630 matches
-
Chaplin, Lenin, Mussolini, Romanul românesc contemporan. Ele aveau loc în amfiteatrul permanent arhiplin al Fundației Carol I. "Asistând la simpozioanele noastre, unde erau prezentate și dezbătute atâtea puncte de vedere, publicul asista de fapt, la un nou tip de dialog socratic. Scopul pe care-l urmăream, nu era numai informația, ci, în primul rând "trezirea" auditorilor, confruntarea lor cu ideile și, în cele din urmă, modificarea modului lor de a fi în lume."10 Un articol al lui Eliade, impregnat de
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
Întors în Statele Unite în anul 1875, Brandeis a intrat la 18 ani la facultatea de drept a Universității Harvard. În acei ani sistemul de predare a științelor juridice a trecut acolo de la metode tradiționale bazate pe memorare, la o metodă socratica mai flexibilă și interactivă de însușire a raționamentului juridic,prin discutarea cazurilor din trecut (Casebook). Brandeis s-a adaptat cu ușurință la noile metode, fiind activ în discuțiile din clasă, si alăturându-se clubului Pow-Wow în care se simulau procese
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
printre altele, și pe rolul logicii în comportamentul uman, conceptele create de grecii au influențat omenirea, una dintre cele mai importante rezultate a filozofiei elene fiind metoda științifică. Nici logica nici cercetarea nu au început cu grecii antici, dar metoda Socratică alături de teoria formelor au reprezentat un avans ce a ajutat dezvoltarea unor domenii precum logica,geometria și științele naturale. Gândirea științifică a grecilor s-a cristalizat în secolele VII - VI î.Hr., detașându-se, treptat, de cea religioasă. Spiritul lor critic
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
eterie) politico-militară, cu numeroase caracteristici de sectă ascetică și purificatoare (în sudul Italiei și Sicilia). Grație lui Pitagora și pitagoricienilor, filosofia greacă își consolidează conceptul de Kosmos și armonie. Determinarea numerică devine armonioasă și este esențială pentru înțelegerea fenomenelor. Gândirea socratică gravitează în jurul cunoașterii de sine - Gnothi se auton. Esențială pentru om este capacitatea sa de a intra în relație de dialog, Socrate punând pe prim plan sufletul iar nu corpul. Pentru Socrate, cunoașterea propriei noastre ființe și a destinului acesteia
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
secolul al VI-lea î.Hr. Secolul al V-lea î.Hr. Începuturile dramei grecești Tragedia greacă în secolul al V-lea î.Hr. Comedia veche. Trecerea spre comedia medie Proza în epoca clasică Secolul al IV-lea î.Hr. Istoriografia Elocința Filosofia Școlile socratice Școala peripatetică veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și epică Istoriografa elenistică Filosofia Stoicismul Epicureismul Scepticismul Filologia alexandrină Tratate de retorică Filosofia morală Istoriografia Geografia Sofistica Romanul grec
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
științifice realizate sub egida « Leș Éditions Chromatika » ; și pe de altă parte, deschiderea la Bruxelles a primului cabinet filosofic francofon din Belgia. Puțin cunoscut în francofonie, «practică» filosofica — sau «praxis philosophique» — este o activitate care își are rădăcinile în moștenirea socratica. A face proba filosofiei, înseamnă a se supune exigentei vieții autentice, așa cum conduce ea un tip particular de dialog : dialogul maieutic, cel care naște suflete. Putem arăta ceea ce face specificitatea să independent de disciplinele existente deja în domeniul sănătății mentale
Michel Weber () [Corola-website/Science/331253_a_332582]
-
amintirea lui Diogene, considerat un alt fondator al cinismului și căruia i se spunea „Câinele”, aluzie la modul său de a trăi. Școala cinică, alături de școala cirenaică, de cea megarică și de cea eritreică sunt cunoscute sub numele de ‘’Micii Socratici’’. Aceste școli au fost formate de elevi ai lui Socrate și sunt strâns legate de problema sofistică. ul s-a distins printr-o manifestare care a sfidat orice convenție sau normă socială. Cinicul pledează pentru viața naturală, apropiată de animalitate
Cinism () [Corola-website/Science/304208_a_305537]
-
Banchetul (sau despre dragoste) (în ) este un dialog socratic scris de filosoful grec Platon, discipol al lui Socrate. Constantin Noica spunea că "nici o altă carte de filosofie nu e mai nefilosofică în aparență; nici o viziune morală n-a fost atât de vie, până la scandal. În realitate, ceea ce înfățișează Platon
Banchetul (Platon) () [Corola-website/Science/301420_a_302749]
-
