342 matches
-
sa artistică se numară: E. Philipp, G. Amiraș, G. Sava, K. Hellwig, G. Sebok. A debutat ca solist în concerte simfonice în 1973, la Timișoara (alături de R. Georgescu), concertând în continuare cu toate orchestrele simfonice din România. A susținut concerte solistice în Germania, Italia, Rusia, Coreea, Ungaria, Statele Unite ale Americii și România. A înregistrat pentru Societatea Română de Radiodifuziune, Televiziunea Română, Electrecord (Max Reger), Thalassa Records (Johannes Brahms). Reportoriul său este foarte variat, cuprinzând circa 30 de concerte, 25 programe de recital
Andrei Deleanu () [Corola-website/Science/309956_a_311285]
-
Chiar dacă "La descente d'Orphèe aux enfers" nu este comparabilă cu operele de amploare care se reprezentau la curtea franceză în acea vreme fiind mai mult o „opera de cameră”, ea solicită totuși un număr mare de cântăreți pentru rolurile solistice, aceștia constituind în același timp și diferitele coruri ce apar de-a lungul acțiunii. Manuscrisele lui Charpentier, întocmite cu mare grijă de compozitor, menționează și persoanele care au jucat diferitele roluri. Astfel aflăm că Charpentier a cântat rolul umbrei Ixion
La descente d'Orphée aux enfers () [Corola-website/Science/308877_a_310206]
-
concertistică pentru a-și perfecționa tehnica relansându-se apoi ca un gigant al pianisticii secolului al XX-lea. Pe parcursul celui de al doilea război mondial cariera lui s-a desfășurat doar în Statele Unite unde primește cetățenia în 1946. Pe lângă activitatea solistică s-a ocupat și de muzica de cameră, printre partenerii săi numărându-se Eugène Ysaye (1858-1931), Gregor Piatigorsky (1903-1976), Jascha Heifetz (1901-1987) și Henryk Szeryng (1918-1988). A refuzat să cânte în Germania postbelică pentru că membrii familiei sale au fost exterminați
Arthur Rubinstein () [Corola-website/Science/311746_a_313075]
-
progresiv, ce face adeseori apel la mijloacele muzicii culte (înțeleasă de muzicienii rock în chipuri mai mult sau mai puțin oportune, ceea ce aduce la o atitudine rezervată din partea mediului muzical academic). Este epoca unei mari diversificări stilistice, a momentelor instrumentale solistice extinse (aducând cu desfășurările de acest fel din lumea muzicii de jazz). Se cuvin amintiți ca promotori ai acestui stil: Genesis, Yes, King Crimson, Emerson, Lake and Palmer, Van der Graaf Generator, Renaissance (Marea Britanie), Amon Düül II, Can (Germania), Captain
Muzică rock () [Corola-website/Science/298419_a_299748]
-
în tarafuri, ansambluri sau orchestre; improvizația se produce la mai multe niveluri (de exemplu, gradul de spontaneitate al execuției la țambal este foarte mare, rolul fiind delimitat similar cu susținerea ritmică în orchestra barocă de către basul continuu), între care improvizația solistică are o pondere variabilă în funcție de prezența unui cântăreț (situația este similară cu cea din jazz). Secția ritmică din muzica populară cuprinde cel mai adesea un contrabas și un țambal (înlocuit mai rar cu un pian), cărora se pot adăuga un
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
