922 matches
-
ei, acoperind cu coroană lui enormă stradă, de-a lațul, ca și două case de peste drum, plus două mașini, pentru care șantierul a plătit despăgubiri: "despăgubiri" pentru mașinile lovite, nu pentru dispariția definitivă a ceea ce dădea splendoare unui colț altfel sordid din Capitală, si pentru pierderea umbrei binefăcătoare an verile toride. Iar nesăbuiții săpători răspundeau celor care-i mustrau: Las^ că crește altu-n loc!" (pomul era cel putin centenar, viguros și de o specie rară). Cineva a comentat că an Germania
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
care și cei de la putere și opoziția și-i disputa. Pe numele lor devenite celebre, la poalele Carpaților an anul de sfârșit de mileniu 1999, ei ar fi: Aldegătscurt, Sacmare, Tarenclont și Piticul, inenarabil, - "un fel de spectru pe cât de sordid pe atât de atrăgător." Cum ăncepe discuția?... Autorul povestește: ..." După ce se ănfruptaseră din cele mai fine bunătăți, gurmanti cum erau, vecinii noștri ajunseră unde ajunseserăm și noi alături, la deșert; și datorită, poziției noastre retrase, se crezură singuri (și liberi
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
personaje și excursuri diverse. Chiar dacă cititorul nu reține vreunul, e convins de sinceritatea brută a memorialistului, aparent alergic la ficționalizări: „Nu, în niciun caz nu sunt un personaj din ecranizarea propriei mele vieți. Ci sunt chiar eu, prins întro realitate sordidă, care nu poate fi ecranizată onest, fără mici înflorituri cinematografice”. O altă tipologie se conturează în roman, cu prelungiri firave din proza scurtă a lui Adrian Buz. Prozele din Ultimul capitol (2001) și Zidul moale (2005), chiar dacă neconvingătoare, schițau personaje
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
n-am avut niciodată puterea să fac, ceea ce în cazul meu n-a trecut în veci de stadiul de proiect abulic, tu care te-ai străduit să obții acel ceva la care ajunge negrul acela îndurerat prin bluesurile lui, în sordida cămăruță dintr-un oraș murdar și apocaliptic; cât de bine te înțeleg ca să doresc să te văd îngropat, odihnindu-te în acest pampas, căruia i-ai dus atât de mult dorul, și pentru a-ți visa pe lespedea ta un
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
Îi sfătuiesc pe guvernanții de azi să citească « Măsură pentru măsură», o excelentă meditație actuală despre putere și responsabilitate. În piesă, ducele își dă seama că și-a privit supușii de la înălțimea tronului și că n-a cunoscut niciodată viață sordidă a străzii, a închisorilor, a bordelurilor. Ca să devină un bun guvernant, decide s-o privească îndeaproape”. Cât privește trendul cultural modern de a situa pe același plan un video și un spectacol shakespearian, deplânsă de Alain Finkielkraut, Brook afirmă: „Sunt
„Guvernanți, citiți-l pe Shakespeare!“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2552_a_3877]
-
Stoian a precizat că nu se retreage doar din Antenă 1, ci din întreaga lume tabloida. Nu regret cei patru ani de la Antenă, am plecat de la OTV după ratinguri istorice, cu Capatos am scris istorie din nou, chiar dacă subiectele erau sordide. Acum plec definitiv nu numai din Antenă, ci și din lumea tabloida, care se învârte că un câine în jurul cozii. Lumea tabloida așa cum e ea acum e la amurg și va apune curând", a mai scris Mircea N.Stoian pe
De ce a plecat Mircea N. Stoian de la "Un show păcătos" () [Corola-journal/Journalistic/22258_a_23583]
-
copii culcați: cel mai mic părea să aibă patru ani, iar lunganul blond din grup să fi avut paisprezece. Știam câte ceva despre Rio, încercasem să vizitez celebrele "favele", dar agențiile de turism și poliția nu înlesneau pătrunderea în acel cartier sordid aproape fără străzi, adăpost de droguri, arme și promiscuitate. Mulți părinți își abandonau copiii pe străzile metropolei și între altele în aria bogătașilor, a hotelurilor și imobilelor de lux. Însă erau primii abandonați pe care îi vedeam, poate șí pentru că
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
mai bine zis, epică, în care intră - prin datele sale obiective, cu alte cuvinte, - ci prin natura viziunii și prin tonul său poetic, de o enormă puritate, și prin mișcarea lentă a lumii ei interioare, asemenea levitației din vis. Lumea sordidă și abrutizată, lumea aceea colcăitoare a mahalalelor unui imperiu secătuit și muribund, în care piatra, carnea și sufletele putrezesc deopotrivă, agonizează grotesc și exhală fără întrerupere miasmele agoniei și ale morții, se întrepătrunde cu lumea lăuntrică a unei conștiințe fragilizate
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
Teatrul de Cameră din Budapesta, a cîștigat premiul ex aequo pentru Hoții - Schiller actualizat de către Alföldi Róbert. Cu tot balastul expozitiv, reprezentația incită prin felul în care exaltarea ideatică proprie curentului "Furtună și avînt" a fost convertită hard la cotidianul sordidului fizic, psihic și metafizic prin creațiile actorilor Horváth Lili, Stohl András, Laszlo Zsolt. Pe cît de diferite, pe atît de înrudite au fost trei spectacole cu o încărcătură "metateatrală". Ștefan Iordache, secondat la Naționalul bucureștean de Gelu Colceag, s-a
