353 matches
-
strada, intră În cafenea și se așează la masa din colț, dar astăzi piața nu-l amuză deloc. Vede numai pietrele crăpate din pavaj și cerșetorii. CÎndva numită Place d’Armes, era scena biciuirilor În public și al cîte vreunei spînzurări ocazionale. Azi i se pare că chiar poate Întrezări silueta vechiului eșafod. De fapt, e o schelă Înălțată pe fațada catedralei, dar tot i se pare că turiștii strînși ciucur ar fi mulțimea care asistă la o execuție. Burdihanele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să mănânce. L-am întrebat dacă știa vreun drum spre Spina în afara drumului principal. Mi-a răspuns: - Așa cum știu găurile din acoperișul casei mele. Am făcut contrabandă cu sare. Asta înainte ca în Ravenna să se fi dat legea cu spânzurarea contrabandiștilor. Mai bine să mori de foame decât în ștreang. Instinctiv, am simțit că puteam să am încredere în el, drept care i-am făcut propunerea: dacă ne-ar fi călăuză până la Spina, își va recăpăta libertatea și se va alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cunosc Weimarul numai În versiunea cluburilor de noapte. Dar Europa postbelică a anilor douăzeci avusese o marcă de duritate. Veteranii de război erau duri, liderii politici erau duri. Cel mai dur dintre toți a fost desigur, Lenin, care a ordonat spânzurări și Împușcări. Hitler a intrat În competiție când a preluat puterea, În anii treizeci. Pe dată a pus să fie Împușcat căpitanul Roehm și alți colegi naziști. A fost o vreme când Rakhmiel și cu mine discutam destul de des asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ultima clipă. Mengel vorbea de Rudolf Franz Hoess, comandantul lagărului de exterminare de la Auschwitz. Prin tandra lui grijă, au fost gazați literalmente milioane de evrei. Mengel știa câte ceva despre Hoess. Înainte de a emigra în Israel în 1947, Mengel ajutase la spânzurarea lui Hoess. Și n-a făcut-o depunând o simplă mărturie. A făcut-o cu propriile lui mâini. Când a fost spânzurat Hoess, mi-a povestit el, cureaua în jurul gleznelor... eu i-am legat-o, și-am strâns-o cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
război. — Cum adică? l-am întrebat. — Ajunsesem să nu mai pot simți nimic, a spus Mengel. Indiferent ce treabă aveam de făcut, nu era decât o treabă ca oricare alta, nici mai bună nici mai rea. După ce am isprăvit cu spânzurarea lui Hoess, a continuat Mengel, mi-am împachetat hainele să plec acasă. Geamantanul meu avea închizătoarea ruptă, așa că l-am legat cu o curea lungă de piele. De două ori într-o singură oră făceam exact aceeași treabă - o dată cu Hoess
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ești încă în viață și trăiești în țara pe care ai trădat-o, simt că-mi vine să vomit. Vei fi fericit să afli că filiala noastră a hotărât în unanimitate seara trecută să ceară fie să fii executat prin spânzurare, fie să fii deportat înapoi în Germania, țara pe care o iubești atât de mult. Acum că știu unde te afli, îți voi face o vizită foarte curând. Va fi plăcut să ne amintim de vremurile de altădată. Când o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nu se ocupase. Am deschis la articolul cu pricina. Și am privit o vreme fotografia tristă a lui Werner Noth spânzurat de craca unui măr, fără să bănuiesc cine era cel spânzurat. M-am uitat la fețele celor prezenți la spânzurare. Erau majoritatea femei, niște zdrențăroase anonime informe. Și am început în mintea mea un joc, numărând în câte feluri mințise coperta revistei. Mai întâi, nu femeile îl spânzurau. Trei bărbați uscățivi se ocupau de treaba asta. În al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
zdrențele de pe ele erau resturi patetice ale unor cămăși de noapte din colecția Schiaparelli. Femeile din poză în schimb erau la fel de frumoase ca niște pălămide înfășurate în pânză de saltea. Și apoi, tocmai când să mă apuc să citesc povestea spânzurării, am început, cu ezitări și îndoieli, să recunosc clădirea dărâmată din fundal. În spatele călăului, semănând cu o gură știrbă, se afla tot ce mai rămăsese din casa lui Werner Noth, din casa unde Helga mea fusese educată ca o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
