197 matches
-
Celeste bombăni ceva. Mal știa că rostea obscenități în limba ei maternă și nu dorea ca Stefan să le audă. Băiatul îl strânse și mai tare, apoi îi dădu drumul și fugi în camera lui de la etaj. Mal auzi ting-ting-ting - soldățeii de jucărie pe care Stefan îi arunca în ușă. Spuse: Știi la ce îl faci să se gândească, dar tot nu renunți. Celeste își strecură brațele în mânecile vestei aruncate pe spate - singurul gest european de afectare pe care Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trebui să cunoască maxima asta. O replică fără răspuns. Mal lovi mocheta cu piciorul, după care ieși. Se așeză pe trepte și privi norii de ploaie ce se roteau deasupra lui. Mașina de cusut a Celestei începu să huruie. Sus soldățeii lui Stefan continuau să dănțuiască în ușa crăpată și ciobită a camerei lui. Mal se gândi că în curând toată vopseaua de pe ei se va coji, ei vor rămâne niște soldați fără uniformă, iar acest fapt simplu va nărui tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
atunci când, În puține minute de odihnă, nu se afla Între picioarele ei. Se arăta supusă și mă lăsa să mă războiesc, prin pântecele, sânii și gura ei, cu toate relele care mi se Întâmplaseră. Nu eram pur și simplu un soldățel stătut care vine În permisie și n-are altă grijă decât să-și ostoiască dorințele Înfrânate atâta amar de vreme; nu, eu aveam de dus acolo un război pe viață și pe moarte. Mă gândesc acum că, dacă nu aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
împărat îl scoate din minți noul tarif vamal rusesc pentru produsele de export franceze. Va fi război! Va fi război mare! Numai un orb nu vede asta. Și, zău, cred că generalul Kutuzov suferă cam de așa ceva. Stă liniștit, în timp ce soldățeii austrieci, aliații lui Napoleon, tropăie în jos, tot spre Brașov. Diplomatul suedez se aplecă peste masă și continuă cu voce scăzută: ― Vă spun din sursă sigură: îmi pare rău pentru Kutuzov, dar țarul e hotărât să-l înlocuiască. Va numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu câte două căldări goale zdrăngănind În capetele coromâslei. O femeie groasă, țâțoasă, curoasă - nu poate fi decât gazda - ia din ceaun cu un polonic pentru zmei, pune În căldări: - Fugulița, la școală, pân’ nu se răcește! Să mănânce bieții soldăței și ceva cald, că de când a’ trecut Prutu’... - N-ai grijă, că-n fiecare noapte au mas Într-un sat de oameni, zice o femeie uscată. - A’ fi mas, face gazda, lucrând din polonic, da’ zamă de găină ca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de plăcinte cu poalele-n brâu? C-odată vin ai noștri, să ne scape de păgân! O parte dintre femei lasă găinile și aleargă spre gospodăriile vecine: să coacă plăcinte; cu poalele-n. - Așa, dragele mele, să se bucure bieții soldățeii noștri! Gazda mă vede, nu știu ce va fi Înțeles din ce-a văzut, că mă ia pe dată-n brațe, la țâțoancele-i adiind a pătrunjel, mă duce pe-un capăt de bancă și-mi pune-n poală o strachină cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Și-aș fi avut și eu un lucru de la tata... Nu e foarte-foarte supărată mama și, ca să fie și mai puțin, se ia cu treaba: o ajută pe Mătușa Domnica la cuhnie, la făcut ceva mai de Dumnezeu pentru bieții soldăței - așa le zice și Mătușa Domnica, deși ea nu-i grasă. Pentru bieții soldăței ciulamaua de pui, plăcințelele cu brânză, plăcințelele cu pește (a dat Moș Iacob o fuguliță până la iazul mănăstirii și s-a Întors cu sacul plin)... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mama și, ca să fie și mai puțin, se ia cu treaba: o ajută pe Mătușa Domnica la cuhnie, la făcut ceva mai de Dumnezeu pentru bieții soldăței - așa le zice și Mătușa Domnica, deși ea nu-i grasă. Pentru bieții soldăței ciulamaua de pui, plăcințelele cu brânză, plăcințelele cu pește (a dat Moș Iacob o fuguliță până la iazul mănăstirii și s-a Întors cu sacul plin)... În bucătăria noastră de iarnă forfotesc pe plită oalele cele mari; În bucătăria de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bucătăria noastră de iarnă forfotesc pe plită oalele cele mari; În bucătăria de vară, În cazanul de tuci În care fierbeam noi, Înainte, mâncare pentru porci, fierb acum găinile și ale vecinilor și ale noastre - să te superi pe bieții soldăței? Doamne ferește! La răspântia de lângă zidul Curții, vreo trei sau patru bucătării de-ale lor, pe roate, scot tot atâția copaci de fum. Mai sunt pe imaș alte trei. Sau cinci. Pe șosea trec și trec și trec Românii - spre Orhei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
