334 matches
-
se sădește și pe măsură ce ne trecem în noi neomul crește. Că viața-i scurtă nu vedem; greșim voit și ne certăm. În loc să se înalțe ușor și pur ca și un crin, atârnă sufletu-ntinat și greu, cu-al lui destin pătat, soios și plin de bube rele și ne rugăm, dar ruga nu-i de ajuns să-l spele. Numai credința adâncă în creația pură din toată ființa noastră, nu doar din gură, când și c-ultimul fir de păr vom crede
ÎNĂLȚARE de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369636_a_370965]
-
de leși, un cap bălai, Cum numai în rai zărești, cu mustață și cu albeață. Râde lumina, diamantina. Cadavre de idei, nu le luați în seamă, Poeme de cheamă. Dar eu am văzut idei vii, Alergau bidivii, să fim serioși, soioși, scorțoși. Premii, lume, lume, răsună valea de glume, O navă bolnavă, gravă Plutește în apele mele, Eu nu sunt în ele. Les dames galantes, dans la ville, Vasile, Monseigneur le duc de Surtuc, De Brabant, în flenduri de Flandra, Vasile
ERSATZ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353463_a_354792]
-
mult a faeton. Era trasă de o iapă mare, ciolănoasă, cu copita cât capu’ de om- făcu ea repede comparația în gând. Pe capră, sus, stătea cocoțat un om slăbuț, mic de statură și tuciuriu la față, cu o pălărie soioasă dată pe ceafă, să tot fi avut vreo 50 de ani. După ce a oprit căruța în fața unui beci, acesta s-a dat sprinten jos și a început să descarce niște saci cu cartofi, unii înalți și înguști, parcă erau niște
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
oamenii. Mai pe la prânz ajunse și domnul învățător, un fel de martir fiindcă, se știa perfect, mânca o chiflă pe zi și bea doar o bere, care auzind despre ce este vorba începu să-și ia notițe într-un carnețel soios, deși lucrul se dovedi extrem de dificil. Oricum, peste cam o oră, avea o poveste închegată pe care o trimise unui prieten la o publicație în care apăreau cele mai năstrușnice aberații însă publicul țintă se înflăcăra pentru orice iar conversațiile
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
oamenii.Mai pe la prânz ajunse și domnul învățător, un fel de martir fiindcă, se știa perfect, mânca o chiflă pe zi și bea doar o bere, care auzind despre ce este vorba începu să-și ia notițe într-un carnețel soios, deși lucrul se dovedi extrem de dificil. Oricum, peste cam o oră, avea o poveste închegată pe care o trimise unui prieten la o publicație în care apăreau cele mai năstrușnice aberații însă publicul țintă se înflăcăra pentru orice iar conversațiile
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
șl ud. Ciubucică a rămas în amintirea noastră ca un copil ce nu știa ce-i joaca, coțcar însăilat pe alții, drumeț fără vre-o țintă, rege de chiot, scaloi ce nu știa ce-i banul, deștept prostit de vremuri, soios la colț de masă, un trăitor de zile moarte, un nătărău cu suflet de copil. Cred că pe oameni nu-i chema în vis, că toți râdeau cu el, de el dar cu animalele era în seamăn. El se vedea
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
greu când pleci peste hotare,Îmi plânge sufletul de dor nebun,Nu-mi călca lacrimile în picioare!... VII. DE DOR, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011. Mi-aș vopsi ușa la intrare, Un preș soios aș pune-n față, Să par, în lumea asta mare, Un suflet viu cuprins de gheață. Mi-aș pune draperii lugubre, Pereții toți, i-aș zugrăvi Cu ghiare lungi, zdrențe și umbre, Suspinul, să-l pot isprăvi. Mi-aș pune
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
stropi de ceară Așteaptă mereu să-l privești. Oricât coșmar aș investi, Sub ochii tăi gerul se curmă. Pe brațul tău aș povesti Tot dorul, în cele din urmă. Citește mai mult Mi-aș vopsi ușa la intrare,Un preș soios aș pune-n față,Să par, în lumea asta mare,Un suflet viu cuprins de gheață.Mi-aș pune draperii lugubre,Pereții toți, i-aș zugrăviCu ghiare lungi, zdrențe și umbre,Suspinul, să-l pot isprăvi.Mi-aș pune solzi
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
catafalcul speranței așa că îmi țin răsuflarea până când oftând din rărunchi cetaceul albastru oprește în stație și mă grăbesc să mă strecor pe ușa-i deschisă în interiorul tixit - încă un Iona apatic - prelingându-mă într-un scâncet de ușurare pe tapițeria soioasă a scaunului în ultima clipă eliberat tare tare mă mai bucur că mi l-ai luat răsună strident prin aburul răsuflărilor grele glasul copilului de alături ce-și agită frenetic prin fața ochilor pistolul de plastic și privirea-mi tot lunecă
