634 matches
-
căruia îi refuză până și dreptul de a fi așa ceva. Pe scena socratică se joacă o piesă la fel de serioasă ca în tratate, disertații, expuneri și alte forme recunoscute în cadrul profesiei... -5Proxenet al înțelepciunii? Banii, iată primul casus belli! Pentru că, asemenea sofiștilor, contemporanii săi, Aristip lua bani pentru lecțiile sale... Ceea ce un platonician n-ar fi putut suporta, întrucât Socrate, figura lor emblematică, reprezentantul lor fără voia sa, își împărțea gratis înțelepciunea. Mai mult: refuza banii care i se dădeau - astfel, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pun întrebări: el mărturisește că-și învață astfel discipolii că e mai bine să-și utilizeze banii în scopuri terapeutice - filosofia practicată ca artă de a-ți face viața fericită - decât în scopuri mai josnice. Ca tovarăș al lui Antiphon sofistul, precursorul psihanalizei, el inventează prețul curei - în fața căruia nimeni nu protestează astăzi, cu condiția ca tranzacția să se efectueze nu departe de un divan... Ca om liber, el caută calea de mijloc - ca mai toți filosofii Antichității. Afectarea mizeriei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de box asupra cărora se năpustește fără menajamente, nu au decât foarte puține legături cu filosofii hedoniști demni de acest nume... Avertizați asupra acestor precauții de rigoare, am avea de câștigat dacă i-am privi pe Gorgias, Protagoras și alți sofiști cu alți ochi; la fel și pe Alcibiade și, bineînțeles, pe Socrate, confiscat complet de Platon. Prăpastia dintre figura istorică reală și ceea ce, după Deleuze, voi numi personajul conceptual este de o adâncime insondabilă. Absența detaliilor asupra unuia sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sa va suferi de aceleași lipsuri. Dar procedeul își arată limitele! Socrate evoluează într-un decor în care celorlalți le revine un rol egal cu cel al unei mese ori al unui scaun. Curios, el poartă straiele dușmanilor lui Platon: sofiștii. Psihologia nu a dat un nume acestui straniu și recurent complex care constă în a reproșa semenului ceea ce refuzi să-ți reproșezi ție însuți. Păcat, pentru că această patologie saturează cotidianul delincvenților relaționali, care sunt numeroși. Platon suferă de acest uimitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
conceptual ascunde un compus acoperind o sinteză a pozițiilor hedoniste care preocupă spiritele în Atena momentului... Cel mai nostim e că Eudoxiu trece drept un prieten, un discipol al lui Platon. Dar să precizăm... Eudoxiu îi întâlnește mai întâi pe sofiști, căci nimeni nu-i poate ocoli în Grecia, unde ei deplasează mulțimile și nu trec neobservați. Sărac, originar din Cnidos îAsia Mică), Eudoxiu pleacă în Grecia pentru a întâlni filosofi. Prea lipsit de resurse pentru a locui în oraș, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
un proces care necesită rafinări și precizii. Prodicos din Keos oferă unul din cele mai celebre exerciții de acest gen... -2- Sub piei de animale. Prodicos din Keos - secolul al V-lea î.Hr. -figurează în mod obișnuit în nebuloasa filosofilor sofiști alături de Protagoras - căruia i-a fost elev -, Gorgias și alte nume mai puțin celebre. Cu terapia sa verbală, cu inventarea psihanalizei, cu talentul și metodele lui pentru evitarea neplăcerii, Antiphon din Atena aparține incontestabil arhipelagului hedonist. Dar Prodicos? Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
celebre. Cu terapia sa verbală, cu inventarea psihanalizei, cu talentul și metodele lui pentru evitarea neplăcerii, Antiphon din Atena aparține incontestabil arhipelagului hedonist. Dar Prodicos? Nimeni nu l-a situat vreodată în tabăra filosofilor plăcerii și ai jubilării. Lucrările consacrate sofiștilor îl prezintă ca pe un gânditor auster, ascet, iar cea mai mare parte a glosatorilor reproduc aceste locuri comune. Și totuși... Totuși, comentatorii nu acordă decât puțin interes unei cantități - infime, desigur, dar reale - de informații prin raportare la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
serie de mărturii prezintă felul lui de a preda. în primul rând, reținem vocea lui gravă, surdă, zbârnâitoare, debitul său specific, toate acestea făcându-i spusele aproape de neauzit - greu de făcut, în aceste condiții, o carieră de retor abil, de sofist înzestrat sau de vorbitor emerit! Apoi, o imagine: într-o chichineață servind ca debara, pusă la dispoziție de Hipponicos, Prodicos dă lecții lui Pausanias și Agathon - scuzați modestia, vom găsi toată această lume bună și în dialogurile lui Platon -, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