La răspântia de lângă zidul Curții, vreo trei sau patru bucătării de-ale lor, pe roate, scot tot atâția copaci de fum. Mai sunt pe imaș alte trei. Sau cinci. Pe șosea trec și trec și trec Românii - spre Orhei. Bieții soldăței de la noi, ei sunt foarte cumsecade, nu ca ciolovecii: Îmi dau rânze și maiure de pasăre, din cazan, de la găinile și ale noastre; Îmi dau dulceață din borcanele noastre, mă iau pe genunchi, mă-ntreabă câți ani am și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
au căști pe urechi și umblă pe la butoanele unui dulap frumos, tot numai din fier, din care crește o prăjină lungă și subțire; toată din fier și ea. Și sunt ne-mai-po-me-niți, fiindcă ei pot să vorbească departe, departe - cu alți soldăței; care nu se văd de-aici - dacă-s departe... - Aici Carpenul, aici Carpenul, mă auzi Paltinule?, cheamă soldățelul biet al meu. Carpenul mă ia pe genunchi, Îmi pune căștile la urechi. Aud pârâituri. Îl rog pe Carpen să-l Întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o prăjină lungă și subțire; toată din fier și ea. Și sunt ne-mai-po-me-niți, fiindcă ei pot să vorbească departe, departe - cu alți soldăței; care nu se văd de-aici - dacă-s departe... - Aici Carpenul, aici Carpenul, mă auzi Paltinule?, cheamă soldățelul biet al meu. Carpenul mă ia pe genunchi, Îmi pune căștile la urechi. Aud pârâituri. Îl rog pe Carpen să-l Întrebe pe Paltin dacă l-a văzut pe tata. - Aici Carpenul - mă auzi, Paltinule? Am lângă mine un flăcău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
găsește pe tata, care-i bun și frumos și voinic - ca un tată! Vine și mama În grădină. Vin și Moș Iacob cu Mătușa Domnica și Moș Andrei cu baba (fără Duda, ea are treabă, pe la trup, cu trupa). Un soldățel mai măricel În grad și care stă la noi În casă și-și poartă capul legat cu alb Îi spune mamei ceva În șoaptă. Stă cu spatele spre mine și, din când În când, ridică din umeri. Că adică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o mamă). Și uite-l pe tata: voinic, frumos, bun - rătăcește printr-o pădure-ntunecoasă, de refugiu, plină de arbori făr-de nume. Dar eu știu: n-o să rătăcească multă vreme, numai pân-la dacă-nu-azi-atunci-mâine, fiindcă știu, mi-au spus toți bieții soldăței, mie, personal: au pornit În căutarea lui toți arborii purtători de nume cu, În fruntea lor, Carpenul. Carpenul Îl caută călare, și-i povestește mamei lui cum e la războiul-sfânt, cum a dat el, de tatăl unui băiat olecuță mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu azi, atunci mâine. AU PLECAT ROMÂNII Însă mâine: grădina goală, curtea goală, casa goală. Satul și el, gol. Mă trezesc târziu și nu În grădină la noi, dau ocol școlii, grădinii nimeni. Încep să plâng, să urlu - unde-s soldățeii? Unde-i Carpenul meu? Mama zice: - S-au dus mai Încolo. Ei au treabă, ei luptă...Nu mă ogoiește lupta lor, eu vreau tata. - D-apăi asta și fac când luptă, băiețălu moș’lui, Îmi explică Moș Iacob. Ieri ne-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
povidla, așa am auzit; și am mai auzit de ochii scurși, ca perjele răscoapte; aproape să le taie gâtul șnurul din jurul gâtului, cel după care viii știu cum i-a chemat pe cei morți și umflați. De cum au plecat bieții soldăței din sat, mama a trebuit să iasă la datorie, la deal; mai ales către Orhei, cam pe unde se află lotul școlar. Pe-acolo a fost horă mare, hora dracului. Și cum e vară, nu toamnă - ca să nu mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Să nu se trezească băi’țălu, da s-o rupt iazu la Curchi, la călugări. Nu vă spărieț’, da-așa să știț’... Băi’țălu era treaz, dar n-a dat semn că e. S-a Îmbrăcat cu o repeziciune de soldățel la războiul-sfânt și a Încercat să iasă. - Culcă-te la loc, e abia miezul nopții, zice mama, Îmbrăcându-se. Plouă afară, n-ai ce vedea. - Ba am: să văd cum s-aude, zic. - Bine, dar nu cobori de pe calidor. