536 matches
-
mai pot să rabd o clipă două, un an sau doi, un secol. Cîndva, duhul paginii îmi pregătește sigur un imbold. Astăzi..., nici o echivalență imposibilă ...Bătrîna încovoiată, luînd și mîncînd dude căzute, strivite pe asfalt, sînt eu. ...Cerșetorul botos și somnolent culcat pe banca de piatră neîncălțat și ignorat de toți, sînt eu. Pisica aceasta fără dumnezeu, cu ghearele scoase, sînt eu. ...Pictorul șchiop, guguștiucul flămînd, vînzătoarea nervoasă, habotnicul înghesuindu-se la miruit, scandalagiul din local, poetul sinucis, cîinele părăsit, mireasa
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
cu o zi înainte, să nu fii aidoma torentului, viiturii, ce rupe în cale și smulge rădăcinile toate, ci aidoma mâlosului fluviu, iar Ștefan se simțea acum ca un fluviu mâlos și care abia înaintează cu apele lui grele și somnolente și magnifice, nepăsătoare și fără conștiință, încât abia își mișca mâinile, dar gândi că nu e deloc ușor să fii fluviu, ci mai degrabă, în acea clipă, s-ar fi vrut amiral, dar nu un amiral al mării, ci al
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
am alungat-o de la mine. Te-am folosit În toate felurile cu lăcomie și nerușinare, uitîndu-te din ce În ce mai mult. Te-am supt cît am putut și-n pîntecul tău fierbinte m-am bălăcit și am lăsat urme adînci În materia ta somnolentă. Păreai mereu absentă, nici nu știu dacă În vis măcar te-ai cutremurat vreodată de violurile mele repetate. O legătură ciudată și periculoasă ne ține laolaltă, semințiile vechi ar putea povesti mult mai multe despre infinitele chipuri ale devorării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
presimți respirația. Și Aleea filosofilor și Erlenpark și bernardinerii uriași purtați În lesă de cîte o fată În șorț, pe care o cheamă invariabil Karin sau Helga, pe lîngă turnul cu ceas din Kleiner Ring, peste Podul minciunilor, pretutindeni ochii somnolenți ai ferestrelor din acoperișurile Înalte care-ți urmăresc chipul din spatele secolelor, un văz continuu al obiectelor care te recunosc, În care te recunoști. Acolo În orașul de jos, dincolo de Cibin, zidurile greoaie cu contraforți ale cazărmii vechi zidite de Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
adus aminte și de trenciul Ritei, s-a întors să-l pună și pe el la splălat. Rita oftta întotdeauna când deschidea garderobul, spunând mereu că uită să-l spele. Dar în spălătorie Feifel se simți din nou obosit și somnolent. Ca de obicei îl vizită gândul că orice ar face e zadarnic. Dar pentru că trebuia mereu să-i fie pe plac soției se străduia să facă totul perfect. Iubirea pentru Rita creștea parcă în pieptul lui ca un val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de la adorația păgînă a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sîngelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s-ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i-ar fi putut trezi pe păgînii somnolenți, pe lunaticii adunați În grotă ca să-și slăvească zeitățile păgîne, căci, de bună seamă, afară era lună plină. 8. Nu s-ar fi Încumetat să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care-o Îngîna Întruna În sinea sa, abia mișcîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
undei tale prelungi să se dilate, Să spintece văzduhul și - larg și înmiit - Să simtă că vibrează în lumi nenumărate... Și-n acest fapt de seară, uitîndu-mă spre Nord, În ceasul când penumbra la orizont descrește, Iar seara întîrzie un somnolent acord, Mi s-a părut că domul de gheață se topește. ÎNFRÎNGERE Ca fruntea mea să poarte diademul Ce fulgeră-n albastrele palate Am ridicat oștiri nenumărate Și-ncrezător, dezlănțuii blestemul. Dezlănțuii mulțimile-ntrunite Și năpădită fu întreaga zare Iar vremea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
apariția aceasta de dresor al micilor animale care eram, înarmat până în dinți cu un sarcasm rece, la pândă, pentru a reprima pe loc orice înmuiere a atenției și a disciplinei - și valetudinarul Ion Antonescu, cu lecțiile lui impersonale, clasele lui somnolente? De la început ne-a luat în mână, ca o plasmă amorfă, să ne dea figura voită de el. Maculator, caiet de teme pe curat, caiet de extemporal, abonament în masă la Gazeta matematică! De nu - 1 la catalog și lungă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să-și demonstreze sie însuși că-i demn de clanul zis popor. Adept al cumpătării sunt și-oi fi întreaga mea viață - să nu te-nfigi la cașcaval, e ne-ncetata mea povață, ci să ciupești doar puțintel sub ochiul legii somnolente, și nimeni nu te va lua la întrebări prea insistente! Fațada bine machiată fiind un vrednic emisar, n-am teamă că-ntr-un nou mandat n-oi fi un bun parlamentar. BALADA BOSCHETARULUI Cum fii suntem ai sorții oarbe și
