134 matches
-
generalului, se pomeniră cu groparul Vidor, care tocmai intrase pe poartă. Văzând pe Apostol, groparul se înnoură: ― Vai de mine, domnule locotenent!... Da' când ai venit? ― Serviciul, murmură Apostol. Uite, m-au chemat la Curtea Marțială... ― Nu mai spune! se spăimântă groparul. Pe d-ta?... Oare de ce? ― Judecător, zise Bologa, zâmbind foarte ciudat. Vidor se închină de trei ori. Când află însă primarul că "dumnealui vrea să ia pe Ilona", se însenină și vorbi mai cu inimă: ― Apoi, dacă-i așa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa, ca și când pocnetele de arme i-ar fi vestit bucurie. Dar bucuria i se înecă pe dată într-un noian de gânduri dezmorțite de ecourile împușcăturilor. Își dădu seama că a fost prins pe când voia să treacă dincolo și se spăimântă. În aceeași vreme își imputa că a plecat fără măcar să chibzuiască ce face și chiar fără armă, încît acuma... Se simți deodată atât de ostenit, că gândurile toate i se ostoiră într-o nesfârșit de chinuitoare dorință de odihnă. Îi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, Levitul, dintre fiii lui Asaf. 15. Și Iahaziel a zis: "Ascultați, tot Iuda și locuitorii din Ierusalim, și tu, împărate Iosafat! Așa vă vorbește Domnul: "Nu vă temeți și nu vă spăimîntați dinaintea acestei mari mulțimi, căci nu voi veți lupta, ci Dumnezeu. 16. Mîine coborîți-vă împotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Țiț, și-i veți găsi la capătul văii, în fața pustiei Ieruel. 17. Nu veți avea de luptat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
găsi la capătul văii, în fața pustiei Ieruel. 17. Nu veți avea de luptat în lupta aceasta: așezați-vă, stați acolo, și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda și Ierusalim, nu vă temeți și nu vă spăimîntați; mîine, ieșiți-le înainte, și Domnul va fi cu voi!" 18. Iosafat s-a plecat cu fața la pămînt și tot Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au aruncat înaintea Domnului să se închine înaintea Lui. 19. Leviții dintre fiii Chehatiților și dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și de scuturi. 6. A pus căpetenii de război peste popor și i-a adunat la el pe locul deschis de la poarta cetății. Vorbindu-le inimii, a zis: 7. "Întăriți-vă și îmbărbătați-vă. Nu vă temeți și nu vă spăimîntați înaintea împăratului Asiriei și înaintea întregii mulțimi care este cu el, căci cu noi sunt mai mulți decît cu el. 8. Cu el este un braț de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Tată, scoală-te și mănîncă din vînatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvinteze sufletul tău!" 32. Tatăl său Isaac i-a zis: "Cine ești tu?" Și el a răspuns: "Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau." 33. Isaac s-a spăimîntat foarte tare, și a zis: Cine este atunci cel ce a prins vînat, și mi l-a adus? Eu am mîncat din toate, înainte de a veni tu și l-am binecuvîntat. De aceea va rămînea binecuvîntat." 34. Cînd a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
lucrul acesta domnului meu, ca să capăt trecere înaintea ta." 6. Solii s-au întors înapoi la Iacov și au zis: "Ne-am dus la fratele tău Esau și el vine înaintea ta, cu patru sute de oameni." 7. Iacov s-a spăimîntat foarte mult și l-a apucat groaza. A împărțit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii și cămilele, 8. și a zis: Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere și o bate, tabăra care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
din legătura Unului? De îndată ce recade în legătura cu trupul, Petru nu mai poate păși pe apă: „Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. / Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au spăimântat, și au zis: «Este o nălucă!» Și de frică au țipat. / Isus le-a zis îndată: «îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!» / «Doamne», I-a răspuns Petru, «dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.» / «Vino!» i-
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mare diviziunile intestine. Cestiunea alegerilor. Omagiu rezervat atitudinii guvernului. După minoritate daca al [egerile] s-au petrecut liniștit, nu este meritul guvernului, ci este numai a rezervei și moderațiunii partidului conservator. Amenințări cu răscoală. Limbagiul ziarelor conservatoare este să se spăimânte cineva de licența ziarelor conservatoare. Nu mai departe decât ieri, citeam un articol menajerie. Un nenorocit Crainic, ce măsuri a luat guvernul? Delictele de ingerențe in alegeri. În ce-i vinovat guvernul de presiune in alegeri. Cari sunt faptele? Râmnicul-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
