338 matches
-
cu fața stacojie-vineție mă Întrebă de unde vin. - Vin de la Timișoara, prietene. Am spus niște vorbe magice, care-l fac să tragă un scaun, să se așeze și să se bage-n sufletul meu. Poporul e Îmbrăcat Într-un costum negru soios. Duhnește a transpirație dospită și a varză fiartă și se Îndeasă În mine. Poporul șușotește conspirativ: - Ce se-ntâmplă la Timișoara? - La Timișoara poporul s-a răsculat Împotriva dictatorului și l-a dat jos. La Timișoara sunt zeci de mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
decât l-am pomenit cândva, iar privirea lui ostenită și Încercănată n-o să mă recunoască În veci. Pletele linse Încă-l arată un artist la viața lui pe acest crai de tobă, cu gușa și obrajii plini de urmele degetelor soioase ale poporului. Păi cum naiba? Și el este ce a fost, și mult mai mult decât atât. N-ar avea la ce să se căiască fiindcă n-a mers cu mine la tuburi de puț, pentru că oricum nu l-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
indiferent dacă suntem mari sau mici, bogați sau săraci, solizi interior sau slabi de Înger. Cine nu recunoaște acest lucru minte. Să ne imaginăm că intrăm pe-nserat Într-o crâșmă prăfuită de țară, după o zi călduroasă și obositoare. Mese soioase, muște zumzăind prin colțuri, un miros indefinit, prin care se distinge damful grajdului. Dintr-un difuzor prăfuit, din plastic, agățat neglijent prin fire neizolate de un cui, curge liber, chiar melodios, zdrăngănitul unui taraf, condus de o voce ce glăsuiește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
el revendicarea unei existențe reale. Acum a-nceput să scotocească prin birou și a scos un plic maroniu, uzat. Mi-a arătat un ordin de lăsare la vatră „În interes de serviciu” de la Academia Navală din Annapolis, o scrisoare veche, soioasă, de la „prietenul meu, căpitanul”, o legitimație de la masoni și una de la Cavalerii lui Columb. - Fiecare din astea ajută, a zis arătîndu-mi documentele. A stat așa puțin, tăcut și meditativ. Apoi a zîmbit. - O victimă a Împrejurărilor, a zis. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
autorul apare în poezia naturii ca un pastelist descins din Vasile Alecsandri, factice și destul de anemic, fiind un eminescianizant în cea erotică, subjugat de model. Mai multă însuflețire, prin atitudinea polemică, aduc orațiile satirice Către Cleobul sau Invectivă: „Spânatec, gras, soios, urât, / Ghebos cu fața scurtă, / Cu capul priponit în gât / Și gâtul într-o burtă; // Zidit din greu, / bolohănos, / Și, cum îi zice presa, / Un chip menit să fie dos / Ce și-a greșit adresa”. De la al doilea volum, Alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
ei înșiși să se fi supus unui drastic examen de conștiință. „Adevărata provocare”, scrie autorul, „este aceea de a te duce la duhovnic, pentru a te pune în criză și pentru a te depăși. Acolo, fie și sub un epitrahil soios, ai în față o probă de cu totul alt ordin. Acolo, îngenuncheat, îți devine insuportabilă minciuna propriei vieți. În acele câteva minute, limita ești tu însuți, om trecător și suflet încărcat de păcate nemărturisite. E singurul loc unde nu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
obstinația și buna creștere." (s. n.) Între detaliile pînzei și privirea interpretare, se conturează o altă perspectivă, care este cea a criticului: "Esop e un tip de licenciado bătrîn, mizerabil și imberb, chinuit de foame și de sărăcie, într-un anteriu soios, pus de-a dreptul pe piele. Doña Antonia Ipenarrieta y Galdós cea cu fetița alături , îmbrăcată ca un om mare, încă tînără, pomeți ieșiți, sperie prin expresia fanatică, bigotă, prin lipsa totală de cochetărie, într-un costum ca un sicriu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mult mai caustic decât o făcuse Ioan Groșan în narațiunea Marea amărăciune), autostopiștii, tâmpirea programată a elevilor (dar și a cadrelor didactice) prin munca la câmp (romanul își plasează acțiunea pe ultimii metri ai regimului Ceaușescu), cârciumile pline de burlaci soioși, „trotilarea” sistematică și autodisolutivă, fauna șantierelor de construcții, aberațiile conversațiilor întâmplătoare din trenuri, din gări sau de pe stradă, clanurile familiale proletare etc., totul mult mai dur și mult mai plin de zgură decât se reflectă în maniera lui Mircea Cărtărescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
