629 matches
-
2004; reeditare Humanitas, 2005; Despre bucurie în Est și în Vest și alte eseuri, Humanitas, București, 2006, 2007, precum și numeroase studii și articole în reviste românești și străine. Poate că cea mai seducătoare ipostază a lui Constantin Noica este aceea socratică, a înțeleptului care trăiește - transfigurat și transfigurator - prin discipoli. În deceniul în care apăreau „Jurnalul de la Păltiniș” și „Epistolarul”, Andrei Pleșu publica - mai întâi fragmentar, în anul 1987, în „Viața Românească”, apoi integral, la Editura „Cartea Româneasca” (1988) - un eseu
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
de soprană, intrigată de intenția mea legată de publicarea acestui articol: „La C.C s-a jucat corect! Abia la Parlament se va juca, va să zică, ca la „liga lui Mitică”. Eu tac mâlc și îmi închei pamfletul cu urmatoarea reflecție „socratică”: Slavă Domnului că Parlamentul a renunțat la „fente” (solistul Ghișe necontând), că altfel nevăstă-mea mă ținea „în prelungire” cu postul Sfintei Mării până în Postul Crăciunului. Dacă m-ați vedea, sunt numai piele și os...Parcă n-ar fi fost de-
TABLETĂ DE ALEGĂTOR (ADDENDA LA REFERENDUM) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355289_a_356618]
-
convertirea penumbrelor psihice în echivalent spiritual, “desenarea” cu o finețe de filigram a stărilor afective, analizarea perseverentă a memoriei, acea indiscretă fiică a plictiseli, cum o numea Ungaretti, sunt elemente cu care bergsonismul dorește să recucerească ogoarele pierdute ale perceptului Socratic. Acesta folosit de Bergson devine solidar cu elanul vital și insurgent față de rațiune, fapt ce- l face pe Leon Brunschvicg să spună în “La vie interieure de l`intuition” că teoria bergsoniană “ignoră imperativul moral al lui Socrate”. A ne
MAŞINA DE FĂURIT ZEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356808_a_358137]
-
analitico-sintetice a zilelor noastre”, George Călinescu este mai circumspect în aprecieri. După ce „ghicește...arta...pedagogică (a lui Creangă, n.n.)” din „...cărțile lui și din amintirile normaliștilor”, găsește că „întrebările, în duhul «Povățuitoriului», pe care le punea ca să ajungă pe calea socratică la definirea noțiunilor erau hazlii, ba chiar puțin cam năstrușnice” ... întrebări care „...trebuie să fi stârnit în clasă un chicot necurmat”, dând naștere unui dialog „cam bufon”, iar mai departe, predând alfabetul „ca să boteze fiecare literă cu o poreclă”. Citând
ÎNVĂŢĂTORUL CREANGĂ de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369449_a_370778]
-
la calea aleasă de el „fiindcă așa ni-a orânduit-o Dumnezeu!”. Pe Socrate îl interesează sufletul său, nemurirea acestuia, pe care nu vrea să o piardă printr-o faptă nedreaptă, pe care ar săvârși-o, bazat pe înaltul principiu socratic și anume, că a suferi pe nedrept este mai bine decât a făptui răul. Nu moartea este ceva rău pentru el, ci viața lipsită de o semnificație înaltă. În rezumat, Dialogul explică gestul lui Socrate, apologia lui și a prietenilor
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
ridice din neant, ca în prima zi a creațiunii. El recurge la un tropism biblic, țesând în jurul unor obiecte sau imagini umile parabole ale condiției umane. Umbra este noaptea, complement al zilei, moartea, dublul optic al trupului ca și dublu socratic, demonic, sau angelic, este haosul originar, absența, moartea, lipsa de sens sau existența în afara valorilor spirituale, dar și simbolul transcendenței la care spiritul are acces evadând din hazard și caducitate. Concentrarea fiecărui poem pe o temă și folosirea unui limbaj
IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ” de MARIA ANA TUPAN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368200_a_369529]