contimporanii care au copilărit împreună cu dânsul și în cercul lui de idei le-au exploatat pe acestea ca pe o marfă, cum a introdus formele goale ale Occidentului liberal, îmbrăcînd cu dânsele pe niște oameni de nimic. El s-ar spăimânta văzând cum a fost să se realizeze pe pământul nostru libertate și lumină. El ar vedea parlamente de păpuși neroade, universități la cari unii profesori nu știu nici a scrie o frază corect, gazetari cu patru clase primare, c-un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu Petru cel Mare fatalul tratat de alianță de la Lusk și că spătarul Toma Cantacuzin, în contra voinței Domnului său, a trecut cu călărimea în partea rușilor, a împresurat Brăila, ce era cetate turcească, și a luat-o cu asalt. Brâncoveanu, spăimântat de fapta lui Toma Cantacuzin, se retrage la Târgoviște și se declară neutru. Petru cel Mare voiește să spargă capul trimisului lui Vodă, lucru de la care-l împiedecă Cantemir. Nu tăgăduim complicitatea Cantacuzinilor la moartea tragică a Domnului, dar complicitatea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Oprea găsim încă alte multe colinde, adevărate bijuterii ale creației populare locale, din care ne mulțumim să amintim numai căteva titluri : «Ajunul», «Sara-i mare», «Boerii s-o adormitu», »Scoală, scoală tu domn bun», «Maria lui Crai», «Nu te fată, spăimântară», «Pe seninul ceriului», «A Frâncului» 4. Șezătoarea fetelor în seara Anului Nou. In seara cumpenei dintre ani, fetele satului se adunau la o gazdă din timp tomnită, unde printre multe altele, ajutate de femei mai în vârstă, cu experiență de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai ieși Tot trei fete mari. Mâna-n sân să bagi, Chiți de flori să tragi; Să le dăruiești, Vama să plătești. Seara va-nsera, Gazdă n-ai avea Și-ți va mai ieși Vidra înainte, Ca să te-nspăimânte. Să nu te spăimânți, De soră s-o prinzi, Că vidra mai știe Seama apelor Și-a vadurilor. Și ea mi te-a trece; Și mi te-a purta La izvoare reci, Să te răcorești Pe mâni până-n coate De fiori de moarte. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
știe Seama apelor Și-a vadurilor. Și ea mi te-a trece; Și mi te-a purta La izvoare reci, Să te răcorești Pe mâni până-n coate De fiori de moarte. Și-ți va mai ieși Lupul înainte, Ca să te spăimânte. Să nu te spăimânți, Frate bun să-l prinzi, Că lupul mai știe Seama codrilor Și-a potecilor. Și el te va scoate La drumul de plai, La-un fecior de crai, Să te ducă-n rai, C-acolo-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a vadurilor. Și ea mi te-a trece; Și mi te-a purta La izvoare reci, Să te răcorești Pe mâni până-n coate De fiori de moarte. Și-ți va mai ieși Lupul înainte, Ca să te spăimânte. Să nu te spăimânți, Frate bun să-l prinzi, Că lupul mai știe Seama codrilor Și-a potecilor. Și el te va scoate La drumul de plai, La-un fecior de crai, Să te ducă-n rai, C-acolo-i de trai; În dealul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
au prosternat la pământ. Unul care rupea un pic pe românește înduplecă un călător să le descifreze adresa. Lumea e rechemată în tren, i se restituie obiectele și hainele furate. Tâlharii duc ei înșiși Chivotul la poarta Mânăstirii Vladimirești. Măicuțele, spăimântate la vederea sovieticilor, fac rugăciuni la Maica Domnului să izbăvească Sfântul Lăcaș de profanare. Soldații le roagă să deschidă porțile, făcându-le să înțeleagă că au un dar pentru Mânăstire și le arată Chivotul. Măicuțele deschid și ei duc Chivotul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
uluitor: toți sfinții sunt legați la ochi, adânciți în propria lor orbire. Cum caută mereu explicații, crede că preotul înainte de a fi orbit el însuși, a legat ochii sfinților. Povestește mulțimii ce vede iar mulțimea ca o turmă veritabilă, se spăimântă, mulți părăsindu-și merindele. Este prima dată când nu are remușcări că fură din ceva ce nu-i aparține. La întoarcere spre casa unde îi aștepta restul grupului, doctorul și soția lui ceva mai întremată, văd mulțimi de orbi ce
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
