141 matches
-
lui Macbeth. Totuși, fantoma regelui prezent/absent se află poate și ea acolo, găsindu-și o expresie indirectă mai întâi în spaima ucigașului la auzul bătăilor în ușă, mai apoi în obsesia sângelui ce nu se mai șterge de pe mâinile somnambulei Lady Macbeth. Prezența lui Duncan se face simțită tocmai în această neodihnă, în această veșnică teroare la care sunt osândiți soții criminali. Oare lui Macbeth nu i-a pierit pentru totdeauna somnul de teamă că, adormind, îl vor tortura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
evocarea momentului melancolic al asfințitului, când, în liniștea cabinetului său de lucru, orice autor se cufundă într-o umbră forfotind de personaje care îi dau târcoale ispitindu-l, este Fata Vitregă, cu chipul ei „transfigurat” și cu discursul ei de „somnambulă”, plin de reproșuri: autorul și-a abandonat personajele imaginate, nu le-a dat consistență, nu le-a fixat într-un text. De aceea, ele sunt deopotrivă „vii și lipsite de viață”, veritabile fantome rătăcind între lumea celor ce trăiesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
parte în fața legitimației lui, lăsându-l să intre între patru pereți de fum și zbierete distonante, ce merg în crescendo de la intrare spre interior. Barul e în colțul opus, spre stânga, are formă de sicriu și e decorat cu mascota somnambulă a clubului. Danny se postă acolo, urcându-se pe scaunul înalt și făcându-i semn cu degetul albului care ștergea pahare. Barmanul îi puse un șervețel în față. Danny strigă peste zgomotul asurzitor: — Un whiskey dublu! Apăru un pahar. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nou lacrimi În ochi. Suntem de acord, deci, Încheie colonistul. Păstrăm legătura. Atenție Însă la telefon. — Uite spuse Annette, În romane, În piese de teatru, În filme, apare mereu acest gen de femei misterioase. Capricioase. Imprevizibile. Se Îndrăgostesc ca niște somnambule și Își iau zborul ca păsările. Greta Garbo. Marlene Dietrich. Liv Ullmann. Tot felul de femei fatale. Tainele inimii de femeie. Nu râde de mine fiindcă beau votcă În toiul zilei. Ce importanță are? Nici tu nu pari prea fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
românești“ din 1834, de pildă, este alocată aproape o pagină întreagă, la capitolul „Varietăți“, unei relatări care descrie un fapt petrecut la Drezda la sfârșitul anului precedent. În fapt, articolul este preluarea unei știri din „Gazeta universală“, despre povestea unei somnambule, a unei „lunatece“ care, „pe la șapte ceasuri, s-au auzit cum că s-ar fi preumblând pe acoperișul unei case înalte de cinci rânduri“. Știrea e îmbrăcată cu informații picante și cu detalii de atmosferă, de la miile de oameni care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
face ca SINELE, să accepte atât RAIUL din fericiri incontestabile ce nu obosesc niciodată, de-a atinge cu OCHII, doar SUFLETUL CERULUI. ÎNTUNERICUL GLACIAL AL DISTANȚELOR Tu ai plecat iubind nopțile din mine și ai ajuns cu dragostea prin șoaptele somnambule unde porțile inimii erau închise. Ai bătut cu puterea unui vis muribund și ți-a deschis un UNIVERS DE DORURI hărăzite cețurilor. Ai întins brațele peste toate distanțele mele în care fiecare are o coloristică a iubirilor sincere. De ce vrei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
asediu la capăt de vieți. Trecerea în nopțile mele albele nopți de iubire Ca o cetate închisă-n miezul crispat al munților sânge de stele prelins prin pletele tale descântec... Și dorul singur prin vânturile unei mări pustiite de vietățile somnambule. Și dorul prin covorul cald ce-ți sărută tălpile suspinând după setea de viață. Numai lacrimile, îmi scaldă-n zile trecerea unei neliniști ce-mi sună-n fiece secundă Ca un van descompus de iluzii... Prin trupul înghețat de trecerea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
minore în încălcarea acelei vorbe planetare ce despică realitatea biciuită a nelegiuirilor, De când m-am născut simt atâtea necazuri încât rechem în inima mea luptătorul iubirii să mă salveze din propria-mi moarte... De aceea încă îmi mai salvez viața somnambulă de liniști unde mă străduiesc să mai răspund la toate întrebările puse într-o frumoasă Spărtură a privirilor mele, Scăldate mereu într-o albă și nehotărâtă alinare... LA MARGINEA AMURGULUI Cine ar putea să priceapă? Deasupra tuturor muribunzilor pluteau stelele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și ură și iubire și bucurie și război pentru că ni le dorim. Și ne dorim tot teatrul care să ne pregătească pentru testul de-a înfrunta într-o zi moartea. Mama Natură, stând cu brațele întinse în față ca o somnambulă, își depărtează degetele și se uită la desenele cu henna care i s-au lățit pe piele. Cu degetele unei mâini pipăie baza degetelor celeilalte mâini. Pipăind osul să vadă cât e de gros, Mama Natură spune: — Credeți că Lady
