165 matches
-
caracter mai difuz. În aceste grupuri esența o formează însăși natura puternic emoțională a relațiilor din interior. 4) Procesele de interacțiune cuprind o gamă largă de relații intergrupale: raporturi ierarhice și de conducere, comunicare verbală și nonverbală, atracții și respingeri socioafective. În funcție de natura sarcinii și activității, iau naștere sau primează, din tiparele existente, interacțiuni și raporturi funcționale, se conturează sau validează un lider. S-a constatat, de exemplu, că, într-o activitate de grup dedicată rezolvării de probleme, se pot cristaliza
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și structuri comunicaționale, unele schimbându-se din mers în cadrul unor activități complexe și de lungă durată. În grupul familial, bunăoară, pe măsură ce copiii se maturizează, deciziile devin tot mai descentralizate. 3.2. Structuri și relații socioafectivetc "3.2. Structuri și relații socioafective" 3.2.1. Relații de afiliere infrastructurale: prietenia și dragosteatc "3.2.1. Relații de afiliere infrastructurale\: prietenia și dragostea" Una dintre certitudinile majore despre ființa umană este aceea că are nevoie de afiliere. Sociabilitatea este un dat genetic (omul
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
n-ar fi atât de mare dacă ar cunoaște mai bine viața intimă a cuplului în cauză. 3.2.2. Relații preferențiale în grupurile mici și mijlocii. Sociometriatc "3.2.2. Relații preferențiale în grupurile mici și mijlocii. Sociometria" Câmpul socioafectiv al grupurilor nu se constituie prioritar din relații diadice de mare stabilitate (prieteniile și iubirile), ci înseamnă esențialmente o textură grupală de simpatii, antipatii sau indiferențe, cu un accentuat caracter de „geometrie variabilă”. Funcționează, altfel spus, în grupurile naturale atracții
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în 1967, a marcat activitatea didactică și de cercetare a multor specialiști români. Discutând despre sociometrie, mai trebuie subliniat că ea nu este, în viziunea lui J. Moreno, o simplă metodă de culegere și prelucrare a datelor referitoare la structura socioafectivă a grupurilor, ci se înscrie într-un corp teoretic destul de bine articulat, în centrul căreia stă conceptul de spontaneitate, atributul esențial al ființelor umane de a simți și a se comporta interpersonal preferențial, potrivit unor resorturi greu deductibile din exterior
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
figurează, apoi, o serie de itemi referitori la parametrii individuali - vârstă, sex, mediu de proveniență, performanțe școlare etc. - care vor fi tratate în corelație cu itemii criteriali interni (de conținut preferențial) ca variabile externe. Acestea constituie repere explicative ale structurilor socioafective din grup, funcționând în general ca variabile independente. O problemă majoră în legătură cu elaborarea chestionarului este aceea că întrebările sunt, de regulă, ipotetice de genul „dacă...”, și deci există riscul efectelor de distorsiune validațional-predictivă, datorată faptului că situațiile ipotetice pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
va fi ales de A). La nivel grupal, se pun în evidență clivajele, „bisericuțele” existente în sânul grupului mai lărgit, câțiva membri preferându-se reciproc în alegeri, percepând corect respectivele opțiuni și formând un subgrup cu evidente consecințe asupra mediului socioafectiv al grupului ca totalitate, dar, de aici, și cu efecte semnificative asupra performanțelor de grup și a stabilității lui. Se pot calcula, de asemenea, indici de coeziune a grupurilor, de transparență (sau, invers, de opacitate) a relațiilor afinitare din grup
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
percepții nu sunt ele vizibile cu ochiul liber? N-ar fi suficient să stăm de vorbă cu un membru mai „răsărit” al grupului sau, cel mai bine, cu liderul acelui grup și să aflăm o serie de date în legătură cu structura socioafectivă din grup? Din fericire, la această întrebare putem răspunde destul de exact prin următorul procedeu: conducătorului de colectiv ori unuia care pretinde că știe îndeaproape (sau ar trebui să cunoască bine) viața grupului - dirigintele unei clase, bunăoară - i se dă spre
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
conținutului concret al scopului propus. Această observație e valabilă și când discutăm despre eficiența liderului orientat spre îndeplinirea sarcinii și a celui orientat înspre relațiile sociale din grup. Cu precizările: dimensiunea focalizării pe relații cuprinde două subdimensiuni, și anume relațiile socioafective ale liderului cu membrii grupului și relațiile dintre acești membri; dacă dimensiunile democratic-autoritar și directiv-permisiv sunt intra-disjunctive, dar nu și inter-, cea sarcină-relații nu are un asemenea caracter. Astfel că un lider poate fi puternic orientat și înspre sarcină
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
dimensiunea instrumentală, ce desemnează totalitatea structurilor și activităților care conduc la performanță de grup și care au fost redate în secvențele dedicate parametrilor și caracteristicilor, tipurilor de acțiuni, comunicări și performanțe; b) dimensiunea relațională, care concentrează în mod deosebit aspectul socioafectiv, raporturile de roluri, coeziunea și identitatea grupurilor; c) dimensiunea contextuală, care se referă la situarea grupului atât în mediul proxim (membrii unui colectiv de muncă fac parte dintr-o organizație industrială stratificată ierarhic), cât și în contextul sociocultural mai larg