interpretarea pe mai multe voci), între care: vioara, mandolina (mai rar), bouzouki, clarinetul, taragotul, specii diverse de flaute și fluiere, saxofonul (alto sau tenor), naiul, trompeta ș.a. După cum s-a mai spus, și instrumentele polifonice de acompaniament pot susține momente solistice: țambalul (cel mai adesea, în introducerea pieselor), acordeonul, chitara și pianul (foarte rar). Îndeosebi muzica instrumentală poate împrumuta instrumente întâlnite în fanfare - diverse alămuri (trompetă, goarnă, trombon, tubă, fligorn, eufoniu ș.a.) și percuții caracteristice (tobă mare, tobă mică, fuscinel) -, dar
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
Andrei Tănăsescu. Din 1992, este prof. univ. dr. la "Universitatea Națională de Muzică" din București, "Facultatea de Interpretare Muzicală", "Secția Canto Clasic." Sub îndrumarea Maestrului Ionel Voineag au studiat sau studiază tineri artiști lirici care au deja o frumoasă carieră solistică sau care bat la porțile afirmării artistice, printre care: Ionel Voineag a participat ca membru în juriul unor concursuri naționale și internaționale de canto: Concursul Internațional de Canto 'Hariclea Darclée' de la Brăila, (pentru categoriile de vârstă 15 - 19 ani și
Ionel Voineag () [Corola-website/Science/309734_a_311063]
-
Crystal" (1971) a formației britanice Emerson, Lake & Palmer. Metrul folosit este formula 1, repartizat astfel: 3+3+2+2+2. Compoziția cuprinde o scurtă introducere (care se reia mai apoi pentru a delimita diferite părți ale piesei), cuplete, un refren, momente solistice ale chitarei și sintetizatorului, un refren și o coda ("free time"); prin urmare, se propune o structură dintre cele mai des întâlnite în muzica rock. Piesa a fost apreciată în epocă, dar și mai târziu, ca fiind una dintre cele
Lume albă () [Corola-website/Science/312651_a_313980]
-
îl conchide în anul 1976. Acest an marchează începerea studiilor de canto cu profesoara Geta Bălan și colaborarea cu Ansamblul "Doina" al Armatei. Între anii 1979-1981 este membru deplin al Corului Armatei unde i se încredințează de nenumărate ori părțile solistice de tenor. În anul 1981 devine student al Conservatorului Ciprian Porumbescu din București la secțiunea canto sub îndrumarea profesoarei Maria Hurduc. În paralel Caraman își continuă studiile de canto cu Geta Bălan pe care o consideră adevărata îndrumătoare și mentoră
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
interpretate pe scena lirică craioveană. În anul 1990 Cristian Caraman revine în orașul natal ca prim solist al Teatrului de Opereta din București. Venirea lui coincide cu schimbări administrative ale teatrului și o binevenită întinerire a diferitelor ansambluri, inclusiv ansamblul solistic. În această perioadă Cristian Caraman este numit de ziarele și publicațiile de specialitate drept "tenorul de bază al teatrului", iar repertoriul lui se îmbogățește cu roluri clasice precum Caramello în "Noapte la Veneția", Edwin în "Silvia", Eduard în "Sânge Vienez
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
de Catalin Arbore. Această producție este considerată una dintre cele mai frumoase spectacole ale teatrului din ultima decadă a secolului XX. În anul 1993 Caraman face un turneu internațional cu Filarmonica din Arad sub bagheta maestrului Dorin Frandeș, interpretând partea solistică de tenor din oratoriului "Carmina Burana" de Carl Orff. În anul 1993 Caraman devine directorul general interimar al Teatrului Național de Operetă Ion Dacian pe o perioadă de opt luni. În anul 1991 interpretează Faust din opera Faust de C.