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de pereți, în somn; vă rog să nu mă spuneți la nimeni pentru că mai sunt, pe deasupra, și somnambul, mai am și insomnii...“ „Eu știu să păsthez un sec-het“, m-a asigurat doamna Gerda, „și eu am insomnii, deși nu sunt somnambulă, dah, dacă mai pățești ca azi noapte, bate-mi în pehete, ieșim pe cohidoh, stăm de vohbă...“. „Dumneavoastră sunteți extraordinar de bună, doamnă Gerda, trebuie să recunosc, dar eu mă tem că n-am avea ce vorbi, noaptea, noi amândoi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
adormit într-un somn rău, s-a trezit cu o durere cumplită de cap, cu amețeli și cu o senzație de leșie în gură. A exersat toată ziua având senzația că are câlți în loc de creier, s-a plimbat ca o somnambulă pe străzile orașului, nu-și găsește liniștea oricât își impune să fie calmă, să transfere toată suferința undeva în spatele ei, s-o pună departe de ea, să facă abstracție, să ignore durerea din coșul pieptului. A mâncat, s-a dus
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
teamă acum să ies pe stradă și ziua. Câteva zile am mai încercat să mă duc la slujbă, dar acolo nu eram în stare să fac nimic. Toată lumea mă întreba ce se întîmpla cu mine, deoarece mă mișcam ca o somnambulă, iar eu nu eram în stare să dau nici o explicație. Ca să scap de aceste întrebări care mă exasperau, mi-am luat un concediu neplătit și am rămas acasă. Știam că mă va teroriza telefonul, dar cel puțin nu mai trebuia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
spre Elsa: — E o fetiță. Mama ta s-a întors spre mine. — E o fetiță. La întoarcere, în mașină, Elsa tăcea, cu buzele întinse într-un zâmbet. Știam că-și dorește o fetiță. În timp ce strada se derula, ea se gândea, somnambulă, la viața care vă aștepta, Angela, la grindina de mici și zgomotoase evenimente care însoțesc o creștere, un destin. Era îmbrăcată cu o pelerină de culoarea untului. Lângă acea barză maiestuoasă mă simțeam o rățușcă urâtă pe o baltă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se audă, rătăcitul. Zidurile vibrară și planșeul, ușor zăngănit al ferestrelor, parcă. Pereții și podeaua și plafonul în lentă vibrație, lentă, abia simțită. „Irina“, repetă preoteasa primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată, eliberată. „Irina! O, Doamne... chiar numele meu“, scâncea Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur, craterul, mirosurile, microbii, magma pulsa, rănită, răvășită, Irina îl opri, „nu, nu acum“ și strainul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
recunoască numele, deloc n-avea chef să înlocuiască înlocuitorul, să joace actul secund, reprezentându-se pe sine, absentul nu voia să se trezească a fi el însuși, vibrațiile ventuzei nu-l vor trezi, nu, nevroza pământului și zidurilor și lunii somnambule nu-l vor obliga a redeveni el însuși, livrat neantului. Da, îi era dor de Irina, de ce să nu recunoască. Ar fi fost o pereche, poate. Frați, cine știe, ar fi rezistat presiunii de anulare care îi tot anulase. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mine! „, dar, bineînțeles asta nu mai era adevărat. Dolly era în stare de șoc. Iar babele în colanți începuseră să strige după poliție. Așa că lucrurile nu puteau să meargă decât și mai rău. Dolly era atât de lentă, parcă era somnambulă. Vasco trebuia să dispară. Se strecură pe lângă ea și traversă grădina pe jumătate alergând, dorindu-și doar să plece de acolo. În grădina următoare îl văzu pe copil stând cu un bărbat, iar în fața lor o văzu pe tipa aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
părinții trăiau, chiar dacă te mai forțau uneori să mergi pe alt drum decât ți-ai fi dori tu... Totuși, ei erau cei care purtau greutățile vieții... Și ea, ce caută ea acolo, după șapte ani? De ce a venit ca o somnambulă pe drumul vechi, de la școală la fosta casă? De ce Întinde mâna spre zidul proaspăt tencuit pe care nici nu se mai vede urma fostei sonerii și așteaptă să vină tata sau mama sau Klara sau Walter să deschidă ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
