 practică, intermitent, avocatura. O maladie gravă, care îi afectează progresiv și incurabil vederea începând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
X.1935, București), traducător. Încă elev la „Sf. Sava”, N. se înscrie la Conservator (1876). După o scurtă ucenicie în trupa lui Mihail Pascaly, în 1877, remarcat de Ion Ghica, este primit în Societatea Dramatică. Din 1885 va fi înaintat societar clasa I la Teatrul Național din București, iar în 1889 preia funcția de director de scenă, din care îl îndepărtează Al. Davila. S-a iscat un conflict, în urma căruia N. își dă demisia, dar în 1907 el va reveni în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288477_a_289806]
-
S-a iscat un conflict, în urma căruia N. își dă demisia, dar în 1907 el va reveni în trupa Naționalului. Din 1893, vreme de treizeci și trei de ani, activează ca profesor la Conservatorul de Muzică și Declamație. În 1927 este declarat societar de onoare, iar după câțiva ani - societar pe viață al Teatrului Național. A avut un fiu, Constantin C. Nottara, compozitor. De la o manieră grandilocventă, cu gesticulație fastuoasă, actorul N., impresionând mereu prin măștile pe care și le compune, prin maiestatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288477_a_289806]
-
N. își dă demisia, dar în 1907 el va reveni în trupa Naționalului. Din 1893, vreme de treizeci și trei de ani, activează ca profesor la Conservatorul de Muzică și Declamație. În 1927 este declarat societar de onoare, iar după câțiva ani - societar pe viață al Teatrului Național. A avut un fiu, Constantin C. Nottara, compozitor. De la o manieră grandilocventă, cu gesticulație fastuoasă, actorul N., impresionând mereu prin măștile pe care și le compune, prin maiestatea ținutei și rostirea cantabilă, plină de virtuozități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288477_a_289806]