bani și pentru facilitățile pe care aceștia le procură. Sub piei de animale, în căldura jilavă a culcușului în care lâncezește, Prodicos nu aduce câtuși de puțin cu ascetul celebrat de modelul elen. Philostrat, care povestește aceste anecdote în Viețile sofiștilor, spune clar: Prodicos se deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar portretul prinde să se contureze... Practicianul amator de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr ca excelând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
elen. Philostrat, care povestește aceste anecdote în Viețile sofiștilor, spune clar: Prodicos se deda plăcerilor. Nu ni se spune care erau aceste plăceri, dar portretul prinde să se contureze... Practicianul amator de plăceri este dublat de un teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr ca excelând în definiții, în lucrul asupra accepțiilor verbale. Trata cu mare atenție tot ce avea legătură cu coincidențele între ceea ce modernitatea numește semnificanți și semnificați. Posteritatea păstrează unul dintre obiectele reflecției sale, și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de abandon în fața facilității plăcerilor contra unei vieți închinate făuririi unui destin. Prodicos nu-și exprimă preferința, nu se arată partizanul unei teze sau al celeilalte. El expune, opune, povestește. Reținem însă, în ce-l privește, o postură prescriptivă, ca și cum sofiștii ar excela în morala moralizatoare! Ca și cum s-ar fi făcut cunoscuți, ca Platon, propunând niște catehisme, niște evanghelii, niște corpusuri de înțelepciune practică! Ce să credem despre mențiunea din Souda, la rubrica Prodicos, despre moartea lui la Atena, condamnat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
unei gândiri organizate ca o mașină simplistă, chiar puțin naivă, și să vedem mecanismele fine dispărând în operația sintetică? De fapt, acest Tetrapharmakon este expus clar la Philodemos din Gadara, în secolele II-I î.Hr., în textul său intitulat Contra sofiștilor, iar apoi gravat de Diogene pe faimosul zid din Oenanda, în Asia Mică, trei sute de ani mai târziu. Cicero însuși reia în contul său formula mnemotehnică în De finibus. Cvadruplul remediu pare deci mai mult epicurian decât al lui Epicur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
exemplu, la pagina 333, că Döring, Ueberweg și C. Bailey îl clasează pe Democrit alături de filosofii hedoniști, fară a preciza care este opinia sa, fără a examina tezele și chiar fără a preciza în ce lucrări pot fi găsite... * * * Bieții sofiști! Multă vreme, ei au fost pur și simplu maltratați. Textele lor apar adesea în antologii care nu permit aprecierea meritelor, și nici a specificității fiecăruia în parte. O introducere accesibilă este făcută de Jacqueline de Romilly în Les Grands Sophistes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
295 - pasaje consacrate hedonismului lui Antiphon. Asupra aceluiași Antiphon, a se vedea excelenta lucrare, singura consacrată acestui filosof pe nedrept uitat, a Annei Hourcade, Antiphon d'Athènes. Une pensée de l'individu, „Figures illustres”, ed. Ousia, 2001. Despre hedonismul filosofului sofist, a se vedea capitolul V, primul paragraf: „Le plaisir, signe de la conformité de l’action avec la nature”, pp. 125-132. * ** Așadar, cirenaicii... Sunt cel mai slab ilustrați, nicio altă ediție în limba franceză neprecedând lucrarea pe care însumi am publicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
introducere, traducere și note, Vrin, 1946. Aici găsim totul: problemele epocii, contextul ideologic, dezbaterile din Academie, criticile unora și ale altora, tezele hedoniste ale lui Eudoxiu, cele antihedoniste ale lui Speusippos, poziția eudemonistă a lui Aristotel. * ** Filosoful în blănuri. Bibliografia sofiștilor este, evident, potrivită și pentru Prodicos din Keos. Vom găsi textele referitoare la el în volumul Les Présocratiques din colecția Pléiade. A se vedea, bineînțeles, și Diogène Laërce et ses Vies, deosebit de utilă. Asupra alegerii lui Heracles ca prozopopee și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
se luptă cu ea! Doar Dumnezeu poate face lucrul acesta! Gamaliel își plecă capul de câteva ori dându-i dreptate. -Ce crezi totuși că e moartea Serah? Aș vrea o definiție în acest sens. Doar a ta proprie. -Sunteți un sofist preaînvățate, precum spun grecii. Ca să ajungeți la ideea de înviere doriți mai întâi să aflați ce e moartea! -Se poate spune și așa, răspunse Gamaliel. Recunosc că e o metodă foarte bună de cercetare. Îmi aduc aminte de proorocia profetului
ANCHETA( FRAGMENT DIN ROMAN) FEMEIA PĂCĂTOASĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363883_a_365212]
-
Este observată astfel reciprocitatea dintre adevăr și virtute. Cultura nu trebuie elaborată pentru a fi pe placul publicului. Sfântul Vasile cel Mare arată că nu trebuie imitată arta de a spune minciuni, de a prezenta aparențele ca fiind adevăruri. Logica sofiștilor este una înșelătoare. Inclusiv în contextul actual, al unei culturi post moderne caracterizată prin dispersia informației, prin orientarea către aparență și exterioritate, este important asumarea criteriului propus de Sfântul Vasile cel Mare prin care este mărturisită prioritatea adevărului și a
