340 matches
-
o blondă lipsită de imaginație, în loc să fie speriată era mai degrabă furioasă foc. Iar când era furioasă se bâlbâia. - Auzi, ia du-te la dracu, la dracu, la dracu, la ... Omulețul își schimbă brusc culoarea, din verde smarald deveni verzui spălăcit. Cu alte cuvinte, se îngălbeni. Numele complet al nevestei sale, după căsătorie, era Sandra Cool Brown. Din cauza rezonanței numelui dar și a caracterului, toată lumea îi spunea Drakula. - M-ai încuiat. Din cauza Drakulei am fugit în colțul ăsta de galaxie. Dacă
ÎNTÂLNIRE DE GRADUL ZERO de DAN NOREA în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354092_a_355421]
-
făcuse apariția un om nu tocmai înalt, dar vânjos, purta o pufoaică cenușie, cu umerii năpădiți de ninsoare, și o căciulă neagră, cu marginile roase, de sub care se iveau în dreptul tâmplelor smocuri zburlite de păr coliliu. Avea niște ochi mici, spălăciți, și o mustață stufoasă, plină de promoroacă. Se oprise clipind des, ezitând, întrebându-se, poate, dacă nimerise acolo unde își propusese. Pe ușa neînchisă cum trebuie în urma lui continuau să se reverse înăuntru valuri de aer înghețat. Atunci îl auzisem
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
fluviale, am observat că pe peron existau multe bufete cu bere rece și mici proaspeți, ce împrăștiau un miros apetisant, de-ți dădeau junghiuri prin stomac. Cum aveam și timp destul de așteptat, am așezat bagajele lângă gardul de un albastru spălăcit al unei grădini de vară, confecționat din șipci încrucișate, cu vopseaua coșcovită și am făcut o comandă mobilizatoare, de mici și bere rece. Eram mai destinși, dar nerăbdători să părăsim malul cât mai repede, așa că am servit prânzul cu gândul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de Liviu Florian Jianu A fost odată o floare urâtă. Nu avea culoare, nu avea petale, nu avea miros, era spălăcită și diformă, și toate florile, și toți trecătorii care o priveau , își ziceau: uite ce floare urâtă! Floarea ar fi vrut să aibă și ea ceva de oferit soarelui, florilor, și oamenilor. Dar nu avea nimic, nimic, de dat. Până
Editorial: POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT () [Corola-blog/BlogPost/339554_a_340883]
-
se termină sub franjurii tremurători, de un verde-albăstrui, ca un fermoar care țese tipsia de marginea cerului, franjuri-copaci care punctează satele, pădurea sau corcodușii de la calea ferată... Echilibrul arhitectural este rupt de o dâră uriașă de praf, de un cafeniu spălăcit, ce se întinde undeva departe, ca o pană de despicat buturugi, încercând să desprindă miriștea de cer... Se aude doar păcănitul tractorului ce trage după el, ca o cometă, praful câmpiei... Mut privirea și o văd pe Rușița, mare, ciolănoasă
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
căruță. Mai apoi, la cotitura drumului se ivi o gloabă de cal cu urechile ascuțite și înhămat la un car hodorogit. Pe scândura pusă în fața carului ședea un țăran cu hățurile și cu biciușca în mâini, cu o pălărie verzulie spălăcită și pleoștită cocoțată pe cap, cu o flanea soioasă de lână peticită și ponosită în spinare și cu niște ciubote rele și largi în picioare. Ajungând în dreptul meu, după ce-mi răspunse la "bună ziua" și după ce-mi cercetă bagajele
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
ceața și absența vieții. Iarbă, ghimpi și mărăcini, singurele care îmbrățișează aceste ruini. Printre șiruri lungi de cruci, cu un suspin adânc te duci, rătăcești în ritm necontenit, știai drumul spre cel odihnit. Pe o cruce uitată, prăbușită, strălucește amintirea spălăcită, aici odihnește o urmă de vietate, care-și ispășește a sale păcate. Spui o rugăciune și pui o lumânare, te întrebi, dacă aude cuvintele tale?.. Ceața se dezleagă în a ta privire, vezi doar câțiva pași rămași din fericire... Autor
CÂȚIVA PAȘI RĂMAȘI DIN FERICIRE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382044_a_383373]
-
publicat în Ediția nr. 1999 din 21 iunie 2016. Dacă îmi scrii, după cum spui, cu antamate sentimente cum n-ai mai spus-o nimănui mă rog, nu pe retinele absente, Ci doar pe-o palidă culoare un mov, cumva mai spălăcit, că de-i un mov intens, mă doare și nu mai cred că m-ai iubit, Iar dacă tot insiști să-mi scrii chiar și de roșu și chiar de verde, alungă-l naibii de plictis, să-mi fii iubita
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
