21,114 matches
-
este, în același număr al revistei clujene, punctul de vedere al dlui Constantin Trandafir despre "fantasticul" prozei lui Caragiale. Pe urmele lui Zarifopol, prietenul și cel dintîi editor al marelui scriitor, continuat de Streinu sau de Zaciu, dl Trandafir nu socotește relevantă înrudirea "fantasticului" caragialian cu acela al unor consacrați ai genului (și unii bine știuți lui Caragiale) cum ar fi Hoffman, Poe, Merimée, Villiers de l'Isle Adam și alții. "Mai îndreptățite sînt analogiile cu Antole France, al cărui fantastic
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
altminteri, eu sunt sortit să pier, în mod definitiv, și numai o frântură fugară din mine ar putea supraviețui în celălalt. Puțin câte puțin, îi cedez totul, deși cunosc prea bine perversa deprindere de a falsifica ori a amplifica. Spinoza socotea că fiecare lucru are tendința de a-și păstra propria sa condiție; piatra voiește să fie veșnic piatră, tigrul să fie tigru. Eu trebuie să rămân în Borges, și nu în mine însumi (asta, presupunând că eu însumi exist), deși
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
raportul in extenso în "Memoria - revista gândirii arestate" nr. 34/2001. Titlul textului aparține redacției. Cu intermitențe, de la moartea lui Roland Barthes, cei care se pretind nu numai făuritorii modelor intelectuale, ci și groparii lor, au anunțat (dacă nu au socotit-o chiar de-a dreptul consumată) moartea operei sale. Și totuși, în mod recurent și în valuri succesive, când mai discrete, când mai vii, asistăm la o revenire în vogă a lecturii sale și a destinului său critic, care este
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
în urma unei demonstrații. Ideea e așadar preconcepută. Apoi, el are în vedere reputația, nu numaidecît valoarea acestuia: cu alte cuvinte, nu atît Eminescu și opera lui poetică au fost ținta unora dintre primii critici, dar Maiorescu, adică acela care-l socotea pe poet reprezentativ pentru o "direcție nouă" în cultura noastră, și prestigiul timpuriu pe care i-l crease. Dl Dobrescu are dreptate și cînd încearcă să atenueze imaginea proastă de care "detractorii", la rîndul lor, au avut parte în ochii
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
Davidescu (aflați în "caragialiana" lui Ș. Cioculescu). În ce-l privește pe Eminescu, el a avut, printre contemporani, doi: Macedonski și Grama. Doar al doilea e inclus în "eminesciana" dlui Al. Dobrescu, în care figurează, în schimb, alți patru contestatari socotiți îndeobște în tradiția literară detractori ai lui Eminescu, deși, după părerea mea (care nu diferă de a lui Dobrescu!), nu sînt cu adevărat. Să-i luăm pe rînd. Petru Grădișteanu scrie în Revista contimporană din 1973 un articol contra Convorbirilor
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
Eminescu și le permite. În rest, Grădișteanu se referă la Iacob Negruzzi, Samson Bodnărescu sau la critice pe care Maiorescu însuși le adusese unor colaboratori ai Revistei contimporane. Lipsesc scurtului text al lui Grădișteanu, pentru ca autorul să merite a fi socotit detractor, mai multe lucruri: Eminescu era departe de a avea în 1873 o reputație consolidată care să ceară contestarea; articolul nu contestă o operă în întregul ei, ci o singură poezie; Grădișteanu e convins cu sinceritate că Egipetul e un
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
oficialități. Țin să menționez că după 1944 abonamentele se obțineau greu; eu intram în posesia publicațiilor străine numai datorită calității de membru al Uniunii Scriitorilor. La un moment dat însă mi-a fost interzisă și această bucurie. - Cum e să socotești că „fiecare zi sfîrșită în libertate e un cîștig"? - Nu numai în libertate! Fiecare zi așa cum era ea, reprezenta mult pentru că numai gîndindu-mă la ce pățeau alții socoteam un hazard al Providenței faptul că mi s-a dat ocazia să
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
dat însă mi-a fost interzisă și această bucurie. - Cum e să socotești că „fiecare zi sfîrșită în libertate e un cîștig"? - Nu numai în libertate! Fiecare zi așa cum era ea, reprezenta mult pentru că numai gîndindu-mă la ce pățeau alții socoteam un hazard al Providenței faptul că mi s-a dat ocazia să mai cîștig timp față de cei ce s-au sfîrșit foarte tineri. Acuma am un sentiment de regret că am rămas singurul dintre toți prietenii din generația mea. Uitîndu-mă
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