de acord cu împărțeala, se duc în fața judecătorului. Acesta, altă mască a lui „Pîcală”, izbutește să demonstreze că nemulțumitul, cel care primise doar doi lei, trebuie încă să-i mai întoarcă unul pîrîtului. Caragiale și-a exersat și el personajul socratic, într-o schiță puțin știută, Paradoxal. Aici „Mitică” sucește cu cinism de paradă principiul convențional al carității, spre a ilustra ironic axioma conflictului dintre individ și societate: mecanismul argumentației e căznit și ostentativ, dar atitudinea mentală arată plăcerea de a
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
acolo că, cu prilejul unei jertfe aduse lui Ercule, un câne alb, răpind o bucată din cărnurile de jertfă, a dus-o în gură pe acel deal. Iată originea cuvântului "cinic". Însemnarea originară a cuvântului este deci: discipol al filozofului socratic Antistene. Școala cinică e totodată muma școalei stoice. Mai târziu, și mai ales de pilda lui Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea. Cinismul a degenerat în trufie și lipsă de pudoare. În suta întîia după Christos
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
eu, că au fost grupuri de filozofi care au tratat cam aceleași idei. Spune tu singur un mare filozof și dacă ești sincer o să-mi numeri o grămadă care l-au urmat. Poftim, Socrate!" Da, așa este, zisei, putem numi socratici o grămadă de filozofi, așa în general, dar fiecare a întemeiat școli proprii de filozofie, nu s-au mulțumit să reia papagalicește conceptele lui. Așa a fost școala megarică, școala cirenaică, școala cinică, fără să mai vorbim de giganți ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a întemeiat școli proprii de filozofie, nu s-au mulțumit să reia papagalicește conceptele lui. Așa a fost școala megarică, școala cirenaică, școala cinică, fără să mai vorbim de giganți ai gândirii filozofice ca Xenofon și Aristotel. Dar Euclide? Da, socratici, dar, ăhă! gândirea lor nu se târa pe burtă în fața gândirii lui, cu toate că Euclide, de pildă, în timpul tensiunii dintre Megara și Atena, părăsea Megara în haine femeiești și se furișa în Atena să-l asculte pe Socrate. Ei și? La
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
arta e mimesis, imitație, s-ar traduce, tout court, prin „arta imită realitatea”. Fără a evita cu totul capcana unui determinism destul de simplist, Wladislaw Tatarkiewicz, bunăoară, investighează modul în care „straturile” mai vechi, din gândirea greacă primitivă și din cea socratică (platonică) fuzionează în Poetica lui Aristotel. Insistența asupra legăturilor dintre mimesis-ul aristotelic și lumea exterioară este evidentă, dar nu exclude subminarea falsei simonimii „imitație/copie”: Cu doctrina platoniciană despre imitarea realității el șAristotel, n.n.ț, nu era câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
realitatea pe care artistul o poate reprezenta în felul său. Luând termenul de la Platon, i-a dat alt sens, noțiunea lui fiind mai aproape de cea primitivă sau, mai bine zis, constând în fuziunea dintre două noțiuni: cea rituală și cea socratică 2. Procesul mimetic ar presupune așadar o liberă reelaborare a datelor realului, rămânând intim legat de cunoașterea lumii. Potrivit felului elenic de gândire, orice formă de cunoaștere e în funcție de natura pe care o reflectă și căreia tinde să i se
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
decât intuirea totalității și, în același timp, conștientizarea nostalgică a imposibilității de a o atinge (sau, mai curând, de a o păstra). Din această perspectivă, opera lui Ponge constituie, într-adevăr, o tentativă magistrală de ilustrare a acelei nostalgii cratyliste, socratice, adamice, despre care Roger Little afirma că ar constitui, deopotrivă, „forța și slăbiciunea”254 acestui tip de poezie. O asemenea atitudine readuce, inevitabil, în discuție vechea problematică a adevărului în poezie și, implicit, a adecvării cuvântului la realitate, pornind tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
privite dintr-un unghi privilegiat de vedere - își revelează caracterul interșanjabil. Astfel, investigarea „arheologică” a conceptului de mimesis ne-a condus la concluzia că, încă din cultura Antichității grecești, crucială devine fuziunea (în aristotelism, de pildă) a două viziuni: cea socratică și cea rituală. Că realitatea era, și pentru autorul Poeticii, plurală, polimorfă și, în ultimă instanță, scindată, o demonstrează și faptul că el nu excludea miraculosul din câmpul tragediei și admitea ilogicul în epopee. De aici și până la a deduce
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