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
de prin revistele și ziarele găsite în tomberoane. Adică: un tablou vivant grotesc, strident, păstos, multicolor, construit cu clișee decupate din alte povești - vânătorul de recompense care cară cadavre ca să le schimbe pe bani, killerul mexican vorbitor de spanglish, killerița soioasă, tenace și dangeroasă în tot momentul, aspirantul de șerif fără stea, generalul sudist mâncător de negri etc. Pe scurt: a big fake. Dar Tarantino e singurul în stare să prefacă a big fake în The Great Fake, astfel că The
The Hateful Eight – Optarul de inimă neagră sau The Force Afakens () [Corola-blog/BlogPost/339015_a_340344]
-
-nvățat la bătrânețe să gătească?... Cum să își târguiască de-ale gurii când nu știa ce-i banul?...Doar Dumnezeu o știe! Că binele trece-n fugă și răul parcă nu mai pleacă... Cei care îl vedeau ziceau că e soios din ce în ce mai mult, că umblă mai puțin și tace la fel ca înainte... Cred că mânca și mai puțin, uitase ce e țuica și învățase mestecatul de mămăligă... Stăpânul fabricii, Ilie, murise după izgonirea lui din sat. Pe Niță îl vedeam
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
aveam agenda mea de suflet și fără ea intrăm în pauză de inspirație - declară el sacadat hăul ficțiunii. Să tai ultimul rând, să nu-l tai?...Poate ar fi potrivit să scriu “agenta” în loc de “agenda” ... Hâm!...Îi plasez un carnețel soios și ros pe margini așteptând pretențiile mofturosului. - E scris murdar dar, ... te înțeleg - veni și aprobarea necondiționată după foșnetul iritant al vechiturii nespălate. Pe scurt, iată faptele: Trei ciob. s-au întâl. pe un isl. la o țui. și s-
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]
-
oamenii. Mai pe la prânz ajunse și domnul învățător, un fel de martir fiindcă, se știa perfect, mânca o chiflă pe zi și bea doar o bere, care auzind despre ce este vorba începu să-și ia notițe într-un carnețel soios, deși lucrul se dovedi extrem de dificil. Oricum, peste cam o oră, avea o poveste închegată pe care o trimise unui prieten la o publicație în care apăreau cele mai năstrușnice aberații însă publicul țintă se înflăcăra pentru orice iar conversațiile
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
Uitându-se în oglinda mare a șifonierului): Rușine! Rușine! Rușine! Eu te-am iubit în tăcere, iar tu ai un amant! (Figurii din oglindă): Domnule, neîngrijit mai ești! Barba îți atârnă în dezordine pe piept, părul ți-este nepieptănat, hainele soioase și rupte, fața ți-este brăzdată de riduri, iar dumneata vrei să te însori! Ascultă-mă pe mine, nu te ia nici dracu! Iartă-mă, Dezdemona, sunt sigur că tu nu ai putea să te încurci cu unul ca el
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341178_a_342507]
-
afumata sală de varieteu - viața aceasta - în care de o veșnicie se joacă-n matinee prelungite același prost spectacol lăsându-ne în urmă cu așteptările noastre deșarte cu vorbele repezite sub limbă cu febrilitatea cu care mâna frământă o pălărie soioasă -doamne ajută doamne ajută doamne - cu tot și noi noi mucedele pietre încă ne mai ținem respirația pentru a nu pierde replica finală - impersonala eliberatoare directivă - să se facă lumină. ÎN AȘTEPTAREA STELEI POLARE Fie că ziua-i cu soare
PÂNĂ LA REPLICA FINALĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344384_a_345713]
-
vor împărți iar pământul, vor face și la noi colhozuri și ne vor pune la jug. Timpule, timpule, unde ne duci tu pe noi, se ruga Perniu Sfântu, așezat pe o buturugă. Era îmbrăcat tot cu cămașa aia a lui soioasă, nespălată, și cu niște izmene de tort pe care le sumesese până la genunchi. Făcuse rost și de o icoană cu Maica Precista pe care o ținea sub braț, punând copiii s-o pupe și să se închine la ea. De
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]
-
frumuseții și melancoliei ținuturilor moldave (,,Văd serile la Bucium cum printre vii scoboară,/ cum lenea le întinde cu umbrele sub plopi,/ pe barba ursului hurmuzul de rouă cade stropi/ si vi la cuiburi păsări cînd somnul le doboară.// Bahluiu-si trage soios pestelca ruptă-n fată,/ molcom, cuminte trece prin fornăiala gării/ într-o soreancă tulbur, ia Jilia în brată”- De din vale; ,,Sed costelivi si tristi în alb-murdar de var,/ Pe marginile lumii de ceturi păturiti,/ Le tremură pe suflet o