Pârvulescu, locație în loc de... loc? Ce să mai spunem despre limbajul buruienos, verde, crezut popular, plin de sevă, la care recurg unii publiciști deveniți moderatori celebri de emisiuni. Dar ce să mă mir de aceștia, când cineva pe care eu îl socoteam critic literar, dl Dan-Silviu Boerescu, îi propunea șăgalnic moderatorului de la "Acasă" ca data viitoare să aducă în emisiune o "brunetă sexoasă"? Pudic, partenerul de dialog al criticului literar a lăsat ochii în jos. Există pentru filme, în josul ecranului, acele avertizări
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
de ultimul sondaj de opinie, cel realizat de CURS, în care partidul său a ajuns la 13%, cu tendință scăzătoare, peremistul șef a încins o ceartă în Senat cu reprezentanții partidului de guvernămînt. Pornind de la o pîrdalnică de confuzie și socotindu-se atacat de PSD, CVT i-a făcut cum i-a venit la gură pe colegii săi de la putere: "Partid de mafioți", "O să se aleagă praful și de voi..." Cu microfoanele tribunei Senatului deschise și înregistrat de ziariștii prezenți, a
Ieșirea la atac a lui C.V.Tudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14240_a_15565]
-
severă și prețuire afectuoasă: "Că destinul «Caetelor de Dor» interesează pe românii de astăzi, cel puțin ca o curiozitate, nu-i de mirare. Căci revista se afirmă, în intenția ei, ca o continuare a culturii românești dintre cele două războaie. Socotesc totuși că din lipsă de talente - ele se nasc, cresc și înfloresc în țară, nu peste hotare - (subl.n.), revista n-a răspuns la programul ei de origine, metafizică și poezie." Interesul de astăzi față de revistă al românilor ține de
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
a măreției livrești, nu e radicalizată, nu alcătuiește decît unul din aspectele discursului în chestiune. Ea coexistă cu și se corijează prin ipostaza unui homo religiosus, pe care, prin extensia, însă și prin accentul ei de profunzime angajantă, o putem socoti ca fiind fundamentală pentru eseistul în discuție. Fără a invalida criteriul estetic, departe de orice tendenționism simplificator, Nicolae Balotă caută a-l asocia cu cel religios, criteriul superior pe scara kierkegaardiană, statuînd cîteva devize ale demersului d-sale precum următoarele
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
dăm cîteva exemple. Obsesia de-o viață a lui Paul Claudel, subliniază eseistul nostru, este cea a coeziunii văzutelor și nevăzutelor, a mirabilei lor unități. E o viziune ce răspunde credinței catolice a marelui poet și, dincolo de aceasta, am putea socoti că și ființei cosmice, acelei sfere unice eterne și imobile a lui Parmenide din Elea: "Salutînd «aurora acestui secol care începe», într-una din Marile sale Ode triumfale, și închinînd la capătul acelorași ode un Procesional festiv timpurilor ce vor
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
dumneavoastră - în primul rând - dar și ale unor contemporani. De ce ați simțit nevoia să adoptați un astfel de ton și să exhibați în văzul tuturora amănunte ce țin de viața dumneavoastră intimă sau dintr-a altora? Aceste memorii pot fi socotite un mod de ispășire? - În primul rând este un mod de confesiune aproape integrală, nu totală; nu se poate totală. În al doilea rând, memoriile mele devin un mod de autopedepsire. Am avut ani de zile în viața mea când
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
întîrziați, sugerînd mai puțin o nouă direcție viguroasă sau chiar interesantă (...), cît mai degrabă sfîrșitul decepționant al unei piese după un act excepțional". Alți cercetători se arată incapabili de-a fixa buclucașul postmodernism în timp. Steven Best și Douglas Kellner socotesc că prezentul ar fi doar un prag între modern și postmodern, ultimul aflîndu-se în curs de constituire, în timp ce Calvin O. Schrag circumscrie postmodernismul trecutului. După cum Matei Călinescu sugerează aceeași atmosferă retro: "Eclectismul rafinat al postmodernismului, faptul că el pune sub
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
Polonius! Ne-am exprimat cu alt prilej opinia că postmodernismul reprezintă un soi de clasicism al modernismului, adică o tentativă de așezare, de sedimentare a acestuia, un nomenclator, un compendiu al perioadei precedente, moderne, dacă sîntem de acord a o socoti încheiată (ceea ce nu e tocmai ușor! Prilej oportun, în orice caz, de-a trece în revistă, de nu chiar a dezbate din nou, o sumă de teme nu numai ale creației și criticii adiacente, ci și ale conștiinței cultural-sociale în
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
polonez"). Incontestabil, însă nu suficient, cu atît mai mult cu cît ne aflăm sub cota interesului pe care-l provoacă țări precum Polonia, Cehia, sau Ungaria, aflate mereu în orbita culturii central-continentale și a ecleziei catolice ori protestante. Cu precădere, socotim că am putea intra în Occident prin performanțele teoriei literare, deoarece, la ora actuală, ne reamintește autoarea, teoriile au înlocuit, în bună măsură, operele de ficțiune ca obiect de studiu. E bine, e rău? În fond, poate că se permeabilizează