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
au primit drept premiu o călătorie și un angajament în Italia, unde speră într-o iluzorie prosperitate. Cum afirmă însă chiar autorul, cineastul Armando Manni, diferențele dintre Est și Vest s-au pulverizat și coșmarului pustiitor al războiului îi corespunde sordidul inacceptabil. Intitulată Jugofil (1997), pelicula austriacă a lui Goran Rebic reverberează în Viena tensiunile interetnice dintr-o țară care nu mai există: o cădere în gol la propriu și la figurat. Într-o amuzantă cheie, tema emigranților se concretizează și
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
Ariosto, canto quarantesimoterzo. Ariosto, în finalurile cînturilor (Quel che seguì dirò nell'altro Canto), e tot atît de agasant ca și mine în Didactică cu veșnicile trimiteri la capitolele anterioare sau viitoare, i-am spus lui Ț.". Spre a înfățișa sordidul atmosferei de care e, la un moment dat, covîrșit Muzeul Zambaccian, Radu Petrescu recurge nu doar la o descripție rece, ci și la o comparație literară ce o pecetluiește: "Atmosferă insuportabilă de birou de miliție, copita brutală și murdară pusă
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
în acest gen, integrîndu-le într-o structură care amintește de o compoziție muzicală. Poezii-paranteze, care reiau câte o temă jurnalistică tratînd-o în cheie proprie și accentuînd latura formală a versificației, creează în ansamblul volumului o variație utilă, evitînd excesul de sordid jurnalistic. în tema jurnalistică se poate recunoaște fascinația suprarealiștilor pentru obiectul efemer și cam vulgar, dar și rezultatul unei experiențe directe și larg împărtășite: ultimul deceniu fiind, la noi, unul de renaștere rapidă și de dezvoltare devorantă a gazetăriei. De
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
chiar expoziția fotografică. Pe Eugen Demeterca - premiul întîi la fotografie - l-am reîntîlnit și pe genericul documentarului Groapa în care Mihai Bauman de la UNATC investighează condițiile de trai mizer din "vestul sălbatic" al capitalei bucureștene și anume lacul Văcărești. Poezia sordidului și a absurdidății l-a preocupat și pe Mihai Sofronea, tot de la UNATC, autorul Gardului ce-i separă pe rromi de români, povestea unei "prietenii" (cum hazliu anunță sloganul publicitar al afișului!) dintr-un cartier oarecare. Din medii marginale sînt
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
M-a înfiorat!... Deși conflictul etern dintre bine și rău este atât de ieftin, estetic vorbind... (Morala, ca inamică). De câte ori pătrund în culisele unui teatru de la noi, nu pot să nu mă gândesc la un bordel. Totul e atât de sordid, de murdar, de provizoriu, infect... Este ceva din perdiția unei case de toleranță în atmosfera aceea histrionică. Până și mirosul fetid, amestecat, de urină și de colonie sau pudră de machiaj, cu miasme grele de closete înfundate, de mucuri stinse
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
statistic). Nici vorbă așadar despre o poziție tranșantă pentru rezolvarea cazurilor din presă, atâta vreme cât, dimpotrivă, acestea sunt cele care servesc cititorul - la deversarea conflictelor psihice într-un decor abundând (întru totul favorabil angoasei declanșate de aceste conflicte) în simboluri ale sordidului. Sordidul, ca drog, va fi oficializat, câtuși de puțin drenat din sângele consumatorului. Nirvana pe dos 13. Vidul interior: când în centru stă nu individul, ci constanta lui suprimare, mergând adeseori până la cea fizică (prin înfometare și abandon). Criminalitatea naivă
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
Nici vorbă așadar despre o poziție tranșantă pentru rezolvarea cazurilor din presă, atâta vreme cât, dimpotrivă, acestea sunt cele care servesc cititorul - la deversarea conflictelor psihice într-un decor abundând (întru totul favorabil angoasei declanșate de aceste conflicte) în simboluri ale sordidului. Sordidul, ca drog, va fi oficializat, câtuși de puțin drenat din sângele consumatorului. Nirvana pe dos 13. Vidul interior: când în centru stă nu individul, ci constanta lui suprimare, mergând adeseori până la cea fizică (prin înfometare și abandon). Criminalitatea naivă, inabilă
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
așa ceva tocmai aici, unde civilizația este necunoscută. Absentă. Caut niște brînză și îmi tîrîi ochii din dugheană în dugheană pînă la sibienii mei. O tocilărie și lamentațiile meșterului că meseria lui este pe cale de dispariție. Cui îi pasă? Într-un sordid magazinaș văd pe un raft o sticlă cu următoarea etichetă: "Băutură alcoolică cu gust de vodcă". 10.000 de lei jumătate de litru! Doamne, ce poate fi înăuntru? Și otrava este o țîrucă mai scumpă, darămite vodca... Cui îi pasă