CATINCA AGACHE DIONISIE VITCU, ACTORUL-POET SAU ARTA DUALITĂȚII COMICO-TRAGICE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343131_a_344460]
-
gloabă de cal cu urechile ascuțite și înhămat la un car hodorogit. Pe scândura pusă în fața carului ședea un țăran cu hățurile și cu biciușca în mâini, cu o pălărie verzulie spălăcită și pleoștită cocoțată pe cap, cu o flanea soioasă de lână peticită și ponosită în spinare și cu niște ciubote rele și largi în picioare. Ajungând în dreptul meu, după ce-mi răspunse la "bună ziua" și după ce-mi cercetă bagajele, căruțașul clătină din cap apoi, trăgând de hățurile calului
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
hotar uscat de vânt la soare, sub coastele-i din fildeș măiestrite, amiaza-și mai făcea prin ochi izvoare. Cu ploaia-mi rătăcită pe sub plete, săpam nisipu-n agonii de smirnă, bucăți din suflet pârjoleau de sete, rupând din lut nectar soios la cină. Scurgându-și vremea de trăit sub talpă, mesteceni blânzi mă șerpuiau cu dor, strângându-mi ger din suflet ca-ntr-o harpă, pe strunele-i de moarte-mbietor! Și azi mai strâng la pieptu-mi câte-o toamnă, dintr-
DOR DIN FLORI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381977_a_383306]
-
era să moară ca un adevărat jihadist, ducând cu el în lumea de apoi, raiul lui Allah, cât mai mulți păgâni. Așa și sfârși viața lui. Explozibilul C-4, vreo cinci - șase kilograme, peste care îmbrăcase un pardesiu lung și soios, explodă într-unul dintre cele mai aglomerate aeroporturi din Europa occidentală, nouăzeci și patru de victime (în afară de el, firește), după care se văzu aspirat de tunelul morții, acel vortex - sau punte Einstein-Rosen - care îți trimite sufletul în lumea celor așa-
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
își făcuseră apariția trupele sovietice, se vedea o mogâldeață de om, profilată pe bolta cerească, aplecată asupra brazdei, sau pompând din vermorelul său zeama bordeleză peste frunzele viței de vie, expusă la fel de fel de dăunători. Pe cap, sacerdotul, purta o soioasă căciulă neagră din piele de oaie de pe vremea lui Deceneu. Astfel treceau peste getul acesta, ce-și rătăcise veacul, uitând să se bărbierească, anotimpurile, cultivând astronomia și agricultura. Tatăl său, care-și pierduse o mână în război, murise de curând
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
dispărea din raza vizuală unul, strecurându-se abil printre bagaje și călători, că și apărea altul fluturând agasant prin fața ochilor tuturor alte reviste, sau oferta de cola, ciocolată, bere rece, apă. Șchiopătând și ridicând din timp în timp cracul pantalonului soios, ca să arate oamenilor urmele unei operații presupuse recente, un bărbat trecut de cincizeci de ani înainta pe culoarul îngust cerând ajutor, pentru că, spunea el, tocmai ieșise din spital. Fără izbândă însă. Din spatele lui, o voce atenționa călătorii că are “Platon
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DE DOR Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-aș vopsi ușa la intrare, Un preș soios aș pune-n față, Să par, în lumea asta mare, Un suflet viu cuprins de gheață. Mi-aș pune draperii lugubre, Pereții toți, i-aș zugrăvi Cu ghiare lungi, zdrențe și umbre, Suspinul, să-l pot isprăvi. Mi-aș pune
DE DOR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345094_a_346423]
-
cu raze de argint fereastra unde dormea un somn neliniștit frumoasa mea surioară care era o copilă. Părea că somnul îi era tulburat de un coșmar. Pe un scăunel alături de căpătâiul patului său se lăfăiesc o pereche de teneși cam soioși care, după mărime, mă cam îndoiesc că-i aparțin ei și mă mir cum de au ajuns acolo. O privesc neliniștită, cum se agită fără astâmpăr de pe o parte pe alta, suspinând și scâncind și deodată scoate un țipăt înspăimântat
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
se tot gândește, Că ea poate nu-l iubește, De-aceea-i tare supărat Pe curcănelul cel umflat. Dar într-o zi, ce se gândi, Lângă amicul său veni, Își umflă coada delicat Și tacticos, i-a cuvântat: „- Tu nu vezi, curcan soios, Că eu sunt gătit frumos?“. „- Dar nu ai gușă și nici moț, Mărgele roșii tu nu porți!” Atunci păunul, în prostie, I-a zis curcanului: „- Dă-mi mie Mărgelele și gușa ta, Eu penele ți le voi da! Și apoi
RIVALII DIN OGRADĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375925_a_377254]