205 matches
-
de o parte, în fragilitatea diftongilor, iar, pe de alta, în tendința de pierdere a finalei vocalice -u41. Semnele de fragilitate se manifestă prin orientarea spre celelalte două tipare ale neutrelor: consoană - -e (pasagiu - pasagii > pasaj - pasaje) și consoană - -uri (solilocviu - solilocvii > soliloc - solilocuri). DOOM2 recomandă numai forma nouă pasaj, iar, pentru al doilea, variația liberă solilocviu/soliloc - pl. solilocvii/solilocuri. - În stadiul actual de limbă, potrivit recomandărilor din DOOM1-2, au ieșit din uz forme substantivale precum: avantagiu - avantagii, itinerariu - itinerarii
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
o parte, în fragilitatea diftongilor, iar, pe de alta, în tendința de pierdere a finalei vocalice -u41. Semnele de fragilitate se manifestă prin orientarea spre celelalte două tipare ale neutrelor: consoană - -e (pasagiu - pasagii > pasaj - pasaje) și consoană - -uri (solilocviu - solilocvii > soliloc - solilocuri). DOOM2 recomandă numai forma nouă pasaj, iar, pentru al doilea, variația liberă solilocviu/soliloc - pl. solilocvii/solilocuri. - În stadiul actual de limbă, potrivit recomandărilor din DOOM1-2, au ieșit din uz forme substantivale precum: avantagiu - avantagii, itinerariu - itinerarii, inventariu
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
vocalice -u41. Semnele de fragilitate se manifestă prin orientarea spre celelalte două tipare ale neutrelor: consoană - -e (pasagiu - pasagii > pasaj - pasaje) și consoană - -uri (solilocviu - solilocvii > soliloc - solilocuri). DOOM2 recomandă numai forma nouă pasaj, iar, pentru al doilea, variația liberă solilocviu/soliloc - pl. solilocvii/solilocuri. - În stadiul actual de limbă, potrivit recomandărilor din DOOM1-2, au ieșit din uz forme substantivale precum: avantagiu - avantagii, itinerariu - itinerarii, inventariu - inventarii, laboratoriu - laboratorii, mădulariu - mădularii, ultragiu - ultragii. - DOOM2 modifică norma, eliminând paradigma oscilantă și neregulată
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
de fragilitate se manifestă prin orientarea spre celelalte două tipare ale neutrelor: consoană - -e (pasagiu - pasagii > pasaj - pasaje) și consoană - -uri (solilocviu - solilocvii > soliloc - solilocuri). DOOM2 recomandă numai forma nouă pasaj, iar, pentru al doilea, variația liberă solilocviu/soliloc - pl. solilocvii/solilocuri. - În stadiul actual de limbă, potrivit recomandărilor din DOOM1-2, au ieșit din uz forme substantivale precum: avantagiu - avantagii, itinerariu - itinerarii, inventariu - inventarii, laboratoriu - laboratorii, mădulariu - mădularii, ultragiu - ultragii. - DOOM2 modifică norma, eliminând paradigma oscilantă și neregulată seminar - seminarii/seminare
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
forme substantivale precum: avantagiu - avantagii, itinerariu - itinerarii, inventariu - inventarii, laboratoriu - laboratorii, mădulariu - mădularii, ultragiu - ultragii. - DOOM2 modifică norma, eliminând paradigma oscilantă și neregulată seminar - seminarii/seminare, în favoarea tiparului regulat seminar - seminare. Pentru alte substantive, DOOM2 recomandă variația liberă: cartilaj/cartilagiu, solilocviu/soliloc, revenind, față de DOOM1, la o formă aparținând unei paradigme anterioare (cartilagiu, solilocviu). - Există nenumărate alte substantive care, deși în lucrările normative sunt înregistrate cu o unică formă, apar în uz cu forme variante, abandonându-și adesea finala -ĭu și
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
ultragiu - ultragii. - DOOM2 modifică norma, eliminând paradigma oscilantă și neregulată seminar - seminarii/seminare, în favoarea tiparului regulat seminar - seminare. Pentru alte substantive, DOOM2 recomandă variația liberă: cartilaj/cartilagiu, solilocviu/soliloc, revenind, față de DOOM1, la o formă aparținând unei paradigme anterioare (cartilagiu, solilocviu). - Există nenumărate alte substantive care, deși în lucrările normative sunt înregistrate cu o unică formă, apar în uz cu forme variante, abandonându-și adesea finala -ĭu și încadrându-se în alt tipar flexionar. Vezi: ambulator (subst.42), auditor, comentar, contrar