camerei mele de altădată. Nu-mi mai aduc aminte dacă ți-am povestit și cum, la vreo șapte ani după ce ne mutaserăm de acolo și locuiam la periferie, În Bergstrasse, am plecat, după ore, de la școală pe bicicletă, ca o somnambulă, la fosta noastră locuință de pe Hauptstrasse... Și ea, de ce mai Întinde mâna spre soneria smulsă din zid de ani de zile și spărtura astupată și tencuită și ușa, pe care, cândva, intrau ei toți, Încuiată și descuiată de mâini străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vor muri amândoi, asfixiați, arși, la bombardament. Eram atunci alte persoane și trăiam o altă viață, a spus Înțeleptul Hermann. Tu ai să te uiți la el fără să-l vezi, ai să mergi, Înconjurată de ei toți, ca o somnambulă, prin mirosul de verde, de proaspăt, prin lumina aurie, catifelată. Va fi cu trei săptămâni și trei zile Înainte de explozia uzinei În care o să moară Hermann. * — Locurile, lucrurile se schimbă odată cu oamenii, deși sunt mai rezistente ca ei. Se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ochi sunt doi cari sigur că nu se interesă defel de domnul primar... și sunt ai mei acei ochi, deși nu sunt ai mei, pentru că sunt ai altuia, adică ai alteia. ["AZI NU MĂ MAI MIR... "] 2258 Când vedeam în Somnambula pe amant cumcă-și [azvîrle] pe amanta sa în genunchi, departe de el, deși se ruga cu lacrimi, mă miram cum un om poate să refuze rugăciunile sau e-n stare să nu creadă asigurărilor unei femei atât de frumoase. Eu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vieții, lăsând în urmă, pe unde trece, numai duhoare de scârnăvie. Unii, de o vreme, au început a se întreba: până când? Și eu, lângă acei unii: până când, oare, domnule; până când, cu așa ceva,în viața acestei sfinte țări? Până când? O PATRULĂ SOMNAMBULĂ Lache Costache termină de făcut îngusta pârtie de la trotuar până la intrarea în garaj, pătrunse dincolo de ușa metalică, o închise după el, rezemă lopata de un perete și-și încălzi, la fierbător, o căniță de vin. O sorbi. Ieși, apoi,îndreptându
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de cadre medicale, s-au crucit și acelea. L-au întrebat: mata, ce vrei să faci, acum, bătrâne? Să mă duc acasă. Și s-a dus. Purtând, cu el, o amintire,înscrisă în foaia de externare: EROARE. Eroarea unei patrule somnambule! FABRICA DIN PUȘCĂRIE Loviște Calapod ajunsese șef de pârnae datorită celor de la Partidul Balanței Sociale, denumire modificată, mai apoi,în Partidul Dreptății Sociale. Bucurându-se de bani suficienți, de la stat, obținuți prin intermediul celor care-l puseseră șef, câțiva ani, pușcăria
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
România redevine ce a fost. Poate și mai mult. <contents> CUPRINS Prefață 3 Olariti, 5 Niciodată - singur! 7 La cocostîrcul pestriț 9 Strada spânzuraților 12 Familia de basme, 14 Durerea, 18 Toate, la timpul lor... 21 Stârliciul 25 O patrulă somnambulă 27 Fabrica din pușc rie 29 Torța 31 Blândețea 34 Sclipătul 36 Dulcii 37 Vânătorul de vulpi 39 În țara Ioio, s-a aprins o stea 41 Creastă de cocoș 44 Parfumeria domnului Emil 47 Fata Morgana 50 Miss ecologica
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu sânge impulsiv dualist privirea lor îmi vine mănușă înțeleg foarte bine ce simt și mai ales când îți spun că nu le displace evident le-ai surprins și tare ar vrea să fie convinse azi am vânat o sirenă somnambulă ca mine i-am simțit mirosul plăcut o mângâiere de aburm-a purtat prin fața ei știe cine-i stăpânsă fiu sincer îi arăt partea cea mai curată sufletul meu nu ești prima femeie pe care o iubesc dar mi-aș dori
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am drepturi de când m-am născut într-o coajă de divinitate. Pe lângă mine ... rămân în încercarea continuă de a fi pe lângă mine pe lângă mine e un vis un drum e o emoție de ploaie - o lege care aprinde lumânarea fântâna somnambulă strigă și ea mă evită rușine, dor și teamă se dau în leagăn întâi a fost cuvântul acum jocul în pierdere îmi scald picioarele în rouă mă reflect în căi spre El mă alătur emoției rămân în încercarea continuă de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]