înecat, Renunță să mai scrii și fii-mi prezență, ... Citește mai mult Dacă îmi scrii, după cum spui,cu antamate sentimentecum n-ai mai spus-o nimănuimă rog, nu pe retinele absente,Ci doar pe-o palidă culoareun mov, cumva mai spălăcit,că de-i un mov intens, mă doareși nu mai cred că m-ai iubit, Iar dacă tot insiști să-mi scriichiar și de roșu și chiar de verde,alungă-l naibii de plictis, să-mi fiiiubita adulată din proverbeși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
tine... XI. LIVIU JIANU - POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT, de Liviu Florian Jianu, publicat în Ediția nr. 1561 din 10 aprilie 2015. A fost odată o floare urâtă. Nu avea culoare, nu avea petale, nu avea miros, era spălăcită și diformă, și toate florile, și toți trecătorii care o priveau, își ziceau: uite ce floare urâtă! Floarea ar fi vrut să aibă și ea ceva de oferit soarelui, florilor, și oamenilor. Dar nu avea nimic, nimic, de dat. Până
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
plângi? Floarea a tresărit. Îi vorbise chiar soarele? - Da, da, i-a răspuns soarele, care citea toate gândurile florilor, chiar eu. Citește mai mult A fost odată o floare urâtă. Nu avea culoare, nu avea petale, nu avea miros, era spălăcită și diformă, și toate florile, și toți trecătorii care o priveau, își ziceau: uite ce floare urâtă!Floarea ar fi vrut să aibă și ea ceva de oferit soarelui, florilor, și oamenilor. Dar nu avea nimic, nimic, de dat. Până
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
nr. 1999 din 21 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Dacă îmi scrii, după cum spui, cu antamate sentimente cum n-ai mai spus-o nimănui mă rog, nu pe retinele absențe, Ci doar pe-o palida culoare un mov, cumva mai spălăcit, ca de-i un mov intens, mă doare și nu mai cred că m-ai iubit, Iar dacă tot insisți să-mi scrii chiar și de roșu și chiar de verde, alungă-l naibii de plictis, să-mi fii iubita
APEL LA ULTIMELE SENTIMENTE de DORA PASCU în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375360_a_376689]
-
o ultimă rază răzleață aurește albumul de fotografii aflat pe noptieră. De pe coperta lui ovală, o femeie din epoca victoriană contemplă șalul de mătase chihlimbarie, aruncat pe spătarul vechiului fotoliu tapisat cu catifea verde. Femeia are ochi de un gri spălăcit, profil nostalgic și umeri de porțelan, ce par transparenți în decolteul rochiei de culoarea aburului. Ceasul de pe măsuța rotundă ticăie în cadență și orhideele din vază respiră calm, în liniștea din jur. Un telefon se aude sunând. Perdelele de organza
CONFIDENTE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 25 din 25 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344970_a_346299]
-
mașină roșie, acum vrea altceva... Of! of! își pleacă Ghiocel supărat clopoțelul. Am să tac!” Tac! De vizavi, vecina se uită spre covorul meu bodogănind... Aceleași vorbe în fiecare dimineață: - Oameni buni, uitați-vă!, iar și-a întins nebuna vechitura spălăcită la aerisit. Culcă-te, fa! în casă. Nebuna naibii! Duce-ți-o, măi, la ospiciu! Aruncă, nebuno, zdreanța aia! Cine dracu’ mai poartă astăzi scoarțe oltenești? Dar mie nu-mi pasă ce spune lumea. Deschid brațele strigând: - Doamne, ce mult
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
tranziție, calitățile adevărate încă nu au căpătat ‘relief’.. deoarece, încă stau acolo în umbră, chipurile se coc, ca să-și desăvârșească lucrarea interioară și nu atât cât să-și facă curaj...ba că și asta! Mai iese câte unul, gen Constantinescu ‘spălăcit’ și el după un timp, dar s-a văzut că nu era matur, de acest gen.. Cu toate că atât de multe intenții bune... expuse! Spre ex. Multă lume uita că pe vremea lui s-a vândut flota românească, ce era a
“CALITĂŢILE” BĂRBATULUI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378049_a_379378]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MENAJERIA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2071 din 01 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului MENAJERIA Iar s-a stârnit mirosul prafului soarele în delir se târăște de dimineață peste albastrul spălăcit al scenei cu lentoarea bătrânei țestoase sfâșiind cu ghearele-i de sticlă fierbinte orice cortină de umbră și vechiul număr de circ poate reîncepe rând pe rând zecile de labe mari sau mici de hamsteri bipezi ascultând nevăzuta comandă bat
MENAJERIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376466_a_377795]
-
actrițe (Eva Diamant), în multiple decoruri asumate de personaje și de narator ca niște stări de suflet: în cheia memoriilor sau în aceea a notațiilor Anitei, într-un București, azi, surpat: „În diminețile bucureștene senine, văzduhul e de un albastru spălăcit. Nori rari, alburii și cîlțoși, stau suspendați în înaltul bolții cerești, aproa¬pe în nemișcare. Casele cu aspect prăfuit, patriarhal, ale periferii¬lor emană parcă o căldură omenească. Unele dintre ele au un aer mis¬terios, năpădite fiind pînă la