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
O LACRIMĂ PE VENE Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului În infinitul temporal, secunda moare violent abisul stării de refugiu se adâncește obsedant un strigăt dur , de disperare trezește mușchiul somnolent eu caut doar o licărire în timpul negru , degradant rescriu istoria întreagă și umplu spații din trecut dar clipa rece ce urmează îmi dăruiește conștiința îmi vărs o lacrimă pe vene să pot opri pulsul crescut cerșesc o pauză de-o
ÎMI VĂRS O LACRIMĂ PE VENE de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362469_a_363798]
-
XVI. ÎMI VĂRS O LACRIMA PE VENE, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013. În infinitul temporal, secundă moare violent abisul stării de refugiu se adâncește obsedant un strigăt dur , de disperare trezește mușchiul somnolent eu caut doar o licărire în timpul negru , degradant rescriu istoria întreaga și umplu spații din trecut dar clipă rece ce urmeaza îmi dăruiește conștiința îmi vărs o lacrima pe vene să pot opri pulsul crescut cerșesc o pauză de-o
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
de poezie, dealul Șorogarilor își pieiptăna, în vântișorul dimineții, viile și coacerile ascunse, lăcrimând câteodată, la vale, odată cu pâlcurile de omăt topit, sub razele soarelui jovial... Ce viață, cât fermec, câtă împăcare cu sine și cu natura, cu orașul deloc somnolent, ba chiar strălucitor, ocrotitor, dar și ușor indiferent, pașnic, romantic, superior frământărilor din cursul săptămânii... Cu Neagu Perianu aveam multe consonanțe sufletești și ideatice. Mă-nțelegea, mă apăra; eu eram mereu „prezent” la cursuri, chiar și atunci când umblam cu duba
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
de 18 aprilie, orele 5 și 55 de minute păreau să umezească și să preia cu boarea lor ultimele străfulgerări ale stelelor nopții, împânzind în haine matinale uscăciunea mototolita a orașului, locuitorii în majoritate nu-și lepădaseră “dulcile lentori” ale somnolentei, nu se dumiriseră asupra iureșului unei munci încă patriarhale cătrănita zilnic de soarele arzător și nici nu se dedară în cea mai mare parte activităților curente ... Un vaier prelung, o “mugitura” demențiala și fără asemănare din adâncuri țintuiește timpul și
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
Acasa > Strofe > Timp > FEREASTRA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 551 din 04 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Rugurile ard la orizont Căldura lor ne copleșește lent Peștii emigrează în amont Ca un capriciu somnolent Muribunzii stau la colț de stradă Învârtind mecanic o flașnetă Că-ntreg orașul pare o șaradă Din care-a dispărut o siluetă Păsările s-au oprit din zbor Încremenind cu aripile-ntinse Și fragede ca după un omor De adevăruri
FEREASTRA de ION UNTARU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344487_a_345816]
-
Acasa > Strofe > Timp > FEREASTRA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Rugurile ard la orizont Căldura lor ne copleșește lent Peștii emigrează în amont Ca un capriciu somnolent Muribunzii stau la colț de stradă Învârtind mecanic o flașnetă Că-ntreg orașul pare o șaradă Din care-a dispărut o siluetă Toate ceasurile s-au oprit și nici Luciul străzilor plouat nu s-a mai șters Oamenii-s din ce în ce mai
FEREASTRA de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348067_a_349396]
-
vinovați pentru neîmplinirile lor fiind după el resemnarea și scepticismul. Resemnarea, da! Pentru că resemnarea, spre deosebire de renunțare, are vocația orizontalei și împinge conștiința la sacrificii prin asumarea indolenței. Dar de unde scepticism la un popor cu vigoare biologică și spirit de copil somnolent, când tot Cioran ne înștiințează că el (scepticismul) este „țesătura spumoasă de gratuități elegante și inutile” a unui spirit crepuscular?! Mai degrabă contemplativismul, această adevărată filosofie a resemnării și răbdării, care, întărită prin ziceri de felul Capul plecat sabia nu
NERUŞINAREA CA MOD DE EXISTENŢĂ ŞI AFIRMARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366047_a_367376]
-
îmi făcea plăcere să-i ajut în fiecare zi, implicându-mă plenar. Uneori, duceam oile la adăpat la cișmeaua satului, călare pe cal, însoțită de trei câini ciobănești. Oile beau apa rece din ulucele cișmelei apoi se așezau pe burtă, somnolente, în arșița soarelui. Numai cu ajutorul neprețuit al câinilor, care se dădeau la ele lătrându-le, reușeam să le aduc acasă. Alteori, duceam caii la potcovar și priveam uimită cum foalele suflă întețind arderea cărbunilor, care înroșeau bara de fier. Urma