gândeam că toți oamenii pe care-i întâlneam sunt frământați de exact aceleași gânduri care mă înghioldesc și pe mine, clipe în care eram convins de existența acelei limbi comune. Dar, cum am spus, era suficient să văd un bețivan soios, un puțoi care își bagă și-și scoate cu o nonșalanță ce dă de gândit sau vreo cucoană grasă și gălăgioasă - și-mi pierea orice chef. Și începeam din nou să cred că acea limbă comună e doar scorneală. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sau mai răi: sîntem așa cum sîntem, pe un fond socio-cultural absolut inhibant, demolator la nivelul psihologiei. Azi e ziua lui T. I-am dus un dar. Era tot dulce și ambiguă în vîrsta ei dificilă. Făcea practică într-un atelier soios și era plăcută ca întotdeauna cînd zîmbește. M-am gîndit că nu vreau nimic de la fata asta, că am doar nebunie și poezie, că e destul s-o iubesc cît pot și cum pot. Nu mă mai întreb de ce-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mai mult de sărăcie, de criterii de viață conform cărora bogăția este virtutea unică.) Și tot așa, tot "centrul": tipi jegosi, haidamaci cu voci răgușite, cultivate intenționat pentru a impune, țopârlani, lungani cu capete rase și noduroase, microcefali cu geci soioase, băieți scuipând ostentativ în stradă, marcându-și parcă virilitatea. Și fete, înjurând și cultivând cu voluptatea unei eliberări, pornologia cea mai deocheată. "Nu pot fi atât de curvă cum aș vrea să fiu", țipă una, poate elevă, la alta. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bezmetic. * Nici o întrebuințare nu poate fi dată acestui pământ sterp. Și luna, noaptea, este acolo, mai săracă; numai la poezie nu se mai gândește, pe acolo, luna, care acoperă câmpul cu un văl prăfuit, murdar ca un perete văruit și soios. * Dacă ar fi fost alte timpuri, dar demult, în anii cărora le spunem ai evului mediu, acolo ar fi fost un câmp al leproșilor alungați ca niște duhuri necurate din orașele și satele ținutului. Acolo și-ar fi făcut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
gîndit și la nenorocitul de bunicu-meu, și el emigrant. *Am fost la Complexul Ovin din Răcăciuni să particip la darea de seamă anuală. Sediul e de partea cealaltă a gării. În sală, cincisprezece oameni îmbrăcați gros, așezați la niște mese soioase. Tavanul, spre care am ridicat la un moment dat privirea, era ca podeaua, adică jignitor de murdar. Deși împănat cu formule convenționale, textul citit lăsa totuși să se vadă necazurile celor ce lucrează aci, nu puține. În ’75, au avut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am căzut pe spate. Pământul era ud și vâscos și, încercând să mă ridic, m-am împiedicat de o brazdă cleioasă. Dar când am pus mâna jos, mi-am dat seama că nu era umezeală ci un fel de peliculă soioasă care mirosea a ceva murat și am continuat să încerc să mă ridic fiindcă ceva se apropia tot mai mult de mine. Vântul trânti ușile de la bucătărie. Ce se apropia de mine era cuprins de o mare foame. Era groaznic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dus pe Robby și pe Sarah acasă și în timpul ăsta am derulat secvența primei mele întâlniri cu Aimee Light: a fată care mă privea fix de dincolo de mica petrecere din campus, cocaina pe care o prizasem în baia mică și soioasă conferindu-mi o dezinvoltură robustă, debordantă, apoi în cursul conversației care a urmat privitoare la teza ei am intuit că probabil aș fi putut-o manipula deși emana un aer cu totul opus - l-am localizat în faptul că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nivelul apelor Nevei, care curgea la baza fortăreței. Celula, înghețată și întunecată, strâmtă și lungă, avea un pat de campanie fără așternut. O gaură pentru nevoile firești, era săpată lângă ușa de intrare. Hrana, dezgustătoare, într-un castron de fier soios, era de nemâncat; o furculiță și o lingură de lemn cu marginile rupte - toate acestea arătau până la ce punct regulile elementare de higienă erau ignorate în închisorile bolșevice. Redactarea hârtiilor de eliberare, care cuprindeau rezervele exprese pe care domnul Diamandi
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