îmi luasem rămas-bun de la o nihilistă în vârstă de zece ani pe nume Resi. Am citit textul. Textul era scris de un individ numit Ian Westlake și era foarte bine făcut. Westlake, un englez, prizonier de război eliberat, văzuse scena spânzurării la scurt timp după ce îl eliberaseră rușii. Fotografiile îi aparțineau. Noth, susținea el, fusese spânzurat de propriul său măr de către niște muncitoare prizoniere, majoritatea poloneze și rusoaice, încartiruite în apropiere. Nu Westlake l-a numit pe socrul meu „călăul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Mai era și o carte. Meditațiile lui Marcus Aurelius, traduse în germană. De ce o revistă atât de proastă cumpărase un reportaj atât de bun nu se explica. Ceea ce știa revista cu certitudine că le va plăcea cititorilor ei era descrierea spânzurării. Socrul meu a fost urcat pe un taburet pentru picioare înalt de numai zece centimetri. I s-a pus o frânghie în jurul gâtului și frânghia a fost legată strâns de craca unui măr înmugurit. Apoi cu un șut cineva i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
zburat taburetul de sub picioare. În felul acesta Noth a putut să danseze și să țopăie pe pământ în timp ce se strangula. E bine? A fost readus la viață de opt ori și spânzurat de nouă ori. De-abia după a opta spânzurare i-au dispărut ultimele rămășițe de curaj și demnitate. De-abia după a opta spânzurare s-a purtat într-adevăr ca un copil sub tortură. „Pentru spectacolul acela, spunea Westlake, bietul om a fost recompensat cu ceea ce își dorea cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe pământ în timp ce se strangula. E bine? A fost readus la viață de opt ori și spânzurat de nouă ori. De-abia după a opta spânzurare i-au dispărut ultimele rămășițe de curaj și demnitate. De-abia după a opta spânzurare s-a purtat într-adevăr ca un copil sub tortură. „Pentru spectacolul acela, spunea Westlake, bietul om a fost recompensat cu ceea ce își dorea cel mai mult pe lumea asta. A fost recompensat cu moarte. A murit cu o erecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ca unul dintre cei mai consecvenți luptători dinastici, mergând până la jertfă de sine, când era vorba de apărarea tronului și a tinerei noastre Dinastii. În fine, un dosar întreg din 1907, de la Ministerul de Interne, conținea actele cercetării întreprinse în jurul spânzurării preotului Lavrentie Goncea. Fusese găsit atârnat de limba clopotului mare (1.234 kilograme) din clopotnița bisericii „Sfinții Constantin și Elena“ din oraș, unde peste mai bine de opt decenii avea să slujească popa Ioachim, prosper întreprinzător, care ținea (printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a pierdut la jocurile de noroc aruncă cu o mână de bălegar spre frescă Fecioarei aflată pe peretele exterior al bisericii Madonna de Santa Maria de' Ricci. În cele din urmă este ușor descoperit, arestat și condamnat la moarte prin spânzurare. În jurul acestui subiect se fac apoi comentarii, interpretări și chiar judecați de valoare cu privire la contextul, opiniile și starea de spirit existența în perioada pusă în discuție de autorii cărții. În subtext sunt surprinse mentalitățile, concepția și confruntările ce vizau impunerea
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
adună bălegar. Figură 3. Rinaldeschi aruncă bălegar spre Fecioara. Figură 4. Arestarea lui Rinaldeschi. Figură 5. Rinaldeschi este dus la Florența. Figură 6. Rinaldeschi luat din celula. Figură 7. Cercetarea de către cei Opt. Figură 8. Spovedania lui Rinaldeschi. Figură 9. Spânzurarea lui Rinaldeschi. Figură 10. Filippo Dolciati, Istoria lui Antonio Rinaldeschi. Florența, Museo Stibbert. Imagine de ansamblu. Figură 11. Sentința celor Opt pentru Siguranța împotriva lui Antonio Rinaldeschi. Archivio di Stato di Firenze, Otto di guardia e balia, 120, dos. 128r-v
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
fost interogat de către Cei Opt pe data de 21 iulie, probabil seară. În fața magistraților, arestatul a mărturisit și, după spusele unei surse, a cerut să fie executat pentru a nu fi linșat de oameni. A fost condamnat la moarte prin spânzurare de una dintre ferestrele de la Bargello, si nu la locul obișnuit de execuție aflat în afara orașului, pentru că mulțimea ar fi perturbat procesiunea. Bunurile lui Rinaldeschi au fost confiscate de către Cei Opt. Infractorul s-a spovedit unui preot și a primit
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Giovanni Landi pentru o asociație, sau opera, formată din rector și membri proeminenți ai parohiei S. Maria degli Alberighi, pentru a promova devoțiunea pentru frescă deteriorată 18. Cartea opera a fost începută pe 26 iulie 1501, doar patru zile după spânzurarea lui Rinaldeschi, și oferă o mărturie remarcabilă a vitezei cu care enoriașii au luat atitudine în privința episodului. Registrul, acum deținut de Bibliotecă Bancroft a Universității din California, conține înregistrări care continuă până în 1542, desi cu unele goluri cronologice. În plus
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