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
fluviale, am observat că pe peron existau multe bufete cu bere rece și mici proaspeți, ce împrăștiau un miros apetisant, de-ți dădeau junghiuri prin stomac. Cum aveam și timp destul de așteptat, am așezat bagajele lângă gardul de un albastru spălăcit al unei grădini de vară, confecționat din șipci încrucișate, cu vopseaua coșcovită și am făcut o comandă mobilizatoare, de mici și bere rece. Eram mai destinși, dar nerăbdători să părăsim malul cât mai repede, așa că am servit prânzul cu gândul
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
fluviale, am observat că pe peron existau multe bufete cu bere rece și mici proaspeți, ce împrăștiau un miros apetisant, de-ți dădeau junghiuri prin stomac. Cum aveam și timp destul de așteptat, am așezat bagajele lângă gardul de un albastru spălăcit al unei grădini de vară, confecționat din șipci încrucișate, cu vopseaua coșcovită și am făcut o comandă mobilizatoare, de mici și bere rece. Eram mai destinși, dar nerăbdători să părăsim malul cât mai repede, așa că am servit prânzul cu gândul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
asculta povestea care dealtfel,nu e foarte lungă. Nu e destul de lămurit și vrea clarificări: - Ochii ? - Căprui . - Nu ai dumitale,ai suspectului ! - Parcă albaștri,nu știu exact,oricum culoare mai deschisă. - Adica Paul Newman sau Alain Delon ? - Nu înțeleg ! - Albastru spălăcit sau albastru pătrunzător? - Eu știu ?!...cred că albastru de metil ! Se arcuiește din sprâncene în semn de încruntare. - Buze cărnoase ,Adam Sandler sau subțirele, Armând Asante? - Asa și așa ! - Adica cum așa și așa? Una cărnoasa și alta subțirica ? întreabă
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
mai ales cei cu ochii spânzurați pe imaginea vecinei de la trei mie mi-a ieșit 40 - 4 - 1 - 9 - 5 - 6 și la noroc nimic... nimeni nu poate ști ce-i cu norocul ăsta sub un fum de țigară gri spălăcit mă răsucesc dintr-o parte într-alta nu mai joc și nu spun nimic mă satur de mine privind înspre ceea ce am fost și nu mai sunt... acum un an pe vremea asta sufletul tatei s-a înălțat pe un
VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379211_a_380540]
-
că nu se simțea făcut pentru viața de preot! L-ar fi atras cariera de cântăreț, mai adăugase feciorul, chiar și cea de profesor i s-ar fi potrivit! Doamne, ce ochi făcuse bunicul! Din mici și de un albastru spălăcit, deveniseră două puncte oțelii care-l fixau, mai-mai să-l hipnotizeze pe Artemie. Livid la față, cu buzele învinețite, se sculase de pe scaun, încet, încet, parcă nu se mai termina. Când ridicase mâna dreaptă, intervenise Raveca, mama lui Vidu, amintindu
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
dispar. La întoarcerea spre casă, ne opream la marginea pădurii de plopi înalți fără sfârșit și drepți , crescuți pe panta unei coline să putem vedea totul în dreapta și în stânga noastră. Câmpul ce-l aveam în față arăta de un galben spălăcit presărat cu mici coroane verzi de copaci pitici și maci roșii dezertați prin grâu, precum formațiile soldățești la exerciții. Toată paleta acestei priveliști, fugară pentru ochi din cauza soarelui, era plină de surprize. Zăream spre marginea grâului câte un cârd de
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
acum rezonanța sălilor mari de clasă de la liceul din Neuilly, transformat în spital. Primul trup de bărbat cunoscut a fost o masă de carne sfârtecată și sângerândă... Iar cerul nocturn al acelor ani s-a umplut pentru totdeauna cu monstruozitatea spălăcită a două zeppeline nemțești printre stalagmitele luminoase ale proiectoarelor. În sfârșit, a existat o zi, acel 14 iulie 1919, în care nenumărate șiruri de soldați au traversat Neuilly-ul îndreptându-se spre capitală. Trași la patru ace, cu privirea semeață și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ales, ea vorbea rusește. Acolo a crezut că a ajuns în iad. De departe, semăna cu pașnicele sate rusești - izbe, puțuri, garduri vii - cufundate în ceața marelui fluviu. De aproape, încremenea în instantaneele pe care le decupa în zilele acelea spălăcite fotograful misiunii: un grup de țărani și de țărănci în cojoace, înțepeniți în fața unui morman de carcase omenești, de trupuri ciopârțite, de bucăți de carne de nerecunoscut. Apoi, un copil gol așezat pe zăpadă - un păr lung, încâlcit, cu privire
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]