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întreține focul și Împarte soldaților vin fiert - miroase până aici scorțișoara și piperul și Mătușa Domnica. Soldații sunt mai bătrâiori decât cei care-l căutau pe tata printre copaci; dar soldați și ei, chiar dacă mulți cărunți, aduși de spinare - nu soldăței din aceia, de-atunci. Vinul Îl fierbe Mătușa Domnica, la noi În bucătărie. Cu zahăr și piper și scorțișoară, de la noi - vinul de la ei, dar totul miroase a Mătușa Domnica. Soldații horpăiesc din cănile de tablă turtite și argintii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ce tunau deasupra crestei dealului În timp ce bombele zumzăiau pe deasupra. Însă, de la o distanță de 700-900 de metri, tancurile arătau ca niște bondari mici acoperiți de noroi, forfotind printre copaci și scuipînd mici flăcĂri, iar bărbații din spatele lor erau parcă niște soldăței care stăteau Întinși pe burtă, apoi se ghemuiau și pe urmă alergau și se aruncau la pămÎnt, doar ca să o ia din nou la fugă, sau alții să rămÎnă unde căzuseră, mici pete pe coama dealului, În timp ce tancurile continuau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
secol al douăzecișiunulea! VRAIȘTEA Când Ion Antonescu a ordonat, din bordeiul militar, situat în vecinătatea localității Fălciu, armatelor române: TRECEȚI PRUTUL!, Maricel Dumistrăcel era copil de trupă,în una din unitățile de infanterie, de prin Moldova. Era cel mai mic soldățel din întreagă acea armată, care s-a aruncat, ca bleaga, în apele râului Țiganca. Mulți au murit,înecați. Mai puțini - împușcați. Dar, marea majoritate, a ajuns teafără pe malul opus al râului și sa dus,întins, fără motiv și discernământ
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
că, din Vraiștea de acum, cât toate zilele noastre de mare, nu vor mai înțelege nimic, nu se vor mai putea descurca în nici un fel, și vor muri, de ciudă. Și ar fi păcat. Nu vă temeți, a replicat fostul soldățel de trupă, că, nici așa, puterile nu le mai îngăduie să facă un drum, atât de lung și de anevoios, din Siberia rusească și până aici. Din cauza asta m-au și rugat, cu atâta stăruință, să vin, eu, să aflu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se pierdu În mulțime, dar ceva reuși totuși să prindă: „O diferență enormă Între ăsta și preoții din parohie, e tare necioplit.“ Se uită iarăși la părintele Brown și Înțelese că maică-sa avea dreptate: puțin mai Înainte Îi numise soldăței ai lui Hristos și acum Își Încheia discursul făcîndu-le cu ochiul și trăgînd poc, poc, poc, cu mîna În chip de pistol, referindu-se probabil la diavolii pe care trebuiau să-i omoare pentru a ajunge la cer. Bărbații aplaudară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o lasă singură cu orchestra. — Agasant ca-ntotdeauna! se auzi un glas. Îl simți cum te-apasă pe creier! — Da, răspunse Vlăjganul, oprindu-se o clipă și uitîn-du-se spre colțul de unde venise glasul; cînd eram mic am avut și eu soldăței de plumb, dar nu mă jucam cu ei: Îi Înghițeam. Hohote și aplauze la masa Vlăjganului, unde Bobby Îi traducea lui Lester răspunsul parazitului, iar Santiago și prietenii lui cheltuiau și se lăsau admirați de fetele din show. Vlăjganul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
când în când, ar primi mâncare de la borcan. Sau dacă i-aș prepara ceva care nu ne-ar obliga după aceea să redecorăm bucătăria. Ce anume, de pildă? a replicat Jake disprețuitor. Alice a ridicat din umeri. —Ouă fierte și soldăței? Nu soldăței, a mustrat-o Jake. Nu amesteca milităria în mâncarea lui Ro. Alice a oftat. Doar cu o zi înainte, Jake o învățase pe Rosa o versiune a poezioarei „Purcelușul“, în care porcii se duceau la târgul fermierilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
când, ar primi mâncare de la borcan. Sau dacă i-aș prepara ceva care nu ne-ar obliga după aceea să redecorăm bucătăria. Ce anume, de pildă? a replicat Jake disprețuitor. Alice a ridicat din umeri. —Ouă fierte și soldăței? Nu soldăței, a mustrat-o Jake. Nu amesteca milităria în mâncarea lui Ro. Alice a oftat. Doar cu o zi înainte, Jake o învățase pe Rosa o versiune a poezioarei „Purcelușul“, în care porcii se duceau la târgul fermierilor și mâncau chiftele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]