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și prin acomodarea interpersonală, datorată unei perioade de timp petrecute împreună, se cristalizează solidaritatea de grup; d) stadiul performanței, când grupul, ajuns la maturitate, este preocupat de maximizarea prestației, de îndeplinirea cu succes a scopurilor propuse, dar și de satisfacțiile socioafective ale membrilor săi; e) faza de disoluție, în care, fiind anticipată destrămarea, membrii grupului slăbesc relațiile socioafective și nu mai sunt atât de interesați nici în activitățile implicate în rezolvarea de sarcini și în îndeplinirea funcțiilor de rol pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
stadiul performanței, când grupul, ajuns la maturitate, este preocupat de maximizarea prestației, de îndeplinirea cu succes a scopurilor propuse, dar și de satisfacțiile socioafective ale membrilor săi; e) faza de disoluție, în care, fiind anticipată destrămarea, membrii grupului slăbesc relațiile socioafective și nu mai sunt atât de interesați nici în activitățile implicate în rezolvarea de sarcini și în îndeplinirea funcțiilor de rol pe care le au. (Aici ar fi de consemnat că demotivarea poate surveni ca un efect al previzibilității destrămării
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de poziționare socială - cuantificate prin indicatori macro de felul celor utilizați în recensăminte și alte statistici oficiale - oferă însă doar o imagine trunchiată despre vitalitatea etnolingvistică. O contribuție importantă o au și rețelele individuale de comunicare, țesătura fină de relații socioafective ce funcționează în comunitatea respectivă, care pot fi și ele măsurate prin metoda analizei de rețea (network analysis), relevându-se nodurile lor centrale, densitatea și profilul lor (vezi și Postelnicu, 2003a). Acordând o mare semnificație explicativă cadrului de factori obiectivi
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
aproape imposibil ca una și aceeași persoană să apară ca singura facilitatoare a tuturor situațiilor importante în vederea realizării scopurilor (se deschide astfel posibilitatea de a diferenția liderul formal de cel informal, liderul specialist al sarcinii de liderul specialist în problemele socioafective ale grupului); nu întotdeauna liderul este cel care influențează cel mai mult realizarea scopurilor grupului, ci poate fi vorba și de alți membri ai grupului - contribuția acestora este a unor lideri, chiar dacă ei nu sunt realmente lideri ai grupului (aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nu putem vorbi despre conducere în afara relațiilor concrete dintre oameni, fie ele directe, nemijlocite, de tipul „față în față”, fie indirecte, realizate prin intermediari. Interacțiunea dintre oameni generează intrarea în funcțiune a unor relații intersubiective (de comunicare, de intercunoaștere, relații socioafective sau de subordonare, de dependență etc.) care, organizându‑se și ierarhizându‑se, dau naștere la o multitudine de structuri informale, neoficiale, psihologice, care își vor începe funcționalitatea alături de cele formale. Structurile informale, numite „organizații clandestine” (Bernoux, 1981), se nasc în
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
De unde derivă necesitatea studierii stilului de conducere?tc "2. De unde derivă necesitatea studierii stilului de conducere?" Necesitatea investigării stilului de conducere derivă, în primul rând, din efectele deosebit de relevante pe care practicarea lui le poate avea atât asupra climatului psihologic, socioafectiv, relațional din cadrul organizațiilor sociale, cât și asupra productivității muncii. Un conducător care nu știe să primească, să zâmbească, să strângă mâna, să asculte doleanțele oamenilor, să li se adreseze, să‑i încurajeze, care are atitudini superficiale sau brutale față de problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
atâta vreme cât există prezența și presiunea liderului autoritar, din punct de vedere psihologic ei fiind „deschiși” influențelor perturbatoare din afară. Ca urmare a practicării stilului de conducere democrat, se creează condiții pentru a reuni într‑un tot armonios eficiența și climatul socioafectiv din grup, în timp ce, ca urmare a practicării stilului de conducere autoritar, subordonații se încarcă de tensiuni emoționale, devin agresivi, sunt gata oricând să „migreze” din câmpul sarcinii, ceea ce face ca între eficiența și atmosfera din grup să apară o discrepanță
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
De asemenea, el poate emite sugestii, opinii și informații sau solicita sugestii, opinii și informații. Pornindu-se de aici, se poate elabora profitul comunicațional-participațional al unui individ, numărul mare de interacțiuni în domeniul instrumental și scăzut în cel al domeniilor socioafective (pozitiv și negativ), arătând că decidentul respectiv este centrat pe sarcină și nu atât pe atmosfera afectivă în care grupul își desfășoară activitatea. Totodată, metoda lui Bales ne ajută să efectuăm analize calitative diferențiate. De exemplu, dacă două persoane au
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
