188 matches
-
la mine. Un timp foarte îndelungat. O aud strecurându-se în pat lângă el și aud tot ce se petrece după aceea. Sexul e o treabă atât de stranie și de neglijentă, ce rost are să încerc să-mi amintesc fiecare sorbitură și fiecare geamăt care urmează? Tom și Honey merită să se bucure de intimitate și, de aceea, am să îmi închei aici prezentarea activităților nocturne. Și dacă sunt cititori care obiectează, am să îi rog să închidă ochii și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
puțul de la miazănoapte, la o sută de metri de primele barăci. Se lăsă să alunece fără grabă pe povârnișul dunei, străbătu tabăra și ajunse lângă targuí-ul ce-și adăpa cămila, în stare să bea o sută de litri dintr-o sorbitură. — Aselam, aleikum! — Metulem, metulem, răspunse Gacel. — Ai un animal bun. Și foarte însetat. — Venim de departe. — De unde? — Din nord. Sergentul Malik-el-Haideri ura vălul targuí, pentru că se fălea că se pricepe la oameni și știe, după expresia feței lor, când spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
i se prelingă pe tot trupul, pe măsură ce o căldură sufocantă punea stăpânire pe campament, așteptând ca ordonanța să sosească cu o tavă și cu respingătorul și zilnicul cușcuș înotând în grăsime, pe care îl mâncă fără poftă, însoțit de mici sorbituri dintr-o apă călduță, tulbure și puțin sărată, cu care încă nu reușise să se obișnuiască și care tot îi mai producea diaree, în ciuda anilor scurși. Apoi, când soarele căzu vertical, ca firul de plumb, atât de extenuant încât nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu vrea să-și facă sânge rău amintindu-și. De șase ani de zile n-am mai intrat în gârlă, în sfârșit, zi câți mici vrei. Uite, fata așteaptă comanda la grătar... Cât să se mai lase rugat? Cu o sorbitură lungă golește jumătate din halbă. Berea îi dezleagă limba lui Rafael, că ce bună e și ce sete mi-a fost, prietene, bogdaproste și să fie înaintea la toți morții tăi și turnă puțin din halbă peste pietrișul de sub masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
scoate ghearele. — Dar abia de-am schimbat câteva cuvinte cu el! am protestat eu cu mâna pe inimă. — E de-ajuns să-i fi dat În treacăt bună-ziua. Nici că-i trebuie mai mult Helgăi ca să se ambaleze. Luă o sorbitură din pahar. — Și am impresia că știu despre ce e vorba la Întâlnirea asta, În ciuda jargonului ăluia Îngrozitor pe care-l folosește. — Da? Ceva interesant? — S-ar putea spune și așa. Are de gând să transforme sala Într-una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mari cât să conțină necesarul de hrană pe o zi al unui ciobănesc german și erau absolut delicioase, așa că am pornit să sorbim fericiți. Care mai e viața pe la sală? mă Întrebă Tom În timp ce-și termina, dintr-o sorbitură nesățioasă, berea de ginseng, a cărei etichetă ne spunea că, printre alte beneficii colaterale, Îmbunătățea potența. Făcu semn chelneriței să-i mai aducă una, simțind probabil că trebuia să se alimenteze constant dacă voia ca rezultatele promise să fie eficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tavă de argint cizelat două cupe cu sirop rece de trandafiri. Omar apucă una, aburită, de pe care se prelinge apa proaspătă; Își Înmoaie buzele În ea, hotărât să o deguste Îndelung. Nizam și-o Înghite pe a sa dintr-o sorbitură, Înainte de a continua: Prezența ta aici mă bucură și mă onorează! Khayyam vrea să răspundă acestui val de bunăvoință. Nizam Îl oprește s-o facă printr-un gest: — Să nu crezi că Încerc să te măgulesc. Sunt Îndeajuns de puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
alge, de migdale, de tutun, de fân, de fum, de livadă și de pădure. "Cu miros de pădure și de uitare", rememorează Avocatul un vers rătăcit și banal, pășunist, de-al Poetului. Își ridică păhărelul și bea hulpav, dintr-o sorbitură, simțind jerăgaiul arsurii amare, binefăcătoare, cum coboară năvalnic, către plex. Până la fund... "Sfinții Luca și Matei, au deschis o crâșmă-n tei!" Trădătorul de Vierme tot nu se vedea, și pace. Vă spun, ajunsesem de-mi smulgeam părul din cap
