12,573 matches
-
Așa s-a ajuns ca orchestra să sune după cum vrea dirijorul, cel care, precum Cristian Mandeal a regândit un aparat deosebit de complex și de sensibil. Solve e coagula. Pentru publicul meloman, Cristian Mandeal este un alchimist. Nu numai al relațiilor sonore, atunci când stă pe podium, ci și al relațiilor umane ori al cutumelor repertoriale și impresariale, atunci când ocupă fotoliul de manager.
Alchimistul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14180_a_15505]
-
transformarea unui sunet complex într-un sunet simplu, din care rămân până la urmă doar câteva note de Schumann cântate la pian cu un deget, în timp ce pe fundal se luminează un text manuscris despre muzică având inclusă o scurtă partitură. Învăluirea sonoră a întregii expoziții, punctată de grăuntele vocii barthesiene, cald și ritmat, după înregistrări din interviuri și seminarii, realizează o muzicalitate incantatorie care plutește printre texte. Întregul corpus al lui Barthes astfel reînviat converge spre ultima dintre stațiuni - ca să folosim un
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
mică recenzie, cîte un mic eseu, cîte un articol, dar rar, întrucît conștiința nu mă lăsa să mă angajez total în ceea ce se aștepta de la mine. Precum am mai spus, eu am fost un personaj atipic, am fost un nume sonor care atrăgea foarte multă lume în capcana dorinței de a-l folosi, însă eu, ca personalitate, ca structură fizică, eram cu totul deosebit de numele pe care-l purtam, decepționîndu-i pe mulți care veneau să mă cunoască incitați doar de el
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
și dezvoltă o anume politică în ordinea diferitelor compartimente ale culturii (artă, învățământ, știință). La prima vista, dintre toate artele, muzica ar putea părea o privilegiată: oferta debordantă, maxima tranzitivitate, investiție fiabilă, materie primă la îndemână. Cu toate acestea, fenomenul sonor autohton este păstorit haotic, total ireverent, dacă nu chiar cu o sardonică rea-credință. Indivizi de paie ce, culmea, nu pot arde pentru o idee, ageamii care aidoma maimuțelor se cațără cu dexteritate, iar când ajung sus nu le mai vezi
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
în colaborare cu Fundația Culturală Română și dedicat pictorului Corneliu Baba. Filmul se numește Un artist și secolul său - Corneliu Baba, iar echipa căreia i se datorează acestă producție remarcabilă este compusă din: Lucia Hossu Longin, producător, Eugenia Grigore, coloana sonoră, Dumitru Capoianu, muzica, Adrian Pintea, lectura artistică, Cristina Oancea, redactor, și Maria Muscalu Albani, unul dintre cei mai devotați și mai buni cunoscători ai operei și ai personalității lui Corneliu Baba, consultant de specialitate. I-am lăsat intenționat la urmă
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
într-o lume imaginară vizuală, de preferință cinematografică. Muzica "serioasă" nu mai poate fi urmărită fără ipoteza unei imagini corespondente. De aici vine și preferința pentru un anumit tip de muzică: cea care poate fi transformată cu ușurință în "ambient" sonor pentru un scenariu imaginar, de esență cinematografică. La întrebarea "de ce v-ați ales" această lucrare, mulți studenți mi-au răspuns că le-a plăcut un anumit film. Cei care-și aleseseră Brahms, o făcuseră datorită temei vestite din filmul "Vă
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
făcuseră datorită temei vestite din filmul "Vă place Brahms?". Cineva, cu un spirit de frondă disimulat sub masca unei prefăcute candori, a venit cu Melodiile lăutărești ale lui Sarasate, spunându-mi că o consideră o piesă comică, el comentând coloana sonoră de la filmul lui Chaplin și nu textul original. Și exemplele pot continua. Nu intenționez să caut aici cauzele acestei schimbări de paradigmă culturală. Mă rezum numai la a indica faptul că, pentru generațiile în formare, referințele culturale originare încep să
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
una techno, a unui citat "după ureche" din Borodin cu gâfâiturile erotice pe un ritm funky. Ele devin asemănătoare pentru noi, ba chiar - la un moment dat - nu mai sesizăm nici o diferență între situările lor muzicale. În acest fel, universuri sonore altădată incomensurabile, devin astăzi apropiate, înrudite. Sensibilitatea noastră a câștigat în întindere și toleranță, dar a pierdut în adâncime și rafinament. Ea s-a fragmentat. Cine se mai înfioară astăzi la o modulație dintr-o tonalitate în alta? Câți oameni
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
Cu claxonul prin București Nimic nu distinge mai mult peisajul sonor bucureștean de restul Europei decît claxoanele. Ca pretutindeni, și la noi, claxonatul este de fapt interzis, atît de interzis încît te întrebi uneori de ce se mai fabrică mașini cu un asemenea dispozitiv barbar. Diferența este că, dacă în restul Europei
