193 matches
-
filtre? — De cînd n-am mai băut o cafea pe cinste, zice Petrică, înmuindu-și cu grijă limba în ceașcă, ademenit de aroma braziliană. — Atîta ne-a mai rămas din marfa de import, zice domnul Președinte, abținîndu-se deocamdată de la prima sorbitură, mulțumindu-se doar cu adulmecatul. Cine ne așteaptă acolo? se interesează Monte Cristo, răzuind în dreptul său geamul înghețat, folosindu-se de muchia unui piaptăn. E bun și la altceva în afară de periat, zice. — V-am mai spus că nu ne bazăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Aș spulbera orice șansă de cordialitate. Am mai umplut o dată paharele, am ciocnit. I-am mărturisit că voi lipsi câteva luni. L-am rugat să predea poșta, ca totdeauna când lipsesc, bătrânei de la ușa vecină. A golit paharul dintr-o sorbitură. Îi cam plăcea băutura, știam. A luat și o bucată de cozonac. Mă privea cu viclenie, surâdea. I-am mai umplut paharul. Și-a șters buzele cu podul palmei. „Departe?” „Nu chiar așa departe. Acum lumea e mică, totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nu vrea să-și facă sânge rău amintindu-și. De șase ani de zile n-am mai intrat în gârlă, în sfârșit, zi câți mici vrei. Uite, fata așteaptă comanda la grătar... Cât să se mai lase rugat? Cu o sorbitură lungă golește jumătate din halbă. Berea îi dezleagă limba lui Rafael, că ce bună e și ce sete mi-a fost, prietene, bogdaproste și să fie înaintea la toți morții tăi și turnă puțin din halbă peste pietrișul de sub masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ianuarie (de Sf. Ioan Botezătorul), când deobicei întârziai vreo oră două și erai puțin amețit de vreun coniac sau mai multe, băute cu vreun prieten în drum spre noi, și când îți făceam salvatoarea cafea amăruie la care, după prima sorbitură, dădeai decizia: “eu beau cafeaua dulce” și după care, îți spuneam ceva mărunt printre buze, dar zâmbind, căci te iubeam, rămâneai același tip bine, pentru ca peste o oră să animi masa cu cântecele tale arhicunoscute de noi, dar care rămân
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
descărcate cantități de sute de tone și le aduceam acasă. Mama nu se mai obosea să le sorteze, ci punea în borș câte un pumn-două din ele și, vorba ei, „bun-rău, copchii mănâncă”, căci altceva ce să ne dea? În sorbitura aceea, mama mai punea și borș de putină, căci de acesta se găsea, atunci când avea din ce-l face, adică tărâțe de grâu. Se găsea, slavă domnului și noi mâncam copiosul borș numai așa, de-al naibii, să ne facem
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și se trăiește în primul grad de distilare a sufletului. În primul grad de distilare a sufletului, poezia izvorăște din privire. Tot ce este atins de privire devine poezie, pentru că privirea este cuptorul magic. Ea înghite realitatea dintr-o singură sorbitură, însă nu pentru a o digera și a o converti în energie internă, prin procesele metabolice ale corpului sau ale minții, ci cu unicul scop de a o scuipa imediat înapoi, transfigurată, de dragul jocului. Dinamica acestei stări este asemănătoare respirației
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Atena. Apreciez Încercarea ta dea-l ridica În ochii mei pe acel nemernic, dar Îmi pare rău, osteneala-i de prisos...!! Nimeni nu mă va putea Împiedeca să-i administrez ani grei de pușcarie. Ai Înțeles...?” Mai goli dintr’o sorbitura un pahar cu vin după care turmentat vizibil, se entuziasmă. „Câtă Îndrăzneală, mai bine zis obrăznicie, să reclami un colonel de miliție guvernului...? Ce credea imbecilul, vroia să mă sperie...? Să tremur de frică În fața lui, cerându-mi iertare...? Într-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu un șervețel... Era ora prânzului. ”- A venit papaua, bunica... hai să păpăm!” se alintă infirmiera, vorbind singură. Vasilica o privi cu neprietenie în ochi. Ei nu i-au plăcut dulcegăriile niciodată, dar infirmiera n-avea de unde sti. După câteva sorbituri cu lingurița, în silă, nu mai vru. ”- Hai, bunica, încă o lingurică, numai una!... Asa, gata... ne-am săturat, bravo!” si infirmiera acoperi cu servețelul tăvița. Iorgu rămase consternat... ”- Dați-mi voie mie, vă rog... o s-o hrănesc eu!. Hai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sticle de cerneală neagră specială. Depusese totul în pivniță și se simțea fericit când, pe neașteptate Judit intră în cameră ca o furtună. Aflase deja că toate economiile lor dispăruseră din contul bancar comun. Noah dădu repede pe gât o sorbitură de coniac, pregătindu-se să fumeze o țigară. - Bețivanule, fumătorule, nebun de legat ce ești! Ai golit contul nostru ca să-l arunci pe ridicolul tău de joc! - Despre ce vorbești, încercă Noah să câștige timp, ca nu cumva să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
