6,154 matches
-
la trântă cu sărăcia, cu orizontul strâmt al tatălui, care disprețuia meseria scrisului, cu interdicțiile oficiale. Fiind elev la o școală militară, a fost prins în flagrant delict că a propus o piesă la un teatru din Mannheim. A primit solemnul avertisment să nu mai apuce condeiul în mână. în caz de recidivă i se vor anula toate drepturile cetățenești, va fi arestat ca un tâlhar de codru (în realitate o parte din pedeapsă o și executase în carcera din cazarma
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
era însă străbătut și de alte impulsuri, nu întotdeauna străvezii, sigure. îl ispitea călătoria în necunoscut, în zone de taină, cutreierate de îngeri fără sex, de ființe androgine, de strigoi, unde guverna somnul, nocturnul alunga transparența. Pentru aceste expediții, criticul solemn, distant, nu poseda busola necesară, nici nu era dispus să iasă din perimetrul ordonat, pe care îl reprezenta cu strălucire. Goethe fusese permeabil la aceste invitații, era el însuși curios să dezlege misterele. într-un prolog la Faust ne întâmpină
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
orice om de cultură român (mai ales cei activi în epoca interbelică) în cultul Franței, faptul că nu a fost admis - nici înțeles - în Franța a fost o deosebit de tristă deziluzie. Iată de ce atunci cînd, în finalul "autobiografiei spirituale" declară solemn "trebuie să cultivăm spiritul de demnitate, mîndria și respingerea oricărei încercări de umilire, subordonare sau desconsiderare intelectuală din partea oricui ar veni ea" (adaug: "nu toți intelectualii străini au calitatea de a ne privi distant, cu superioritate" discriminatorie) înțelegem ușor că
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
care cruzimea și desfrâul a trei țarine se detașează pe fundalul unei povești de iubire între un bufon pitic și frumoasa lui soție. De-a lungul întregii ceremonii religioase, Vasia luptă împotriva impresiei că liturghia ortodoxă, atât de lentă și solemnă, nu era făcută pentru pitici. Nu se simțea în largul lui printre acele icoane și lumânări aprinse, nu fericirea lui o cântau glasurile cavernoase ale coriștilor. Un amănunt dezolant, țarina ceruse ca toți cavalerii de onoare, însărcinați, potrivit obiceiului, să
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
picioare. Lucian șterse de zăpadă jacheta și fusta lui Miriam-Lieba, iar ea îi mulțumi. Helena schiță o mișcare de parcă ar fi vrut să-l îmbrățișeze pe Lucian, dar se opri. - Da, îmi amintesc de tine, repetă ea, cu o voce solemnă. - Ce face mama noastră?, întrebă Lucian. - E bolnavă, foarte bolnavă. - Da, știu. Am citit în ziar o știre despre întoarcerea tatălui nostru. Ce boală are mama? - O slăbiciune... a nervilor... inima... - Dar Felicia? - E acasă. - Slavă Domnului! încă o dată: nimeni
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
fi adoptate", ib.), de construcții prepoziționale atipice ("cad din incidența acestei propuneri", 10.02), de o anume preferință pentru ce relativ ("mandatul ce ne-a fost încredințat", 30.09.2003), de folosirea unor variante literare ușor învechite, marcând un registru solemn: de exemplu, alături de obiecții apare destul de des și forma obiecțiuni: "este o obiecțiune de principiu, pe care o s-o manifestați doar prin vot" (10.02); " Dacă aveți obiecțiuni? Nu sunt" (14.04). În genere, selecția lexicală tinde către excesul de
Parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12908_a_14233]
-
Un astfel de bard este și Gellu Dorian. Operînd cu „firimiturile dezastrului”, care pot fi elemente ale ființei trupești sau sufletești, obiecte ale cadrului domestic sau ale celui cosmic, are ca fundal noaptea absolută a începuturilor și răpăitul de tobe solemne ale eternității; „Cuțite, săpunuri, lame de ras, venele noastre ca pîrîiașe subțiri/ tăind izlazuri arse de soare,/ alături vasul în care ne vom aduna într-un desen antic, procesiune/ a disperării sub semnele minuscule ale unei epoci de ocazie./ Baia
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
texte critice, urmată de o contraargumentație. Altminteri, avem a face cu o execuție in absentia, care lasă gustul dezagreabil al eschivei. Nu se produce astfel o dovadă în răspăr, tocmai în favoarea “atenuării” spiritului critic pe care o deploră, printr-o solemnă poză a generalității suspendate, dl Guțan? În loc de-a lua taurul de coarne, d-sa se trage la o parte, lăsîndu-i calea deschisă... “Nu de critică ducem lipsă, ci de claritatea obiectivelor ei și de necesarele pîrghii de autoritate. Cînd
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