voce tare, ca să-l audă și ceilalți, rămași la oarecare distanță, că Parisul este al lui, numai al lui și că nu-i place să vadă turiști. Mă uit la el: pipernicit, o dantură în paragină, îmbrăcat într-un tricou soios, teniși uzați. Îmi vine să-i trântesc una amical-estică peste gură. Îi răspund în engleză că nu iau Parisul cu mine, rămâne pe loc, să-l populeze el. Spune că nu înțelege. Eu înțeleg, dar nu vreau să vorbesc franceza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la începutul unei coridor îngust și jos. Tapetul galben și murdar absorbea lumina chioară. Porfiri apăsă soneria de pe birou, iar aceasta scoase un țiuit spart. După ceva vreme un portar bărbos își făcu apariția de sub o arcadă. Purta o uniformă soioasă deschisă la brăcinar peste o vestă decolorată. Portarul îi întâmpină pe cei doi cu o expresie insolentă: ă O cameră pentru o oră, nu-i așa? ă Cum îți permiți? strigă Salitov. Viteza cu care se înfurie îl uimi până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Dar, se pare că, de fiecare dată prin erau luați prin surprindere. Sau poate că aveau gândurile aiurea. Apoi au trântit corpul cu putere pe masa de examinare înaltă până la brâu, a cărei suprafață din lemn de pin era la fel de soioasă și pătată precum cea a unui măcelar. Masa avea marginile ridicate și o gaură de scurgere la un capăt peste o tavă de porțelan, iar lângă ea se afla o masă mai mică, cu un set mare de balanțe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o parte din viața lor, fie cât de scurt ar fi timpul popasului lor aici. Puține obiecte, așezate aproape la întâmplare, arătau că aici trebuie să-și ducă zilnic activitatea niște oameni. O masă cu colțurile roase demult, un registru soios cu colțurile îndoite, două telefoane cu coarbă, poate de pe timpul războiului mondial, o găleată de zinc, lângă care se odihnea o cană smălțuită și o bancă grea de stejar lustruită de atâția oameni care s-au odihnit pe ea, acesta
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de rachiu împrăștiate peste ea. Luana îngheță. Simți că i se face rău. O sudoare rece i se scurse pe spate, ca un șarpe veninos. Groaza o înveli ca un giulgiu, în timp ce bărbatul se lipi de ea cu hainele lui soioase. Își întoarse fața spre fereastră și încercă să-și adune gândurile. Mai avea cinci stații de mers după care trebuia să coboare. Văzu, cu ochii minții, refugiul de tramvai pustiu, înconjurat de copaci și drumul dosnic prin părculeț până la bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rece. Dar asta nu s-a întâmplat decât după trei luni de stat acasă și băgat mâncare în mine, timp în care am luat în greutate și m-am transformat într-un fel de masă informă de grăsime cu plete soioase și privire tâmpă, de un milion de ori mai puțin atrăgătoare decât fusesem înainte. Prea ești dură cu tine însăți, zise Anna. M-am trezit la realitate de-abia când Tish și Amelie au început să fie dure cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
a farfuriei. Strălucirea cuțitului Picură brînză ca un cauciuc vegetal Rumene mere, pace biblică. În oglinda din casă - clipește sosia În flacăra lumînării - roiesc fluturi de noapte 1966 Visele de dragoste ale lui Apollinaire Rînduri scrise pe bucăți de carton soios pe foi de calendar pe-o pagină din Mercure de France brigadierul detașamentului 38 artilerie așteaptă răspunsuri în desișul pădurii în ziua de anul nou 1915 în trenul între Nisa și Marsilia imensitatea albastră a mării și lumina plină a
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
li se zicea prăjitură de Paște, înainte. Îmi lasă gura apă. Cuiul ăsta care iese chiar în mijloc. Nu am remarcat niciodată cât de gol era peretele înainte. A fost suficient un cui ca să scoată în evidență niște aureole ample, soioase, de umezeală. Începe să miroasă a ars. Precis e arpacașul Annei uitat pe foc. Oare n-oi avea eu nimic să agăț aici, de cuiul ăsta? Bătaie în ușă. Nastia. Lumina ochilor mei. - Unchiule Fedia! Am venit să vă citesc
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
românilor. După ce au lovit, ani în șir, la creier, făcând praf și pulbere sistemul educației și cultura, acum țara trebuie înecată în gunoaie. Ura față de Băsescu i-a determinat să ridice garda mai mult decât o ridică de obicei. Domnitori soioși peste o țară murdară, oamenii lui Năstase propagă boala și neputința drept formele ideale de viețuire. Nesimțirea fără margini, disprețul maladiv și ura față de normalitate le asigură, însă, privilegii la care nefericitul nici nu poate visa. Pentru el, starea de
Îndemn la nesupunere igienică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12528_a_13853]