295 matches
-
de care nu-mi aminteam, cerându-mi iertare pentru „ieșirea“ avută în timpul orei de miercuri. Am încercat să-mi amintesc cine era studenta și despre ce ieșire era vorba, dar n-am reușit pentru că toți cei din clasă erau niște somnambuli - atât de dezinvolți și de relaxați și de lipsiți de formalism, că până și ideea de ieșire era alarmantă. La cursuri încercam întotdeauna să par calm și încurajator, însă cum eram atât de celebru și mai apropiat de vârsta lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
au văzut caii înhămați, l-au găsit pe Titi adormit dar au crezut că-i mort. L-au luat în brațe, l-au dus în casă, și abia la lumina lămpii au înțeles că respiră, că-i viu. Ca un somnambul, băiatul a sărit deodată în sus și a început să țipe și să se zbată. A fost stropit cu aghiazmă, a fost închinat cu semnul sfintei cruci, și așa părinții s-au mai liniștit. Titi însă a rămas marcat de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Colecția INOROG 44 Georgeta Horodincă (19302006) a avut o activitate susținută de eseistă, prozatoare și critic literar. A debutat în 1950 cu monografia Sartre. A publicat în România monografia Dimitrie Anghel, eseurile Structuri literare (1970), romanul Somnambulii soarelui (1981). Fost secretar al Uniunii Scriitorilor, a obținut în 1979 Premiul Academiei Române pentru culegerea de nuvele Bastarzii. Stabilită în Franța din 1983, autoarea publică romane (Sezon mort în 1990 și O afecțiune de lungă durată în 2006), nuvele ( Trandafirii
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care plecau pe lumea cealaltă în pantofi de lac și ciorapi fin mercerizați. Și, odată, un soldat care se omorâse curățindu-și pușca; tânăr și încrezător în sine, părea că doarme. Locotenentul se sprijini de peretele barăcii, cu aerul unui somnambul trezit pe buza unei prăpăstii. Căpitanul făcu un gest să-l susțină: Aseară te-ai pilit, Aldan? Nu, am dormit prost. Am auzit împușcăturile, un foc altfel destul de puternic." Da, cei doi indivizi au profitat de noaptea foarte întunecoasă și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de mal, temându-se de cârcei. Se aventurase totuși prea departe? "Faceți ceva, domnule locotenent", îl imploră cu glas stins madam Segal. Ardea să facă ceva, dar ce? Și, deodată, părăsi camera, ieși spre plajă și se îndreptă ca un somnambul spre duna teșită, unde el și Nastia făceau odinioară dragoste sub pătură. Trecuse un veac de atunci. O găsi pe tânăra femeie zăcând sub dună, cu pieptul despicat, trupul gol și contorsionat, acoperit puțin de nisip. Sângele închegat îi sudase
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spuse cu fruntea superb încununată de norii filosofiei: "Vara, când soarele e la zenit, lucrurile dispar, înecate în excesul de lumină. Atunci o vedem pe ea, claritatea, în loc să vedem datorită ei. Ei bine, orbit de Ideea mea, umblam ca un somnambul. Eram un somnambul al soarelui." Obosit să vâneze carnea, pune deoparte tacâmurile, în timp ce Maria-Tereza mănâncă cu poftă: "Te plictisesc, poate?" Îl privește cu ochii ei care albăstresc totul în jur și surâde. Ce gândește de fapt? Dar el nu se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
superb încununată de norii filosofiei: "Vara, când soarele e la zenit, lucrurile dispar, înecate în excesul de lumină. Atunci o vedem pe ea, claritatea, în loc să vedem datorită ei. Ei bine, orbit de Ideea mea, umblam ca un somnambul. Eram un somnambul al soarelui." Obosit să vâneze carnea, pune deoparte tacâmurile, în timp ce Maria-Tereza mănâncă cu poftă: "Te plictisesc, poate?" Îl privește cu ochii ei care albăstresc totul în jur și surâde. Ce gândește de fapt? Dar el nu se mai poate opri
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ravelstein nu credea În posibilitatea de educare a adulților. Era mult prea târziu pentru mine ca să mai platonizez. Și ceea ce oamenii numesc cultură nu‑i altceva decât un termen mai fantezist pentru ignoranța lor. Ravelstein mă caracteriza uneori ca un somnambul deliberat, dar asta nu Însemna că nu mai puteam Învăța, doar că depindea de mine să hotărăsc când voi fi gata pentru prima mișcare. Dacă mi se spune ceva de mare importanță, fiți convinși că am să Înțeleg pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o mocirlă în care numai porcii se răsfață". Oricum, întâlnirea se sparge sub efectul traumei afective, iar naratorul este rugat de ceilalți să-l însoțească acasă pe Trubadur. Acolo, "gardianul" protagonistului își descoperă, la miezul nopții, protejatul în postură de somnambul. Acesta din urmă, aflat dincolo de frontierele catifelate ale raționalului, iese din casă și ajunge în grădină, lângă un dud bătrân. Ceea ce urmează este terifiant în chip straniu, lipsa de reacție a naratorului fiind responsabilă de tragedie: "Tremuram de frică. Nu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