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
la vârsta de 13 ani. A fost rănit în timpul luptelor din primul rărboi mondial, nevoit fiind apoi să-și readapteze tehnica violonistică. În 1943 a înfințat împreună cu Marguerite Long "Concursul Internațional Marguerite Long - ", concurs pentru vioară și pian. Pe lângă activitatea solistică, Thibaud a fost un foarte cunoscut interpret de muzică de cameră, în special ca și component al unui trio cu pian alături de pianistul Alfred Cortot și violoncelistul Pablo Casals. A susținut turnee de concerte împreuna cu pianiștii Yves Nat și
Jacques Thibaud () [Corola-website/Science/304049_a_305378]
-
și-a descoperit vocația pentru solistica vocală de la vârsta cea mai fragedă. S-a născut la 2 aprilie 1934 la Tîrgu Jiu într-o familie de muzicieni. Își pune în valoare calitățile încă din liceu, ca solist în corul școlii. Devine apoi student la Conservatorul Cornetti
Vasile Martinoiu () [Corola-website/Science/317126_a_318455]
-
piața Charles de Gaulle. Imediat după acest eveniment, are loc ruptura dintre trupa și Vali Căciunescu. Deși inițial acordeonistul a declarat că părăsește trupa pentru a emigra în Vest, în cele din urmă, acesta a decis să înceapă o carieră solistică. Cu un an mai târziu, printr-un concurs de împrejurari, Spitalul de Urgență se reîntoarce (ce-i drept, într-o altă formulă) la Cat Music. Cu scopul declarat de a lansa un nou album. Membrii trupei abordează un etno-rock (ar
Spitalul de Urgență (formație) () [Corola-website/Science/331949_a_333278]
-
700 minute înregistrări Radio-România, Zürich, Heildelberg, Baden-Baden, 35 prime audiții de muzică românească, concerte în țară și străinătate. În 1984 primește premiul ATM cu cvintetul Concordia. Putem spune că între anii 1966-1993, Valeriu Bărbuceanu a desfăsurat activități pe plan teoretic, solistic, muzică de cameră, înregistrări Radio și Electrecord. A realizat în această perioadă 175 concerte de muzică de cameră, 48 de lucrări de compozitori români în primă audiție absolută, 14 prime audiții de muzică românească și universală. În semn de apreciere
Valeriu Bărbuceanu () [Corola-website/Science/315861_a_317190]
-
și, într-un timp foarte scurt, acest instrument a căpătat o popularitate absolut incredibilă. Lăuta a fost foarte răspândită în Europa în sec. al XVI-XVIII-lea, în timpul Renașterii și a Barocului, fiind utilizată inițial doar ca acompaniament pentru voce, apoi și solistic. Popularitatea i s-a datorat și faptului că majoritatea partiturilor apărute foloseau tabulatura (notație alfabetică sau numerică în care liniile de portative, utilizate în prezent, erau înlocuite de o grilă de linii orizontale care nu reprezentau linii de portativ, ci
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
permanent pentru absolvenții secției de pian, în vederea specializării în domeniul acompaniamentului. Din 1988, numele lui Guttman va apărea în dicționarul International Who’s Who in Music, printr-o prezentare cuprinzătoare a carierei sale interpretative și pedagogice. După debutul unei cariere solistice promițătoare în România, pianistul s-a axat pe interpretarea în formație de duo cameral, concertând alături de cele mai mari nume ale vieții muzicale a celei de-a doua jumătăți a secolului XX. Din anul 1980 a fost nevoit să își
Albert Guttman () [Corola-website/Science/327540_a_328869]
-
dirijate de maestrul Paul Popescu, fost dirijor al Operei Române și al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii Române. Începând cu 1997 până în 2004, s-a ocupat cu pregătirea în calitate de dirijor, Ansamblul vocal al Companiei Operettenbühne Wien. A susținut de asemenea, roluri solistice în cadrul spectacolelor acestei companii. Exemple: St.Brioche în Die Lustige Witwe (în peste 100 de spectacole) Marchese Cavalotti în Masche in Blau Pelegrin în Der Graf von Luxemburg Dr. Blind, Advokat în Die Fledermaus ș.a. Împreună cu Ansamblul vocal al Companiei
Stelică Muscalu () [Corola-website/Science/311674_a_313003]
-