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
2000): având în centru figura lui Ulise, împletește analiza textelor homerice cu „filarea” posterității personajului (la James Joyce, Jean Giraudoux sau Eyvind Johnson, de pildă), comparatismul cu problematizarea etică și erudiția cu decolările ficționale (capitolul final imaginează chiar un ipotetic solilocviu al lui Odiseu). Fascinația homerică se observă și în Orbul și dintele de aur (2002; Premiul Asociației Scriitorilor din Arad), un „roman” compus din douăsprezece „cânturi”, unde protagonistul, părintele Gavrilă/Iosif, este orb și se întoarce acasă după douăzeci de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
o continuitate directă cu teatrul. Scriitor de tip obsesiv, cu o invenție săracă, B. a revenit asupra câtorva teme și motive. Immanuel Lang, pianistul din nuvela Final, este unul dintre „cei trei copii bolnavi ai vremii noastre”, care, într-un solilocviu tragic, se arată torturat de alienare, de criza de identitate și de căutarea unui ideal. Autorul îl instalează în nebunie ca într-o nouă realitate, securizantă, prin care „farsa jocului de-a viața” este suprimată. Prin Immanuel Lang, B. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
cu reminiscențe din scrierile unor autori moderni, cum ar fi Lucian Blaga, Georg Trakl și mai ales Saint-John Perse, la care trimit titlul volumului, formula versetului și unele sintagme sau simboluri. Tehnica citatului autentic sau fals este folosită și în Solilocvii (1989), carte precedată de un preambul în care S. descifrează titlul ales: pentru autor, cuvântul compus din solus și loquor semnifică mai degrabă dialogul interior de tip augustinian decât monologul solitar. Cu un stil criptic, dat de alegorismul uneori excesiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
în elaborarea migăloasă a frazei poetice. S. realizează primele ediții bilingve integrale din operele lui Tibul (1988) și Properțiu (1992), precum și o ediție bilingvă din scrierile lui Augustin, din care au apărut primele șase volume (2002-2003). SCRIERI: Elogii, Cluj-Napoca, 1986; Solilocvii, Cluj-Napoca, 1989; Catulliene, București, 2002. Ediții: Alexandru Todea, Luptele mele, un strigăt în pustiu vreme de un pătrar de veac, Cluj-Napoca, 2003.Traduceri: Albius Tibullus și autorii Corpusului tibullian, Elegii, ed. bilingvă, îngr. și introd. trad., București, 1988; Properțiu, Opera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
este mai mult implicit în desfășurarea argumentației augustiniene dar identificarea îndoielii cu eroarea nu mai este atât de evident implicită. La Augustin îndoiala este la fel de hiperbolică și de explicită ca și la Descartes. În acest sens, în capitolul III al Solilocviilor apare următorul dialog între Rațiune și cel ce vrea să-l cunoască pe Dumnezeu și ce anume este sufletul: «R: Respingi, așadar, în această privință, orice fel de mărturie a simțurilor ? A: Bineînțeles, resping totul.» ) În partea a patra a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