el". Cântecul nocturn al Trubadurului are semnificația unui requiem, fiindcă vioara își pierde două coarde (în cea mai fidelă descendență pitagoreică, personajul este obsedat de cifra doi58, care-l urmărește ca un blestem), ceea ce are ca efect trezirea subită a somnambulului. Evaziunea din elementul hipnic, paradoxal protector, antrenează plonjarea în thanatic, starea de veghe constituind liantul dintre două morți: "Dăschise ochii, se trezi, se clătenă pe picioare, își perdu cumpătul și, țipând desperat, se prăvăli din vârful dudului". Detaliile sunt consemnate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să se îndrepte spre o localitate de unde nu se va mai putea întoarce atât de ușor în patrie; abia acolo va putea „face carieră” fără a mai fi stânjenit de „gânduri zadarnice”. E momentul crucial - descris și de Broch în Somnambulii - când Odiseea lasă loc Bildungsromanului. Pe măsură ce forța centrifugă anihiliează efectul centripet, prudenta mișcare circulară se preschimbă în fugă nebunească spre nicăieri. Ajunși pe culmea unui deal, hoinarii contemplă panorama New Yorkului cu sentimentul desprinderii necesare, al ruperii legăturilor și rosturilor
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
neputința. Actor obosit Pășeam oricum, răpus, la întâmplare. Dar între timp în grota-ntunecoasă Cârlionțatul cap al taurului tenebrelor Devora oameni, clefăind sângeros În agresiva roire de insecte. Din mila lunii, ca și cum înfășurat Într-o hipnotică hlamidă, noptaticul peregrin Sări somnambul din vis în abis, Căzând, lunecând din stâncă-n stâncă, Orbul ce eram înaintam cât vântul Mă ajuta cu libertatea sa și cât Mă biciuiau piezișe ploi. Apoi Încornoratul cap de taur l-am desprins De grumajii mușchiuloși, de oase
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
Nicolae Ceaușescu plecând precipitat cu helicopterul. Ce gândeați atunci? Cum vi se înfățișa viitorul? OCTAVIAN PALER: Am impresia că o să sfârșesc prin a crede că trecutul, în loc să moară, se transformă în rebus. Sau că am mers prin viață asemenea unui somnambul. În dimineața la care vă referiți, totul mi se părea de o simplitate pe care acum n-o mai pot socoti nici, măcar, naivă. Nu mi-a trecut nici o clipă prin minte că, poate, eram figuranți într-un spectacol. Dimpotrivă
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
la Cioran. Lipsesc dintre martori scriitorii unguri și sârbi care ar fi întregit tabloul. Tema „agoniei imperiale” apare la Joseph Roth în Marșul lui Radetzky și în Cripta Habsburgilor, la Robert Musil în Omul fără însușiri, la Hermann Broch în Somnambulii. La Slavici și la Rebreanu apare „tema rătăcirii în cerc”. La Stefan Zweig, „inversarea perspectivei centru - periferie”. La Cioran, centrul și periferia ca „entități reversibile”. La Gombrowycz, tema îndepărtării permanente „de un centru coagulant”. La Gregor von Rezzori, „vânarea cu
Geografii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5669_a_6994]
-
lansează la Distractis Show cea mai recentă melodie a lor - Povestea ta. Totodată, la Distractis Show, inaugurarea primului Laborator Românesc de Somnologie are menirea de a însănătoși populația prin controlul somnului, după multe încercări ratate ale sistemului de sănătate. Aici somnambulii merg în libertate, cei care sforăie te pot trezi și din morți cu zgomotul făcut, iar interlopii declară în timpul somnului toate fărădelegile făcute. S-ar putea ca în scurt timp acest Laborator să înlocuiască Procuratura. Cât despre protagoniștii interviului Garantat
Confruntarea Ponta-Băsescu se mută la Distractis Show, de la TVR () [Corola-journal/Journalistic/22599_a_23924]
-
de ani am ajuns în insula rodos împreună cu/ fernando pessoa/ în ceața zorilor ne-am spălat buzele spuzite cu litere latine/ și goi am înfruntat vântul care păzea cetatea/ n-am fost răniți niciunul dar oboseala noastră/ a născut un somnambul ce umbla noaptea pe creneluri// (...)// au fost dimineți când pescuiam de-a lungul malului/ în vârșă peștii prinși ne întristau/ inconștiența cu care se bălăceau în continuare/ numărătoarea inversă a solzilor începuse/ și noi recitam domol versuri/ ca niște liturghii
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
statului român. Dând nu doar informații contradictorii, ci și mincinoase, el a dovedit cât de mare e deruta polițiștilor plătiți cu bani serioși pentru a ne asigura liniștea. Prins cu minciuna în sac, generalul Zaharia perseverează, exhibând un aer de somnambul rătăcit într-un saloon din Vestul sălbatic. Inducând în eroare cu nonșalanță opinia publică, el face un joc extrem de periculos. După ce, la prânz, într-o conferință de presă, a anunțat, fără să clipească - precum orice bun milițist din vremurile de
