2,499 matches
-
înțelegem, iarna își poartă indispoziția peste tot ca o madonă care și-a preschimbat soțul într-un preș alb, durerea lui Dumnezeu se-ntoarce agonic în negura prevestirilor rele, cad zeii, urlînd lângă mine, orașul doarme cu gâtul în jos spânzurat în ceață, totul e foarte alb, numai fericirea are o culoare indefinită, oftează vântul prin glasul ei, hieroglifa fericirii șade pictată în inimă ca o efigie din care fug încet umbrele... marți, 27 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: peisaj / Ion Ionescu
PEISAJ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1422350703.html [Corola-blog/BlogPost/359083_a_360412]
-
cloamba* goronului. Șindrila îi putrezita, spartă ge piatră gin vară Lasă ploaia și să scurgă pe pareți gin afară. Ieslea-i goală, numa” lanțu” ruginit-o, așteptând Altă marhă* să ia locul și s-o audă iar mugind. În cui spânzura scorbaciu”* iar pa poliță-un șustăr* S-o țasală vece, ruptă, cu mânerul gin frăgar*. Lâng-obloaca* crepațâtă îi o furca c-un colț rupt, Frunz-uscată ge-astă toamnă, numa bună ge-așcernut Îi culcuș cald, la o ciuta, ce-o fătat ge-o
ÎN GRAI- de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/cornelia_neaga_1494489728.html [Corola-blog/BlogPost/374059_a_375388]
-
scoase din cuptor, miros de busuioc verde, sinceritatea și una din cele mai reprezentative fiind... ospitalitatea, marcă care deosebește poporul nostru de celelalte „piese" ale mozaicului numit „LUME". Pline de clorofilă sunt dealurile înalte, frumoase pădurile și dumbrăvile tale, viile spânzurate pe coastele dealurilor bătrâne, limpede și senin e cerul nemărginit. Puternicii munți se înalță trufași în tăcerea de piatră adâncă, râurile ce-și îngână melodios dulcea existență, ele ca brâie pestrițe ocolesc câmpurile nesfârșite. Nopțile deosebit de speciale prin abundența farmecelor
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_tatiana_stefan.html [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
și... aud clopotul la biserică bătând. Bătea a mort. - Pentru cine bate clopotul? l-am întrebat pe Ioiuș Popescu, care tocmai trecea pe la poartă cu steagul în spate. - Păi, n-ați auzit? - Nu. - Pentru Emil, învățătorul. L-au găsit aseară spânzurat în garaj. Păcat de el că era tânăr; nu- mai treizeci și trei de ani. A lăsat fetița aia mică... Avea de toate... Ce-i lipsea? - Băă, Ioiuș, mă terminași. L-am avut elev. Ce băiat bun! Păcat de fetița aia! Păcat
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1417632503.html [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
și-a vândut Învățătorul, faptă pentru care a primit de la preoții Templului 30 de arginți. Dar tot atât de adevărat este că, mustrat de conștiință, el s-a dus și le-a aruncat preoților banii în față, iar după aceea s-a spânzurat... Sigur că-i un gest reprobabil să trădezi pe cineva și că trădarea va fi privită întotdeauna ca o mare ticăloșie, îndeosebi atunci când trădătorul, urmărind avantaje personale, se dă de partea dușmanului, fără să se sinchisească de frații săi. Dar
NEDREPTĂŢIREA LUI IUDA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_nedreptatirea_lui_iu_george_petrovai_1359016758.html [Corola-blog/BlogPost/345218_a_346547]
-
opune, fă bine să mă lași S-o vând ca un rebut la niscaiva apași. Că-mi vine să pun mâna pe furcă pe custură Și-un dor nebun să-i dau o palmă peste gură! Păianjeni de-ntuneric se spânzură de grinzi Luminile celeste se strâmbă în oglinzi Sătul de teoreme, sătul de artificii Nu-ți e rușine lume, că te-ai umplut de vicii? De când nu mai ai minte, de când ai capul gol Că-mi vine să dau tumba
NU-ŢI E RUŞINE, LUME? de ION UNTARU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Nu_ti_e_rusine_lume_ion_untaru_1327143650.html [Corola-blog/BlogPost/366581_a_367910]
-