o prezență inconstantă în formație), "Regina străzilor". Publicul dorea, însă, șlagărele din prima perioadă de creație a grupului (până în 1971), drept urmare, ele nu au încetat să fie cântate, într-o manieră tot mai apropiată de rock-ul progresiv, cu momente solistice de virtuozitate în concerte (Nicolae Enache, Cornel Liuba). Deși un fapt prevăzut de cei mai mulți membri ai săi încă din 1975-6, formația Mondial se desființează abia în 1979, când Filip Merca (unicul membru fidel formației de-a lungul întregii sale istorii
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]
-
Gershwin acordat de Congresul American lui Paul Simon pentru cele mai semnificative contribuții la muzică populară americană. Legendarul Andrae Crouch a fost cel care avea să-i propună prima înregistrare solo, "It's All Right Now" fiind albumul de debut solistic al artistului. Succesul înregistrat a făcut ca să urmeze "You Bring The Sun Ouț," si "Satisfied Live". Multe dintre compozițiile lui Jessy Dixon au fost înregistrate sau interpretate de-a lungul timpului de muzicieni consacrați precum Mahalia Jackson, Cher, Natalie Cole
Jessy Dixon () [Corola-website/Science/316976_a_318305]
-
anului 1945 s-a repatriat în România. I s-au echivalat studiile din Palestina, a urmat Academia din București, absolvind în 1948 cu media 10. A efectuat studii particulare de compoziție cu Mihail Jora. Din 1946 și-a început cariera solistică, iar din 1949 și pe cea de profesor de pian (la actualul Liceu „Dinu Lipatti”). În timpul regimului comunist, în perioada 1951-1953, a fost arestat pentru „reeducare”. A fost ținut la arest timp de trei ani, fără a fi judecat pentru
Dan Mizrahi () [Corola-website/Science/321578_a_322907]
-
sau muzică ușoară; în acest domeniu a obținut de nouă ori titlul de laureat la Concursul de creație „Crizantema de aur”. În 1968 la Opera Națională Română s-a organizat o seară de balet Gershwin, în cadrul căreia a susținut partea solistică a pieselor "Preludii" și "Rhapsody in blue". La sfârșitul anului 1997 și începutul lui 1998 a întreprins un turneu de conferințe-concert la colegii și universități din șase state din SUA, incluzând orașe importante, ca New York și Washington, D.C.. În lunga
Dan Mizrahi () [Corola-website/Science/321578_a_322907]
-
braci sau brace (comparație cu Bratsche, denumirea violei în germana; ambele își au originea în numele unui instrument foarte la modă în secolele XVII-XVIII, "viola da braccio"). Denumirea de contralăucă dovedește complementaritatea cu o „lăucă” (lăută), cum i se zice viorii solistice în sudul Ardealului și Moldovei, dar și în Banat și Hunedoara. Un fapt interesant este că toate denumirile amintite se transferă viorii, atunci când ea deține rolul de acompaniament (și nu viola). Instrumentul este construit foarte similar cu o vioară; cea
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
adormită, Spărgătorul de nuci, Giselle de A.Adam, La Silphide de H.Levenskiold etc. În această perioadă, de instituționalizare a teatrului, se pune baza unei școli de canto academic a Moldovei. În cadrul Teatrului activează asemenea personalități marcante în domeniul interpretării solistice ca: V.Savițkaia, T.Kuzminov,B.Raisov, P.Botezat, E.Ureche, N.Bașkatov, T.Alioșina, L.Alioșina,V.Tretiak, L.Erofeeva, A.Șevcenco, I,Kogan, E.Lica, A.Fomenco și primadona operei naționale M.Bieșu. Și în domeniul baletului se
Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău () [Corola-website/Science/319186_a_320515]
-
superioară a corpului rămâne de o eleganță reținută. Aceste caracteristici sunt vizibile și în creația Ioanei Macarie, senzualismul difuz al mișcărilor neatingând niciodată vulgaritatea. Duetele se aseamănă uneori unor întreceri între parteneri, care dețin unul sau altul o mică parte solistică, dar această întrecere îi apropie și mai mult. De reținut mai este și modul cum pașii alunecă pe podea, în consonanță cu suportul muzical, cu sinuozități și opriri brusce. Și, deși tangoul poate părea doar un simplu dans de salon
Una historia de tango by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6361_a_7686]