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
detectivul va primi, pe lângă misiunea auto-asumată de a descoperi adevărul, însărcinarea de a negocia un spațiu al normalității între presiunea perversă a socialului și imperfecțiunea umană nutrită cu ingredientele Răului (păcatul, crima, dezonoarea). În această postură, el acționează ca un somnambul, deoarece atunci când intră în scenă lasă impresia că e deja învins, că a fost înfrânt pe toate planurile, de la viața privată la îndeplinirea oricărui rol social. Dacă- și asumă ceva, e vorba de o metafizică de uz propriu, în numele unor
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
Muzicală” a Uniunii Compozitorilor pentru calitatea indiscutabilă a muzicii și a textelor, acestea din urmă niciodată banale, ci fie cu implicare socială (“Vreau o țară ca afară”), fie impregnate de umor și fină ironie (“Regele șoselelor”, “Prăjitura cu jeleu”, “Doi somnambuli”), ca să nu mai vorbim de minunatele cântece de dragoste (“1000”, “O ultimă dorință”, “Baladă pentru o minune”, “Lângă inima ta vine inima mea”). Meritul indiscutabil aparține liderului trupei, Cornel Ilie, autor în egală măsură de muzică de film (“Pescuit sportiv
Flori de toamn? by Yvonne MENCIU () [Corola-journal/Journalistic/83440_a_84765]
-
înaintînd un pas și făcînd doi îndărăt, apoi iarăși înaintînd, reușisem să-i îmblînzim încetul cu încetul pe dușmanii noștri ce-și făceau simțită prezența în umbră... Singurii dușmani rămăserăm noi înșine, căci ceea ce clădeam ziua, noaptea distrugeam, ca niște somnambuli, fără milă, călcam în picioare pămîntul cărat, adus cu trudă în saci și în pumni peste graniță, adunîndu-l în căuș îl duceam îndărăt, strecurându-ne umbrele prin sârma ghimpată; tîrîndu-ne în genunchi pe urmele strămoșilor cărora le luam, fără să
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
virginității, dinții de lapte ai inocentei și pată galbenă de tutun pe arătătorul soldatului Soare ("vecernâi zvon") Unde să-ți mai așezi, Teroare covorul de ruga pentru îngenunchere și închinare? Vară în iarna Pe plajă încinsă privești că ereticul nori somnambuli de culoarea saramurei fierbinți marea subțire, ca firul lunatec al dogmei un "site" mângâiat în convulsii de mână divină o simplă butonare și ochiul de cristal așterne un munte plin cu zăpadă peste cearșafuri și mingi, castel mici de nisip
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
fost „... chassé d’un beau château à grands coups de pied dans le derrière”!) Ceea ce, însă, le deosebește ar fi faptul că, în Circul nostru..., oamenii circulă aiurea, că circulația lor semibrowniană e sinonimă cu imobilismul. Sau că, așijderi unui somnambul, n-au memoria propriilor acte, de care sunt, în fond, iresponsabili. Că principala lor virtute e, pare-se, a inerției. Eroul egonim al cărții (numele căruia, adică, este „eu”) își are propria teorie asupra omului precar. Un ocazionalism à la
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
pentru mine Frații Mihăiescu au rămas cam ca frații Grimm în memorie! * Uitasem să spun că un alt rezultat al extrasului de splină, a fost și acela că, exaltat, Scămoșilă stătea mai mult prin copaci, încercînd, c-o inconștiență de somnambul, cele mai subțiri și mai flexibile crenguțe din vîrful unui măr ce-mi străjuia ușa la vreo doi metri de prag: "mărul cunoașterii" (așa-l numisem). Poștașul Murgoci (soț al unei surori medicale superbe, dar despre asta altădată) se crucea
Cu stimã și "extract de splinã" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12904_a_14229]
-
ani am ajuns în insula rodos împreună cu fernando pessoa în ceața zorilor ne-am spălat buzele spuzite cu litere latine și goi am înfruntat vîntul care păzea cetatea n-am fost răniți niciunul dar oboseala noastră a născut un somnambul ce umbla noaptea pe creneluri au fost zile care nu se mai sfîrșeau pereții albi ai caselor nu se mai sfîrșeau scările urcau și coborau printre palmieri și agave cerneală simpatică aerul ne măsluia plămînii scoțîndu-ne în scuarul altui mileniu
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
negre fernando se oprea adesea în piațeta cu trei hipocampi și-și încorda auzul pînă surprindea tropotul trăsurilor pe caldarîmul lisabonei apoi ziua-ntreagă prin birturi eram veseli și-n ceața paharului cu uzo ghiceam pe rînd părelnicia viitoare iar somnambulul adormit de soarele puternic se tîra imperceptibil pe creneluri împrejuru-ne puzderie de zile puzderie de pereți ne trăiau viața cu atîta nonșalanță încît ne simțeam impostorii spațiului și-ai timpului eu rupeam dinții unui pieptene fernando întorcea pe dos o
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]