atentă, maică în viață...” “Oamenii înțeleg și singuri, Agnetă, toate astea!” “Știu, îmi zâmbește ea, dar mie îmi lipsește învățătura părinților...” “Noi trebuie să învățăm de la viață!” Și iar am tăcut să ascultăm murmurul pădurii, noaptea se lăsase deabinelea, luna, spânzurată în vârful unui stejar, ne urmărea ca o hoață, lună nouă, cât roata carului, stelele sclipeau și ele ca niște licurici, mrejele întunericului puseseră stăpânire pe noi și ne învăluiseră într-un lințoliu de argint... “De-ai ști tu câtă
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1441530237.html [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
Nazaret în ziua de vineri paisprezece al lunii Nisan. Bărbatul își lăsă toate ale sale și plecă imediat într-acolo. Aflat într-o suburbie a marii cetăți, pierdu timp prețios până ajunse la baza dealului căpățânii când învățătorul era încă spânzurat pe lemnul crucii. Când totul se sfârși omul încercă să se apropie de cele câteva femei și cei câțiva bărbați care mai rămăseseră acolo. Se apropie de micul grup și vorbi cu unul dintre legionarii aflați acolo pentru a putea
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1425114259.html [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile din apropiere. Capul lui Praporică stătea ca un trofeu al ignoranței și-al absurdului înfipt în grilajul gardului cu ochii spânzurați pe cerul cenușiu. Se făcuse liniște, parcă tot orașul intrase în pământ...Ce căuta el aici? Să fie Leu al dracului că el îl pusese la cale să vină în București! El , țăranul care-și muncea pământul liniștit, alături de nevastă
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1433226091.html [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
înalți de peste 3000 m), tocmai a fost concesionată pentru vreo cinci sau șase veșnicii. De o singură entitate eonică, normal. Ghiciți de către cine ? ..................................... Peste exact un sfert de veșnicie (nici mai mult și nici mai puțin), maleficul Lucifer s-a spânzurat în baia proprie placată în aur, diamante, safire, rubine și milioane de suflete umane cumpărate la jumătate de preț. Nu-și mai vedea rostul pe plan existențial material și nici eonic-astral. Referință Bibliografică: ÎNGERI ȘI OAMENI ÎN CĂUTAREA FERICIRII COSMICE
ÎNGERI ȘI OAMENI ÎN CĂUTAREA FERICIRII COSMICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1433601973.html [Corola-blog/BlogPost/372457_a_373786]
-
ci chiar între conducător și condus. La răsărit de Carpați șleahta de 588 se opune categoric descentralizării deoarece altfel „ar muri de foame” Și totuși Estul și Sudul țării este plin de „Republici baronale autonome” în care șefii taie și spânzură ignorând în totalitate legile făcute de cei 588. În aceste condiții să mai respectăm caloriile stindardului? Să mai murim pentru „injusta” patrie și steagul ei? Oare Statul și simbolurile naționale nu sunt respectate deoarece elevii nu cântă „la începutul fiecărei
IMNUL ŞI CULORILE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1402479816.html [Corola-blog/BlogPost/371007_a_372336]
-
în momentul zămislirii de catren era chiar însoțitor de Corb[u], Eugen Ionescu (Slatina-Dacia/ România, 26 norembrie 1909 - 1994, moartie, 26, Paris), părintele teatrului absurdului, fiind „total absent“: își lăsase deasupra „Cântăreața cheală“ (ce, „la câteva minute după“, s-a spânzurat, din gelozie, de-o bară metalică a Turnului Eiffel) spre a-și înțărcui rinocerii sub turla-nsondorat-pariziană ca să se-apuce apoi, „nevăzut de nimeni“, a butona detectorul de fier de Dacia-Banat (întru eterna lămurire fieroasă de la supra-sol). Distinsul Receptor de Subtilă
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1397642666.html [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