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
un dat armonios în principiul său omogenizator, care, în esență, nu ierarhizează, nu ostracizează, nu elimină nimic în chip definitiv, autorul Umbriei își revendică poziția unei plenitudini, a unei împăcări cu eul său și cu ambianța, în care am putea socoti că răspunde "realitatea" poetică a existenței înseși. E îngînată astfel, într-un fel, centralitatea Subiectului de căpetenie al acesteia. Chietudinea contemplativă a poetului e un soi de imitatio Dei. Spre deosebire de artiștii damnați, care-și cîntă patetic frustrarea, Adrian Popescu găsește
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
de a fi debutat. Am mai debutat, după aceea, la Poșta redacției ținută de Ana Blandiana la �Contemporanul", apoi la rubrica similară, intitulată �Ave!" a lui Adrian Păunescu de la �Tribuna" clujeană, apoi, în fine, am debutat la �Echinox". Și acesta socotesc că e debutul meu de luat în seamă. Vă amintiți ce-ați simțit, la ce v-ați gîndit cînd ați văzut pentru prima oară cartea de debut, Viața fără nume (Editura Dacia, 1980), ce-ați simțit - gîndit, cînd ați ținut
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
de poezie. Ce înseamnă asta pentru un tată care e și el poet? Este o mare bucurie, cu atât mai mult cu cât, atâta cât sentimentul patern îi permite spiritului critic din formatul poetic ce îl reprezint să se exprime, socotesc că Rareș este un poet autentic și că debutul său cu Seara artificierului este unul de valoare. Bucuria mea va spori atunci când cel de-al doilea fiu al meu, Vlad (în prezent student la Filozofie în Cluj), va debuta și
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
și-a bătut calul". Se aduce de nenumărate ori în discuție rolul femeii în istoria României: "tu știi, de pildă, dragă Jimmy, că la 1534 exista o singură femeie la patru locuitori ș...ț, și asta fără a-i mai socoti pe turci, tătari și cazaci? ș...ț E uimitor să vezi cîte a putut îndura. Cîtă vreme cei patru bărbați erau plecați la oaste, ea alăpta, spăla, muncea pămîntul, avea grijă de bibilici...". Intră în scenă găgăuzii (și între cele
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
absolută" este o greșeală. În consecință, dacă dorim să regîndim istoria și cultura literaturii noastre - și ar fi poate timpul s-o facem [...] - cred că ar trebui s-o trecem printr-o baie radicală de multiculturalism". În plus, dl Borbély socotește că atunci cînd foiletoniștii erau la putere (expresia îmi aparține) "nu putea exista decît un singur palier normal de apreciere a literaturii: cel estetic". Se subînțelege că generația dlui Borbély are norocul de a poseda acum mai multe paliere, nemaifiind
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
ceea ce s-a acreditat, de "îndrăzneală". Constantin Călin se miră (e drept că în 1983, însă data îi sporește meritul) de împrejurarea că n-a întîlnit nici o "anchetă"sau "masă rotundă"despre "curajul criticului". Întrebîndu-se dacă ar fi nepoliticos să socotim că un astfel de "curaj"e, uneori, absent, își dă singur răspunsul " Cred că nu". Urmează o descriere a "curajului"în domeniul comentariului literar: "În ce constă el? În a nu avea complexe în fața operelor de primă mînă (cu celelalte
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
monstruoase nu are. La omul care este scriitorul apreciez în primul rînd modestia. Sigur, nu e o dovadă a talentului, dar, de regulă, impostura și mediocritatea preferă vedetismul. Iar vedetelor le place să se înalțe, coborînd, demolînd rivalii". Aceste lucruri, socotește Constantin Călin, ar putea interesa exclusiv ca paradox, părîndu-i-se a fi spuse "la supărare, printre dinți, cu o grimasă de dezgust". Deoarece, în realitate, sărăcia e "urîtă, vicioasă, cauză fatală a numeroase enormități". Iar modestia, la rîndul său, e adresa
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
soarta celeilalte, ale cărei rămășițe ajunseseră îngrășămîntul propriei grădini de conopoidă, ci fusese îngropată întreagă și cu numele-i de olandeză în cimitirul satului. Fiica îi moștenise culoarea și talia, și ochii aurii și uimiți, ai părintelui ei, iar acesta socotea că creștea fata cea mai frumoasă din lume. De cînd îl cunoscuse pe senatorul Onésimo Sánchez, în prima campanie electorală, Nelson Farina îl implorase să-l ajute ca să facă rost de o țidulă falsă de identitate care l-ar fi
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]