amuzau amândoi de încercările cărăbușului de a zbura și mai sus, așa legat cum era de picioarele de dinapoi. Nina îl arunca în aer, silindu-l să încerce să zboare sus, cât mai sus, și să atingă tavanul. După câteva sorbituri de bere, Dudu căpătase și mai mult curaj: - Ești ca și logodnica mea, te-am ținut în brațe când erai mică, Albă ca Zăpada! - O logodnică grăbită, cu un copilaș pe drum, spusese unul din tinerii muncitori de la construcții. - Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bere. — Mă inviți? Deschise ochii, clipind des din cauza luminii, și privi necunoscutul ce stătea pe un scaun pliant caraghios, apărându-se de soare cu o umbrelă multicoloră, și mai caraghioasă. Îi întinse cutia cu bere, căută alta și, după o sorbitură lungă, întrebă: Cine ești și ce faci aici? Semeni cu unul din personajele absurde ale lui Fellini. — Mă numesc Hans Scholt, lucrez pentru o agenție de știri germană și mi-ar plăcea să-ți pun câteva întrebări. Pilotul se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lămpi atârnate de grinda chioșcului, începu o cină improvizată, la care fu invitat și Felix și la care se ilustrară prin lăcomie moș Costache, Aglae și Simion. Otilia, ca de obicei, abia se atinse de mâncare. În schimb, bău cu sorbituri încete din vinul turnat de Pascalopol. O astfel de colațiune la ora mesei, într-o casă în care se gătise și în care gazda putea organiza o cină în regulă, miră pe Felix. Însă el începuse să se obișnuiască cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de argint, dacă doamna ar fi dorit ceașca mai plină, pîinea prăjită, untul olandez și marmelada englezească. De cum Începeau să se audă sunetele vesele ale micului dejun, marmelada Întinsă pe pîine, lingurița mestecînd zahărul, ceșcuța pusă pe farfurie după fiecare sorbitură, felia de pîine prăjită cronțănind Între dinți, de Îndată ce se auzeau toate aceste mici detalii sonore, o atmosferă blîndă se așternea În Încăpere, ca și cum cele dintîi zgomote ale dimineții ar fi trezit În sufletul tuturor nesfîrșite posibilități de duioșie. Lui Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poveștile adevărate Încep și se termină Într-un cimitir, dar nu soiul de cimitir la care te gîndești. ZÎmbi așa cum fac copiii atunci cînd li se promite o cimilitură sau un truc de magie. SÎnt numai urechi. Am Înghițit ultima sorbitură de cafea și am contemplat-o În tăcere preț de cîteva clipe. M-am gîndit cît de mult Îmi doream să mă refugiez În privirea aceea fugară care se temea că e transparentă, goală. M-am gîndit la singurătatea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și o duse În bucătărie, unde Începu s-o Îmbuibe cu coniac, pînă cînd sărmana abia se mai ținu pe picioare. CÎnd cuvintele servitoarei Începură să devină neinteligibile, librarul Își turnă un pahar pentru el și Îl goli dintr-o sorbitură. — Îmi pare rău. Nu știam unde să mă duc... Începui eu. — Fii liniștit. Ai făcut bine. Soldevila e cel mai bun traumatolog din toată Barcelona, zise, fără să se adreseze nimănui În mod deosebit. — Mulțumesc, am murmurat. Barceló suspină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
venea Într-o altă sacoșă. Don Manuel, Înghițindu-și amarul, a urmat regulamentul. Vreți o cafea, don Gustavo? — Te rog. M-am dus după termos și i-am pregătit o ceașcă cu opt cubulețe de zahăr. O bău dintr-o sorbitură. — E mai bine? Îmi revin. Cum spuneam, fapt este că don Manuel era de gardă În ziua cînd a fost adus trupul lui Julián Carax la serviciul de necropsii, În septembrie 1936. De bună seamă, don Manuel nu-și amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prin oraș. Începe să simtă că a căzut din nou în picioare. — Servește-te din lassi-ul meu special, zice Ma-ji, ciupindu-l de obraz și întinzându-i o cupă de metal. E foarte bun. Pran bea lassi-ul gros dintr-o