comunicării din cadrul grupurilor mici, psihologul american a descoperit 12 categorii de comportamente ce pot fi manifestate de indivizi. Unele dintre ele țin de domeniul sarcinii (indivizii oferă sugestii, opinii sau informații sau solicită informații, opinii și sugestii), altele de domeniul socioafectiv pozitiv (se manifestă solidaritate, destindere, aprobare) sau de domeniul socioafectiv negativ (manifestări de dezaprobare, tensiuni, agresivitate). În funcție de numărul actelor comportamental-comunicaționale manifestate de un individ în grup, precum și în funcție de calitatea acestora, vom putea deduce în final dacă acel individ este participativ
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de comportamente ce pot fi manifestate de indivizi. Unele dintre ele țin de domeniul sarcinii (indivizii oferă sugestii, opinii sau informații sau solicită informații, opinii și sugestii), altele de domeniul socioafectiv pozitiv (se manifestă solidaritate, destindere, aprobare) sau de domeniul socioafectiv negativ (manifestări de dezaprobare, tensiuni, agresivitate). În funcție de numărul actelor comportamental-comunicaționale manifestate de un individ în grup, precum și în funcție de calitatea acestora, vom putea deduce în final dacă acel individ este participativ sau nonparticipativ, dacă el creează dificultăți instrumentale (legate de domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
idei (în planul intercognitiv), de la apariția unor fenomene ușoare de perturbare a comunicării, cum ar fi bruiajul sau blocajul comunicării, până la fenomene perturbatoare grave cum ar fi filtrarea sau distorsionarea informaților (în planul intercomunicării), de la relații de indiferență și izolare socioafectivă la tensiuni emoționale puternice, la respingeri și atacuri deschise verbale și comportamentale (în plan afectiv-simpatetic). Ameliorarea sau înlăturarea acestor conflicte s-ar putea realiza prin: egalizarea informării persoanelor; transmiterea informațiilor relevante și pertinente, deblocarea comunicării; formarea unor atitudini suportive în
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în triade a făcut obiectul unor investigații experimentale încă de multă vreme (vezi Vinacke, Arkoff, 1957). Relațiile din interiorul grupului conțin un mare potențial conflictogen, ele fiind predispuse să degenereze în conflicte manifeste. Mai în toate structurile grupului (cognitive, comunicaționale, socioafective etc.) există germeni ai conflictelor, însă cele mai predispuse la generarea conflictelor sunt structurile de putere ale grupurilor. Aspirația unor membri ai grupului de a accede la statute și roluri mai înalte, de a promova înaintea altora, de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
natura obiectivelor educaționale prioritare, cu corespondență într-o structură dominantă a psihismului uman, se pot stabili variate clasificări ale tipurilor/ formelor învățării. Cea mai utilizată, acceptată și examinată taxonomie este cea care distinge între învățarea cognitivă, învățarea motrică și cea socioafectivă (vezi taxonomiile educaționale Bloom, 1956, 1976; Potolea, 1989). • După natura conținutului dominant, vom înregistra tot atâtea tipuri/forme ale învățării câte posibile conținuturi disciplinare (academice) putem distinge. Vom avea astfel învățarea conținuturilor: matematicii, fizicii, chimiei, biologiei, geografiei, istoriei, filozofiei, literaturii
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
În partea de jos a sociomatricei. El reflectă măsura În care elevul este acceptat de către grup sau puterea de atrație asupra celorlalți. După modul În care se distribuie simpatiile În cadrul grupului se poate aprecia atât statutul preferențial cât și climatul socioafectiv din grupul respectiv. Acest indice surprinde atitudinea grupului față de individ. 4.Indicele de intensitate a antipatiei grupului față de individ (notat I.a(g folosește ca bază de calcul valoarea numerică a respingerilor primite de către fiecare elev și exprimă forța cu
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
poate evidenția elevul cel mai popular, cei respinși sau cei izolați. Cu cât un elev a primit mai multe alegeri, cu atât e plasat mai spre centrul cercului. Dacă nu a primit nici o alegere, el se plasează la "periferia" vieții socioafective a grupului. Există două categorii de sociograme - individuale și colective (Anexa 5. Sociogramele individuale indică poziția În grup a fiecărui elev. O astfel de sociogramă se Întocmește În felul următor: notăm numărul de ordine al elevului Într-un cerc mic
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
ce pot fi consultate pentru anumite teme, structuri ale unor portofolii tematice; - Interviuri cu copii; - Observații asupra comportamentului elevilor și comportamentului În grupurile cooperative; - Chestionare adresate copiilor pentru a surprinde aspecte particulare ale grupului ce scapă, de regulă, observației (structura socioafectivă a grupului, cultura clasei, percepțiile elevilor asupra cadrului didactic, sursele de tensiune În grup, etc.; - fotografii, Înregistrări audio- video; Pentru monitorizarea comportamentelor elevilor În timpul Învățării prin cooperare, educatorul trebuie să parcurgă patru etape: 1. stabilirea unor grile/ liste de observare
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]