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
șoferii fac game repetate la instrumentul cu pricina, precum vecinii mei (de la Conservator) la trompetă. Rezultatul este o semiotică a claxonatului care ar putea intra în tratatul lui Eco. Iată o mică parte din rezultatele cercetării mele asupra implicațiilor semnalizării sonore în viața cotidiană. 1. La semafor. întotdeauna prima mașină din șirul oprit la stop dă impresia că e prea înceată. Din a doua mașină se aude un țîrr-țîrr, scurt, de atenționare, cu mult înainte înainte de culoarea verde. Șoferul din prima
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
my humble opinion" ("în umila mea opinie"), dar și imnsho "in my not so humble opinion". Majoritatea abrevierilor se bazează și pe jocuri de cuvinte și procedee rebusistice: litere care trebuie citite cu numele lor, sau cifre care substituie secvența sonoră a numeralului respectiv: b4 (= "before"), cu (= "see you"), ruok (= "are you O.K.?"), 2l8 (= "too late") etc. Procedeul e la modă, din cîte știu, și în stilurile de chat în alte limbi, dar produce rezultatele cele mai complicate și mai
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
au exclus (cu argumente) din biografia lui Mircea Eliade antisemitismul, chipurile, susținut de savant. Reținem, din aceeași sursă, numele lui Seymour Cain și al lui Mac Linscott Ricketts, care i-au fost apropiați ani buni la Chicago. Ba, chiar nume sonore din lumea evreilor au depoziții favorabile pentru savant: Mircea Mărculescu, Ionel Jianu, Eugenia Soru, Adelina Derevici, Miron Grindea, Camil Baltazar. Traducătorul În spaniolă al unor opere semnate de Mircea Eliade și Camil Petrescu, Joaquim Garrigos declara categoric că el nu
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
din sate/ purtat ca o onoare poetică a omului de-a/ se afla în calea neantului" (Lui Daniel șRăul de Nordț). Picturală, bizuită pe o retorică plastică, o asemenea poetică a reabilitării își anexează și aspectul melic al unei vegetații sonore; "Nordul se întemeiază pe discursivități/ plastice, paralele sau în confruntare,/ de o densitate voltaică a detaliului:/ n-ai putea picta aici numai dacă arborii/ ar deveni voci și iarba ecou" (Pictorului Dorel Petrehuș). Nordul își dezvăluie "filosofia" (antibaudelairiană!), care este
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
a centrului (circumferință și centru la Nicolaus Cusanus), circumscriind discuția privind limbajul muzical local și global, istoric și transistoric, ordinea și dezordinea. Totodată, în planul țesăturii muzicale, Unu devine la Niculescu (prin continuarea ideilor enesciene) unisonul, apoi - prin cizelare - obiectul sonor punctual (fie el sunet, ca în Unisonos și Ison II sau acord, ca în Ison I). Multiplicitatea, pe de altă parte, va fi asimilată mai întâi cu textura (o zonă muzicală aglomerată, ce conduce spre o percepție globală a sonorității
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
a sonorității), apoi - pe parcursul timpului - se va închega în "spectrul plus diatonie" (cum îl numește Ligeti în dialogul menționat mai sus) din Cantos sau agregatele acordice imense, asemenea unor coloane de foc din Deisis și Litanii. Dar dincolo de aceste manifestări sonore ale fiecărui termen al binomului Unu-Multiplu, ceea ce impresionează la Niculescu este modalitatea de alternare a lor. împletirea dintre unison și textură, rarefiere și aglomerare are aici o componentă vizuală, amintind măiestritele efecte de clar-obscur din pictură. De asemenea, relația
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
fapt, expresia concentrată a aspirației creatorului către integralitate. Creația Asemenea omului, muzica lui Ștefan Niculescu este clară, unitară și luminoasă. Așezată constant sub semnul seriosului și sacrului, ea posedă o gravitate specifică. E, altfel spus, o muzică de viziune. Blocurile sonore pregnante, alăturate întru o dramaturgie pulsatorie, creează vaste întinderi expresive cu aspect monolitic. Din interiorul acestor blocuri se degajă o forță vitală și o voință de construcție impresionante. Limbajul muzical folosit de Ștefan Niculescu se articulează în timp într-o
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
mult la coloanele de foc vulcanice, la incandescența lavei. O știință secretă de a alia metale instrumentale diverse într-o sonoritate compactă și terifiantă pare a fi la originea tuturor acestor calități: o știință a combinatoricii și analogiei, a corespondențelor sonore infinitezimale, a dublajelor rafinate și a tensiunilor intervalice relative. De altfel, calitățile numite sunt constante ale muzicii lui Ștefan Niculescu. Li s-ar cuveni o abordare analitică și estetică mai susținută și mai de profunzime. Poate cu ocazia unui simpozion