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
a Adevărului. Această mărturisire presupune confruntarea cu realitatea, cu încercările vieții, nu doar o retorică, oricât de măiastră ar fi aceasta. Sfântul Vasile cel Mare în lupta cu Eunomiu, cu arienii și cu alți eretici nu se comporta ca un sofist care căuta să-și învingă interlocutorul prin dialectică. Este o mare amăgire de a crede că biruința Adevărului asupra ereziei este rezultatul unei teologii reduse la dialectică și retorică. Pentru Sfântul Vasile cel Mare „...nu vreun Eunomie îi era ținta
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
studiat la cele mai înalte școli din Bizanț, Atena și Roma retorică, filosofie și a strălucit în iubire față de semeni și fapte bune. A avut coleg de studii pe Iulian Paravatul care mai târziu avea să ajungă împărat, pe Libaniu sofistul, și a fost toată viața bun prieten cu Sfântul Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu. Din iubire față de Dumnezeu zile și nopți întregi se ruga necontenit, și rugăciunile lui ardeau ca o văpaie. Nu cerea altceva decât înțelepciune în slujirea arhierească, ceea ce
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, ARHIEPISCOPUL CEZAREEI CAPADOCIEI de ION UNTARU în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365730_a_367059]
-
CAPITOLUL 77 POVESTEA DESPRE TREI ORBI Eu și același dascăl Sofronie ne-am dus într-o zi la Ștefan sofistul ca să luăm lecții. Era amiază. Ștefan sofistul locuia la biserică Născătoarei de Dumnezeu , zidita de fericitul papă Evloghie, supranumit al Doroteii. Când am bătut la ușă filosofului a venit o fată și ne-a spus:’’ Doarme , dar așteptați puțin!”. Când
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
CAPITOLUL 77 POVESTEA DESPRE TREI ORBI Eu și același dascăl Sofronie ne-am dus într-o zi la Ștefan sofistul ca să luăm lecții. Era amiază. Ștefan sofistul locuia la biserică Născătoarei de Dumnezeu , zidita de fericitul papă Evloghie, supranumit al Doroteii. Când am bătut la ușă filosofului a venit o fată și ne-a spus:’’ Doarme , dar așteptați puțin!”. Când am aflat asta am spus lui Sofronie
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
a murit și ava Gheorghe anahoretul și l-au îngropat părinții în lavra Coprata în biserică lor. CAPITOLUL 92 VIAȚA FRATELUI GHEORGHE CAPADOCIANUL ȘI DESCOPERIREA TRUPULUI LUI PETRU SIHASTRUL DE LA SFANȚUL RIU IORDAN Ne povestea nouă, mie și fratelui Sofronie, sofistul , cuviosul părintele nostru avva Gheorghe arhimandritul mănăstirii sfanțului părinte Teodosie, care se găsește în puștiul Sfintei Cetăți a lui Hristos Dumnezeul nostru, spunând: Aveam un frate aici, numit și el Gheorghe capadocianul. Acesta era pus sub ascultare în Fasaelis. Într-
LIVADA DUHOVNICEASCA (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352457_a_353786]
-
Atunci bătrânul a fost încredințat că Dumnezeu i-a iertat păcatul. Și s-a întors iarăși în mănăstirea lui și a trăit spre folosul și zidirea sufletească a multora, până ce s-a odihnit în Dumnezeu. CAPITOLUL 102 POVESTIREA LUI SOFRONIE SOFISTUL DESPRE CELE CE S-AU INTAMPLAT PE CALE CU EL Avva Sofronie sofistul, fratele meu, trebuia să dea un examen de absolvire. Eram cu el eu , avva Scolastic, avva Chiric și alți câțiva părinți. Și ne-a spus avva Sofronie: - Mergea
LIVADA DUHOVNICEASCA (33) de ION UNTARU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352478_a_353807]
-
s-a întors iarăși în mănăstirea lui și a trăit spre folosul și zidirea sufletească a multora, până ce s-a odihnit în Dumnezeu. CAPITOLUL 102 POVESTIREA LUI SOFRONIE SOFISTUL DESPRE CELE CE S-AU INTAMPLAT PE CALE CU EL Avva Sofronie sofistul, fratele meu, trebuia să dea un examen de absolvire. Eram cu el eu , avva Scolastic, avva Chiric și alți câțiva părinți. Și ne-a spus avva Sofronie: - Mergea, pe drum; înaintea mea cântă un cor de copile și zicea: " bine
LIVADA DUHOVNICEASCA (33) de ION UNTARU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352478_a_353807]
-
mistică peak experience extatică la vârf, sub stele sudice, ca la Perpignan, i s-a revelat tocmai lui, citind în zare, Direcția Ultimă! Iar a cunoaște cea de pe urmă Direcție fără GPS nu e puțină izbândă, căci așa cum demonstrau și sofiștii sceptici cu săgeata lui Cupidone, când trăgea din toate pozițiile, că ea nu va înnimeri nicecând balconul CC al lui Achile din motive infinitezimale, e la fel de aproape imposibil de stabilizat Gândirea agonizândă pe chiar Drumul Spiritual corect, cu un Neam
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]