a naturii fizice în folosul omului, schimbînd astfel orientarea spiritului european dinspre înlăuntru spre înafară, de la spiritual la material. În acest sens este grăitor următorul fragment din ultima parte a Discursului: .) În dialogul său cu Rațiunea din capitolul II al Solilocviilor, Augustin precizează simplu și clar scopul demersului său cognitiv: “R: Așadar, ce anume vrei sa știi ?(...) A: Doresc să-l cunosc pe Dumnezeu și ce anume este sufletul. R: Nimic mai mult ? A: Absolut nimic”. Date fiind acestea se poate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cogito-ului augustinian va dezvălui o stare de lucruri contrară și anume o clară filiație de doctrină a cogito-ului cartesian din cel augustin. Augustin își prezintă cel mai limpede și complet argumentul cogito-ului în De trinitate. Acesta apare însă și în Solilocvii și De libero arbitro, dar considerarea exclusivă a fragmentului ce înfățișează cogito-ul în De libero arbitro ar duce la concluzia eronată că între Augustin și Descartes, în privința cogito-ului, nu există nici o asemănare. Aceasta pentru că Augustin scrie: ) Iată că în cazul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
aceasta cunoscîndu-se pe el însuși. Sufletul nu posedă o știință oarecare, ci una pe care se întemeiază toate celelalte, anume știința despre sine. Această conștiință de sine a sufletului ca substanță gînditoare, apare și în cartea a II-a a Solilocviilor: “R: Știi că gîndești ? A: Știu. R: Prin urmare e adevărat ca gîndești. A: Adevărat”.) E. Gilson este chiar de părere că în această replică a Rațiunii din dialogul său cu Sfîntul Augustin își are originea principiul cartesian “cogito, ergo
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
de-al doilea modernism", postbalzacian, printre care André Gide și, în mod diferit, specific, Marcel Proust. Teoria formulată sub învelișul metaforei cercetează mai ales genul de personaj construit în aria inovată structural a noului tip literar. "Istorii" ale solitudinii și solilocviului, confesiuni care pun în scenă naturi narcisiace, egolatre, romanele "celibatului" caută partea imaterială a existenței, tentînd acea construcție "en creux", în golurile, adîncimea, negativul vieții diurne. Nu cu totul invizibile în romanele clasice, care au fost însă ale reliefului faptic
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
celui dintîi, tiparul "omenesc" comun este dat de "aria geloziei". Natura ei apare însă infinit cercetată în opera de rafinament și speculație artistă. Viața amoroasă a lui Swann pune în scenă, după Julia Kristeva, ceea ce am putea rezuma sub formula solilocviul gelosului: "L'amoureux(se) idéalise son aimé(e), mais c'est son propre moi basé sur les frontières problématiques du narcissisme qu'il (elle) porte au zénith dans l'épreuve de la passion. Swann et le narrateur, mieux que personne, avouent
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cugete, devine pradă lesnicioasă pentru demagogiile extremiste. Antisemitism, naționalism integral, hitlerismul, kukuxclanul au fost acceptate de tineret și semidocți fără discernământ. M-me d'Oberkirch, în "memoriile" sale, spune că d. duce d'Aumont, privindu-se în oglindă, avea zilnic acest solilocviu: "D'Aumont! Domnul Dumnezeu te-a făcut bun gentilom; majestatea sa te-a făcut duce; fă și domnia-ta ceva pentru tine în lumea asta: bărbierește-te." Un golan întinde trufaș pălăria cerșind, la una din porțile Madridului. Nu ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
închisorile Chinei comuniste, una din torturile cele mai redutabile era anularea completă a singurătății: condamnatul era, clipă de clipă, însoțit (de fapt încolțit) de o prezență tăcută, dar tenace, o prezență programată să excludă orice posibilitate a intimității și a solilocviului. Răgazul e valorificarea intensă a non-activității. E înlocuirea eficienței prin plăcere, savoarea decuplării, capacitatea de a te lăsa absorbit de respirația lumii, fără să i te opui, fără să intervii cu deprinderile proprii în metabolismul ei. De la gratuitatea hobby-ului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sociologie empirică ș.a.), G. a ilustrat și genul eseistic. Scrierile, adunate în volumele Mărul lui Paris (1980) și Nepoții lui Anton Pann (1986), sunt în general de mică dimensiune - uneori, ca în Nepoții..., aproape „tablete” sau note -, reprezentând schițe de solilocvii ideatice sau, mai frecvent, literaturizări, prin comentariu inteligent și stabilire de conexiuni revelatoare, ale unor crâmpeie de viață reală. SCRIERI: Fata și bătrânul, București, 1968; Condotierul, București, 1970; Iubiri rele, București, 1973; Magdalena, București, 1975; O vacanță atât de lungă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