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
eficientul Jacques Lagrange), trebuie să admitem că, probabil, o parte, chiar dacă infimă în raport cu restul, s-a pierdut. Foucault era conștient de numeroasele înregistrări pirat ale cursurilor sale, mai ales ale celor începute în 1971 la Collège de France (întreaga arhivă sonoră este astăzi păstrată la IMEC). Cred însă că Foucault era încântat de această arhivă pirat și de ideea că prelegerile sale puteau ieși din amfiteatrul Colegiului, coborî strada Saint-Jacques și câteodată chiar părăsi Franța, căci mulți dintre auditorii săi erau
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
Foucault era încântat de această arhivă pirat și de ideea că prelegerile sale puteau ieși din amfiteatrul Colegiului, coborî strada Saint-Jacques și câteodată chiar părăsi Franța, căci mulți dintre auditorii săi erau studenți sau cercetători străini. Există o impresionantă arhivă sonoră a intervențiilor publice foucaldiene; prin urmare, trebuie realizată o audiografie a lui Foucault. înregistrarea pe bandă magnetică este o tehnică relativ recentă ce a produs un nou tip de arhivă dar și o nouă serie de probleme, cum ar fi
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
este o tehnică relativ recentă ce a produs un nou tip de arhivă dar și o nouă serie de probleme, cum ar fi contextualizarea sau statutul arhivei în raport cu textele. După aproape 15 ani de la dispariția lui Michel Foucault, fondul arhivei sonore se îmbogățește constant cu documente primite de la Toronto, din Brazilia sau din Tunisia. Arhiva foucauldiană - arhiva celuilalt Dacă Foucault își distrugea manuscrisele, în schimb își păstra miile de note de lectură adunate zilnic în biblioteci. Acestea alcătuiesc arhive imense, formate
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
încet, oprea des, făcea stații lungi. Cîteodată plin ochi, adesea gol, încît stăteai pe banchete de lemn și te uitai în voie. Nimeni nu părea că se grăbește. Nu era nimeni nervos. Vatmanul trăgea de mînerele lui sau lovea bila sonoră a cărei muzică o am și acum în urechi. La "răscruci", cobora și schimba șina cu o tijă de fier. Dacă-i făceai semn, te lua și din mers. Patriarhal mijloc de transport! Patriarhală lume! (N.M.) Posteritate kitsch Am citit
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
golul atmosferei, este Marius Tănasă. Asociind expresia frustă și dură a metalului unei structuri din lemn extrem de fragile, aproape minimaliste, el îi provoacă, acesteia din urmă, un efect de potențare a gracilității pînă în pragul conversiei semnului plastic în semn sonor și în mesaj muzical. Iar ultimul în acest sistem de lectură care își schimbă mereu planurile, Laurențiu Mogoșanu, pune accentul definitiv pe latențele spirituale,aproape de semnificația religioasă propriu-zisă, a sculpturii. Lucrarea sa, o variantă a relicvariilor pe marginea cărora el
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
o tainică transmutație de cod și de limbaj și Poezia devine Pictură: ut pictura poesis! Pe drumul Damascului său interior, Poetul renaște în ordine vizuală, chinestesică și tactilă. Și dacă pînă acum el se numea Șerban Foarță și folosea modulul sonor și grafic al cuvîntului spre a construi eșafodaje pentru tot ceea ce se întinde incomensurabil între incantație și geometrie, acum, cînd s-a convertit la reveria senzorială și a acceptat pactul nupțial cu trupul ondulatoriu al culorilor, el se numește tot
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
geometrie, acum, cînd s-a convertit la reveria senzorială și a acceptat pactul nupțial cu trupul ondulatoriu al culorilor, el se numește tot Șerban Foarță și folosește mai departe, cu aceeași precauție aproape chirurgicală, celălalt modul, al culorii, grafic și sonor în aceeași măsură, spre a înălța arhitecturi minuscule în spațiul lor fizic, însă al căror spirit irumpe ca o ploaie de meteoriți pe celălalt versant al spațiului, pe cel ce se întinde incomensurabil între geometrie și incantație.
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
locuiesc (anume în cartierul Berceni) asociați într-un fel de întreprinderi producătoare de zgomote, îndeosebi nocturne. Acoperiți de primărie și de poliție, acești afaceriști sentimentali îmi impun cu o insistență frizînd patologicul un program alcătuit 90% din manele ca fundal sonor pentru nunțile și petrecerile organizate, de-a lungul timpului, pe rînd, de un „Restaurant SUD”, o „Braserie SUD” și, actualmente, de o „Fundație Sfinx”. Oficial, sînt susținut de Primăria sectorului 4 și de circa 15 de Poliție - dețin o mapă
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]