290 matches
-
dimineții - , aproape că ea nici nu și-a dat seama, dar l-a văzut cum se apleacă peste patul de fier, ia în brațe trupul cald al nevestei și nu știe ce să facă cu el. Se mișcă aidoma unui somnambul. De acolo s-a întors, ca un robot, a pus încet povara pe scaun, și-o îndesa, să rămână proptită de spătar, într-un gest demențial, parcă de a o ține în viață. Apoi i-a potrivit delicat cămașa de
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
asta numai nenorociri mi-a adus... În tot timpul cât îi vorbise Leanei, se uita în colțul sobii cu olane, numai să nu vadă mortul. - Mișcă-te omule!... Nu e timp de pierdut. Fără să scoată un cuvânt, ca un somnambul, ajutat de Leana, l-a aruncat pe Costică în ciutura din grajd, așa îmbrăcat cum era. Cînd mortul a căzut în apă, s-a auzit un zgomot înfiorător, iar lui Andrei i s-a părut că a scos un horcăit
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
am văzut la ușa camerei mele așa de... dezbrăcată. Credeam că ai venit să mă provoci la o partidă de amor. - Hei! Așa gândești despre mine? Nici nu m-am uitat cum sunt îmbrăcată, parcă eram în transă, ca un somnambul. Scuză-mă că am dat așa buzna peste tine. - Te-am mai văzut și pe plajă cum apari dezbrăcată de haine. Doar că nu erai topless. - Hai că nu sunt topless, se mai acoperă ceva cu capoțelul. - Da, devine și
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
pleoapele vino vis ori vino moarte zicea poetul aiurind teama de tine mă doare amândoi iubeam lucruri derizorii: secera pleoapelor tale vrăjite cu ochi de migdală care cădeau pe privirile mele ca o povară ca o moarte frumoasă visată de somnambuli amândoi așteptam șarpele fantastic să ne devore avea ochii ațintiți asupra noastră un ochi spre tine altul spre mine azi voia să mă ucidă pe mine mâine voia să te ucidă pe tine vino vis ori vino moarte zicea poetul
ŞARPELE FANTASTIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349013_a_350342]
-
asta numai nenorociri mi-a adus... În tot timpul cât îi vorbise Leanei, se uita în colțul sobii cu olane, numai să nu vadă mortul. - Mișcă-te omule!... Nu e timp de pierdut. Fără să scoată un cuvânt, ca un somnambul, ajutat de Leana, l-a aruncat pe Costică în ciutura din grajd, așa îmbrăcat cum era. Cînd mortul a căzut în apă, s-a auzit un zgomot înfiorător, iar lui Andrei i s-a părut că a scos un horcăit
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
vorbește iată cu kaikuuri oceanice cu demente taxiuri urlătoare în albastru Cu statuile de culoare ale lui Buddha o muzică profundă wagneriană izbește cele două războaie mondiale de calea lactee Făcându-le praf și pulbere și steluțe pentru adormit poeții somnambuli ai mieniului III merg și eu pe străzile din satul meu natal În fracul alb-negru al poeziei franco-americane improvizând tăceri globale deasupra mult deasupra viitorului omenirii Mă uit prin geamul cerului poate zăresc Vioara lui Bacovia ori Anemonele lui Ștefan
APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345430_a_346759]
-
Acasa > Poezie > Cantec > GLONȚUL SOMNAMBUL Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Insomnia mă trezește insomnia mă adoarme apă parc-aș fi și pește în pătuțul unei arme Insomnia mă adorme Doamne câte n-am făcut glonțul
GLONŢUL SOMNAMBUL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377032_a_378361]
-
florii o să sfarme tot ce iau de la-nceput Doamne câte n-am făcut apă parc-aș fi nu pește între crimă și sărut insomnia mă trezește Insomnia ce m-adorme în camera unei arme Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: GLONȚUL SOMNAMBUL / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1492, Anul V, 31 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
GLONŢUL SOMNAMBUL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377032_a_378361]
-
când soare luciferic Țâșnea sărutul nopții ?!...gura ta !! Pe gura mea arzândă, Într-un furnal topind fiori Pe-un crater de dorință Se materializa, mijind încă un dor... Iar un mângâi nebun la cap Mă descheia la bluză În timp ce greieri somnambuli Își acordau violele Să-mi sune mie, stele...! Buze lascive mușcau din trilul nopții Frânturi de partituri din noi... Ahh !...degetele cum iți mai căutau Mătasea pielii să ț-o cânte, Ciupindu-te de strune ! Și trupurile rezonau Acorduri înfundate
CONCERT DE NOI de MARTA POLIXENIA URSULEANU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378084_a_379413]
-