cortegiul lor de evenimente tragice (ororile stăpânirii horthiste și szalasiste în Transilvania de Nord, pogromul de la Iași, catastrofele și suferințele provocate de războiul propriu-zis pe frontul de Răsărit sau în alte împrejurări). Fresca epică e focalizată prin personaje-reflectori, ale căror solilocvii și dezbateri lăuntrice sunt esențiale pentru motivarea narațiunii. Nu vigoarea epică este însușirea de căpetenie a prozei lui P., ci arborescența și profunzimea comentariului. „Carnația” existențelor individuale în istorie este restituită plauzibil, cu arta mânuirii elementelor de culoare. Romancierul practică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
ale autorului"). Melville nu a reușit (nici cu această capodoperă) să anihileze un stereotip cultural, prin medierea căruia contemporanii săi l-au perceput pînă la moarte acela de scriitor "de raftul al doilea". Problematicile alegoriei mitologice, ale intertextu-alizării transculturale, ale solilocviului simbolic-shakespea-rian (în roman!), combinat cu ingenioase direcții de scenă, precum și ale intercalării documentării științifice în structura principală a epicului se dovedeau, estetic vorbind, mult prea avansate pentru timpul istoric în care fusese redactat romanul. În consecință, Melville ajunge autor internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
curgător, ele alcătuiesc, la un loc, un fel de tratat de morală, ale cărui precepte sunt ilustrate tot prin istorioare morale (Petre și Cristina, Prințul dezamăgit, Puterea religiei ș.a.). Printre alte povestiri, o meditație intitulată Gloria (Slava) omului este un solilocviu, de tip preromantic, pe tema soartei omenești, privită sub spectrul deșertăciunii. A. a fost un traducător ambițios și nu lipsit de iscusință, ale cărui realizări au ca trăsătură comună o deosebită fidelitate față de original. Este, mai întâi, cazul versiunii românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
calmul afișat: „iată de ce îți trebuie un dram de nebunie/ ca să nu refuzi lucrurile devalorizate, ca bătrînele LPuri sau grațioasele gramofoane;// peste spații altădată clare,/ o semantică imprecisă își întinde umbra/ - crește și tinde/ să cuprindă în noaptea ei/ nostalgiile, solilocvii lăuntrice/ care se repetă ineluctabil ca atacurile de epilepsie// Despre acest superb refugiu vorbim în poemul de față,/ fără de care zilnic în registrele ființei/ am consemna un deficit capital/ de ardere de sine și regăsire în toate zilele de pradă
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
gluma tristă, autopersiflare, la sarcasm sau revoltă) sonetele din acest volum recompun un destin poetic în stanțe încărcate de un umor amar. Marile teme lirice: timpul opresor, cu dezamăgirile și ademenirile lui, prea arare fulgerat de nostalgii târzii, timpul interior, solilocviile sunt prezente sub auspicii eminesciene, îmbrăcând forma autoironiei. Momentelor de interogație, le urmează altele de tristețe și dezamăgire în fața spectacolului unei lumi tulburi, în schimbare, al unei lumi neinteresate de artă, de poezie: " Un vers în plus, în minus, nu
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
Abia am plătit, asta e bătaie de joc, vreți să ne băgați în mormînt, m-am săturat. Și nenorocitu de bărbată-miu și-a pus palma-n cur și a plecat pe lumea ailaltă..." Cu greu i se poate opri solilocviul. Cu greu înțelege că nu e nimeni de la gaze. Pleacă pe alee, spre casă, bombănind în continuare. Este, iarăși, liniște. Nu pentru multă vreme. Dintr-o grădină superbă, în trepte, se văd niște maci uriași, cu tijă enormă și cu
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]