sorbitură, sub zâmbetele lor aprobatoare. Ma-ji și Balraj au treabă, așa că îi sugerează să se odihnească, înainte de a începe să lucreze în decursul zilei. Cei doi se ridică, închid ușa și îl lasă singur. Curând, începe să se simtă foarte obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Nu... zic eu. Mă privește cu o compasiune scârboasă și apoi pleacă la Îndatoririle ei. E Înlocuită de un vagabond care stă jos și suge dintr-o cutie mov de bere ieftină. Mi-o dă și mie. Eu iau o sorbitură, așteptându-mă să mă crispez când lichidul gros și scârbos Îmi trece prin esofag, dar nu simt nimic. — Vin aici de-o grămadă de vreme, Îmi spune el, m-am lăsat de heroină, dar Înainte nu mă atingeam de marfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
apoi un pai și puse paharul în suportul special de pe scaunul lui Rhyme. - Servește-te, spuse ea în final, făcând apoi un semn către ibricul de cafea, pe care ea personal în golise. Otrava mea e asta. Rhyme luă o sorbitură lacomă. Lăsă apoi capul pe spate, concentrându-se pe senzația lăsată de trecerea licorii prin gură. Privi îndelung mâinile ei, care nu încetaseră niciun moment să se joace cu mingile roșii. Încă o înghițitură. - Îmi place. - Ce anume? - Ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
însă va pătrunde în cantități mari pe la începutul sec. al XIX-lea, nu va putea fi înlocuită cu nimic. Episodul 178 AȘTEPTÂND PRÂNZUL în timp ce oaspeții gustară din dulceață, făcând-o să lunece mai ușor pe prăfuitele gâtlejuri cu câte-o sorbitură discretă de limpede apă, de undeva din fundul ogrăzii se auzi o izbitură seacă, urmată de un muget sumbru. Se pregătea prânzul și-n fața acestei evidențe, gândindu-se că pentru desfătarea de mai târziu a palpitândelor lor stomacuri un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
respingeau. Carmina se întorcea acasă și se așeza pe scaun, în fața mesei, cu pumnii strânși, cu sufletul contorsionat. Simțea cum oboseala îi cerne în creier somnul. La masa de seară se lăsa o tăcere de moarte. Își auzeau unul altuia sorbiturile. Tatăl rămânea cu privirea în gol, cu lingura spânzurând în fața gurii. Pe urmă Carmina se retrăgea în camera ei. Apa și săpunul intensificau iritațiile de pe mâini. Mama venea să-i arate o pereche de ciorapi de mătase, o cămașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îl locuiește de la ora 6 și 37 de minute. Hei, mai ești acolo ? „Da”, răspunde Vocea. — Cum se vede lumea din locul în care te afli ? „totul se anunță altfel decît de obicei.” Ultima înghițitură de pîine cu șuncă. Ultima sorbitură de cafea. X este într-o formă perfectă. se simte curat, miroase bine. nu se teme de nimic. își ia geanta și iese. Urgența numărul unu : să nu întîrzie la birou. De șapte ani, de cînd a început să lucreze
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
p-o masă dă bilear, da omu s-a dat despot și mi-a băgat cu coraj pă gât gălușca care o să ț-o recit, chiar d-oi da stocurili dă bulcă cu unt care-mi blochează fălcile pă simple sorbituri dân uafeaca mea. Și, căscând, ș-a zgâit vizualii la clopoțelu care i-l arătam: — Nu te lua după moaca mea d-acu - cu panamaua dă la Pazvante chioru și costumu cârpăcit - că io am tot bătut drumuri care când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
curții tăpșea mămăliga c-o lopățică, iar altul stătea c-un linguroi uriaș lângă cazanul cu fiertură de oaie. Oamenii ceilalți, cu străchinile, așteptau flămânzi, și nimeni nu băga în samă venirea străinului. Dar după ce se împărțiră feliile mari și sorbitura, după ce toți începură a mânca în tăcere - își ridicară ochii și se priviră prin luminile rumene ale focului. Atunci zăriră pe cel nou venit și intrară în vorbă cu el. În sara aceea străinul a răspuns multora, dar a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zultate în concurs. S-au oferit cupe, diplome, tricouri. Voia bună și berea au fost împărțite tuturor. BORȘ ROMÂNESC Francezul nu știe ce e acela borș. Mă refer la francezul care nici nu cunoaște prea multe despre România. În Franța, sorbiturile, cum numim noi borșurile și supele, nu prea au căutare. Din când în când doar, se mai face câte o supă, ca la ei, nu ca la noi. Un fel de cir, care nu e deloc rău. De câte ori mergem la
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]