copil fiind m-au ocrotit nuferii din lacul grețos în care se înecau animale, nu-s nici supraom ocrotit prin destin, doar un salvat de la moarte. În irisul ochilor tăi, gheare reci de stea polară mă prind ca pe un somnambul. Nu-s nici șovăielnic, vinovat pentru iubiri amnezice pradă trecerilor pe roșu. În nopțile abstracte stelele se hârjoneau pe acoperișuri împreună cu luna, au intrat pe fererastră să-ți lege la glezne nuferi galbeni și albi. Referință Bibliografică: Nuferi galbeni și
NUFERI GALBENI ŞI ALBI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362223_a_363552]
-
11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului plouă mărunt, plouă subțire, plouă mizer peste țara în care toată lumea doarme; morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede; plouă tacit, plouă cu stropi din lacrimi, plouă sărat peste țara în care materia visează; plouă în alb și negru peste destine deșarte, acoperite cu plapuma uitărilor de sine; stropii de ploaie se evaporă
ŢARA ÎN CARE LUMEA DOARME de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362289_a_363618]
-
se produce târziu, cu un fragment din comedia Omul cu mârțoaga, publicat în „Sinteza” (1927), dar semne ale unei disponibilități scritoricești se iviseră încă din anii Conservatorului. Se pare că în adolescență ar fi scris o piesă în cinci acte, Somnambulul, lucrare pierdută, în care evoca o dragoste pasageră. După propria mărturie, C. a lucrat la Omul cu mârțoaga timp de opt ani. Premiera absolută a avut loc la Teatrul Național din București în 1927. Este o piesă despre forța implacabilă
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
etajera pe care trona televizorul, îi ascultam avid încercând să mă fac nevăzut. Știam că, în curând, chipul unui adult va apărea în ceața albastră și că voi auzi un strigăt de indignare șăgalnică: - Ah, ia uitați-l pe micul somnambul! A trecut de miezul nopții și încă nu e în pat. Hai, afară, mișcă! O să te chemăm când o să-ți crească barba... Dat afară din bucătărie, nu reușeam să adorm imediat, intrigat de întrebarea care revenea mereu în mintea mea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
la lumina cenușie a amurgului, a citit: „Deputații și senatorii, fără divergențe de opinie, răspunseseră cu un zel deosebit la convocarea adresată de domnii Loubet și Brisson... Reprezentanții marilor corpuri legiuitoare se reuneau în salonul Murat...” Cu un gest de somnambul, Charlotte a închis la loc cufărul, s-a așezat și a privit în jur clătinând ușor din cap ca și cum ar fi vrut să nege evidența. - Am în sacul meu o haină veche. Și am adunat niște pâine din bucătărie, când
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
auzeau zgomotele pașnice din curtea noastră. Aerul serii era albastru, blând. Vorbeau fără să observe că, înțepenit pe scaunul meu, nu mai suflam, nu mai vedeam nimic, nu mai pricepeam sensul replicilor lor. În cele din urmă, pășind ca un somnambul, am părăsit bucătăria și, ieșind în curte, am mers prin zăpada topită, mai străin de seara aceea limpede de primăvară decât un marțian. Nu, nu eram îngrozit de episodul din deșert. Povestit în felul acela banal, niciodată nu va putea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a tăcut de tot... Apoi, poticnindu-mă de perna pe care o dădusem pe jos în timpul agitației mele, m-am apropiat de fereastră. O semilună foarte îngustă brăzda cerul. Stelele delicate, înfrigurate, răsunau ca zăpada ce scârțâia sub pașii unui somnambul care traversa curtea. Aerul rece îmi calma obrazul tumefiat. Sunt rus, am spus eu pe neașteptate, cu jumătate de glas. 2 M-am vindecat datorită unui trup tânăr, de o senzualitate încă naivă. Da, în ziua aceea de aprilie, m-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vorbit. M-am aplecat spre el, dar nu am înțeles nimic. Era probabil limba țării lui. Cartoanele care-l adăposteau erau acoperite cu hieroglife. Când am traversat Sena, cerul a început să pălească. De câtva timp, mergeam cu pași de somnambul. Febra veselă de convalescență dispăruse. Aveam senzația că înot în umbra încă groasă a caselor. Amețeala curba perspectivele, le înfășura în jurul meu. Îngrămădeala clădirilor de-a lungul cheiurilor și pe insulă acea aerul unui gigantic decor de cinema în întunericul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o privire Îngrozită, a Început să plîngă. A scîncit „Vreau să mor!” Îmi dorisem atît de mult să fac pentru ea acest lucru perfect și frumos , Încît n-a putut suporta răspunsul ei. Am plesnit-o panicată, așa cum plesnești un somnambul cînd se Îndreaptă către o margine. A fost prima și ultima dată cînd am făcut așa ceva. Pe măsură ce am continuat să discutăm, Încercînd să repar dezastrul pe care-l creasem, mi-am dat seama că nu voia să i se Încheie