al Șaisprezecelea Conciliu de la Toledo din 693 sugerează o pedeapsă de excomunicare pentru două luni, și conform Penitențiarului Vigiliei din Avila, care a fost scrisă în Spania la începutul secolului al IX-lea, "acela care voiește să se sinucidă prin spânzurare sau în vreun alt fel și pe care Dumnezeu nu-l părăsește și nu-l lasă să moară, trebuie că pentru această faptă să facă penitenta timp de cinci ani"75. În practică, tentativă de suicid era tratată mai degrabă
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Orsanmichele. El a zgâriat ochii pruncului și ai Sfanțului Onofrie [și] a aruncat bălegar pe fata Stăpânei Noastre 111. Cand Căpitanul florentin din Pistoia a refuzat să coopereze cu niste justițiari locali, în 1502, aceștia au hotărât să-și asume spânzurarea unui jucător de noroc care atacase un crucifix cu o țepușa 112. În anul următor, în Florența, Simone di Daniello del Pie este condamnat și spânzurat, conform registrelor Companiei celor Negri, "pentru că a ars și a aruncat în mod rușinos
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
sentenza . . ." [După ce este cercetat de către cei Opt seniori, mărturisește, si la a douăzeci și patra oră din noapte, conform sentinței . . . ] Figură 8. Spovedania lui Rinaldeschi. Inscripționat: ". . . dal carnefice è conduto alla Morte." [. . . este condus la moarte de către calau.] Figură 9. Spânzurarea lui Rinaldeschi. Inscripționat (la stanga): "SIGNIOR MIO / GIESV.CHRIS / TOABI MISE / RICHORDIA / DELANIMA / MIA" [Doamne Iisuse Christoase, ai milă de sufletul meu]; și (în partea de jos): "A VII Ore di notte è impiccato a le finestre del / Potestà e în
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
1979); și Edgerton, Pictures (n. 4 mai sus), 71-73. Gravura din Figură 12 arată că una dintre aceste imagini a fost pictată în Palatul Podestà . 24 Vezi Edgerton, Pictures (n. 4 mai sus), 58, "Subiectul real al panoului este... nu spânzurarea lui Rinaldeschi, ci mai degrabă răscumpărarea lui". 25 Vezi Documentul X n. 5 în Anexa. A se notă că restauratorul a șters din greșeală litera A care apărea în expresia "ADI" la începutul primei propoziții [Figură 1]. 26 Compară cu
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
augmenta" miracolele religioase pentru a obtine credință sau încredere. Cu toate ca Machiavelli nu menționează episodul Rinaldeschi în scrierile sale, el era în Florența în timpul acestor evenimente. A plecat într-o misiune la Pistoia pe 23 iulie 1501, la o zi după spânzurarea lui Rinaldeschi. 188 Ms: "existens" schimbat în "existeret". 189 Anulat "ut". 190 Ms: "dictus". 191 Anulat: "cons[uetudines?]..." 192 Ms: "subspenso". 193 Ms.: "menata" 194 În alb în ms. 195 În alb în ms. 196 "Palatul Căpitanului": Palatul Podestà mai
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
ultimi ai veacului trecut, ideea stupidă că legionarii români ar fi tot comuniști (de fapt, calomnia aceasta monstruoasă a fost preluată de la guvernanții antonescieni, o dată cu minciunile, la fel de sfruntate, privind arderea unui soldat, care nu avea nici un nume; devastarea magazinelor evreiești; spânzurarea la abatorul bucureștean a unor iudei, care erau, În realitate, români legionari, etc), fiindcă, zice-se (altă stupiditate), extremele se atrag și când e vorba de politică. De vreme ce democrații nu se situează la nici o extremă politică, Îl Întrebăm pe misolog
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
se clătina. Agresivitatea stîrnită de așa-zișii dușmani are toate caracteristicile omicidului. Doar împrejurările le împiedică să-și producă pe deplin efectul. Desigur, societatea suferă de pe urma acestei dezlănțuiri a violenței, a acestui curent de intoleranță ilustrîndu-se prin fapte de vitejie, spînzurări, trageri pe roată, ruguri, autodafeuri și schingiuiri de toate felurile, pentru a nu mai vorbi de procese, jafuri și devastări. În sfîrșit, tot ceea ce se poate face pentru separarea grîului de neghină sub flamura lui Hristos, a lui Luther și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din vinul lui, făcu prezentările răposaților din cavou, pe care de asemeni îi cunoscuse. Erau acolo soț, nevastă, copii, nepoți de copii ai unei familii Cîrlănopol și un Făurescu, despre care Hagienuș informă că era amantul nevestei, devenit soț după spânzurarea celui dintâi. Madam Cîrlănopol îi înmormîntase pe amândoi bărbații amical, în același cavou, rezervîndu-și un loc între ei, în care se și afla. Hagienuș debită toate aceste lucruri cu sarcasmul bonom cu care se spun anecdote despre cei vii. N-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]