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe mâini, cu ultima filă soioasă de hârtie. Umpleți-vă pipota! Băgați la jgheab! Luați, mâncați și beți, de praznicu' mortului! Apostatul nu trebuie să-și repete invitația. O vreme, se aude numai clămpănitul fălcilor, ocupate simbiotic cu dumicații, precum și sorbiturile vajnice, cu clefăieli, care se transmit cumva, empatic, către baba negricioasă, ațipită ca o moartă, care mușcă și dânsa reflex, prin somn, dintr-un mititel imaginar. Domn' Dan, căpățânosu' de Pale, Henri Bec, a pierdut contactu' cu noi, din Centru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-i satur și pe ei, of, Doamne! Petre se așeză pe laviță. Oftă: ― Apoi nu stau nici eu de bine și de petreceri, mamă! Smaranda îi puse pe masă o farfurie cu mâncare. Un răstimp nu se mai auziră decât sorbiturile lui flămânde și molfăitul fălcilor. Pe altă laviță, într-un pat și pe cuptor dormeau ceilalți copii, cu respirații grele. Pe urmă, după ce își mai potoli puțin foamea, Petre începu să-i spuie, printre îmbucături, că tot n-a izbutit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de argint, dacă doamna ar fi dorit ceașca mai plină, pîinea prăjită, untul olandez și marmelada englezească. De cum Începeau să se audă sunetele vesele ale micului dejun, marmelada Întinsă pe pîine, lingurița mestecînd zahărul, ceșcuța pusă pe farfurie după fiecare sorbitură, felia de pîine prăjită cronțănind Între dinți, de Îndată ce se auzeau toate aceste mici detalii sonore, o atmosferă blîndă se așternea În Încăpere, ca și cum cele dintîi zgomote ale dimineții ar fi trezit În sufletul tuturor nesfîrșite posibilități de duioșie. Lui Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ființele legendare, de trei kilometri Înălțime, din poveștile de odinioară - asta e altceva. Căci uriașul trăiește În lumea sa și nu-și dorește alta, nu are nevoie de alta: trece un munte dintr-un pas, seacă un rîu dintr-o sorbitură, hoinărește pe tot Întinsul unui continent Într-o zi, se Întoarce acasă seara să-și ia masa Împreună cu semenii săi, titanii, avînd drept masă platoul unui munte, drept scaun scobitura unui deal și cîțiva boi fripți drept dumicați la cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la mama, iar ea a dat din cap că da, așa c-am gustat puțin, era foarte dulce, dar îmi ardea gâtul și mă încălzea, ambasadorul și-a mai turnat un pahar, l-a băut și pe ăsta dintr-o sorbitură, apoi a pus paharul pe tavă, s-a uitat la mama și a întrebat-o ce mai face tata, atunci mama a dat și ea vișinata pe gât, și-a pus picior peste picior, spunându-i că tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai arunc cîte o privire și prin lucrurile lui dacă e necesar... Fratele ei o privi cu neîncredere, ca pe o străină și avu pentru ea o căutătură pe care nu izbuti s-o priceapă. Își goli paharul dintr-o sorbitură, Își Înșfăcă impermeabilul, luă cheile mașinii și trecu fără o vorbă pe dinaintea ei, Îndreptîndu-se spre ieșire. - Unde te duci? - Să iau aer, zise el laconic Înainte de a pleca, fără să se mai Întoarcă. Marie rămase perplexă. Hotărît lucru, ei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rămaseră În gît. - Ai jucat bine, PM, Îl persiflă Armelle. O să ai noroc dacă te vei alege măcar cu un scăunel la viitorul consiliu municipal! Și se Îndepărtă. După plecarea lor, Fersen se apropie de Morineau care Își bea cu sorbituri mici cupa alături de un alt jandarm, și Îl luă deoparte. Arătă Înspre fiica Yvonnei, care se pregătea la rîndul ei de plecare: - Ține-te după ea discret și n-o scăpa din ochi. - Știți, domnule comandant, ăștia latră mult, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avem ce bea... toată viața... (Ridică paharul în aer.) Ce frumos! Nimic nu e mai frumos decât un pahar plin. PARASCHIV (Scoate cartofii.): Unde-i sarea? MACABEUS: Aș putea să-l beau acum... Aș putea să-l beau dintr-o sorbitură... Tu cum crezi că e mai bine? Să-l beau dintr-o sorbitură sau să-l beau pe îndelete? PARASCHIV: Nu știu. (Începe să mănânce.) Bea-l și gata... MACABEUS (Îi răstoarnă dintr-o lovitură castronul cu mâncare.): Ascultă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e mai frumos decât un pahar plin. PARASCHIV (Scoate cartofii.): Unde-i sarea? MACABEUS: Aș putea să-l beau acum... Aș putea să-l beau dintr-o sorbitură... Tu cum crezi că e mai bine? Să-l beau dintr-o sorbitură sau să-l beau pe îndelete? PARASCHIV: Nu știu. (Începe să mănânce.) Bea-l și gata... MACABEUS (Îi răstoarnă dintr-o lovitură castronul cu mâncare.): Ascultă-mă și pe mine puțin... E destul de important... Pur și simplu nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