a fost; Am scos din mare soarele căzut; Cu mine faza lunii a-nceput; Pe drumuri ziua mi-așternea odoare; Pămîntu-mi înverzea și da în floare. În noaptea cea dintîi, la al meu semn, Toți aștrii-au răspîndit un fast solemn. Îngusta minte filistină cine Desferecat-a, în afar^ de mine? Dar, liber, cum cuvînt în duh m-alină, Voios urmez lăuntrica-mi lumină. Și iute umblu,-n propriul meu desfăt, Cu soarele în față și bezna îndărăt. Corul Cîntec funebru
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
pulbere galbenă peste îndrăgostiți, peste oameni. Iar noi - zei tineri, păgâni, severi - ne ridicăm strigând: "Iată-ne! Iată-ne! Luați-ne, sfere, voi, arbori și păsări! Luați-ne, munților, și tu, lună bezmetică, liană neinventată, și tu, planetă triunghiulară, istm solemn, văzut deodată, amintire înaltă, tot mai curată! Iată-ne! Iată-ne! Iată-ne!!" O, jubilație a simțurilor. Secundă de aur, din moarte mari hălci mușcând! Plutire O, cine noaptea se-nălța din otrava magmei mele, tăind codri de văzduh, ape
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
Și focuri, focuri se-nălțau spre cer Incendiind imperial maidane, Ca-n urma lor să nu se-nfiripeze Capcane pentru oștile romane. METOPĂ V În haine lungi și Înfricoșătoare De mare preot, marele-mpărat Spre sacrificiul de purificare A oștilor, solemn s-a-mpresurat Când sângele porni să curgă gârlă Din animalele jertfite ritual Și În gâtlejul sorților le-asvârlă Spre saturarea zeului Baal. Apoi, gândind cu toții că aceste Au fost primite, sfat ținu cu-ai săi Și oștilor dădu cucernic veste Că drumu-i
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
Eliade, His name, His Destiny” că DVD sau Casetă VHS. Acest film este un pelerinaj atât al vieții lui Eliade, dar și al operei sale, bazat pe convorbiri cu cele mai distinse personaje ale culturii universale, inclusiv românești. Introducerea este solemnă. Interiorul marei Rockefeller Chapel în Hyde Park (cea a universității era prea mică) pe 28 aprilie 1986, cu ocazia serviciului memorial pentru Mircea Eliade, atunci fiind arhiplina, dar acum goală pentru înregistrarea filmului. Ceea ce îi dă un aspect și mai
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
Emmanuel Cazabonne, op. cit., p. 284 66 John Meyendorf, Sfântul Grigorie Palamas și mistica ortodoxă, Traducere de Angela Pagu, Editura Enciclopedică, București, 1995, p. 82. footnote>. Învățătura Sfântului Grigorie Palama, aprobată de sinoadele constantinopolitane din iunie și august 1341, a fost solemn confirmată de Sinodul de la Vlacherne din iulie 1351, care l-a condamnat pe ultimul adversar al Sfântului Grigorie Palama, filosoful Nichifor Gregoras. Tomul sinodal, publicat de acest sinod, constituie manifestul oficial prin care Biserica Ortodoxă a aprobat doctrina Sfântului Grigorie
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
evitate și alături de care nu se poate mânca. Momentul În care Petru intră În casa lui Corneliu care „Îi aștepta și chemase acasă la el rudeniile sale și prietenii cei mai de aproape” (Fp Ap 10,24) este Însemnat și solemn. Hotărârile adunării (conciliului) de la Ierusalim (Fp Ap 15,12-35) Înlesnesc deschiderea universală, Însă nu Înlătură cu totul Împotrivirea, care va dăinui și În veacul al II-lea, după cum relatează Iustin: există creștini care respectă legea mozaică și vor să le-
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
subdominanta, dominanta, în stare directă și în răsturnări. Textul literar are măsura și rima asemănătoare poeziei clasice, fiind structurat în versuri și strofe. În a doua jumătate a secolului al XX-lea imnul gospel suferă o modificare a caracterului său solemn datorită influenței Jazz-ului și Soul-lui. În ultimele decenii după modelul muzicii moderne seculare apare o diversitate de formule ritmicomelodice a noii muzici gospel, concretizat în utilizarea abuzivă a cromatismelor, sincopelor și acordurilor de septime pe trepte secundare. Muzica americană
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
(Câteva remarci cu privire la experiența eminesciana a lecturilor kantiene) Academia Română, răspunzând menirii sale culturale și istorice, organizează Sesiunea solemnă, dedicată aceluia numit, cu real temei, „omul deplin al culturii românești”, Mihai Eminescu.Gândurile mele urmăresc să dea câteva răspunsuri la întrebarea din titlul scurtei mele comunicări: Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea, tălmăcirea și interpretarea operelor filosofice? Câteva remarci
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
chipul mamei și al tatălui, obiceiurile satului, credințele și superstițiile rustice). Imaginile din copilărie, îmbrăcate în vraja duioasă a amintirilor, respiră, ca și la Creangă, un aer de nostalgie. La Creangă - o nostalgie cutreierată de unde joviale; la Cipariu - una gravă, solemnă. Povestirea unor întâmplări năstrușnice se încheie la Creangă, de obicei, cu proverbe și zicători populare ce deveneau un fel de concluzie aforistică, având un înțeles pe deplin luminat în context. Cipariu apelează la sentințe biblice sau citate din clasicii greci