-
cunoaștere a sinelui. Dar mă cunosc, îmi cunosc adâncurile sufletești? Ce știu despre mine? Mă cuprinde o teamă abisala că nu pot răspunde încă în totalitate, pentru că nu știu cum as reacționa în anumite situații limită, așa că nu-mi rămâne decât răspunsul socratic: Știu că nu știu nimic” Un gând nestăvilit pornește fulgerător spre Atena antică, unde îl caută și identifică pe vestitul filozof Socrate -care a întemeiat filozofia moralei și politicii- și îl văd în mijlocul discipolilor săi, cu câteva zile înaintea fatidicului
CARPE DIEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354083_a_355412]
-
de politician, obligat să nu iasă din seriozitate ca să își păstreze credibilitatea: „umoristul iubește lucrurile în simplitatea lor și le salvează din mâinile murdare ale politicianului. Teatrul grecesc era politic pentru că oferea doctrină, dramă, durere și sublinia viața sau moartea. Socraticii, cinicii, sofiștii zâmbeau la toate acestea.” [9] Umbral notează faptul că Ramón Gómez de la Serna pulverizează discursul în proza și în vers, individualizând metafora care „eliberată, devine mai puțin justificată și mai lipsită de apărare”, “oferindu-se fără motiv atenției
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
moderne, o singură mare personalitate a avut o influență asemănătoare asupra contemporanilor săi mai tineri. A fost Mihai Eminescu. În timp ce, însă, Eminescu a creat un curent de simțire și gândire eminesciană prin opera sa scrisă, Nae Ionescu exercita o influență socratică, de la om la om, de la suflet la suflet". (Mircea Eliade) Mai mult decât simplul elogiu al unui discipol către maestrul său, aceasta afirmație exprimă un adevăr care a fost multă vreme contestat. Profesor și publicist, Nae Ionescu a avut un
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
de idei primite de-a gata; contrazicea tonul și tempo-ul epocii. Într-o prefață din anul 1951, Mircea Eliade și Gheorghe Racoveanu declară că: "Nae Ionescu ne-a învățat să gândim. Geniul lui era, în primul rând, de structură socratică; ne ajuta să căutăm și să scoatem singuri la iveală adevărul. Nu ni-l oferea de-a gata, nu ni-l impunea. Ne obliga să judecăm, noi, cu mijloacele noastre, să tragem singuri concluzia propriilor noastre eforturi. Ne învăța cum
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
regizate" și că ele constituiau un "spectacol". Poate. Numai că recitite, reduse la stadiul de text, rupte de fascinanta personalitate a vorbitorului, ele își păstrează vioiciunea spirituală. Este adevărat că ceea ce îl definește pe Nae Ionescu cu adevărat este stilul socratic, ca ipoteză a oralității, fiind precedat de Titu Maiorescu și continuat de Constantin Noica și Petre Țuțea. Concepând filosofia ca filosofare, spre a dobândi un echilibru spiritual cu lumea și cu sine, acest "Socrate al românilor" a refuzat să-si
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
Vâlcea, clasa modelaj-ceramică, șef compartiment design la Argcoms-SCM Curtea de Argeș. Are o charismă și o eleganță spirituală cu aromă renascentistă. Fotografiază realitatea, o educă și o topește în creuzetul sufletului, făurind fărâme de univers gata să te inunde cu mirarea lor socratică. Îi plac femeile, fiindcă fiecare are „un nu știu cum și un nu știu ce”, făcându-te să înveți ceva din sublimul nedesăvârșirii ei. Îi plac frumosul, mâncarea bună stinsă cu o vodcă aleasă și muzica, în special Demis Russos și Grigore Leșe. Este
PORTRET SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357842_a_359171]
-