renghiuri, ce-l face să-și dorească să se întoarcă valvârtej în țara asta contorsionată în care nașterea valorilor liberale e spasmodică și incertă? Ce spectru al Americii vede el prin lentilele sale de român îndrăgostit de Timișoara lui și spăimântat de Bucureștiul capitală a patriei sale cu â din i cu â din a? În fața lentilelor unui scriitor se insinuează uneori silueta vagă a viitorului. Scriitorul are antene prin care captează undele neștiute ale vremii ce va să vină. E
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
regal : Sclavii nu vorbesc./ Închid într-înșii taina și pier cu dânsa-n suflet./ Tu ești fiică de rege și poți să spui orice./ Când ei vor fi în tine, va răsuna cetatea/ De strașnică uimire, și toți s-or spăimânta (I 1). Vestitoarea adevărului va fi repudiată de semeni : Te vor urî... De tine ei se vor depărta,/ Îți vor striga : nebuna, cu pietre te vor bate./ Și ai pieri de n-ar fi doar sângele ce-l ai (I
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în văzduh, în aburi, supt un cer de albastru spălăcit de aquarelă. Totul e mut și trist, melancolic, de o adâncă melancolie neagră; triste câmpii, triste dealuri sterpe și lacuri negre, și luna singură pe cer fără stele, singură, neclintită, spăimântată deasupra morții de jos. Așa trebue să lucească luna în singurătăți polare... 2 Septembre LOCOTENENTUL RACOVEANU Un zdrahon vesel, cu vorba răspicată, de țăran șugubăț. Pârlit de soare, cu mustața ridicată în sus coada rățoiului, ori unde-ar fi, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
strămoșilor celor viteji, și-n pieptul nostru simțim tăria cea veche a celor cari au făcut rânduială cu sabia între neamurile cele rele! Cată să mergem cu vrednicie, să facem cu puterea noastră rânduială. Vrednicia cea veche românească care a spăimântat lumea odată, să cutremure iarăși ca fulgerul, până în măruntae, pe vrăjmașii noștri! Iar noi, regimentul 15, să ne mai aducem aminte că părinții noștri la '77 au adus drapelul cu fală și cu laude din războiu. Noi să-l râdicăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
decât primejdia din urmă, au lăsat o mică amintire și s-au întors, oprindu-se iar în dreptul meu. Le invitam, în gând, să treacă căci pacea noastră cu ele este definitivă. N-aveau însă încredere ș-au fulgerat în fugă spăimântate spre hăitași. Au răzbit printre ei. Viziunea lor feerică a rămas pe linia vânătorilor, până ce au început să dănțuiască iepurii, ca niște demoni ai pământului. Atunci au izbucnit și puștile și ce-a fost frumos a căzut între lucrurile stânse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
totemică răsturnată, ce amintește de orațiile de nuntă unde mireasa ia forma ciutei, sugerează într-o colindă din Oprea, Făgăraș. Colindătorii transformați în vânători (inițiați ai forței virile) cer fetei colindate un sacrificiu care afectează pozitiv comunitatea: „Nu te fată spăimântară/ Nu ți-om cere dașa mult,/ Făr-d-unghiile și coarnele/ Că le cere doamna noastră,/ Prin dunghii să strecurăm,/ Prin coarne să măsurăm,/ Mari boieri să ospătăm”. Urmărirea ciutei fără splină în colindele de fecior și conăcăriile intonate la nuntă decodează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare” evidențiază o dată în plus înțelepciunea și superioritatea tânărului ce s-a luptat cu neantul și a învins. Semnele căsătoriei apropiate pentru fată respectă tiparul cunoscut. Ca o continuare posibilă a urmăririi ciutei fără splină apare colinda Nu te fată spăimântară: „Noi nu sîntem vânători,/ Vânători de-ai codri verzi/ Și vânatul l-am vânat/ Până-n curtea Mariei” (Oprea - Făgăraș). Numiți în orațiile de nuntă și „lipani”, vânătorii sunt din alaiul împăratului „mirel” și au deconspirat dualitatea totemică a miresei. Ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vlăguiți, eram sfârșiți cu totul... Și așa, deodată, devenisem zmei! Minune mare! Și-atunci, de prin păduri, s-au revărsat ca turbații glotașii Moldovei, cu furci, cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au spăimântat crezând că suntem de două ori mai mulți decât eram. Mamăăă!! Ce tăiere! Seceriș! Măcel! Răcneam! Blăstămam! Înjuram! Și tăiam! Tăiam! Pușcile trăsneau. Buciumele buciumau. Prăpădul de pe lume! Nu ne mai păsa nici de viață, nici de moarte! În clipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]