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
efecte de perspectivă din niște realități aparent plate, de-un conformism vag burghez, dar care, chiar în epură, își au rezervele lor de profunzime. Nu este o proză pe teme mari, sau, în orice caz, nu pe teme mari tratate solemn, venind iarăși mai aproape de anii noștri decît de marotele modernismului. În Femei, moartea nu sperie și dragostea nu obligă. Sînt lucruri care se întîmplă, în viață, și nu trebuie să te ostenești prea mult să le înțelegi și, cu atît
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
ta-i absolută / și fără dovezi. // Zadarnic s-a umplut cimitirul / cu morți pe jumătate culcați / în alcovuri de piatră, / îngânând cântecul celor vii, / privighetori de tămâie. // Zadarnic mâinile lor de argint / alungă roiul frunzelor / de pe fețe. // Netrebnici sunt morții solemni, / morții sociali neîndurându-se / să se părăsească pe sine. // Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere a capului, / o expirație calmă / a celui care trăind prea adânc / deodată uită viața. Fiecare element din această invocație morții ar merita o
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
Geo Dumitrescu ia distanță față de această modă. De fapt, ia distanță față de orice modă. (Așa se și explică de ce poezia sa nu se demodează odată cu trecerea anilor, ajungând să se combine congruent până și cu poezia optzecistă.) Enunțurilor lapidare și solemne tânărul poet le opune explicații intenționat prozaice. Iraționalității îi opune logica. Dar aceasta nu înseamnă că renunță la poezie. Din negarea competentă a unui mod de a exprima elanul liric rezultă un fel de electricitate care exprimă tot un elan
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
rosti o silabă nemărginit însă ca ruga unui poem Inscripție mă îndepărtez de duminica ta inventez un nume pentru fiecare piatră acolo în clopotul mării exersez nebunia de a fi calc în picioare culori interzise când sufletul unei amieze vibrează solemn ca într-un vis rămuros îmi fac loc în singurătate când cad de pe mine cuvintele când mă simt fericită un val mă absoarbe dintre muritorii de rând mă învață a apune Tăcerea semnului Prea multă rostire vorbe sălbatice culori la
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Extemporalul de dimineață, c-un cer închis, jos, gri-mov! Ieri, un telefon lui Mugur ca să-i mulțumesc pentru carte. Constatăm că, deși pregătim mereu și ne promitem solemn prin scrisori, n-am mai stat de vorbă că lumea de prin 1974, adică de pe cînd, la DXXX, întinși în șezlonguri, în spatele casei unde locuiam, sub niște peri, tăceam cîte trei ceasuri împreună! Cuvintele picurau rar, la intervale mari, uneori
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
cu literă mică) - poate ipostază schițată la mijlocul drumului dintre Samuel-ul biblic, legat de revelația morții, și mai contemporanul nume generic “american”, banalizat, - este aici masca (masculinizată) a eului precar, “handicapat”, scos din principiu din poziția de protagonist al vreunui spectacol solemn și grav al “personalității” (“ce sam sunt și eu / mi-am lăsat personalitatea / în autobuz pe scaunul de lângă fereastră / ea nu se vede dar se simte / e caldă și moale / ca o plăcintă cu brânză / voiam să ți-o dau
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
cuminți ordonați să își aducă medicamente de acasă lemne de foc de acasă carnețelul roșu din care să ne vegheze melci cu basedow fanfarele se îmbuibă în piețe voința ca un porc de crăciun fac tumbe clovni de ocazie grohăire solemnă scurmă în oasele îmbolnăvite ca un palimpsest obeliscuri se înalță în vocea de sânge răzbat prin difuzoare prin întunericul faraonic al sicrielor noastre străpung corpuri vii și sfâșie inocența strigătelor sub piele se strâng viermii ororii și colcăie în disperare
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
intuiție, și de ingeniozitate a exprimării. S-au gravat în memoria studenților și în general a publicului cititor splendide portretizări și disocieri: * despre Ion de Rebreanu, care cânta în solemnitate condițiile generale ale vieții, nașterea, nunta, moartea, un poem epic solemn ca un fluviu american, o capodoperă de măreție liniștită; * despre Vasile Pârvan, ca un păstor nordic, cu haina încheiată auster până sus călcând pe un ghețar și care privea pe fereastră, pe cerul îndepărtat sfărâmarea ideală a norilor; * despre Nicolae
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]