și temelie de trăire în idee. Pe ruinele judecăților se sfârșește muzica nimicului cu pretenție de Ființă îmbrățișată verbal de transcendența inimii definită pleonastic antiraționalism. Dealtfel, imperialismul legii morale din mine și tăcerea răbdării - ca meserie fără destin - sunt contemplarea socratică a Daimonului revoltat de patul biologic al ispitei materiei care suferă. Există, totuși, o rădăcină a haosului pe care orice om o cuprinde în vidul său statistic al gândirii prin interjecție. *** Sunt carnea uscată a Ideii prin care se prelinge
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII III. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358019_a_359348]
-
credea că „Criterion” poate efectua, în mințile celor mai inteligenți dintre ascultători, o operație de anamnesis platoniciană. Asistând la simpozioanele noastre, unde erau prezentate și dezbătute atâtea puncte de vedere, publicul asista de fapt la un nou tip de dialog socratic. Scopul pe care-l urmăream nu era numai informația, ci, în primul rând „trezirea” auditorilor, confruntarea lor cu ideile și, în cele din urmă, modificarea modului lor de de a fi în lume. Riegler Să nu uităm de faimoasa cafenea
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
numai bazaconii. Foto: Guliver Getty Images Cea mai importantă tehnică este să pui întrebări de clarificare. Asta e esența a ceea ce facem noi. Iar dacă auzi vreun psihoterapeut cum încearcă să-ți explice că ceea ce faci tu se cheamă dialog socratic sau hermeneutică și că se folosește mereu în psihoterapie în etapa de definire a problemei, să nu-l crezi, e doar invidios. Tehnica asta a întrebărilor a fost inventată acum 30 de ani de un tip foarte deștept din State
Coachi, șamani și șarlatani – „Dă-mi 1000 de euro ca să-ți spun că te gândești la un ciocan roșu” () [Corola-blog/BlogPost/338278_a_339607]
-
la modă, care să te ridice până la Share-uri. Aici poți fi citit de oameni pentru care textul încă a mai rămas o bucurie, nu o corvoadă. Așa că multumesc celor care au ajuns până la finalul acestui text, aferent, corespunzător, pe barosăneală socratică. Zilele acestea e mare lucru, mă nene, mă!
Dacă Socrate ar fi avut WhatsApp, Skype sau FB () [Corola-blog/BlogPost/338480_a_339809]
-
respectivă. Și toată strategia sa managerială trebuie să țină seama de această exigență majoră, a interesului național. “Există două culoare de jogging către cimitir” Ce strategie culturală ar trebui aplicată în România? O politică a certitudinii. Eu nu fac exerciții socratice asupra mamei mele. Pe de altă parte, cum să faci exercițiu de democrație în valorile naționale, punând-o pe Mădălina Manole alături de Noica sau Eminescu? Henry Coandă a spus că avem atât de multe genii că putem da cu împrumut
INTERVIU CU DAN PURIC: “Mitocanul internaţional şi-a dat mâna cu mitocanul naţional” () [Corola-blog/BlogPost/340000_a_341329]
-
surprinzător, dar este de admis că această nedreptate i s-a făcut și lui Socrate. Nu se poate ca Socrate să nu fi scris nimic: exercițiile spirituale ale școlii sale nu interziceau transmiterea către discipoli a unor texte scrise. Mesajul socratic era prea puternic pentru a nu se textualiza! Nu avem decât proba de logică analogică, dar ce-ar fi dacă s-ar spune că Platon și Aristotel au distrus opera scrisă a lui Socrate, făcându-l mai mare decât a
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
îl califică pe Călinescu ca fiind „fără îndoială cel mai persuasiv (s.n.) dintre regizorii literaturii” (p. 53); acesta a pus în undă „flatarea (s.n.) orgoliului creator național” (p. 220). Se consemnează că „o fascinație reală (s.n.) - aproape senzuală - a exercitat socraticul Nae Ionescu” și se reține „puterea de seducție (s.n.) și de coagulare exercitată de Nichifor Crainic” (p. 83). Despre Constantin Ciopraga, se notează: el „compune, din date și argumente luminoase, un tablou încântător (s.n.) al literaturii noastre”, iar despre Constantin