moral și de o adeziune sau o apartenență la o colectivitate bazată nu doar pe sentimente și idei, ci și pe o reciprocitate similară Între drepturi și Îndatoriri. ν Valorizând schimbul și tradiția, o astfel de concepție presupunea la filosofii socratici căutarea binelui, existența unor norme și participarea cetățenilor liberi și egali. În Evul Mediu, o dată cu etichetarea drept impure a modurilor terestre de socializare, primatul a fost acordat puterii ecleziastice, a cărei natură spirituală, universală și eternă se credea că favorizează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Ian (coordonatori), The Social Philosophy of Ernest Gellner, Poznan Studies in the Philosophy of the Sciences and Humanities, nr. 48, Atlanta (Statele Unite), Rodopi, pp. 137-166. Φ APARTENENȚĂ (sentiment de Î), MONDIALIZARE, NAȚIONALISM, NAȚIUNE, Putere, Suveranitate/suveranism Prejudecatătc "Prejudecată" Reluând preceptul socratic Înscris pe frontispiciul Academiei, Montesquieu enunța elegant o parte din miza problemei care ne preocupă, acum mai bine de două secole și jumătate, În Spiritul legilor: „M-aș considera cel mai fericit dintre muritori dacă aș putea face În așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
bine dezamăgirea, ce rămâne întotdeauna, în ciuda iluziilor triumfătoare ale științei și tehnicii, ca rezultat al conștientizării aspectului lor tragic, strâns unite cu luciditatea intelectuală. În contextul acestei situații morale și cognitive se profilează știința filosofului, sub multe aspecte asemănătoare științei socratice și care dă naștere unui univers cultural orientat spre contestare, înțeles mai ales ca o cultură alternativă, o ignoranță doctă. Acesta este al treilea nivel al atenției critice de care se vorbea mai sus. Acest nivel le rezumă pe primele
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
persuasiunea în stare să declanșeze o atitudine psihagogică. În schimb, pentru Socrate filosofia este o alegere radicală în fața vieții, o punere în discuție a existenței, o asumare liberă a valorilor ei, nu pentru că sunt tradiționale, ci pentru că sunt eterne. Filosoful socratic este omul politic, care are abilități să conducă cetatea, însă, datorită viziunii sale inflexibile conform căreia politica este totuna cu morala și cu trăirea adevărului, face în așa fel încât nici un grup de putere să nu o accepte ca atare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
radicalității ei. Tinerețea ca vârstă este imaginea emblematică a tinereții drept categorie a spiritului, adică maturitate deplină a spiritului însuși. Tinerețea fizică, scoasă din viziunea radicală a vieții, nu este prin ea însăși o garanție a dezvoltării morale, în sens socratic, ci o condiție a acesteia. Printre tinerii atrași de maieutica socratică, nu se află doar Fedru sau Cebes, ci și Alcibiade. Kierkegaard, în prefața la Frică și cutremur, face o observație, care, așa cum s-a spus, ne poate ajuta să
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
categorie a spiritului, adică maturitate deplină a spiritului însuși. Tinerețea fizică, scoasă din viziunea radicală a vieții, nu este prin ea însăși o garanție a dezvoltării morale, în sens socratic, ci o condiție a acesteia. Printre tinerii atrași de maieutica socratică, nu se află doar Fedru sau Cebes, ci și Alcibiade. Kierkegaard, în prefața la Frică și cutremur, face o observație, care, așa cum s-a spus, ne poate ajuta să adâncim discursul: Ceea ce acela dintre vechii greci, care se pricepeau puțin
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
celui care cercetează detașat și totodată mulțumit de propria metodologie, stăpân inteligent al unei lumi descoperite și folosite în vederea propriilor scopuri și interese, și rămânem cuprinși de întrebare, ceea ce înseamnă că ne problematizăm pe noi înșine. Supuși unei reînnoite ironii socratice și chemați să ne revizuim certitudinile noastre fundamentale, ne descoperim cufundați în riscul existenței. Un prim răspuns la întrebarea de ce filosofia? l-am găsit în atitudinea singulară a omului care se întreabă cu privire la viață și realitate, în ciuda opiniilor curente adânc
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
o repetiție și nici de rămânerea în așteptare, ci de reluarea discursului ca urmare a unei ample experiențe. A deveni conștienți de toate acestea exercită o funcție stimulativă, un îndemn maieutic. Am recurs la termenul de maieutică, termen caracteristic metodei socratice, întrucât într-adevăr discursul poate să fie reluat astăzi din această perspectivă. Dacă ne întrebăm cum este posibilă prezența simultană a formelor de gândire și a metodologiilor de cercetare diferite, dar aflate într-o reciprocă tensiune problematică, dacă ne punem
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a «pierde sensul pe care-l poate avea pentru om», o pierdere a sensului ce amintește de evaluările lui Husserl cu privire la criza științelor europene. Această inadecvare, această disproporție ca stimul maieutic pentru a repropune în alți termeni discursul, constituie momentul socratic al filosofării. III. Lupta pentru sens Mirare și sens Cele afirmate până aici ne-au condus la câteva concluzii, cărora putem încerca să le dăm o formă sintetică. Omul de astăzi continuă să facă filosofie, sau, altfel spus, să pună
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]