de aramă / Și n-ai dat de-o epigramă, / Să nu te aud jelind / Că sunt numai fiare-n Pind !» (p. 65); Lovit dibaci de-o dura lex, / Când s-a trezit era un ex. » (p. 45); Terifiantul adevăr / Stă spânzurat de-un fir de păr !» (p. 59); etc.; (8) catrenele în care satirizează prostia / imbecilizarea sectanților ucigători de prunci spre „a li se șterge“ păcatele / crima : Pe un promontoriu sfânt / Lepădat fu un cuvânt, / Că la omul nătăfleț / Pruncuciderea-i
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1397642666.html [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
auzi? Și pentru că biata fată nu răspundea cu vorba sau cu trupul, a mai lovit-o de câteva ori pe unde a nimerit și, într-un târziu, a scos cureaua lată de la pantalonii ei și a amenințat-o că o spânzură. Degeaba. Iuliana stătea inertă, cu gura încleștată și cu ochii închiși. Reușise să-și potolească și plânsul și doar respirația grea, întreruptă de scâncete reținute, i se mai auzea. După ce a obosit ori nu a mai fost în stare să
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434062026.html [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
aspecte: La recensământul din anul 1947 la Bacău, populația românească era de numai 12 000 de locuitori, iar cea evreiască număra 18 000. La Botoșani populația românească număra 6 000 de locuitori, iar cea evreiască 28 000. Evreii tăiau și spânzurau peste tot. Ei conduceau poliție, economie și antrenau țara la anarhie, incitând prostimea credulă împotriva trecutului nostru național și creștin. Marea prigoană națională împotriva Ortodoxiei a început cu marea arestare a celor 14 000 de tineri creștini naționaliști, la 15
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1489101119.html [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
în mări de amar, Eu nu cred că cineva trebuie să mă scape, Nu sunt Isusul ce se mișcă pe ape. Ultima verba. Zeul din mine se sfâșie, Privesc la rotitoarele astre, Trec ca soldații cuvintele, râzând și plângând, Se spânzură de zările- albastre. Ce frumoase sunt toamnele pe la noi, Umbre de nori îngână cocorii în zbor, Coroana Carpaților e făcută din carne și os, Din moși și strămoși ce-au murit maiestos. Sunt călător peste vecia de mâine, Migrez într-
PE ULTIMUL DRUM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1473405179.html [Corola-blog/BlogPost/375951_a_377280]
-
transformarea radicală din ființa și cugetul sclavilor puterii, încât în pofida câtorva excepții reținute de timpurile trecute și prezente, se poate spune că, așa cum cu povățuitor umor glăsuiesc basmele noastre, este o regulă ca țiganul ajuns împărat, prima dată să-l spânzure pe taică-său... Modul cum a procedat Alexandru Macedon cu Calistene, istoriograful său oficial și nepotul lui Aristotel (fostul lui dascăl), este mai mult decât grăitor pentru tema în dezbatere. Torturat de ipostaza unui posibil prim cosmocrator după zdrobitoarele victorii
DRUMUL BUN ÎN VIAŢĂ NU ESTE APANAJUL EXCLUSIV AL NENOROCOŞILOR! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_drumul_bun_george_petrovai_1361220244.html [Corola-blog/BlogPost/351800_a_353129]
-
până când bărbia lui a ajuns la jnurul de asigurare. Plângea tot mai tare, eu îl legănam tot mai tare. Bunica Fica auzind plânsetul copilului a venit la mine în grădină să vadă ce facem. Spre surprinderea ei copilul era aproape spânzurat de jnurul asigurator. A strigat la mine m-a certat și pe bună dreptate am meritat. Toate astea nu le voi uita niciodată, pentru că casa părintească nu se uită, nu se vinde, nu se dă cu împrumut... ea se ține
CASA PĂRINTEASCĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 by http://confluente.ro/ionel_cadar_1454774975.html [Corola-blog/BlogPost/354011_a_355340]
-
rostit de-ntuneric - copite nechează în vântul de nord, eu las al zilei gând cadaveric pe buza ei verde lovită de cord.” Simt tristețea ta cum minte întruna și-n colții pădurii se-ascunde vibrând iubirea-i departe și-și spânzură luna de cerul mai negru, pe stele zăcând Referință Bibliografică: Simt supărarea ta / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul VI, 07 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SIMT SUPĂRAREA TA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1460051904.html [Corola-blog/BlogPost/381354_a_382683]