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
rezista - explică același scriitor - această Întrebare-spaimă-obsesie macină și ea, din lipsă de răspuns, tot mai precarele resurse de supraviețuire ale intelectualității dintr-o țară ce Înaintează În mizerie și Înapoiere cu nepăsarea oarbă și totuși halucinant de precisă a unui somnambul.”2 În același an, N. Steinhardt Îi reamintește tânărului poet Aurel Dumitrașcu: „Nu vei rezista moral, dacă nu reziști psihic”3. Desemnând așadar nu un mod creator de existență, ci subzistența, supraviețuirea fizică, desfășurată În unghiul (orb, cel mai adesea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vară la cea a Teatrului Național. Localizează o serie de piese din repertoriul francez de divertisment - vodeviluri care vor primi titluri elocvente, precum Vasilache Astronomu, Madame Ordonanță, Mitică Ghinion, Lilica Ponpon, Nunta lui Țopârdea, Divorțul din Puțul cu Plopi, Mache Somnambulul ș.a., jucate în primul deceniu al secolului al XX-lea -, dar și piese ceva mai serioase: Trei pălării de damă de P. Siraudin, Reprezentație de binefacere de F. von Schönthan și G. Kadelburg. A și tradus numeroase texte, unele publicate
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
moartea lui. Se configurează astfel sensibila evocare a unui părinte care prețuia învățătura și se străduia să și-o însușească și care, în ultimii ani ai vieții, recitea aceeași carte, Călăuza stuparului, de negăsit în casă după dispariția sa. Romanul Somnambulii soarelui (1981) debutează cu exodul „fraților de peste Prut” și se încheie cu rebeliunea legionară. H. nu-și menajează personajele, afirmându-și din primele pagini viziunea de „observator”. Lumea târgului de provincie descris nu adăpostește lupte mai mărunte sau interese mai
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
aduse în discuție în roman. SCRIERI: Duiliu Zamfirescu și contribuția lui la dezvoltarea romanului nostru realist, București, 1956; Jean-Paul Sartre, București, 1964; Structuri libere, București, 1970; D. Anghel. Portret în evantai, București, 1972; Studii literare, București, 1978; Bastarzii, București, 1979; Somnambulii soarelui, București, 1981; La Saison morte, Paris, 1990; Ștefan Bănulescu sau Ipotezele scrisului, București, 2002. Traduceri: Pierre Gamarra, Aventura „Șarpelui cu pene”, București, 1965; J. Otcenásek, Cetățeanul Brych, București, 1966; Michel Butor, Renunțarea, București, 1967; Michel Zévaco, Pardaillan și Fausta
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
delirul oniric” cu cele două aspecte psihopatologice ale sale: confuzia și delirul. Tot el este cel care precizează etiologia acestui sindrom ca fiind de natură infecțioasă sau toxică. Din punct de vedere psihopatologic, subiectul cu sindrom oniric dă impresia unui somnambul, prezentând viziuni elementare sau organizate sub formă de scene animate din viața profesională, preocupările cotidiene sau evenimentele cu care acesta vine în contact. Aceste viziuni au un caracter halucinator, cu o încărcătură afectivă variabilă de factură penibilă și anxioasă sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
contradictorie”), provenită din sinuozitatea psihologică și exteriorizarea dramatică a îndoielilor și nehotărârii. Aflate într-o stare de permanentă halucinație, ele se situează la limita ordinii umanului - sau, cum scrie Călinescu, „ideile nu sunt întrupate în oameni vii” -, prăbușindu-se, asemenea somnambulilor, imediat ce sunt trezite la realitate. Nu este verosimil ca Andrei Pietraru să-și anuleze, la numai douăzeci de ani, toate punțile de comunicare și căile de împlinire mundană, după cum nu este credibil - în sens mimetic-convențional - ca Pietro Gralla, corsarul devenit
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Eugène van Itterbeek, Ein meer van stilte - Un loc de tăcere, ed. bilingvă, Sibiu, 1996 (în colaborare cu Aurel Covaci, Ileana Marinescu, Ion Mircea, Liliana Ursu); Jostein Gaarder, Lumea Sofiei, București, 1997; D.M. Thomas, Hotelul alb, București, 1999; Hermann Broch, Somnambulii, postfață Cornel Ungureanu, București, 2000; Susan Sontag, Împotriva interpretării, postfață Mihaela Anghelescu Irimia, București, 2000; Ch. Haller, Jocurile zeilor / Gotterspiele, București, 2000. Repere bibliografice: Cristea, Interpretări, 187-190; Grigurcu, Teritoriu, 76-87; Nițescu, Scylla, 175-193; Andriescu, Relief, 94-100; Iorgulescu, Rondul, 75-79; Petroveanu
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]