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
mai vechi sau mai recente, dar se naște deopotrivă din vacuitatea zilelor și din deriva psihologică a personajelor. Este vorba așadar despre o povestire care acumulează detalii minuțios descrise din viața reală, în genere din zona cenușiului, dar și a sordidului cotidian, pentru a face posibilă, la momentul oportun, erupța accidentului supranatural. Astfel, deși începem să bănuim evoluția spre neobișnuit a povestirii încă de la primele capitole, de-abia capitolul al treisprezecelea al romanului (din totalul de douăzecișicinci) introduce decisiv în acțiune
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
acorde romanului său, Gabriel Chifu se arată a fi un maestru descriptiv al stărilor negative, de inconfort fizic și mental, de incomunicare și ruină lăuntrică. Lui îi reușesc cel mai bine paginile din acest registru, precum și descrierile în care colcăie sordidul și mizeria umană. Calea de salvare din marasm și impas pe care o propune Cartograful puterii, aidoma celei oferite de Malraux, este calea religioasă, soluția credinței. La sfârșitul romanului, Matei Pavel se regăsește pe sine, senin și extatic, în fața mănăstirii
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
noștri. Ne ducem viața în peșteri, în case de țară, în hoteluri oarecare și chiar în orașe - sugerate uneori, nicicînd descrise. Călătorim pe jos, cu trenul, cu autobuzul (care e, frecvent, în pană), cu o barcă sau cu trenul (înțesat, sordid). Dăm tîrcoale pînă aproape de bîrlogul ursului și vedem - sau ni se pare că vedem - animale - fabulos-gigantice. Mergem pe poteci întunecoase și pustii. Auzim apeluri disperate (la iubire), în singurătatea nopții. Sînt cuvinte spuse prea devreme, prea tîrziu, replici ratate și
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
al aneantizării, eul liric capătă conotațiile corespondente. Spre deosebire, bunăoară, de "demiurgicul" Arghezi, Bacovia se identifică cu individul frustrat, șters, anonim, suferind. E "naufragiatul" din arhaicele locuințe lacustre, elevul palid și terorizat dintr-un "liceu-cimitir", frecventatorul de cavouri, mușteriul cîrciumilor sordide, supraviețuind mai mult decît viețuind, combustibilul său fiind de "tăceri și singurătate". În consonanță cu acest ritual al reducției existențiale, nu șovăie a-și minimaliza, în unele împrejurări, și arta, declarînd, în 1927, într-un interviu acordat lui I.Valerian
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
a buricului nostru tot mai zdrențuit. P.S. Aflu în ultimul moment că dl. Băsescu iar a făcut-o de... oaie: luând-o berbecește, el renunță la castrarea câinilor (procedeu negociat până și cu B.B.!) și trece direct la eutanasiere. Partea sordidă abia urmează: banii astfel economisiți vor fi alocați ajutoarelor sociale! "Mondo cane", ziceți?! Să fim serioși! Frumoasă țară de lătrători, în care am ajuns să luăm de la câini ca să le dăm oamenilor!
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
că în perioada interbelică Bucureștiul era Paris iar Iașul, Viena. În cuvintele lui Boym, e dorul după ceva care nu a existat niciodată. Interesant este dacă o asemenea stare are o funcție strict psihologică (ne ajută să facem față prezentului sordid, oferă soluția unui escapism facil dar eficient uneori, ne conectează la propriul trecut, cel personal) sau dacă operează și la nivelul mentalității de grup. O bună parte din carte e dedicată unor mari orașe - Moscova, Sankt Petersburg și Berlin - și
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
amară-amărâtă și dramatică mi-a fost adolescența. Pe la 11 ani, mă urâțisem. Ne mutaserăm (de la Brașov) la București, oraș lipsit de reliefuri și de feerie (cu excepția fântânii arteziene, cu lumini colorate, din Cișmigiu). Tata era șomer. Locuiam în pensiuni din ce în ce mai sordide, dormind toți trei în- tr-un pat. Școala nu-mi plăcea. Fascismul era în plin elan, inclusiv legile antirasiale. A izbucnit războiul. La 16 ani m-am încadrat în organizația ilegală a Tineretului Comunist, visând să mântui lumea de toate antagonismele
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
și dintr-o sensibilitate exacerbată a naturii proprii poetului, agravată de consumul de droguri și alcool, de singurătate și înstrăinare, eșecuri și deziluzii, se naște o poezie extrem de stranie, plină de obsesii apocaliptice, populată de umbre difuze, figuri demonice, simboluri sordide (paianjeni, șobolani, corbi), tensionată de insistarea într-o atitudine beligerantă fără un obiect clar, de refuzul capitulării, al resemnării. Toate arborate sub egida expresionismului: "Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Paianjeni îmi caută inima./ Este o lumină ce se stinge
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]