-
Pentru învățământ, dacă aveai filiera pentru dat șpagă, erau tocmai bune! Nu interesa pe nimeni, dacă diplomele sunt recunoscute sau nu. Ajunsese astfel și profesor de “Limba română“ iar cu pilele lui ajungea să fie el cel care tăia și spânzura la Comisiile de Bacalaureat din întreg județul, Așa că banii dați pe diplomă avea să-i recupereze imediat. Chiverniseală a candidat în anul următor chiar ca deputat, la alegeri. Fără succes, bineânțeles! Dar și să fii candidat este ceva, că nu
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1435702224.html [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
Lenuța s-o țină din scurt, să fie fată mare când se mărită. Cine s-ar fi pus în cămașa Lenuței, nu-i prea mergea bine; săraca de ea o băgase pe mânecă: țipa că își face de cap, se spânzură, se otrăvește... că au făcut-o de râs ai lui Străgălie..., niște sărăntoci care nici pălărie n-aveau pe cap. Tata se făcuse galben ca turta de ceară, pe când Străgălie, hodorogu' dracu, jubila. - Ia zi Enescule, cum speli rușinea, că
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1491297019.html [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
lui că îi dă tot ce are pretenție ginerele Străgălie, numai să nu-i lase fata. După tot balamucul ce a ținut cam două ore, numai că apare lelea Măria jucând și chiuind. Sticla de țuică, de data aceasta, avea spânzurată de gât o floare de mușcată roșie, iar coțofana satului striga: „Noroc ginerele are!... Mireasa e fată mare! ”. Unii msesenii au dat vina, vezi Doamne, pe lelea Măria care, din nebăgare de seamă, (săraca de ea... nu prea vedea bine
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1491297019.html [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
Și eu rămân, departe, mai calic ... ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 - 3 din 24 octombrie 1938 DUPĂ AMIAZĂ Cine oare a murit În orașul’ncremenit, În orașul necăjit? Bate clopotul a gol Cine e de-acum sobol? Cine spânzură de cer Cu suflarea ca de zer? Bate clopotul și bate; Mare doliu în cetate - Au murit o mie poate De tot bate și mai bate. De tot bate și mai bate. (Din volumul în manuscris „Iarmaroc”) -------------------------------------------------- Publicată în „DRUM
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/ion_pena_1487583813.html [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
interzis de a vorbi cu trecători; de a face comerț cu ei. Cine va contraveni va fi împușcat. Cei care vor încerca să evadeze vor fi împușcați sau spânzurați. Ne arată spânzurătoarea de deasupra gardului, pe care, zicea el, fusese spânzurat în ajun un evreu ucrainean fugar. - Nu se face nici o deosebire în ce privește gradul de cultură. Toți vor munci. Evreul este evreu! Ați înțeles? Ne întoarse spatele și părăsi țarcul. După plecarea sa, Anișoara îmi atrase atenția asupra câtorva capete care
DE ZIUA HOLOCAUSTULUI, 9 OCTOMBRIE 2009 de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/De_ziua_holocaustului_9_octombrie_2009.html [Corola-blog/BlogPost/344942_a_346271]
-
el. Copiii mei s-au transformat în aceste păsări! - gândii eu, acest om trebuie să fie vreun nebun al satului rătăcit pe aici. Și mi s-a făcut o frică de moarte; acest om poate să mă omoare, să mă spânzure, să facă ce vrea cu mine... -Nu te speria că nu-ți fac nimic rău! Tu ai o minte crudă, vei ține minte ce-ți spun; peste timp trebuie să povestești ș tu copiilor și nepoților tăi despre mine. Ia
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426930140.html [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]