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
Where Art Thou? „A light here requires a shadow there“, spune Virginia Woolf. „And a fool here requires a greater fool there, to make the former feel smarter “, spune Je. Dacă a ști că nu știi nimic e, în sens socratic, primul pas spre autocunoaștere, să admiți că ești prost e primul pas spre inteligență. Nu-i o rușine să recunoști că ești prost, însă e stupid să negi doar pentru că există alții mult mai proști. Și care, să fim sinceri
Prostul știe orice, mai puțin ce să facă cu propria-i viață () [Corola-blog/BlogPost/339120_a_340449]
-
sau al măsurii, ori atât de neglijatul bun-simț. Avem oare medicamente pentru aceste cumplite boli ale ființei noastre superioare ... Nu vreau să dau nici un răspuns, așa cum nu o face nici autorul care evită elegant să devină moralist și rămâne, consecvent, socratic punându-ne întrebări înțelepte pentru a ne ajuta să dăm răspunsurile cuvenite. (Despre infirmitățile omului). Am citit cu o spaimă nedisimulată și despre boala cea mai agresivă a contemporaneității presupus civilizată: înfulecatul cu orice prilej, oricând, oriunde și să aruncăm
CU ZOLTAN TERNER PRINTRE GÂNDURI, DILEME, INCERTITUDINI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341930_a_343259]
-
ați făcut mulți prieteni români la Madrid și nu numai! Cum vă înțelegeți cu aceștia? Credeți că cele două țări se definesc prin culturi diferite? Héctor MARTINEZ SANZ: Și câte mai am încă de cunoscut! Atunci când un om practică modestia socratică și este convins de acest lucru, de acel „tot ce știu este că nu știu nimic”, este într-adevar incredibil la ce poți să ajungi să înveți și să cunoști, datorită celorlalți. Pot să spun că am învățat mult de la
INTERVIU CU FILOZOFUL MADRILEN HÉCTOR MARTINEZ SANZ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 128 din 08 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344270_a_345599]
-
natura și universul. Omul nu mai este pe Cale. Calea înseamnă să te înțelegi, să te cunoști. Calea perfecțiunii este cunoașterea, iar cheia succesului este măsura în toate lucrurile. Vorbind despre cunoașterea de sine, este imposibil să nu ne amintim că socraticul „Cunoaște-te pe tine însuți” jalonează încă în mod esențial drumul înțelepciunii. Fiindcă „cel ce s-a învrednicit să se vadă pe sine e mai bun decât cel ce s-a învrednicit să vadă pe îngeri”, așa cum ne descoperă Sf.
ŞAPTE GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE AN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378423_a_379752]
-
și nădejdea, ajungând în pragul disperării și mai rău, al ... XXVII. “CUNOAȘTE-TE PE TINE ÎNSUȚI!”, de Ștefan Popa , publicat în Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016. Vorbind despre cunoașterea de sine, este imposibil să nu ne amintim că socraticul „Cunoaște-te pe tine însuți” jalonează încă în mod esențial drumul înțelepciunii. Fiindcă „cel ce s-a învrednicit să se vadă pe sine e mai bun decât cel ce s-a învrednicit să vadă pe îngeri”, așa cum ne descoperă Sf.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]
-
spirituală sunt complet diferite și uneori contrare celor după care este guvernată lumea laică. De pildă, astăzi, oamenii vor să obțină fericirea cât mai ușor ... Citește mai mult Vorbind despre cunoașterea de sine, este imposibil să nu ne amintim că socraticul „Cunoaște-te pe tine însuți” jalonează încă în mod esențial drumul înțelepciunii. Fiindcă „cel ce s-a învrednicit să se vadă pe sine e mai bun decât cel ce s-a învrednicit să vadă pe îngeri”, așa cum ne descoperă Sf.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379213_a_380542]