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > FEREASTRĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 703 din 03 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Rugurile ard la orizont Căldura lor ne copleșește lent Peștii emigrează în amont Ca un capriciu somnolent Muribunzii stau la colț de stradă Învârtind mecanic o flașnetă Că întreg orașul pare o șaradă Din care-a dispărut o siluetă Păsările s-au oprit din zbor Încremenind cu aripile întinse Și fragede ca după un omor De adevăruri
FEREASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351644_a_352973]
-
eglise (Le centenaire, le vieil Ilie) . Poeziile scurte, de notație a trăirii cosmice, pregătesc prin cumințenia lor gravă explozia sentimentală a poemelor mai ample, declamative : Le noir absolu/Baisse șes vitres d'argent./Mes mains leș effleurent/ D'un geste somnolent./ Leș rêves leș connaissent/Leș depassent en courant :/Voies cathedrales- Des rimes dans leș vents ( Rêver) Cu o fotografie din Cimitirul Săpânța pe prima coperta a cărții și cu datinile poetizate din interior (hora ielelor- Hora la ronde, nuntă cu
ANGELA NACHE-MAMIER & „PRESQUE DEUX VIES EN UNE!” DE IOANA GEACĂR [IOANA DANA NICOLAE ] de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351172_a_352501]
-
ruine Măsor, cu calm, încețoșata alunecare a clipelor Pe malul unde stelele înserării tremură pe ape Când vin cerbii din ele să se-adape. O melodie urlă la câinii cu covrigi în coadă Ce stau de veghe la negrele bărci somnolente Pe nisipul ce măsoară clipele unuei nopți mai lente. Cu amintiri uitate pe străzi corpolente Cu biserici spălate de timp și pace demnă Orașul se regăsește în amiaza solemnă. Sub clopotul mării în care lovește vântul Dangănul sună a galben
ORAŞUL TRISTELOR RUINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356893_a_358222]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului în zorii zilei se sfiesc copacii să culce umbre peste ierburi ude ferind de umezeală pe săracii bondari dansând în ritm de paparude albine zboară încă somnolente o rochie-nflorată de codană le-atrage ca o pajiște și-atente zburlesc zulufi-i ninși peste sprânceană în brațele iubitului se-ascunde părelnic speriată și cerșește sărutul lui pe frunte să inunde de drag și bine stare ce-nflorește
PASTEL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368830_a_370159]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1930 din 13 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului în zorii zilei se sfiesc copacii să culce umbre peste ierburi ude ferind de umezeală pe săracii bondari dansând în ritm de paparude albine zboară încă somnolente o rochie-nflorată de codană le-atrage ca o pajiște și-atente zburlesc zulufi-i ninși peste sprânceană în brațele iubitului se-ascunde părelnic speriată și cerșește sărutul lui pe frunte să inunde de drag și bine stare ce-nflorește
PASTEL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368950_a_370279]
-
în: Ediția nr. 1589 din 08 mai 2015 Toate Articolele Autorului Te aud, te simt, te aștept.... Iubirea-mi răvășita își țipă durerea cu glas de fiara neîmblânzita, Isi zdrăngăne plânsul în timpanele-mi obosite de atâta liniște, de-atata somnolenta, de atâta moarte.... Te zăresc prins în gheare de plumb greoaie, În zborul sau frenetic, cineva mi te-a smuls hapsân și te duce în labirinturi întunecate, Ce poate face el cu un înger în adâncuri? Duce lumină ta diavolilor
TE AUD, TE SIMT, TE ASTEPT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369718_a_371047]
-
Pietonii pe trotuare trec în grabă. Liniștea se sparge’n uși de cafenele. Catedrala’nalță turlele spre stele În mirosul de grătar și de tarabă. Stingerea se sună lung la regimente, Cu ecouri prelungite. În grădină Teatrul râde-n revelații somnolente, Pe când paznic al luminilor de lapte - Sfinx pe soclul său de piatră carpatină - Stă eroul de la șaptezeci și șapte ... - 1930 - Publicată în „Graiul tineretului”, anul II, nr. din 11 iulie 1933 Referință Bibliografică: Noapte la Turnu Măgurele / Ion Pena : Confluențe
NOAPTE LA TURNU MĂGURELE de ION PENA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/370163_a_371492]
-
Pietonii pe trotuare trec în grabă. Liniștea se sparge’n uși de cafenele. Catedrala’nalță turlele spre stele În mirosul de grătar și de tarabă. Stingerea se sună lung la regimente, Cu ecouri prelungite. În grădină Teatrul râde-n revelații somnolente, Pe când paznic al luminilor de lapte - Sfinx pe soclul său de piatră carpatină - Stă eroul de la șaptezeci și șapte ... - 1930 - Publicată în „Graiul tineretului”, anul II, nr. din 11 iulie 1933 ... Citește mai mult Noaptea caldă ... noapte pasăre nocturnăAripa de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]