protectorul și protejatul lor. Ar sluji chiar și ca punte de legătură pentru lucrarea noastră civilizatoare. — Nu vreau ca cineva să-i civilizeze pe yubani. Îmi plac așa cum sunt... Misionarul amestecă ușor cafeaua și o dădu pe gât dintr-o sorbitură: — În orice caz, insistă el, ai putea să te însori, măcar și numai pentru siguranța ta. Un bărbat are nevoie de nevastă. — Dumneavoastră aveți nevoie? — Cazul meu e diferit. Am făcut un jurământ... Dădu și el cafeaua pe gât, luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care fumează trabuc. Plus o Lucie dispărută... Gura uscată îl îndemnă să meargă la bucătărie, în timp ce imagini disparate, desprinse din coșmarurile de peste noapte, îi bombardau creierul, dansându-i pe sub pleoape. Deschise frigiderul și desfăcu o cutie. Cu lapte. Înghiți cu sorbituri mari, apoi puse din nou cutia pe raft. Câteva beri îi făcură cu ochiul, dar le trată cu indiferență suverană. Cel puțin deocamdată, acum nu simt nicidecum nevoia să o iau de la capăt. Pătrunse în sufragerie și observă imediat laptopul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu un șervețel... Era ora prânzului. ”- A venit papaua, bunica... hai să păpăm!” se alintă infirmiera, vorbind singură. Vasilica o privi cu neprietenie în ochi. Ei nu i-au plăcut dulcegăriile niciodată, dar infirmiera n-avea de unde sti. După câteva sorbituri cu lingurița, în silă, nu mai vru. ”- Hai, bunica, încă o lingurică, numai una!... Asa, gata... ne-am săturat, bravo!” si infirmiera acoperi cu servețelul tăvița. Iorgu rămase consternat... ”- Dați-mi voie mie, vă rog... o s-o hrănesc eu!. Hai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și se trăiește În primul grad de distilare a sufletului. În primul grad de distilare a sufletului, poezia izvorăște din privire. Tot ce este atins de privire devine poezie, pentru că privirea este cuptorul magic. Ea Înghite realitatea dintr-o singură sorbitură, Însă nu pentru a o digera și a o converti În energie internă, prin procesele metabolice ale corpului sau ale minții, ci cu unicul scop de a o scuipa imediat Înapoi, transfigurată, de dragul jocului. Dinamica acestei stări este asemănĂtoare Șaman
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și se trăiește în primul grad de distilare a sufletului. În primul grad de distilare a sufletului, poezia izvorăște din privire. Tot ce este atins de privire devine poezie, pentru că privirea este cuptorul magic. Ea înghite realitatea dintr-o singură sorbitură, însă nu pentru a o digera și a o converti în energie internă, prin procesele metabolice ale corpului sau ale minții, ci cu unicul scop de a o scuipa imediat înapoi, transfigurată, de dragul jocului. Dinamica acestei stări este asemănătoare respirației
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vorba de ceva foarte ieșit din comun. Șiraguri de mese, una lângă alta, de câteva zeci de metri șiragul; pe mese - amar de tacâmuri, de pahare și păhăruțe, de căni și cănuțe, farfurii și farfuriuțe, tăvi și tăvițe, și, dacă sorbiturile fuseseră, deja, puse la locul lor, În ustensilele care urmau a fi folosite pentru dus la gură și dat drumul pe gât, mâncarea, a Început să fie adusă și așezată dinaintea celor, care, mai că-și Înghițeau limba, de poftă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
îl locuiește de la ora 6 și 37 de minute. Hei, mai ești acolo ? „Da”, răspunde Vocea. — Cum se vede lumea din locul în care te afli ? „totul se anunță altfel decît de obicei.” Ultima înghițitură de pîine cu șuncă. Ultima sorbitură de cafea. X este într-o formă perfectă. se simte curat, miroase bine. nu se teme de nimic. își ia geanta și iese. Urgența numărul unu : să nu întîrzie la birou. De șapte ani, de cînd a început să lucreze
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lămpi atârnate de grinda chioșcului, începu o cină improvizată, la care fu invitat și Felix și la care se ilustrară prin lăcomie moș Costache, Aglae și Simion. Otilia, ca de obicei, abia se atinse de mâncare. În schimb, bău cu sorbituri încete din vinul turnat de Pascalopol. O astfel de colațiune la ora mesei, într-o casă în care se gătise și în care gazda putea organiza o cină în regulă, miră pe Felix. Însă el începuse să se obișnuiască cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]